TEHNICI DE CAUTARE A UNUI LOC DE MUNCA

Rezumat

Daca in trecut oamenii aveau nevoie de asistenta in alegerea unei cariere numai in cazul deciziilor majore, cum ar fi parasirea unei forme de pregatire profesionala sau schimbarea unui loc de munca, in prezent se inregistreaza in intreaga lume o permanenta schimbare a profesiilor si a cerintelor unui loc de munca si, deci, o crestere a adresabilitatii serviciilor de consiliere a carierei. Cresterea insecuritatii muncii din cauza modificarilor de pe piata muncii (aparitia unor noi profesii, cresterea somajului, pierderea locului de munca), adeseori ii determina pe oameni sa aiba impresia unui control mai scazut asupra propriei vieti. Trebuie precizat ca, desi nu exista un anumit tip de populatie mai afectata de fluctuatiile intervenite pe piata muncii, se observa ca cei care au nivel educational mediu sau scazut se simt mai dezarmati atunci cand nu reusesc sa gaseasca un loc de munca adecvat intereselor si pregatirii lor.

Modulul urmareste sa ofere cateva instrumente si tehnici de cautare a unui loc de munca. Pornim de la ideea ca prin gasirea unui loc de munca are loc un proces de formare si/sau de descoperire a abilitatilor personale, adica a unor aptitudini de autoinformare, de prezentare a experientei profesionale si de a comunica altora calitatile personale.

In aceasta lucrare vom analiza etapele de cautare a unui loc de munca, respectiv:

citirea corecta a unui anunt;

alcatuirea scrisorii de prezentare sau a curriculum‑ului vitae (CV);

procurarea documentelor necesare solicitarii unui loc de munca;

prezentarea la un interviu (pregatirea pentru interviu, imbracaminte, comportament, limbaj);

negocierea salariului.

Prin formarea sau descoperirea acestor abilitati se va dobandi mai multa incredere in propria persoana, vor creste sansele de obtinere a unui loc de munca si viitorul va putea fi, altfel, gandit sau planificat.

Cautarea activa a unui loc de munca

Acest gen de cautare se intalneste, cu precadere, la persoanele aflate in campul muncii, ceva mai rar in cazul somerilor, mai ales sub forma unor scrisori trimise anumitor firme. Pentru cei care nu au un loc de munca, devine de inteles o anumita resemnare in cazul somajului de lunga durata. In general, se poate spune ca cei care cauta un loc de munca nu epuizeaza nici pe de parte mijloacele personale de initiativa, care, in principiu, sunt destul de simple, la indemana si conduc la succes.

Ca prima posibilitate, se pot da anunturi in ziare si in publicatii de specialitate. In afara de aceasta, exista un domeniu larg de cautare "oarba" a unui loc de munca, precum si de utilizare a contactelor personale. Internet‑ul ofera actualmente numeroase oferte de locuri de munca, precum si posibilitatea de a intra in contact cu firmele. In afara de acestea, individul poate deveni activ prin solicitarea sprijinului Agentiilor de Ocupare a Fortei de Munca sau prin cererea unui ajutor financiar.

Este important ca in aceste activitati solicitantul unui loc de munca sa stie precis ce vrea. Solicitantul nu trebuie sa intrebe la firma daca are locuri de munca, ci sa intrebe focalizat, sa descrie, pe scurt, situatia personala, mentionand totodata cunostintele, abilitatile si punctele forte. Prezentarea activitatii, in acest fel, face o buna impresie si conduce la castigarea unui credit mai mare in fata angajatorului.

Anunturile de oferta a unui loc de munca

(forma si continut)

Anunturile in ziare sunt, adeseori, foarte scumpe, dar, acest fapt, nu ar trebui sa inhibe initiativa personala de a da un anunt.

Prima etapa este de a afla cat costa un anunt. In cotidienele mari, la sfarsit de saptamana, uneori trebuie platit pentru un anunt scurt sume destul de mari, in timp ce, cu acelasi pret, se pot scrie anunturi mult mai mari in publicatii de specialitate. Este recomandabil sa se cunoasca, de la inceput, locul cel mai potrivit pentru a da anuntul.

Daca se alege un ziar de mare tiraj, prin aceasta se da dovada de mobilitate. Daca, dimpotriva, se intentioneaza a se ramane in localitatea actuala (unde solicitantul traieste si munceste) sau cel putin in regiunea respectiva, atunci este nevoie de un anunt in ziarele locale. Daca se doreste schimbarea locului de munca in cadrul aceleiasi branse, atunci cea mai potrivita solutie este o publicatie de profil.

Continuturile anunturilor reprezinta o dificultate pentru cei care cauta un loc de munca; asa se face ca, uneori, se gasesc anunturi amuzante, pentru care au fost platiti bani grei, al caror rezultat este nul. Iata un exemplu in acest sens:

In acest anunt, informatiile prezentate nu au nici o valoare, deoarece, desi este mentionata experienta acumulata, lipseste specificarea locului de munca concret solicitat.

Anuntul arata mai curand ca solicitantul a fost intr‑adevar activ in domeniile mentionate, dar ca a esuat peste tot si acum vrea sa incerce intr‑o noua directie. In plus, lipsesc informatii despre cunostintele si abilitatile avute, prioritatile privind bransa cautata, indicatii privind localizarea slujbei.

Informatii care nu trebuie sa lipseasca dintr‑un anunt

Descrierea exacta a activitatii dorite (inginer constructii de masini, economist intreprinderi de transport etc.). Trebuie evitate indicatiile privind ocupatiile mai vechi, care nu mai sunt de actualitate (ex. "fosta stewardesa cauta un nou domeniu de activitate"). Descrierea exacta a activitatii dorite trebuie sa stea in titlu si "sa sara in ochi" (litere ingrosate, litere de o marime mai mare, litere inclinate etc.).

Cunostinte, abilitati si experienta profesionala. In mod lapidar si convingator trebuie prezentat ce s‑a facut pana acum, punctele forte si domeniul in care exista o specializare. De exemplu, nu se scrie "fac totul in domeniul marketing si vanzari", pentru ca este o declaratie generala. Suna mai bine "experienta cuprinzatoare in pregatirea de fabricatie pentru contacte externe", sau "experienta cuprinzatoare in administrarea abonatilor pentru reviste si ziare". Se evita, de asemenea, enumerarea tuturor abilitatilor si cunostintelor, preferabila fiind simpla mentionare a celor importante.

Domeniul de activitate cautat lipseste in majoritatea anunturilor, din teama ca ar limita campul de activitate si din dorinta de a mentine libere toate posibilitatile. Totusi, aceasta optiune nu este corecta, deoarece un patron nu isi va da osteneala sa verifice daca in intreprinderea lui exista un loc disponibil pentru solicitant. Angajatorul vrea sa fie intrebat cat mai focalizat. Persoana care da un anunt de genul "caut activitate adecvata in industrie, comert sau mass-media" are mai putine sanse fata de cel care scrie un anunt de genul "caut activitate in edituri pentru reviste, radio sau agentie publicitara".

Localitatea cautata. Indicatia privind localitatea dorita pentru un loc de munca lipseste adeseori. Daca anuntul va aparea intr‑un ziar local, se presupune ca se doreste ramanerea in judet sau ca cel putin exista disponibilitatea de a lucra in zona limitrofa. Anunturile aparute in marile cotidiene implica posibilitatea de a schimba localitatea, iar in aceasta situatie trebuie tinut cont de situatia familiala.

Varsta. Si varsta lipseste in majoritatea anunturilor; ce‑i drept, nu este necesara, dar deseori reprezinta pentru un angajator un reper important. De aceea, intotdeauna se va analiza oportunitatea mentionarii varstei. In principiu, cu cat cineva este mai tanar, cu atat mai mari sunt sansele de a gasi o noua activitate. In anumite locuri de munca, in special in cele de conducere, se cauta oameni cu o anumita competenta si experienta profesionala, deci care au o varsta mai inaintata.

Cautarea "oarba" a unui loc de munca inseamna, de fapt, cautarea unui loc de munca "la noroc", fara ca firma respectiva sa fi anuntat vreun post liber in presa (fie ca celui care cauta un loc de munca ii place firma respectiva, fie este convins ca prin calificarea avuta va fi acceptat).

Pe langa acestea, mai exista cautarea focalizata a unui loc de munca, ceea ce inseamna cautarea unui loc de munca la o anumita firma sau intr‑un anumit domeniu. Cererile "oarbe" de loc de munca sunt in proportie de 90% fara succes, pentru ca, de regula, se fac multe greseli (de ex., nu se fac referiri la particularitatile firmei vizate si nici nu lasa sa se inteleaga ca solicitantul si‑a pus aceasta problema).

Nu se trimit scrisori de motivatie sau cereri "la noroc", ci numai acelor firme la care exista sansa de a fi angajat sau la care, realmente, se doreste a se lucra. Important este ca intotdeauna sa existe un interes cu totul specific de a lucra la firma respectiva, care trebuie mentionat. Numai astfel cererea de angajare va fi luata in serios.

Contactele personale sunt utile in cautarea unui loc de munca, dar bineinteles ca trebuie gandit asupra lor. Cele mai bune relatii sunt cele cu fostii patroni (sefi) de care despartirea s‑a facut prin buna intelegere. De asemenea, informatii utile pot fi obtinute de la fostii instructori, profesorii de scoala sau de facultate. Prietenii si cunoscutii se incadreaza si ei la relatii personale. Dar la acestia trebuie sa apelati cu precautie, deoarece nu se poate sti in ce masura dorintele dv. sunt corect intelese si transmise mai departe. In principiu insa, pot fi intrebati cei care lucreaza la firme relativ mari despre situatia personalului. In majoritatea situatiilor, firmele mari pun la dispozitie locurile vacante, in primul rand, propriului personal si familiei/cunostintelor lor, prin anunturi in interiorul firmei. De aceea, trebuie sa se aiba in vedere relatia cu persoana din interiorul firmei si pozitia acesteia acolo unde lucreaza.

Citirea corecta a anunturilor

Multe incercari de gasire a unui loc de munca raman fara succes pentru ca cei care le fac nu se orienteaza in mod consecvent dupa indiciile din anunturi. In special intreprinderile mari sau cele care ii atrag in mod special pe oameni (TV, productie de filme, agentii publicitare, ministere) primesc o multime de oferte dupa ce dau un anunt. Totusi, majoritatea solicitantilor nu corespund postului scos la concurs. In majoritatea cazurilor, trebuie citit "printre randuri" cine anume este cautat. Dorim astfel sa atragem atentia asupra capcanelor, particularitatilor si riscului citirii anunturilor.

Scoaterea la concurs a unui loc de munca printr‑un anunt este, de obicei, produsul planificarii structurii de personal, pentru ca un post ramas liber sau nou creat sa fie rentabil si ocupat de persoana potrivita. Din punctul de vedere al Serviciului Personal (sau al Departamentului Resurse Umane), trebuie intai verificat daca postul ramas liber trebuie ocupat neaparat (daca nu cumva poate fi blocat sau amanata ocuparea sa), respectiv, daca un post nou creat este necesar intreprinderii in momentul respectiv. Chiar daca firma are un portofoliu bogat de comenzi, nu reprezinta nici pe departe un motiv de a crea un nou loc de munca. Din punctul de vedere al Serviciului Personal, hotaratoare este justificarea cheltuielilor suplimentare de personal, care inseamna utilitatea de lunga durata a unui post de munca in plus si cresterea cifrei de afaceri.

O alta activitate prealabila scoaterii unui post la concurs este, in mod normal, anuntarea sa in interiorul firmei. Doar daca nu s‑a prezentat nimeni, se apeleaza la persoane din afara firmei. In primul rand, se doreste ca salariatii firmei (rude sau cunoscuti) sa poata fi avansati pe posturi mai bune.

Cateodata insa, locul de munca cere o calificare inalta si patronul stie, de la inceput, ca nimeni din firma nu intra in discutie. De aceea, pentru a nu pierde timpul, paralel cu oferta interna va publica un anunt. S‑ar putea foarte bine sa o faca si pentru ca legea, sindicatul sau patronatul il obliga sa anunte intai in interior postul.

Formularea anuntului implica doua categorii de informatii: obligatorii si facultative.

Informatiile obligatorii intr‑un anunt dat de o firma sau intreprindere sunt urmatoarele:

datele de contactare a firmei, respectiv adresa, numarul de telefon sau fax pentru ca aceasta sa poata fi contactata;

termenul limita pana la care se primesc ofertele;

prezentarea intreprinderii si a scopurilor ei;

specificarea zonei geografice si a locului de munca oferit;

definirea clara a cerintelor profesionale;

prezentarea ofertelor firmei (salariu, beneficii corelate postului);

documentele necesare (de ex., "Daca va intereseaza locul de munca, va rugam trimiteti urmatoarele documente, data cea mai recenta cand doriti sa incepeti si pretentiile in ce priveste salariul.")

Motivul pentru care se ofera un post (de ex., "Pentru intarirea echipei noastre, cautam .").

Climatul de munca (de ex., "Veti gasi un climat de munca agreabil"). Vigilenta trebuie sa fie mai mare atunci cand exista multe informatii favorabile privind climatul de munca, deoarece nu inseamna neaparat, ca locul de munca este mai bun sau ca se ofera un salariu mai mare.

Cerintele profesionale sunt, de obicei, prezentate foarte clar. Ele se compun din denumirea exacta a locului de munca si conditiile impuse de acesta. Urmeaza o scurta descriere a activitatii, din care se poate aprecia daca postul corespunde abilitatilor celui care cauta un loc de munca. Uneori, in ofertele de serviciu apare o anumita flexibilitate in ceea ce priveste premisele profesionale, valabila mai ales pentru locurile de munca nou create. Aceasta are ca motiv faptul ca managerul firmei inca nu a conturat precis sarcinile postului. Nu rareori, in anunt vor fi prezentate prioritatile de angajare in functie de cunostintele si abilitatile solicitantului.

Cerintele personale sunt deseori gresit interpretate sau nu sunt luate in considerare. Daca premisele personale sunt descrise in anunt, acestea trebuie respectate. Daca nu sunt descrise, este bine sa mentionati in scrisoarea de motivatie anumite caracteristici personale. De ex., "Va puteti astepta din partea mea la o puternica implicare, flexibilitate in ceea ce priveste programul de lucru si o discretie absoluta." Intre premisele personale se numara: varsta, starea familiala, flexibilitatea, implicarea in activitate, capacitatea de a face fata solicitarilor, localitatea de rezidenta etc. Daca in anunt scrie "vrem sa angajam un muncitor intre 30‑35 ani", iar solicitantul are 40 de ani, nu are nici un rost sa trimita o scrisoare. Daca in anunt se cere flexibilitate, nu este recomandabil ca in cadrul interviului sa se ceara o descriere exacta a locului de munca, deoarece ar fi un indiciu ca se doreste a se lucra doar intr‑un context clar, bine definit. Cerinta de flexibilitate devine si mai evidenta daca in anunt sta scris "trebuie sa fiti pregatit sa va desfasurati activitatea depasind limitele locului de munca."

Premisele regionale sau nationale pot fi identificate dupa urmatoarele reguli:

daca anuntul apare intr‑un ziar local, fara specificarea zonei de activitate, inseamna ca se asteapta un localnic. In aceasta situatie nu sunt luate in considerare costurile de deplasare pentru persoanele din afara regiunii;

daca anuntul apare intr‑un ziar supra-regional, fara precizarea zonei, atunci se poate astepta ca intreprinderea/firma sa plateasca deplasarea pentru interviu si, eventual, mutarea in noua localitate;

daca in anunt nu se afla o indicatie privitoare la domiciliu, este bine a se intreba in prealabil la telefon;

daca anuntul este publicat la nivel national sau international, cu precizarea zonei de activitate, s‑ar putea solicita mutarea domiciliului solicitantului in alta zona geografica.

Este foarte important sa se ia in considerare si ziarul in care apare anuntul! Daca este un ziar local, se cer oameni din apropiere. Daca anuntul apare in ziare de specialitate, inseamna ca angajatorul cauta specialisti din toate regiunile. Daca anuntul apare in ziare cotidiene sau saptamanale, inseamna ca se adreseaza unor persoane cu inalta calificare profesionala.

Termene. Daca in anunt sunt date anumite termene, trebuie sa fie respectate. Astfel de termene se gasesc foarte frecvent in anunturile intreprinderilor/institutiilor de stat, deoarece acestea, la randul lor, trebuie sa respecte anumite termene. Daca termenul este foarte apropiat, este posibil sa fie vorba despre "anunturi alibi", adica de fapt persoana cautata a fost deja gasita in interiorul intreprinderii.

Daca in anunt nu sunt termene, ceea ce reprezinta situatia normala, este valabila urmatoarea regula: la anunturile din ziare locale se raspunde in maxim o saptamana, la anunturile din marile cotidiene, in maxim doua saptamani.

Tipuri de anunturi

"Anunturile cu cifru" sunt acelea in care angajatorul nu poate fi identificat (se da numai casuta postala, numarul telefonului mobil, fara denumirea firmei, fara adresa). Pot exista doua motive pentru care se recurge la astfel de anunturi:

unele firme nu vor sa se stie de catre concurenti cand scot un post la concurs, mai ales, cand este vorba de locuri de munca nou create sau de pozitii inalte;

angajatorul ia in considerare situatia interna a intreprinderii (salariati si sindicat).

O asemenea grija poate fi justificata daca cel care ocupa pozitia respectiva se mai afla in firma sau daca pentru noul angajat se doreste un profil de activitate mai bogat.

Un alt motiv al "anunturilor cu cifru" poate fi faptul ca firma a angajat pe cineva si este evident ca respectivul nu face fata perioadei de proba. Alt motiv este ca firmele concurente sa nu observe ca s‑a luat o hotarare gresita. In orice caz, pentru cel care cauta un loc de munca, un lucru este clar: angajatorul trebuie sa fi avut o ratiune de a da un anunt cu cifru. In cazul in care solicitantul este invitat la interviu, trebuie descoperit motivul. La interviu, interlocutorul va da informatii privind situatia firmei si, eventual, stilul de lucru al firmei.

Anunturile date de agentii de recrutare sunt asemanatoare celor cu cifru, deoarece, nici in acest caz, din text nu se poate afla despre ce fel de firma este vorba. Oricum, este bine de stiut ca aceste agentii nu transmit direct CV‑ul primit firmelor angajatoare, ci fac, de regula, o preselectie.

De cele mai multe ori, preselectia se desfasoara in felul urmator: se trimite CV‑ul la agentia de recrutare a personalului si clientii se adreseaza acesteia ca si cum ar fi insusi patronul. Daca CV‑ul are succes, solicitantul va fi chemat la o discutie informativa cu reprezentantii agentiei de recrutare. Daca CV‑ul este mai putin interesant, va fi trimis inapoi si nu se va afla niciodata cine are nevoie de personalul recrutat de aceasta agentie. La discutia informativa, cel care face preselectia vrea sa isi faca o impresie despre solicitant.

Deseori, discutia are loc profesional, inclusiv prin utilizarea unor proceduri psihologice. Poate exista surpriza ca inaintea convorbirii sa se ceara o testare psihologica, ale carei rezultate vor fi folosite ca baza de discutie.

Ne limitam aici cu descrierea, scopul fiind numai de a va arata ce se afla in spatele unei agentii de recrutare a personalului. Rezultatele discutiei informative sunt notate de catre cel care face preselectia si transmise patronului cu sau fara recomandarea de angajare. Dupa ce angajatorul si‑a facut o impresie buna despre CV, va fi o a doua discutie, de regula, tot la agentia de recrutare a personalului, la care va lua parte si cineva din partea firmei angajatoare (patronul sau seful de personal).

De la prima intalnire, firmele serioase de recrutare si selectie vor spune care este firma pentru care lucreaza si de ce a fost utilizata o astfel de procedura. Exista persoane care, din principiu, nu trimit CV‑ul agentiilor de recrutare a personalului, din doua motive: in primul rand exista un dublu stres (intai la firma respectiva si apoi la discutia cu patronul); in al doilea rand, o firma care are nevoie de personal se presupune ca are un serviciu specializat pentru astfel de activitati.

"Anunturile alibi" sau "pro-forma" sunt anunturi date din cauza unor reguli interne, care obliga angajatorul sa anunte public posturile libere. Primul indiciu al unor astfel de anunturi este termenul relativ scurt de solicitare a CV‑urilor (de ex., o saptamana). Daca anunturile date de firme nu mentioneaza un termen anumit, in schimb, pentru posturile de stat (ministere, autoritati etc.) aceasta precizare este obligatorie. Practica arata ca ocuparea functiilor publice este pregatita cu mult timp inainte.

Alte particularitati. Termenul de incepere a lucrului: unii patroni specifica, altii nu, dar este un aspect important al unei oferte de munca.

Documentatia scrisa

Dosarul cu documente contine patru elemente esentiale si unul optional:

Scrisoarea de intentie, singurul document care are un accent personal, descrie cat mai bine interesul si calificarea solicitantului pentru post si/sau pentru firma respectiva.

CV‑ul ii da patronului o imagine de ansamblu asupra carierei solicitantului. De aceea, merita a reflecta asupra formei acestuia. Exista trei posibilitati de intocmire a unui CV: a) stilul cronologic - tabelar, usor de inteles; b) stilul functional - prozaic; c) stilul combinat - individual, original. O impresie nefavorabila o fac CV‑urile superficiale sau imprecise si, de asemenea, cele pline de detalii sau prea precise.

Fotografia contribuie la opinia pe care noul patron si‑o face despre cel care solicita un loc de munca la firma sa. Nu trebuie subapreciat rolul acestei impresii in procesul de angajare. Totusi, fotografia se trimite doar la cererea angajatorului.

Diplome, certificate si alte documente. O regula generala privitoare la aceste documente se refera la faptul ca toate afirmatiile din CV trebuie sa poata fi verificate cu ajutorul documentelor. Daca au legatura directa cu locul vizat, se pot adauga si alte certificate care atesta o calificare.

Probele de lucru sunt solicitate ca dovezi materiale pentru anumite activitati sau aptitudini declarate.

Scrisoarea de intentie

Scrisoarea de intentie este "cartea de vizita" la noul loc de munca, ce reflecta educatia, experienta acumulata, personalitatea solicitantului, cu atat mai mult cu cat restul documentelor din mapa de prezentare nu pot fi modificate (CV‑ul, diplomele, referintele de la sefi anteriori sau fotografia).

Formatul scrisorii de intentie

Nu exista un format oficial, dar sunt frecvent respectate cateva reguli.

Modul de adresare este formal, cum ar fi "Stimate Domnule Popescu" (in cazul in care cunoasteti numele directorului sau al patronului) sau "Stimate doamne si stimati domni" (atunci cand este vorba de o firma mare), insa niciodata "Stimate Domnule Valentin" (ca prenume).

Se poate folosi un mod de adresare personal, dar se evita adresarea de genul "Celor interesati". In cazul in care nu se cunoaste numele directorului sau al patronului, se telefoneaza firmei si se intreaba cine va primi scrisoarea. Daca, totusi nu se poate obtine aceasta informatie, scrisoarea poate fi adresata "Compartimentului Resurse Umane" sau "Managerului Firmei.".

Paragrafele trebuie separate printr‑un spatiu de o linie, caz in care nu mai este nevoie a se scrie randul respectiv cu cateva spatii mai spre centrul paginii.

Pentru a organiza mai bine sau a evidentia anumite aspecte, se foloseste pentru fiecare alineat anumite marcaje (liniute, puncte etc.). Insa, pentru ca sansele de succes sa creasca, este preferabila redactarea scrisorii intr‑un un mod conservator si evitarea infloriturile.

Ca incheiere ar trebui scris "Al dumneavoastra" sau "Cu multumiri" si, dupa un spatiu rezonabil, semnatura proprie.

Intr‑o scrisoare de intentie se recomanda prezentarea urmatoarelor informatii:

Nume si prenume, adresa, numar de telefon, trebuie sa existe in scrisoarea de intentie, inclusiv data redactarii ei. Daca se trimite o mapa cu toate documentele solicitate, este posibil sa urmeze o invitatie la o discutie. In scrisoarea de intentie nu se conditioneaza perioada sau orele cand se poate veni la discutie. Daca este necesar se ia o zi de concediu.

Referire la locul de munca scos la concurs. Uneori firmele scot la concurs mai multe locuri deodata. In scrisoarea de intentie solicitantul trebuie sa specifice postul care il intereseaza, in asa fel incat seful de personal sa nu aiba dificultati in sortarea mapei cu documente. Intrucat patronul vrea sa stie, in primul rand, daca se indeplinesc conditiile scrise in anunt este bine a se oferi date certe si nu a scrie afirmatii generale.

Referire la intrebarile formulate in anunt. Pe langa respectarea cerintelor profesionale mentionate in anunt, este important a se raspunde si la eventualele intrebari care apar. Daca, de exemplu, se pune intrebarea privind salariul dorit, neaparat trebuie spuse pretentiile salariale. Insa, solicitantul poate spune ca doreste sa discute personal aceasta problema. Se mai poate raspunde si in felul urmator: "Salariul meu actual este de ./luna si capat 13 salarii pe an. Nu as vrea sa castig mai putin la dv., dar sunt dispus ca pe perioada de proba sa fac un compromis, in primul rand pentru ca este vorba de o activitate la firma dv." Daca se lasa problema salariului deschisa pana la intrevederea personala, trebuie tinut cont ca se va pune aceasta intrebare. Raspunsuri de tipul "Nu stiu exact cat sa cer", sau "Imi este totuna", sau "Las la aprecierea dv." sunt complet neadecvate. Patronul vrea sa stie de la oricine solicita un loc de munca la firma sa cat a castigat pana acum, cam cat ar vrea sa castige in continuare si cum este apreciat postul respectiv din punctul de vedere al remuneratiei.

Informatii despre propria persoana. Ca sa aiba succes, scrisoarea de intentie trebuie sa se refere strict la locul de munca scos la concurs si in acelasi timp sa atraga interesul patronului asupra autorului acesteia. O oarecare originalitate a formularii poate fi utila, dar sa se limiteze la posibilitatile personale. Pentru profesiile de birou ("functionaresti") este mai utila o scrisoare de intentie conservatoare. Numai in anumite branse (de exemplu in Radio, publicitate, Televiziune) se pot trimite scrisori de intentie mai indepartate de norma si mai aparte.

Dam in continuare cateva exemple de scrisori de intentie urmate de comentarii, pentru a sublinia importanta unor elemente pentru prezentarea propriei persoane intr‑o lumina favorabila.

Comentarii: Continutul scrisorii convinge prin prezentarea concisa a ceea ce este important si prin stilul neprotocolar. De aceea, pare scrisa de un om tanar, care nu are pretentii foarte mari.

Comentarii: La dosarele cu documente privind meseriile manuale se gasesc deseori scrisori de intentie foarte simple, nu rareori scrise de mana. Totusi, ca in cazul de fata, autorul trebuie sa isi schiteze pe scurt cunostintele si abilitatile si sa spuna de ce este interesat de postul respectiv. Afirmatia privind atributele personale (harnicie, cinste si demn de incredere) este potrivita ca sa atraga interesul si atentia patronului.

Comentarii: Solicitanta descrie clar cariera ei, se refera in mod apreciativ la relatiile cu sefii si colegii si explica motivul pentru care este interesata de acest post. Are sens indicatia privind referintele pe care fostii sefi le pot da, pentru ca asistenta sanitara este un gen de activitate in care oamenii trebuie sa se inteleaga foarte bine intre ei.

Comentarii: Solicitanta acestui loc de munca prezinta foarte clar cunostintele si abilitatile pe care le are. Scrie asa cum se obisnuieste in aceasta bransa, ceva mai degajat si totusi cu fermitate. Ea stie ce poate. Foarte buna este si descrierea pozitiei sale fata de meserie.

Comentarii: Multi maistri din scolile profesionale sau grupurile scolare cauta alternative, fie ca nu le place activitatea in scoli, fie ca salariul nu este satisfacator. In aceasta situatie este importanta descrierea clara a calitatilor si mentionarea disponibilitatii de a se muta in alt oras.

Curriculum Vitae

Curriculum Vitae (CV) este o redactare concisa a "istoriei" personale si experientei educationale si profesionale, dobandita de‑a lungul vietii, in care forma are o mare importanta, avand in vedere ca este un produs prin care se face reclama competentelor avute. Este o prima impresie pe care si‑o face angajatorul.

Oricat de bine ar fi facut un CV, acesta nu asigura obtinerea unei slujbe; cu toate acestea, un bun rezumat al carierei poate asigura invitatia la interviu. Curriculum Vitae trebuie gandit ca o "brosura promotionala" in care se prezinta calitatile profesionale si ce s‑a realizat pana in prezent. Un rezumat bun ilustreaza de fapt valoarea celui care doreste a fi angajat.

Exista mai multe posibilitati de a realiza un rezumat, dintre care cele mai frecvente sunt stilurile cronologic si functional. Ambele au avantaje si dezavantaje cand este vorba de prezentarea unei informatii. Al treilea stil este cel combinat, un compromis intre cele doua, devenit mai popular in ultimii ani. Va oferim o scurta descriere a celor trei stiluri de CV, pentru a alege pe acela care vi se potriveste.

CV‑ul cronologic pune accent pe experienta profesionala. Este prezentat istoricul activitatilor in ordine invers cronologica, astfel incat la inceputul listei se afla cel mai recent loc de munca. Citind un CV cronologic, cei care angajeaza pot cunoaste cum s‑a progresat de‑a lungul timpului si care este evolutia potentialului aptitudinal. Formatul cronologic nu este in avantajul recentilor absolventi, deoarece evidentiaza lipsa lor de experienta. CV‑ul cronologic atrage atentia asupra oricarei perioade de inactivitate mai lunga, ceea ce poate provoca intrebari pe aceasta tema. De asemenea, o prezentare a istoriei rutei profesionale, scurta sau lunga, va releva, cu oarecare aproximatie, varsta si natura experientei profesionale.

CV‑ul functional are un format non-linear, prin care pot fi subliniate abilitatile si realizarile. Istoria locurilor de munca este rezumata sau chiar evitata. Deprinderile si experienta (inclusiv cea educationala) sunt prezentate inca de la inceputul CV-ului. Acestea sunt organizate astfel incat cel care angajeaza sa poata decide daca abilitatile solicitantului sunt cele mai potrivite pentru cerintele locului de munca vizat. Un CV in stil functional necesita un efort de redactare mult mai mare, in schimb semnaleaza mai bine calitatile profesionale si intelectuale. Stilul functional poate fi deosebit de eficient si in situatiile cand au existat mai multe locuri de munca similare, deoarece se evita informatiile redundante privind experienta profesionala. Daca nu sunt probleme cu stilul cronologic (nu sunt intreruperi mari de activitate si este o oarecare vechime in munca), este preferabil folosirea acestuia.

Stilul combinat este, de fapt, un rezumat functional, insotit de o scurta istorie a activitatii profesionale. La inceput, sunt enumerate abilitatile si realizarile, dupa care urmeaza istoria rutei profesionale. Un astfel de stil va inlatura indoiala angajatorului in ceea ce priveste reala experienta profesionala. In acelasi timp, se permite evidentierea calitatilor si a modului in care vor fi folosite acestea la noul loc de munca. Deoarece multi patroni par sa prefere stilul cronologic, stilul combinat este, de fapt, o alternativa valabila a CV-ului in stil functional.

Stilul electronic este cel care poate fi transmis prin Internet sau posta electronica (e‑mail) si este foarte util. Orice sistem de e‑mail permite "atasarea" unor documente editate in Word, Word Perfect sau alte programe de editare, ceea ce faciliteaza primirea lui de catre orice persoana sau organizatie.

CV-ul este, in acelasi timp, un exemplu al abilitatilor de comunicare si organizare, care pot fi evidentiate daca se respecta urmatoarele sugestii:

Conciziune: trebuie avut in vedere ca angajatorii au destul de multe responsabilitati, asa ca este o greseala redactarea unui CV excesiv de lung. CV-ul trebuie sa aiba, daca este posibil, o singura pagina, maxim doua pagini daca este absolut necesar, pentru a descrie experienta profesionala. Insa nu se recomanda doua pagini, daca se scriu informatii irelevante pentru locul de munca solicitat.

Evitarea paragrafelor mai lungi de sase randuri. Daca se ofera informatii succinte, exista sansa ca ele sa fie citite de angajator.

Folosirea verbelor de actiune ca "elaborat", "organizat", "construit" pentru a accentua performantele obtinute si activitatile desfasurate.

Eliminarea propozitiilor declarative precum "am elaborat", "am asistat". Trebuie renuntat le expresia "eu am .".

Excluderea constructiilor pasive de tipul "am fost responsabil cu organizarea ". Nu numai ca este mai eficient a spune "organizat", dar este un verb mai puternic si mai activ.

Evidentierea experientei profesionale, astfel incat patronul sa isi faca o idee despre ce poate face cel care ii solicita un post de munca la firma pe care o conduce.

Onestitatea. Este o diferenta intre evidentierea experientei acumulate si falsificarea acesteia. Falsurile se pot depista cu usurinta (chiar daca nu imediat, dar sigur in timpul interviului). Chiar daca distorsionarea informatiilor privind abilitatile si performantele ar putea asigura un prim succes al angajarii, mai tarziu solicitantul poate pierde slujba.

Luarea in considerare a aparentelor. Se impune folosirea unei coli albe de hartie tip A4. O hartie colorata sau cu textura nu poate fi bine fotocopiata, in situatia in care exista o comisie la interviu si fiecare membru al comisiei ar dori sa aiba o copie dupa CV.

Verificarea exprimarii gramaticale, care nu inseamna numai cunoasterea limbii romane, ci si atentia la detalii.

Inlaturarea detaliilor de prisos. De exemplu, este utila mentionarea caracteristicilor personale sau a hobby‑urilor numai in situatiile cand aceste aspecte sunt cerute.

Modele de CV-uri:

Nume si prenume

Locul nasterii

Familie, copii

Telefon acasa

Domiciliu stabil; adresa

Studii (studii postuniversitare, invatamant universitar, cursuri de perfectionare, postliceale, invatamant mediu, invatamant elementar)

Operare pe calculator (editare text, grafica, banci de date, operare, multimedia)

Limbi straine si nivelul de cunoastere (engleza, franceza, germana, altele si cat de bine)

Permis auto; stagiu militar satisfacut

Activitate profesionala si rezultate

Perioada, loc de munca, descriere activitate

Experienta manageriala si rezultate

Fotografia

Fotografia atasata documentelor trimise nu trebuie sa fie facuta de un amator, ci de un laborator specializat, marimea uzuala fiind de tip pasaport. Imbracamintea trebuie sa corespunda locului de munca solicitat. Astfel, un muncitor se poate fotografia intr‑un costum de lucru curat, in timp ce pentru un post la birou este mai adecvat un costum sau o tinuta in jacheta, cu cravata etc. adica asa cum se presupune ca va merge la serviciu. Atentie: fotografia nu este ceruta de orice angajator si trebuie sa fie recenta!

In ceea ce priveste amplasarea fotografiei, exista mai multe posibilitati:

pe o pagina care se suprapune primului document trimis, ca o pagina de titlu;

pe CV (eventual redata cu ajutorul imprimantei color);

pe o pagina complet separata;

dar pe o scrisoarea de intentie in nici un caz.

Trebuie avut grija ca fotografia sa fie bine lipita. In general, fotografiile pot fi refolosite, numai daca sunt in stare impecabila. O problema care se discuta este daca se admit fotografiile color. In principiu este acceptabil, dar o fotografie alb-negru este mai indicata.

Diplomele si certificatele

Diplomele si certificatele sunt acte doveditoare pentru cele afirmate in scrisoarea de intentie si CV. Acestea se refera la: a) cea mai inalta diploma scolara obtinuta; b) diploma de doctorat, daca este cazul; c) diplome profesionale; d) calificative sau recomandari de la fostii patroni/directori.

In afara diplomelor mentionate, este recomandabil sa fie amintite si certificate de studii postliceale, postuniversitare, de limbi straine, cursurile de initiere in operarea pe calculator etc.

De regula, nu este rational a se trimite toate diplomele, ci numai acelea care au legatura cu locul de munca solicitat.

Recomandarile sau caracterizarile de la fostii sefi trebuie sa fie realiste, sa descrie activitatea desfasurata si sa specifice rezultatele obtinute.

Probele de lucru

Probele de lucru sunt cerute doar pentru anumite locuri de munca, asa cum ar fi la agentiile de publicitate, edituri etc. Astfel de probe de lucru sunt derulate cu ocazia interviului. Acestea nu se cer in anuntul din presa. Nu trebuie trimise probe de lucru (lucrari, texte etc.) decat daca acest lucru este cerut in anunt. Daca se aduc probe de lucru si angajatorul roaga sa i fie lasate un timp, trebuie scris pe ele numele si adresa. Dupa un timp, acestea pot fi cerute inapoi.

Forma si continutul mapei de prezentare

Forma exterioara a dosarului (mapei) cu documente are in vedere atat ceea ce ar trebui scris pe coperta, cat si ceea ce trebuie sa contina. Se recomanda ca ordinea documentelor din mapa sa fie urmatoarea:

pagina de titlu;

scrisoarea de intentie;

pagina cu fotografia (daca nu se alege alt loc, pe alta pagina);

CV-ul;

diplome, certificate.

O pagina de titlu nu trebuie neaparat sa existe, dar ea poate sa atraga atentia si sa contribuie la decizia patronului, daca pe aceasta se gasesc cateva date esentiale si anume:

Locul de munca solicitat....

Numele si prenumele

Adresa..

Pentru a raspunde rapid la anunturi este recomandabil sa fie pregatite cateva mape de plastic si fotocopii dupa cele patru documente, astfel incat sa nu fie necesar decat compunerea scrisorii de intentie.

Dupa trimiterea mapei personale, solicitantul trebuie sa aiba rabdare. Nu se da telefon pentru a afla ce s‑a intamplat. Se poate suna doar dupa patru saptamani, daca nu se primeste un raspuns.

Interviul sau discutia de prezentare

La interviu, angajatorul vrea sa stie, in primul rand, daca persoana este potrivita pentru locul de munca respectiv, iar in al doilea rand, daca se va adapta echipei de lucru. Pretentii speciale se impun atunci cand este vorba de posturi de conducere (aici este importanta si personalitatea solicitantului). Un al treilea motiv al angajatorului de a cunoaste personal pe cel care i‑a trimis o mapa cu documente este selectarea dintre mai multi candidati pe cel mai potrivit postului scos la concurs.

Exista cateva tipuri de interviuri de angajare la un loc de munca. Daca are loc un interviu "de unul la unul" s‑a stabilit deja ca solicitantul are abilitatile si educatia necesara pentru locul de munca respectiv. Prin acest tip de interviu, angajatorul doreste sa cunoasca, in plus, daca si in ce masura este potrivit cu firma si cu departamentul unde urmeaza a fi angajat. Solicitantul care este invitat la un interviu "de unul la unul" nu trebuie sa uite ca scopul lui este de a stabili un raport cu cel care ia interviul si de a arata ca el are calificarea profesionala de care firma are nevoie. Interviul "screening" are loc, de obicei, pentru candidatii necalificati. In aceasta situatie este mai important sa se ofere dovezi ale competentelor, decat sa se stabileasca un raport interpersonal.

Pregatirea pentru interviu

Se face o impresie mai buna la interviu, daca are loc o pregatire prealabila. De aceea, este preferabil sa se exerseze atat raspunsurile la posibilele intrebari care se vor pune, cat si intrebarile pe care solicitantul le poate pune. Pentru a fi capabil de prezentarea unor informatii pertinente despre experienta profesionala in circa 15 minute, este foarte indicata o repetitie a interviului cu un prieten. Daca este posibil, se pot inregistra raspunsurile audio si/sau video, pentru a verifica pronuntia, viteza vorbirii si "limbajul trupului".

Cele mai multe interviuri folosesc urmatorul model: intai se raspunde la intrebari despre experienta si calificarea profesionala si dupa aceea despre locul de munca vizat.

Pregatirea materialelor necesare interviului se face inainte de a pleca de acasa. Oricine care cauta un loc de munca trebuie sa aiba la el mai multe copii ale CV-ului, a listei cu referinte si, in functie de caz, cateva produse lucrate personal. Conditia este ca toate aceste materiale sa fie actuale.

Imbracamintea

Aspectul exterior al unui candidat demonstreaza nivelul de intelegere a culturii in care va trebui sa‑si desfasoare activitatea, ca si gradul de adaptare la cerintele firmei. Candidatul trebuie sa‑l considere pe cel care ia interviul ca pe unul din clientii sai. Tinuta vestimentara trebuie sa fie adecvata locului de munca. Daca se imbraca un costum elegant pentru o activitate manuala, s‑ar putea ajunge la concluzia ca pretentiile solicitantului depasesc conditiile de munca oferite de firma. Daca se solicita insa un loc de munca la o societate de asigurari, atunci, mai mult ca sigur, ca ar fi mai potrivita o tinuta in costum, decat in blugi.

In orice situatie, se cere a fi imbracat profesional si confortabil. Candidatii sunt, in unele privinte, apreciati dupa hainele lor. Daca exista indoieli asupra modului cel mai adecvat de a se imbraca, se alege stilul clasic.

Recomandari pentru femei:

Este foarte potrivit un costum (fusta si taior) de afaceri.

A se purta pantofi cat mai simpli.

A fi moderata cu machiajul si parfumul.

A se pune bijuterii simple.

Parul sa fie spalat si unghiile ingrijite.

Recomandari pentru barbati:

Camasa curata, calcata si o cravata conservatoare.

Jacheta simpla sau un costum de afaceri.

Pantofii sa fie lustruiti.

Fata sa fie proaspat rasa.

Stresul din timpul interviului

Stresul din timpul interviului este adeseori o incercare deliberata pentru a vedea stapanirea de sine. Daca cel care ia interviul este sarcastic sau nepoliticos, nu trebuie considerat faptul ca o ofensa personala, ci se asteapta in liniste continuarea interviului. Se raspunde calm la fiecare intrebare. La randul sau, solicitantul poate pune intrebari de clarificare, dar nu este bine sa se grabeasca a da un raspuns pana nu reflecteaza asupra acestuia.

Uneori pot exista momente de tacere intre intrebari. Se asteapta linistit pana cand cel care ia interviul isi formuleaza intrebarile. Daca timpul se prelungeste, poate fi intrebat daca are nevoie de informatii suplimentare in ceea ce priveste ultimul raspuns.

Cum se face o impresie buna la interviu

A fi punctual. Cel care ia interviul interpreteaza punctualitatea ca o dovada a seriozitatii, a profesionalismului si a dorintei solicitantului de a se angaja.

A fi pozitiv si a incerca sa faci si pe ceilalti sa se simta confortabil. Se deschide usa zambind, se raspunde la mana intinsa de cel care ia interviul si se strange cu fermitate.

A nu face comentarii negative despre fostii sau actualii directori (patroni).

A fi relaxat. Interviul trebuie gandit ca o conversatie si nu ca un interogatoriu. Trebuie sa se stie ca si cel care ia interviul doreste sa faca o impresie buna.

A arata incredere de sine in timpul interviului. Se raspunde la intrebari cu voce clara si va fi privit in ochi cel care ia interviul.

A asculta ce spune cel care ia interviul. Comunicarea implica cel putin doi parteneri. Daca solicitantul vorbeste prea mult, se poate intampla sa nu sesizeze ce este important pentru cel care ia interviul.

A reflecta inainte de a raspunde la o intrebare dificila. Atunci cand candidatul nu este sigur de raspunsul pe care trebuie sa‑l dea, poate raspunde, in replica, punand o alta intrebare. De exemplu, daca este intrebat despre salariul pe care‑l doreste, poate raspunde prin "Da, este o intrebare buna. Cu cat ati plati dv. pe cel mai bun candidat?"

A pune intrebarile pregatite de acasa, atunci cand este randul solicitantului de a intreba. Acestea trebuie sa reflecte orice informatie despre firma, locul de munca pentru care se candideaza sau pozitia acestuia in ierarhia firmei.

A nu pune intrebari care pot provoca suspiciune. Daca se intreaba "Sunt necesare deplasarile?" cel care ia interviul va presupune ca nu se doreste delegatii in tara. Prea multe intrebari despre concediu il vor face pe angajator sa creada ca este un interes mult prea mare pentru zilele libere platite de firma. Din acest motiv este preferabila explicarea motivelor pentru care se pune o intrebare sau alta.

A declara verbal ca se doreste locul de munca nu inseamna a spune "eu vreau acest loc de munca". Exista modalitati mai subtile de a declara aceasta cum ar fi a vorbi despre activitatile care s‑ar putea face in beneficiul firmei sau a oferi detalii specifice despre cum s‑a procedat la alte locuri de munca. De asemenea, exprimarea dorintei de angajare se poate realiza prin intrebari privind responsabilitatile functiei, cu cine se va lucra sau cui ii vor fi raportate rezultatele activitatii desfasurate.

A se evita "limbajul trupului". Solicitantul nu trebuie sa uite ca cel care ia interviul doreste sa vada cat de bine rezista la "presiunea" psihologica a intrevederii. Trebuie tinut cont de tot ce poate fi interpretat ca semne de nervozitate sau tensiune, si anume: muscatul sau umezitul buzelor, atingerea fetei sau a urechilor, zambetele fortate, balansarea picioarelor, evitarea contactului vizual, pocnitul degetelor, framantatul mainilor.

Informatii privind firma si pozitia acesteia

Cu cat se cunosc mai multe despre firma sau locul de munca unde se depune cererea de angajare, cu atat mai buna va fi impresia creata la interviu. Cel care ia interviul va lua in considerare interesul si motivatia celui care solicita locul de munca si va explica ce trebuie facut pentru firma.

Candidatul trebuie sa descopere cat mai multe informatii-cheie despre firma, produsele si clientii acesteia. Cand firma este de comert, unele informatii se pot afla pe Internet. Indiferent de tipul intreprinderii/firmei este bine de stiut mai ales urmatoarele informatii:

locul unde se afla firma sau biroul;

produsele sau serviciile pe care le ofera firma;

clientii pe care ii are firma;

filozofia firmei;

istoria firmei;

stiri recente despre firma;

informatii financiare, inclusiv stocul de materiale.

Intrebari care se pun in timpul interviului

Intrebarile puse in timpul interviului urmaresc luarea unei decizii de angajare. Principala preocupare a celui care ia interviul este "Ce trebuie sa cunosc despre acest candidat, pentru a decide daca este sau nu potrivit pentru locul de munca disponibil". Pentru familiarizarea cu aceste intrebari, va prezentam pe cele mai uzuale:

"Vorbiti‑mi despre dv." Se raspunde, in propozitii scurte, despre educatia, realizarile si obiectivele profesionale. Apoi, tot pe scurt, se descrie calificarea si experienta profesionala, cat si contributia care s‑ar putea aduce la noul loc de munca.

"De ce doriti sa lucrati aici?" sau "De ce sunteti interesat a va angaja in intreprinderea/firma noastra?" Putine intrebari sunt mai importante decat aceasta, asa ca se raspunde cu entuziasm si clar. Se motiveaza celui care ia interviul interesul pentru firma al carui reprezentant este. Solicitantul trebuie sa arate ce cunostinte are despre firma, locul de munca, pozitia firmei in domeniul de activitate. Va vorbi despre modul in care se vor imbogati deprinderile si cunostintele sale profesionale daca va fi angajatul firmei. Niciodata, in afara poate de comert, raspunsul nu trebuie sa fie pur si simplu "banii". Cel care ia interviul se poate indoi de interesul real al candidatului pentru munca respectiva.

De ce‑ati parasit vechiul loc de munca?" Prin aceasta intrebare, cel care ia interviul doreste sa cunoasca daca au fost probleme la vechiul loc de munca. Daca nu au fost conflicte sau situatii stanjenitoare la fostul loc de munca, se specifica motivul, cum ar fi mutarea intreprinderii in alt oras, sau in cealalta parte a orasului, falimentul, intreruperea temporara a muncii, imposibilitatea de a avansa sau de a invata lucruri noi, dorinta de a munci intr‑un loc de munca mai potrivit abilitatilor profesionale dobandite, reducerea de personal. In situatiile in care au fost probleme, este recomandabil sa se spuna cinstit care au fost acestea, deoarece astfel se demonstreaza asumarea responsabilitatii pentru cele intamplate si ca s‑a invatat din greseli. Problemele avute sau prezente inca trebuie explicate, dar nu se descriu fostii sefi in termeni negativi. Se poate spune ca a fost o experienta din care s‑a invatat ceva, care, insa nu va afecta munca in viitor.

"Care sunt calitatile dv.?" Daca solicitantul are suficiente informatii despre firma sau companie, va fi capabil sa‑si imagineze care sunt valorile si abilitatile cautate de firma. O reflectare prealabila asupra lor faciliteaza prezentarea unor exemple prin care candidatul demonstreaza ca le are.

"Care sunt defectele dv.?" Cu abilitate se poate prezenta un defect ca pe o calitate. De exemplu, se poate spune "imi fac prea multe probleme despre munca mea. Uneori lucrez pana tarziu pentru a ma asigura ca totul este bine facut".

"Preferati sa lucrati singur sau cu altii?" Raspunsul ideal trebuie sa reflecte flexibilitatea, cu conditia sa fie cinstit, adica solicitantul sa aiba aceasta insusire. Cea mai buna solutie este de a se da exemple prin care este descris modul in care s‑a facut fata ambelor situatii.

"Care sunt planurile dv. pentru viitor?" sau "Care sunt obiectivele dv. profesionale?" Prin aceasta intrebare, cel care ia interviul doreste sa stie in ce masura sunt compatibile planurile candidatului cu scopurile firmei. Este bine sa reiasa din cele spuse ambitia, dorinta de perfectionare si ca s‑au planificat cateva aspecte ale viitorului profesional. Este cu atat mai bine daca se aminteste despre dorinta de a invata mai mult, de a avea performante mai bune, dar atentie la descrierea cat mai concreta a modului in care vor fi atinse scopurile.

"Care sunt hobby‑urile dv.?" sau "Faceti vreun sport?" Raspunsul la aceasta intrebare poate confirma o similitudine intre deprinderile profesionale si cele extraprofesionale.

Optiunea de a raspunde la intrebari "ilegale"

Orice solicitant este liber de a raspunde la intrebari. Se poate intampla, insa, ca unele intrebari sa nu fie legate de cerintele locului de munca. Acestea sunt asa-zisele "intrebari ilegale", la care nu trebuie neaparat dat un raspuns. Este dreptul oricarui solicitant de a nu raspunde, dar exista riscul de a parea necooperant sau agresiv. Cea mai buna solutie este de a aprecia intentia din spatele intrebarii. De exemplu, daca se intreaba "Locuiti in Bucuresti?", in loc de a raspunde frontal, puteti spune "Am unde sa locuiesc." Sau, daca se pune intrebarea "Cine are grija de copiii dv. cand veti avea deplasari?", se poate raspunde "Pot sa‑mi aranjez programul de acasa, astfel incat sa nu imi afecteze munca."

Intrebari ilegale si aspectul lor legal

Intrebarile puse de solicitant

La cele mai multe interviuri, solicitantul va fi rugat sa raspunda la intrebarile puse de catre cel care ia interviul. Este o ocazie foarte buna pentru candidat sa descopere cat mai multe lucruri despre conditia de angajat al firmei, iar pentru cel care ia interviul sa evalueze candidatura sa pentru locul de munca scos la concurs.

Din modul in care solicitantul pune intrebari, intervievatorul extrage informatii care aduc o contributie importanta in decizia de angajare. Pentru a reusi in aceasta incercare, candidatul are nevoie de o pregatire anterioara.

Se pregatesc cinci intrebari "bune": despre locul de munca, firma/ intreprinderea, domeniul de activitate sau profesia, programul de lucru, termenele de predare a lucrarilor. Intrebarile vor reflecta interesul pentru aceste subiecte si faptul ca solicitantul a citit sau s‑a gandit la acestea. De exemplu, se poate incepe cu urmatoarea intrebare: "Am citit in ziarul ca .. Ma intreb daca acest fapt nu va avea un anumit efect asupra firmei dv."

Nu se intreaba numai despre o singura tema. Cei care pun astfel de intrebari nu sunt considerati niste buni candidati.

Intrebarile de clarificare sunt oportune pentru intelegerea unor lucruri spuse de catre cel care ia interviul. Se asculta insa cu atentie, se cer lamuriri suplimentare numai pentru a clarifica un aspect sau altul al muncii; dar nu se solicita repetarea unor informatii, pentru ca se va lasa impresia ca exista dificultati de atentie.

Strategii de cautare a unui loc de munca

("Vanarea" sau "pescuirea" unui loc de munca)

Cea mai comuna strategie de cautarea a unui loc de munca este cea care incurajeaza ca fiecare sa faca ceea ce doreste: "Nu va ingrijorati, locul de munca potrivit va va iesi in cale, daca bateti la usa potrivita." Aceasta este strategia "pescuitului", de a sta si a astepta pana apare slujba potrivita.

Uneori insa, cunostintele si abilitatile insusite nu corespund intocmai cerintelor de pe piata muncii. Daca cineva se afla in aceasta situatie, este bine sa se gandeasca la "vanarea" unui loc de munca.

Un vanator bun face mai mult decat a scoate arma si a impusca orice "prada", fara nici un criteriu. Multi oameni gandesc cautarea unui post ca rezumandu‑se la citirea anunturilor si expedierea CV-urilor prin posta. Aceasta nu este o "vanatoare", ci o simpla reactie la nevoia de a avea un loc de munca.

Asa cum adevaratii vanatori isi intretin armele in conditii bune, la fel si "vanatorii locurilor de munca" isi pastreaza in conditii bune documentele care urmeaza a fi trimise. Se pregatesc din timp, pentru a face fata interviului si a atrage atentia asupra calitatilor lor profesionale.

Dincolo de orice metafora, este bine de stiut ca vanatorii se imbraca adecvat terenului si conditiilor atmosferice. Un costum bleumarin este mai putin potrivit decat blugii, atunci cand se solicita munca de muncitor incarcator-descarcator. Capacitatea de concentrarea (atentia) si simtul tintei sunt importante pentru "vanarea" unui loc de munca, dar sunt mai greu de folosit daca nu se cunoaste ce se urmareste.

Obtinerea unui bun loc de munca inseamna a fi la locul potrivit in momentul potrivit, adica a depista oportunitatile care se ivesc. Timpul rezervat pentru obtinerea locului de munca dorit si pregatirea proprie (documente, atitudini, informatii) compun strategia care asigura de cele mai multe ori succesul demersului de angajare.

Intrebari de autoevaluare

Ce inseamna a cauta activ un loc de munca?

Ce informatii trebuie cautate intr‑un anunt?

Ce trebuie sa precizat cand se da un anunt?

Cate tipuri de anunturi exista?

In cate stiluri se poate redacta o scrisoare de intentie?

Care sunt avantajele stilului functional?

Care sunt documentele care trebuie sa existe in mapa de prezentare?

Cate tipuri de interviuri exista?

Ce intrebari se pot pune in timpul unui interviu?

Care este semnificatia "vanarii" unui loc de munca?