Diferente individuale IN COMPORTAMENTUL VOCATIONAL

I. Conceptul de identitate vocationala

Identitatea reprezinta constiinta clara a individualitatii unei persoane, formata prin integrarea intr-un construct unic a perceptiei de sine si a perceptiei expectantelor celorlalti fata de propria persoana. Identitatea se formeaza progresiv, pe masura organizarii si structurarii informatiilor despre sine. Ea include, dupa E. Erikson (1980) aspecte legate de: caracteristicile innascute si dobandite ale personalitatii (cum ar fi temperament, introversiune, pasivitate), talentele si abilitatile personale (cunostinte si deprinderi), identificarea cu modelele (parinti, colegi sau alte figuri semnificative), modalitatile de interactiune, modalitatea de rezolvare a conflictelor, modalitatile de reglare a comportamentului, rolurile sociale, vocationale si de gender adoptate de individ la un moment dat.

Identitatea este in permanenta constructie si reconstructie. Ea se structureaza inca din copilaria mica, insa vorbim despre identitate in special incepand din perioada adolescentei, cand abilitatile cognitive si de interactiune sociala sunt suficient de mature pentru a putea permite reflectarea asupra propriei persoane si a dezvoltarii acesteia. Perioada adolescentei, prin problemele decizionale pe care le pune elevilor - ce cursuri sa urmeze, cu cine sa iasa la intalnire, daca sa mearga la facultate, sa consume droguri, sa faca sex, sa lucreze dupa terminarea orelor, sa participe la adunari religioase sau nu etc. - forteaza reflectarea asupra propriei identitati (identificarea propriilor valori, interese si abilitati, evaluarea capacitatii de a lua decizii si a face fata diverselor situatii) si contribuie astfel la cristalizarea acesteia.

Identitatea vocationala combina aspecte legate de cunoasterea propriilor interese, valori, abilitati si competente, pe de o parte, cu preferinta pentru un anumit tip de activitati, stiluri de interactiune si medii de munca, pe de alta parte. Ea apare la confluenta dintre experientele de invatare si de munca multiple ale adolescentului, devenind etalonul maturizarii sale.

Dezvoltarea identitatii vocationale

Procesul de dezvoltare al identitatii vocationale incepe cu o perioada a fanteziei in planul aspiratiilor vocationale (Ginzberg, 1972). Copilul intre 3 si 10 ani se identifica in planul intereselor vocationale cu diverse persoane semnificative din mediul familial sau scolar si imita comportamentul acestora in cadrul jocurilor. Spre exemplu, se joaca de-a doctorul sau pilotul si are multe informatii tehnice, informatii despre atributiile fiecaruia, stilul de viata al acestora, ceea ce nu inseamna, insa, ca este deja pregatit sa ia o decizie privind cariera sa profesionala. Pentru dezvoltarea vocationala acest stadiu este insa foarte important, pentru ca, astfel, profesia devine o componenta a imaginii de sine aflata in dezvoltare. Cu alte cuvinte copilul va dori sa aiba o profesie cand va fi mare.

Pe masura ce se apropie de finalul ciclului primar, interesele copiilor devin tot mai diferentiate. Ei invata importanta cunoasterii si intelegerii aptitudinilor, preferintelor si valorilor proprii pentru alegerea traseului educational si profesional. Urmeaza o perioada a tatonarilor (11-17 ani). In ciclul gimnazial elevii dezvolta un comportament explorator: isi exploreaza propriile interese vocationale, experimenteaza mai multe tipuri de activitati si observa necesitatea de a lua in considerare balanta interese - aptitudini in exprimarea unei alegeri educationale sau profesionale. Alegerile pe care le face tanarul in aceasta perioada pot avea un caracter vag si tranzitoriu, putand fi abandonate relativ usor in momentul in care apare o alta directie vocationala care pare sa-i ofere satisfactii.

Perioada realismului (18 - 25 ani) se caracterizeaza prin cristalizarea identitatii vocationale si o viziune de ansamblu asupra factorilor care influenteaza alegerea traseului educational si profesional, ceea ce determina luarea unor decizii mult mai pragmatice.

2. Forme de identitate vocationala la adolescenti (Marcia, J., 1980):

identitate fortata - adolescentul are obiective ocupationale specificate, dar acestea au fost preluate necritic, fie de la parinti, fie de la colegi sau alte persoane semnificative.

criza identitara - adolescentul se confrunta cu probleme de identitate, simte o presiune pentru a realiza o alegere educationala sau ocupationala, dar alegerea este mereu amanata.

difuzie identitara - adolescentul nu simte o presiune pentru realizarea unei alegeri, in ciuda apropierii momentului de optiune si nu este preocupat sa faca un angajament pe o anumita directie.

identitate conturata - adolescentul a facut propriile alegeri, este orientat si urmareste obiectivele profesionale propuse.

Putem concepe aceste tipuri de identitate ca fiind momente ale procesului de definire a identitatii adolescentului. Acesta poate sa experimenteze la inceput o difuzie identitara, urmata de o criza in planul identitatii personale care sa conduca in cele din urma la conturarea identitatii sale.

In majoritatea culturilor, aceasta este considerata evolutia dezirabila in definirea identitatii. Procesul de conturare a identitatii insa poate sa ia forme si perioade diferite de timp.

Alegerea profesiunii si a locului de munca reflecta, dupa Super (1967), imaginea de sine a individului. Cei care au o imagine buna despre sine tind sa urmeze scoli mai bune, sa aleaga profesiuni cu un nivel al cerintelor educationale mai ridicat si sa exploreze mai multe posibilitati de cariera. Iata de ce, unul din cele mai importante elemente ale orientarii vocationale il constituie dezvoltarea imaginii de sine, prin activitati de explorare si autocunoastere si o orientare pozitiva asupra caracteristicilor personale.

II. Caracteristici personale relevante pentru deciziile de cariera

1. Interesele

Interesele reprezinta preferintele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunostinte sau de activitate. Ele constituie factori motivationali esentiali in alegerea carierei si determina gradul de satisfactie si performanta pe care le realizeaza persoana in activitatile pe care le desfasoara.

Dezvoltarea intereselor

Interesele sunt determinate de factori genetici, pe de o parte si de oportunitati de invatare, pe de alta parte (activitatile si jocurile in care sunt angrenati copiii, mijloacele materiale si instrumentele pe care le au la dispozitie, etc.). Super (1949, 1997) considera ca la baza intereselor se afla patru categorii de factori: ereditatea, invatarea, abilitatile si personalitatea.

a) Influente genetice. Studiul lui Betsworth, Bouchard & all. (1994) atribuie intre 30 si 50 % din varianta intereselor vocationale unor factori genetici.

b) Invatarea. Super, ca si mentorul sau Kitsen considera ca interesele vocationale sunt achizitionate in primul rand prin experienta. Interesele apar contingent cu recompensarea sau recunoasterea abilitatilor prin activitatile care le valorifica si in care indivizii au succes. Lofquist si Dawis (1991) invoca de asemenea conditionarea si valoarea in teoria lor asupra invatarii instrumentale a intereselor. Ei atribuie originea intereselor combinatiei dintre preferintele invatate pentru activitati pe care indivizii le-au executat cu succes in trecut si valoarea de recompensare pe care activitatile le au in prezent.

c) Perceptia abilitatilor. Studiul intereselor a fost oarecum paralel cu studiul abilitatilor. Thorndike (1915) considera ca indivizii devin interesati de lucruri si domenii pe care le fac bine si pentru care au abilitati si aptitudini. Aparent el este cel care a realizat prima investigatie a relatiei dintre abilitati si interese. Concluziile studiului sau au aratat ca in perioada gimnaziului corelatia dintre interese si abilitati este de r = .9.

d) Interesele sunt expresii ale personalitatii. Pentru multa vreme interesele erau considerate caracteristici independente de personalitatea individului si aceasta a dus la dezvoltarea unei intregi literaturi de "evaluare a intereselor". Rezultatele cercetarilor mai recente legate de factorii personali si de mediu asociati cu optiunea vocationala, schimbarea locului de munca si cu performanta impune modificarea conceptului de interese. Multi autori conceptualizeaza interesele ca o expresie a personalitatii "optiunea vocationala este in mare parte implementarea conceptiei despre sine a persoanei" (Super, 1972), "scorurile la testele de interese sunt masuri ale conceptiei de sine" (Bordin, 1943), etc. Acestea se exprima in munca, in invatarea scolara, in hobby-uri, activitatile din timpul liber si exprimarea preferintelor. Prin urmare, putem dezvolta teorii despre personalitate nu numai pornind de la cunoasterea relatiilor parentale, ci si pornind de la cunoasterea experientei vocationale. Interesele sunt manifestari ale personalitatii (Holland, 1997), iar testele de interese devin in acest fel teste de personalitate.

Factorii genetici si oportunitatile de invatare furnizeaza experiente pe baza carora elevul invata sa prefere unele activitati in favoarea altora. Astfel, de exemplu:

recompensarea de catre parinti sau educatori a unor activitati realizate de elev determina conturarea unei preferinte pentru activitatea respectiva (de exemplu, tatal recompenseaza participarea fiului la munca in gradina; astfel, pe viitor fiul ar putea deveni mai interesat de realizarea acestei activitati);

usurinta cu care elevul realizeaza o activitate determina de asemenea alegerea ei in detrimentul unei activitati care necesita efort (de exemplu, aptitudinile artistice ale copilului ii permit sa realizeze fara prea mare efort un desen ceea ce il determina sa prefere aceasta activitate fata de rezolvarea problemelor de matematica, care ii consuma prea multa energie);

familiaritatea cu anumite materiale si instrumente determina preferinta pentru utilizarea acestora (de exemplu, daca parintii furnizeaza mereu pensule si acuarele pentru activitatile din timpul liber al copiilor, acestia vor prefera acest gen de instrumente altora, cum ar fi calculatorul, echipamentul sportiv, etc.).

Preferinta pentru anumite instrumente si activitati si implicarea frecventa in activitati corespunzatoare preferintei conduce in general la dezvoltarea abilitatilor specifice acestora. Abilitatile dobandite determina in timp stabilizarea preferintelor si cristalizarea interesului pentru domeniul respectiv.

Interesele nu se suprapun intotdeauna peste abilitatile pe care elevul si le-a dezvoltat (de exemplu, desi un elev si-a dezvoltat abilitatile muzicale, el nu devine interesat de activitatile si cariera muzicala). Unul din factorii care explica aceasta discrepanta sunt convingerile de autoeficacitate. Astfel, copiii dezvolta interese pentru acele activitati pentru care se simt capabili (autoeficacitate perceputa) si pentru care se asteapta sa obtina rezultate pozitive (vezi Fig. 3.1).

Astfel, devine evident faptul ca pentru dezvoltarea intereselor, pe langa dezvoltarea unor abilitati, elevii au nevoie de experiente de invatare care sa le cultive autoeficacitatea si sa puna accent pe rezultatele pozitive ale diverselor activitati.

Fig. 3.1 Dezvoltarea intereselor

Tipuri de interese

Cea mai simpla modalitate de a grupa si identifica tipurile de interese este modelul hexagonal propus de Holland (1979). Cele  6 tipuri de interese sunt determinate in functie de obiectul activitatilor preferate: date, idei, lucruri sau persoane (vezi fig.2.1 ). Astfel:

Interesele realiste (R) se manifesta prin tendinta de a se indrepta spre activitati care presupun manipularea obiectelor, masinilor si instrumentelor.

Interesele investigative (I) presupun o atractie pentru cercetare, investigare sub diverse forme si in cele mai diverse domenii (biologic, fizic, social, cultural, etc.).

Interesele artistice (A) se manifesta prin atractie spre activitatile mai putin structurate, care presupun o rezolvare creativa si ofera posibilitatea de autoexpresie (poezie, pictura, muzica, design).

Interesele sociale (S) implica orientarea spre activitati care necesita relationare interpersonala (preferinta pentru predare sau pentru a ajuta oamenii sa-si rezolve diverse probleme).

Interesele antreprenoriale (E-initiala de la engl. entrepreneurial = antreprenorial) se manifesta prin preferinta pentru activitati care permit initiativa si posibilitate de coordonare a propriei activitati sau a activitatii unui grup.

Interesele de tip conventional (C) presupun preferinta pentru activitati care necesita manipularea sistematica si ordonata a unor date sau obiecte intr-un cadru bine organizat si definit.

Relatia dintre interese si cariera

Cand persoanele iau decizii legate de scoala pe care vor sa o urmeze sau profesia pe care vor sa o practice, ele urmaresc ca acestea sa corespunda intereselor proprii, adica sa existe o suprapunere cat mai mare intre preferintele persoanei si activitatile specifice mediului scolar sau profesional. Cu cat gradul de suprapunere este mai mare cu atat exista sanse mai mari ca persoana sa fie multumita si motivata pentru activitate si sa obtina performante la nivelul capacitatilor sale. Congruenta dintre interesele persoanei si scoala/profesia aleasa determina:

satisfactie academica / profesionala;

stabilitate in alegerea facuta si capacitate mai buna de adaptare la modificarile interne ale mediului;

performanta academica / profesionala;

nivel scazut de stres academic / ocupational.

Identificarea intereselor este astfel un pas important intrucat permite:

generarea alternativelor educationale si profesionale;

selectarea alternativelor educationale si ocupationale optime;

identificarea cauzelor insatisfactiei academice sau profesionale.

Manifestarea intereselor

Interesele se manifesta prin comportamente de apropiere fata de anumite activitati si pot fi identificate atat pe baza unor indicatori calitativi (de exemplu, trairea emotionala resimtita de o persoana atunci cand realizeaza o anumita activitate), cat si cantitativi (de exemplu, frecventa activitatilor de acelasi tip in care se angajeaza o persoana) (vezi tabelul 3.1).

Tabelul 3.1. Indicatori calitativi si cantitativi ai intereselor

Pentru identificarea intereselor unei persoane este important sa urmarim atat aspectele calitative, cat si pe cele cantitative ale comportamentului legat de o anumita activitate. In acest fel se pot identifica atat interese care au fost suficient explorate si care s-au stabilizat, dar si interese care nu au fost suficient explorate din diverse motive: constrangeri externe (lipsa oportunitatilor, expectante diferite din partea parintilor) sau convingeri de autoeficacitate scazuta.

Este preferabil prin urmare ca activitatile de identificare a domeniilor de interes sa permita copiilor explorarea propriilor interese fara a tine cont de aceste constrangeri.

2. Valorile

Valorile reprezinta convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important in viata, in relatiile interpersonale si in munca. Exemple de valori sunt: responsabilitatea, initiativa, timpul liber, confortul, mediul familial placut, banii, puterea, recunoasterea, frumosul, etc. Acestea sunt aspecte generale care transcend situatiile specifice si se constituie in standarde pentru alegerile personale. Alaturi de interese, valorile sunt grile prin care persoanele citesc si interpreteaza oportunitatile de cariera. Daca acestea se suprapun peste valorile persoanei, atunci este mai probabila alegerea lor si stabilitatea in alegerea facuta.

Valori generale - valori legate de munca

In general, valorile legate de munca deriva din valorile generale. De exemplu, daca pentru o persoana este importanta in general securitatea personala, atunci unul din criteriile principale in alegerea carierei va fi ca aceasta sa ii ofere securitate personala.

In acelasi timp insa, valorile legate de munca pot deveni sursa a valorilor generale. De exemplu, amabilitatea, ca cerinta specifica pentru relatiile de munca poate deveni in timp o valoare generala, care se aplica la toate situatiile de relationare.

Valorile generale si valorile legate de munca sunt in permanenta interactiune. Cateva exemple de valori legate de munca sunt prezentate in tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. Exemple de valori legate de munca

Valori intrinseci - valori extrinseci

Valorile intrinseci reprezinta acele convingeri care motiveaza comportamentul persoanei, independent de o recompensa externa. Exemple de valori intrinseci sunt: autonomia, competenta profesionala, exprimarea creativitatii, etc.

Valorile extrinseci motiveaza comportamentul prin recompensele externe care pot fi obtinute in urma realizarii unei activitati. Exemple de valori extrinseci sunt: prestigiu, statut, avantaje financiare, securitate, relatii de munca satisfacatoare.

Fiecare persoana are o constelatie particulara de valori, in care valorile intrinseci coexista cu cele extrinseci. Raportul dintre acestea insa se modifica pe parcursul dezvoltarii. Astfel, in adolescenta valorile extrinseci au o pondere mai mare, in timp ce la varsta adulta ponderea lor se inverseaza si astfel alegerile sunt ghidate in special de valori intrinseci. Cu toate acestea, relatia dintre valorile intrinseci si cele extrinseci nu poate fi conceputa in termeni ierarhici; valorile intrinseci nu pot fi considerate superioare celor extrinseci, iar acest lucru este bine sa fie accentuat in exercitiile de identificare a valorilor personale.

Dezvoltarea valorilor legate de munca

La fel ca si valorile generale, valorile legate de munca se dezvolta in cadrul experientelor individuale din familie, scoala, comunitate sau la locul de munca. Aceste experiente modeleaza convingerile oamenilor despre aspecte importante din diverse activitati si relatii.

1. Factori parentali

Parintii exercita cea mai puternica influenta asupra formarii valorilor la copii si adolescenti. Aceasta influenta se realizeaza:

explicit, prin verbalizarea valorilor personale si indrumarea copiilor spre acceptarea acestor valori;

implicit, prin oferirea unor modele de gandire si comportament in relatie cu activitatile de munca (de exemplu, impartasirea experientelor de la locul de munca, stimularea anumitor activitati si comportamente de munca).

2. Factori scolari

Scoala reprezinta un mediu de socializare care promoveaza valori, reguli si comportamente specifice, reprezentand astfel un incubator pentru dezvoltarea valorilor si comportamentelor legate de munca, in general.

Modalitatile prin care scoala transmite valorile legate de munca sunt:

Cerinte legate de performanta - majoritatea scolilor promoveaza orientarea elevilor spre performanta si expertiza, insa modul in care ele definesc acest lucru difera. De exemplu, unele scoli definesc performanta prin dezvoltare personala, altele prin notele scolare, influentand valoarea acordata acestor aspecte de catre elevi.

Metodele de predare - pot sa incurajeze valorizarea colaborarii sau competitiei intre elevi in realizarea sarcinilor scolare sau de munca.

Atitudinea profesorilor (autoritara sau democratica) fata de elevi poate duce la valorizarea conformismului sau a responsabilitatii si independentei in realizarea sarcinilor.

3. Grupul de prieteni

Prietenii reprezinta o sursa semnificativa de influenta asupra planurilor de cariera ale adolescentilor. Acestia isi selecteaza prietenii pe baza similaritatii de atitudini si comportamente, iar pe masura ce relatiile de prietenie evolueaza, similaritatea dintre acestia creste (convingerile si atitudinile se modeleaza in cadrul grupului).

Grupul de prieteni influenteaza, de exemplu, valoarea acordata performantei scolare si angajarii in activitatile scolare de zi cu zi: timpul acordat studiului, nivelul de performanta asteptat, implicarea la clasa, etc.

4. Experientele concrete de munca

Experientele de munca reprezinta in primul rand o sursa de informatii  care permit tinerilor o mai buna conturare a sistemului personal de valori. Prin confruntarea directa cu sarcinile de munca, tinerii isi testeaza propriile valori legate de diverse aspecte ale muncii si isi redefinesc sistemul propriu de valori. Nu de putine ori tinerii relateaza ca experienta de munca le-a modificat viziunea asupra muncii si a aspectelor importante in aceasta activitate.

Relatia dintre valori si planificarea carierei

Valorile se concretizeaza in aspiratii si cerinte fata de mediile de activitate (vezi tabelul 3.3) si fata de stilul de viata aferent unei cariere. Alegerea carierei presupune in acelasi timp si optarea pentru un anumit stil de viata. Orarul zilnic, mediul de viata, prestigiul, timpul liber, venitul sunt cateva elemente specifice stilului de viata care sunt in stransa legatura cu cariera.

Tabelul 3.3. Relatia dintre valori si mediul de activitate (apud Dawis & Lofquist, 1987)

Astfel, daca o persoana doreste sa devina pilot de aviatie, acest lucru presupune ca ea va trebui sa accepte cateva conditii specifice profesiei alese: va lipsi mult de acasa, va exclude consumul de alcool si fumatul excesiv, va trebui sa respecte un program de odihna, va fi preocupat de conditia sa fizica, va lua in considerare situatii de lucru sub stres, va lucra in echipa restransa, etc., adica va accepta un stil de viata specific acestei profesii.

Pe de alta parte, preferinta pentru un anumit stil de viata influenteaza alegerea carierei. De exemplu, daca o persoana prefera: sa locuiasca in mediu urban, sa fie inconjurata de persoane cu interese artistice, sa aiba acces la institutii de cultura (filarmonica, teatru, muzee, etc.) va prefera probabil o profesie legata de domeniul artistic.

Prin urmare, valorile sunt unul dintre factorii importanti in alegerile pe care elevul le realizeaza, prin influenta lor directa asupra:

deciziei de cariera - elevii vor alege acele medii educationale si ocupatio-nale care satisfac nevoile individuale si promoveaza valorile personale.

adaptarii la cerintele mediului educational/ocupational elevii se vor adapta mai usor la mediile care corespund valorilor personale.

satisfactiei academice/profesionale - este mult mai probabil ca elevii sa fie multumiti de alegerea facuta si sa fie satisfacuti de activitatile pe care le realizeaza atunci cand exista o congruenta intre valorile personale si cele promovate in mediul educational/ocupational ales.

3. Aptitudini si deprinderi

Aptitudinea reprezinta potentialul unei persoane de a invata si obtine performanta intr-un anumit domeniu. Pentru ca aptitudinea sa se manifeste in performanta, ea se dezvolta prin invatare si exersare. Astfel, pe baza aptitudinii elevul dobandeste mai intai abilitati (cunostinte declarative si procedurale). Prin aplicare in practica si exersare, abilitatile devin deprinderi.

Acest proces permite transformarea aptitudinii din potential in performanta si explica rolul invatarii si exercitiului in dezvoltarea aptitudinii.

Exemplu:

Pentru a obtine performante superioare intr-o activitate este la fel de important ca elevul sa demonstreze:

capacitate pentru a acumula cunostinte si a opera cu ele (aptitudine)

cunostinte declarative si procedurale deja dobandite (abilitate)

operare eficienta cu cunostintele (deprindere).

Relatia dintre aptitudine si cariera

Aptitudinile reprezinta un element important al autocunoasterii, cu relevanta in decizia de cariera. Alaturi de aspectele motivationale (interese si valori) aptitudinile stau la baza performantelor in munca si asigura parcurgerea cu succes a diverselor forme de pregatire academica si profesionala.

Desi aptitudinile nu sunt singurul factor implicat in alegerea carierei si performanta profesionala a unei persoane, sansele de succes cresc in acele domenii in care sunt valorificate aptitudinile sale.

In alegerea domeniilor de activitate insa, este indicat sa se tina seama de faptul ca:

una si aceeasi aptitudine poate fi implicata in mai multe activitati. De exemplu, capacitatea de reprezentare spatiala este implicata atat in activitatea unui mecanic auto, cat si a unui designer. Acest fapt este important in generarea alternativelor ocupationale, pentru a nu se ingusta artificial sfera de ocupatii care sunt luate in considerare in procesul de alegere a carierei.

performanta intr-o ocupatie e data nu de o aptitudine singulara, ci de un set de aptitudini. Aptitudinile unei persoane se compenseaza si se potenteaza reciproc pentru a asigura performanta.

aptitudinile se dezvolta prin invatare si exersare. Astfel, se poate stimula dezvoltarea aptitudinilor cerute in domeniile pentru care elevii manifesta interes.

intre abilitatile percepute si cele obiective ale unei persoane nu exista intotdeauna o suprapunere perfecta, ceea ce poate conduce la luarea unor decizii de cariera nepotrivite (vezi autoeficacitatea).

4. Personalitatea

Caracteristicile de personalitate reprezinta modalitati tipice de gandire, comportament, afectivitate si relationare pe care le manifesta o persoana. Simtul comun spune ca personalitatea este variabila determinanta in alegerea si adaptarea la cariera: "Vanzatorii sunt comunicativi, contabilii sunt meticulosi, brokerii accepta riscuri, etc.". Mediile de munca accepta insa o diversitate de "tipuri" de personalitate. Persoane cu caracteristici de personalitate similare pot sa aiba performante si sa fie multumite in ocupatii diferite, asa cum persoane cu caracteristici diferite pot sa prefere aceeasi ocupatie si sa obtina performante similare.

Relatia dintre caracteristicile de personalitate si cariera

Pentru a relationa personalitatea cu cariera este util sa se tina cont de urmatoarele aspecte:

caracteristicile de personalitate sunt criterii importante in selectarea mediului de munca si circumscrierea sarcinilor in cadrul unei ocupatii, dar nu in alegerea profesiei. De exemplu, atat o persoana extroverta cat si una introverta pot alege sa lucreze in domeniul administratiei publice, insa persoana extroverta va prefera o activitate in care sa aiba contact cu publicul - de exemplu, functionar public - in timp ce persoana introverta va alege activitati de manipulare de dosare si intocmirea de statistici.

comportamentul unei persoane, ca manifestare a caracteristicilor sale de personalitate, este dependent de context. Astfel o persoana poate sa fie lipsita de entuziasm intr-un anumit context si plina de entuziasm intr-un context mai stimulativ, ceea ce necesita luarea in considerare a contextului in identificarea caracteristicilor de personalitate.

caracteristicile de personalitate sunt doar unul din aspectele importante in deciziile de cariera. Acestea trebuie coroborate cu informatiile despre celelalte aspecte personale relevante pentru cariera (vezi tabel 2.1). In acest fel este posibila identificarea eventualelor probleme care pot interveni in luarea deciziilor de cariera. Astfel:

convergenta caracteristicilor personale va facilita alegerea unei cariere. De exemplu, daca elevii au interese de tip social, valori de ajutorare a celorlalti si abilitati de relationare este foarte probabil sa se orienteze spre domenii de activitate de tip social (predare, consiliere, asistenta sociala, medicina, etc.) si sa nu intampine dificultati in luarea deciziei.

conflictele dintre caracteristicile personale pot duce la indecizie, insatisfactie profesionala sau motivatie scazuta de implicare in activitatile specifice unui domeniu. De exemplu, elevii cu interese de tip social, valori de tip conventional si abilitati artistice, vor avea dificultati in alegerea unui domeniu de activitate.

III. Instrumente de evaluare a caracteristicilor personale

Modalitati de evaluare a intereselor

Reflectarea sistematica asupra alegerilor anterioare. Alegerea activitatilor in care ne implicam este determinata in mare parte de interesul nostru pentru continutul si modul de realizare al acestora. Reflectarea asupra alegerilor realizate poate releva similaritatile dintre activitatile selectate si motivele care au dus la alegerea lor.

Inventarele de interese - instrumentele cele mai uzitate in interventiile de orientare. Utilizarea lor permite:

generarea de alternative educationale si profesionale. Inventarele de interese au de obicei atasate diverse liste de activitati si ocupatii grupate in functie de interesele pe care le satisfac, ceea ce permite detectarea domeniilor in care acestea pot fi valorificate;

identificarea optiunilor educationale si profesionale ce necesita explorare. Pe baza raspunsurilor la inventarele de interese se pot detecta compatibilitati cu domenii educationale si ocupationale care au fost neglijate. Aceste domenii pot deveni obiectul actiunilor de explorare viitoare;

identificarea cauzelor insatisfactiei educationale sau profesionale, postulat a fi la nivelul compatibilitatii/ incompatibilitatii dintre persoana (interesele pe care le manifesta) si activitatea pe care o realizeaza.

Exista doua tipuri de inventare, respectiv scale de interese: scale omogene si scale empirice, heterogene.

Itemii scalelor omogene masoara un interes specific. Din insumarea acestor raspunsuri se obtin scorurile generale la scalele omogene, care dau masura intereselor generale ca dispozitii sau trasaturi. Scalele pot avea denumiri diferite in functie de inventarul utilizat. De exemplu, scalele Outdoor si Mechanical Interest in Kuder (Kuder & Zytowski, 1991) corespund scalei Realist din Self-Directed Search (Holland, Powell & Fristsche, 1994) si cu scalele Nature, Agriculture si Mechanical Activities in Strong Interest Inventory (Harmon, Hansen Borgen & Hammer, 1994).

Scalele empirice din inventarele Kuder si Strong compuse din itemi heterogeni nu identifica interese specifice sau generale, ci identifica similaritatea dintre patternurile de interese ale persoanei si cele, empiric determinate, ale indivizilor dintr-o anumita profesie, cum ar fi inginer sau psiholog. Tyler (1964) considera aceasta foarte important pentru ca scalele omogene ignora raspunsurile de respingere sau indiferenta fata de anumiti itemi, care sunt la fel de importanti in determinarea paternului specific de interese al persoanei. Respingerile sunt factori importanti in formarea individualitatii. De aceea inventare ca Strong si Kuder care utilizeaza toate cele trei variante de raspuns "Like", "Dislike", Indiferent" sunt preferate celor care au scale omogene. Insa scalele omogene masoara interesele specifice si generale care sunt mult mai importante in consilierea unei persoane, decat a cunoaste similaritatea dintre patternul de interese al persoanei si cel al unei anumite profesii (Day & Rounds, 1995).

Cele doua tipuri de inventare/scale se pot utiliza in scopuri diferite: unul pentru autocunoastere, iar celalalt pentru identificarea ocupatiilor care se suprapun peste patternul de interese al persoanei. Persoana poate sa integreze in imaginea sa despre sine aceste preferinte (interese). Reprezentarea lingvistica a intereselor (dispozitiilor) joaca un rol important in:

a)     identificarea patternului de raspuns;

b)     crearea de cunostinte despre sine;

c)     stabilizarea dispozitiilor;

d)     accentuarea sau flexibilizarea dispozitiilor.

Inventarele de interese au adesea si variante care se pot auto-administra si pot fi utilizate in autocunoastere, spre exemplu, SDS( Self-Directed Search), bazat pe teoria lui Holland (vezi chestionarul atasat). Acest chestionar poate fi accesat si pe internet la adresa https://www.Self-directed-Search.com

Modalitati de investigare a valorilor personale

Ierarhizarea unor valori date

Se da o lista de valori pe care adolescentii sa noteze cu "+" valorile importante pentru sine si cu "-" pe cele neimportante. Se poate realiza apoi o ierarhie a primelor 5 valori importante.

Analiza alegerilor anterioare

Urmatoarele intrebari pot fi utile pentru evaluarea valorilor implicate in alegerile anterioare:

Cand ai putut sa alegi intre cursuri, ce ai ales? De ce?

Ce tip de activitati preferi in timpul tau liber? De ce?

Cand iti alegi prietenii ce caracteristici te astepti sa aiba?

Ce activitati de voluntariat ai ales sa faci ? De ce?

Care a fost cea mai importanta decizie pe care ai luat-o? Ce te-a ghidat in luarea deciziei?

Care a fost cea mai rea decizie pe care ai luat-o? De ce?

Care a fost cea mai buna decizie? De ce?

3. Utilizarea discretionara a timpului este un exercitiu extrem de simplu si eficient in identificarea valorilor Se poate pune urmatoarea intrebare: Daca ai avea doar cate o ora pe zi la dispozitie, ce ai alege sa faci? O alta varianta a acestui exercitiu este utilizarea discretionara a banilor. Ceea ce este foarte important in faza de interpretare a raspunsurilor la aceste exercitii este de a-i stimula pe elevi sa determine sursa (valorile) care stau la baza alegerilor respective. Este bine ca fiecare dintre ei sa-si identifice in mod individual valorile, iar discutia de grup sa ajute la clarificarea/identificarea relatiei dintre anumite alegeri si valorile personale. Accentul se pune pe relatia dintre valori si alegerile pe care le facem si nu pe 'valoarea valorii'.

4. Analiza fanteziilor personale legate de cariera

Fanteziile personale legate de cariera sunt buni predictori ai alegerilor vocationale ulterioare. Ele reprezinta o sursa foarte buna de identificare a valorilor si de proiectie in viitor. Exercitiile care se pot realiza pot sa ia forma identificarii stilului de viata dorit sau descrierii job-ului ideal, pornind de la anumite criterii.

5. Identificarea modelelor

Persoanele/personajele pe care adolescentii le admira reprezinta indicatori ai valorilor lor personale. Ei pot realiza singuri liste cu persoane pe care le considera importante pentru sine sau pot sa selecteze persoane relevante pentru ei insisi din liste cu personalitati cunoscute. Motivul pentru care elevul admira persoana respectiva este strans legat de valorile sale personale.

Investigarea caracteristicilor de personalitate

a) O modalitate uzitata de a corela caracteristicile de personalitate cu mediile ocupationale este evaluarea acestora pe 4 dimensiuni bipolare - tipologia lui Jung (Myers-Briggs, 1984):

Atitudinea generala fata de lume: este orientat spre lumea exterioara, a oamenilor si lucrurilor (extravert - interactiune sociala, necesitate de munca variata si dinamica) sau spre lumea interna, a ideilor si reactiilor interne (introvert - lucrul cu ideile, mediu linistit, fara interactiune sociala).

Obtinerea informatiei: obtine informatiile pe baza simturilor sale si se focalizeaza pe fapte si date (senzitiv - munci care necesita atentie la detalii, stereotipe, fara schimbari prea dese) sau isi foloseste intuitia si se focalizeaza pe posibilitati si presupozitii (intuitiv - munci in care isi poate folosi intuitia, este stimulat sa invete in permanenta).

Modul de evaluare a informatiei: proceseaza si evalueaza informatia bazandu-se pe logica si rationament (ganditor - munci care necesita logica, gandire ordonata in special cu idei si numere, eventual posturi de conducere) sau pe valorile personale si efectul asupra altora (sentimental - prestarile de servicii, in special catre oameni, munci care necesita empatie).

Utilizarea informatiilor: ia decizii rapide pentru a ajunge mai repede la rezultat (rational - munci care permit planificarea si urmarirea planului pana la capat, munci in care sa ia parte la rezultatul final) sau amana decizia pentru a mai obtine informatii (perceptiv - munci care necesita adaptare permanenta la nou si creatie).

b) Tipologia lui Holland (expusa in partea destinata intereselor vocationale) specifica de asemenea caracteristicile de personalitate (trasaturile, dupa Holland) ale celor 6 tipuri propuse (Realist, Investigativ, Artistic, Social, Intreprinzator, Conventional). Ele sunt prezentate in tabelul 3.4, insa corespondenta dintre aceste tipuri de personalitate si mediile de munca este mediata de interesele specifice.

Tabel 3.4. Tipologia lui Holland

Modalitatile de identificare a aptitudinilor

inventarierea activitatilor pe care o persoana stie/poate sa le faca, cel putin la un nivel mediu si fara un efort deosebit;

chestionarele de aptitudini - in majoritatea cazurilor chestionarele de aptitudini fac trimiteri la domeniile ocupationale care le valorifica

testele de aptitudini:

a) O*NET (The National Center for O*NET Development at the North Carolina Employment Security Commission), in lucru, este un set de instrumente de evaluare utilizat in scopul sustinerii activitatilor de explorare si planificare a carierei, schimbare a locului de munca sau tranzitie. Instrumentele incluse sunt: instrumente de evaluare a intereselor, valorilor si abilitatilor. Acestea permit individului sa investigheze interesele profesionale, aspectele pe care le valorizeaza in legatura cu munca si abilitatile sale in vederea explorarii acelor ocupatii care se relationeaza cel mai bine cu acestea.

O*NET Ability Profiler masoara 9 abilitati implicate in munca. Este o actualizare a GATB publicat in a doua parte a secolului XX de catre United States Department of Labor.

b) COPSystem - The Career Occupational Preference System Interest Inventory (Knap & Knap, 1974, 1982, Knapp-Lee, Knap & Knap, 1995) este unul din cele mai uzitate instrumente de explorare ocupationala din Canada. Acesta cuprinde:

1. COPS - chestionarul de interese care cuprinde variante pentru varste diferite si de asemenea o forma non-verbala, pentru a veni in intampinarea tuturor categoriilor de persoane.

2. CAPS - testul de abilitati vizeaza 8 dintre abilitatile identificate a fi relationate cu diverse activitati profesionale.

Mechanical Reasoning

Spatial Relations

Verbal Reasoning

Language Usage

Word Knowledge

Perceptual Speed and Accuracy

Manual Speed and Dexterity

Mathematical Ability

3. COPES - chestionarul de valori vizeaza 8 dimensiuni relationate cu diverse tipuri de munca si satisfactia in munca:

Investigative versus accepting

Practical versus carefree

Independence versus conformity

Leadership versus supportive

Orderliness versus flexibility

Recognition versus privacy

Artistic versus realistic

Social versus reserved

c) Bateria de Teste Psihologice de Aptitudini Cognitive (2004)

BTPAC contine un set de instrumente de masurare a functionarii mintale, rezultat din operationalizarea cercetarilor de ultima generatie. Stabilirea aptitudinilor masurate de BTPAC s-a bazat pe luarea in considerare a doua surse de informatii:

Clasificarilor aptitudinilor existente in literatura de specialitate (e.g. Carrol, 1993, Fleishman et all, 1984);

Lista de aptitudini la care se face referire in Catalogul Ocupatiilor din Romania (COR, 2000) si Profilele Ocupationale (PO) publicate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Educatiei Nationale si Ministerul Tineretului si Sportului - Grupul de lucru pentru consiliere si informare privind cariera.

Cele 8 aptitudini cognitive vizate sunt descrise succint in tabelul 3.5.:

Tabelul 3.5. Aptitudinile evaluate de BTPAC

Caracteristici ale instrumentelor de evaluare utilizate in orientare

Caracter facilitator pentru stabilirea relatiei si explorare.

Caracter constructiv - sunt modalitati prin care cei care iau decizii de cariera pot fi ajutati sa se dezvolte. Nu sunt instrumente "statice" (constatative), care indica doar statusul actual al persoanei sau mediului evaluat, ci mai degraba sunt instrumente "dinamice" orientate spre dezvoltare si valorificare. Pe baza acestora subiectii isi identifica punctele tari, atuurile ca si oportunitatile de dezvoltare.

Caracterul pozitiv al instrumentelor de orientare - se axeaza pe atuurile persoanei, punctele sale tari si oportunitatile de dezvoltare. Evaluarea nu ignora punctele slabe sau deficientele persoanei, dar se focalizeaza pe aspectele pozitive pentru a le utiliza in asistarea clientilor.

Sunt scufundate intr-o teorie care opereaza ca o schema de nivel superior in integrarea rezultatelor. Daca diversele scale ale testelor permit o analiza a datelor la un micronivel, teoria permite o intelegere a datelor la un macronivel.

Sumar

Identitatea vocationala combina aspecte legate de cunoasterea propriilor caracteristici relevante pentru cariera cu preferinta pentru un anumit tip de activitati si medii de munca. Conceptul de identitate vocationala, desi controversat din punct de vedere teoretic, are utilitate practica evidenta. Alegerea profesiunii si a locului de munca reflecta imaginea de sine a individului (Super, 1967), care se afla in permanenta constructie si reconstructie. Prin urmare constientizarea imaginii de sine este unul din cele mai importante elemente ale orientarii vocationale.

Explorarea caracteristicilor personale se poate realiza prin metode relativ simple, pornind de la observarea sistematica a propriului comportament pana la chestionare sau inventare autoadministrate sau administrate de specialisti. Finalitatea majora a demersului explorator este de a furniza o grila de interpretare a informatiilor despre sine si de relationare a acestora cu informatiile ocupationale.

Linkuri:

https://www.self-directed-search.com

https://onetcenter.org

https://iseek.org