Corelatia dintre pedagogie si psihologia varstelor

Corelatia dintre pedagogie si psihologia varstelor

Daca in paragraful anterior aminteam faptul ca educatia presupune exercitarea unor influente educationale asupra fiintei umane cu scopul de a determina o serie de progrese la nivelul acesteia, acum facem si mentiunea ca exercitarea acestor influente nu vizeaza fiinta umana la modul general, ci fiinta umana care se afla intr-un anumit stadiu de dezvoltare ontogenetica.

Dupa cum se cunoaste, in evolutia sa ontogenetica, fiinta umana parcurge anumite stadii de dezvoltare si anume intre 0 - 1 an stadiul nou nascutului, intre 1 - 3 ani stadiul anteprescolar, intre 3 - 6 ani stadiul prescolar, intre 6 - 10 ani stadiul scolaritatii mici, intre 10 - 14 ani stadiul scolaritatii mijlocii, intre 14 - 18 ani stadiul scolaritatii mari etc., si fiecare stadiu se caracterizeaza prin faptul ca in cadrul acestuia procesele si activitatiile psihice dobandesc o anumita configurare, o anumita structurare, care le randul sau determina o serie de insusiri, o serie de particularitati care diferentiaza un stadiu de altul.

La modul concret, toti copiii care se afla intr-un anumit stadiu de dezvoltare partajeaza o serie de caracteristici si particularitati care sunt specifice acestuia, dar in acelasi timp, poseda o serie de insusiri particulare, diferentiatoare, care fac ca in interiorul aceluiasi stadiu, in pofida similaritatii existente, copiii sa se diferentieze semnificativ intre ei.

Cum pare si firesc, educatia nu se poate realiza in conditii de optimalitate daca, pe de o parte, nu se cunosc particularitatile psihofiziologice specifice fiecarui stadiu in parte, iar pe de alta parte, particularitatile dinstincte, diferentiatoare, care se intalnesc la nivelul aceluiasi stadiu, dar pe care le poseda numai unii dintre elevi. Aceasta necesitate, aceasta exigenta extrem de importanta a si generat formularea unui principiu al invatamantului intitulat ,,respectarea particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor" care, pe de o parte, sta la baza activitatii de diferentiere si individualizare a activitatii de instruire - invatare, iar pe de alta parte reprezinta o garantie ca acest gen de activitate se va solda cu efecte formative la nivelul diverselor categorii de elevi.

De asemenea, cercetarile din ultimele decenii au relevat faptul ca si dezvoltarea cognitiva a fiintei umane presupune ca necesitate parcurgerea unor stadii pe care J. Piaget le-a identificat si le-a analizat, acelasi lucru putandu-se afirma si in legatura cu dezvoltarea dimensiunii morale a personalitatii.

Existenta acestor stadii de dezvoltare ontogenetica, cu caracteristicile si particularitatiile lor, are o mare importanta din perspectiva exigentelor de natura instructiv-educativa, deoarece, cunoscandu-se particularitatile si insusirile fiecarui stadiu in parte este posibil si chiar indicat sa se compatibilizeze oferta curriculara (continuturi, materiale didactice, metode, etc.) cu caracteristicile fiecarui stadiu, astfel incat, activitatea de instruire-invatare sa se desfasoare fara dificultati, iar efectele ei formative sa se situeze la nivele tot mai inalte.

Dimpotriva, necunoasterea sau ignorarea particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor poate perturba serios desfasurarea activitatii de instruire-invatare iar exemple prin care poate fi probata aceasta afirmatie pot fi gasite foarte usor.

De exemplu, daca elevilor din scolaritatea mica, care din punctul de vedere al dezvoltarii intelectuale se situeaza dupa paradigma lui J. Piaget, in stadiul operatiilor concrete - 10 ani) li se ofera continuturi cu grad mai mare de abstractizare este posibil ca in asimilarea acestora elevii sa intampine dificultati majore, deoarece exista o incompatibilitate evidenta intre caracteristicile si particularitatile stadiului pe de o parte si natura continuturilor pe de alta parte.

De asemenea, utilizarea anumitor metode de invatamant trebuie sa se afle intr-o corelatie evidenta cu caracteristicile si particularitatile stadiului de dezvoltare ontogenetica in care se situeaza elevii implicati intr-o activitate de instruire si de formare.

De exemplu, brainstormingul este o metoda cu reale virtuti formative deoarece stimuleaza maximal creativitatea de grup, dar folosita la nivelul invatamantului primar poate sa nu conduca la efectele scontate deoarece elevii din acest stadiu nu poseda suficienta initiativa in comunicare, comparativ cu colegii lor care se situeaza in cicluri mai mari de invatamant.

Necesitatea cunoasterii particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor este reclamata nu numai din perspectiva exigentelor specifice activitatii de instruire, ci si din perspectiva compatibilizarii caracteristicilor fiecarui stadiu de dezvoltare ontogenetica cu tipul de influenta care ar trebui exercitata asupra elevilor de o anumita varsta.

De exemplu, in cazul elevilor care se situeaza in stadiul scolaritatii mici, datorita experientei lor mai reduse de viata, cat si faptul ca nu poseda toata paleta de deprinderi si obisnuinte de natura intelectuala, este mai indicat sa beneficieze de o influenta directa, care sa-i ajute sa rezolve problemele cu care sunt confruntati, in timp ce elevii care se situiaza in stadii mai mari (scolaritatea mijlocie sau mare), pot beneficia de o influenta predominant indirecta care sa le stimuleze spiritul de initiativa, imaginatia, creativitatea, dorinta de a se implica in actul decizional etc.