Lectura sub semnul cuvintelor cand ?, cine ?, cum ?

LECTURA SUB SEMNUL CUVINTELOR 

CAND ?, CINE ?, CUM ?

Scoala Generala Nr. 3 Rasnov

« Cartea reflecta ca o oglinda, istoria omenirii si a luptei sale pentru existenta, pentru un viitor mai luminos, suferintele, bucuriile, infrangerile si biruintele sale toate. Iubiti cartea, ingrijiti-o si cititi cat mai mult ! Cartea ne este prieten credincios si de nadejde ! »

Morozov G. F - Carti prietene

Pornind de la aceste ganduri, am considerat necesara o calatorie in timp. Nu spre viitor , ci spre trecut. De ce ? Pentru a-mi aminti Cand? am inceput sa prind gustul pentru lectura. Da!! Mi-am amintit ! Inca din copilarie, mama imi citea povesti, sau imi "citea" imaginile frumos colorate ce insoteau textul. Duminica, dupa amiaza, cand se aseza sa se odihneasca, o vedeam pe mama, ca lua o carte in mana, citea cateva pagini si adormea. Intreband-o de ce procedeaza asa, mi-a raspuns ca reuseste sa se relaxeze mai repede. Am incercat si eu sa "citesc imaginile" unei povesti, dar parca erau vrajite si adormeam indata. Cand mergeam la bunici, am observat ca si ei  citeau cateva randuri inainte de culcare .

Mai tarziu , cand am ajuns la scoala si am invatat sa citesc, am primit sfaturi de la doamna invatatoare, cum sa citim un text pentru a intelege mesajul transmis de autor. De-a lungul timpului, am citit din ce in ce mai mult, textele din manuale, diferite opere literare, pe care trebuia sa le comentam, descrieri, articole, orice carte din care puteam afla ceva interesant, din care puteam sa invat. Citind mi-am imbogatit vocabularul , am putut sa ma exprim nuantat, cursiv, am putut intretine o conversatie cu alte persoane, volumul de cunostinte acumulate contribuind la formarea unei culturi generale.

Gustul pentru lectura se formeaza inca de la varste fragede, in familie. Dar cate mame, mai stau sa citeasca povesti si basme, copiilor ? Cati parinti urmaresc impreuna cu copiii un film educativ ? Cati parinti selecteaza cartile sau emisiunile TV ? Cati parinti comenteaza activitatea de la scoala cu copiilor lor ?

Am ajuns astfel si la intrebarea Cine ? contribuie la formarea si dezvoltarea gustului pentru lectura. Pana la intrarea copilului la gradinita, apoi la scoala, familia este cea care poate insufla dragostea pentru lectura. Cadrul didactic preia stafeta si indruma pasii copiilor, in minunata lume a cartilor, a textelor literare. El este cel care sensibilizeaza pe copil, cel care il conduce pe nesimtite pe drumul cunoasterii.

La intrebarea Cum ? reusim sa-i facem pe elevi sa iubeasca "cuvintele" si sa le poata folosi in exprimare, voi incerca sa dau cateva exemple de actiuni aplicate la clasa.

Avand in vedere ca se citeste tot mai putin, am incercat sa utilizez diferite strategii ale muncii cu cartea, care sa-i faca pe copii sa indrageasca eroii din povesti, povestiri si basme, dar in acelasi timp si sa afle gustul pentru lectura.

• Confectionarea unor carticele, pe diferite teme. Elevii au fost autorii textelor, pe care

le-am strans intr-o carte. Cititorii au fost tot elevii, avand posibilitatea sa lectureze compozitii ale colegilor.

• Vizionarea unor filme realizate dupa  basme sau povesti. Citind acele povesti, basme,

dupa care au fost realizate filmele, elevii au sesizat ca exista diferente intre textul operei literare si continutul filmului. In momentul in care au vizionat singuri alt film, au citit si textul dupa care s-a realizat filmul, pentru a descoperi daca este diferenta.

Selectarea unor fragmente dintr-o lectura, pana la punctul culminant. Raspunsul la modul in care s-a sfarsit intamplare , sunt nevoiti sa il afle citind intreaga lectura.

Scurte rezumate, a unor texte citite, care sa fie prezentate colegilor.

"Cuvintele zilei"- fiecare elev este nevoit sa prezinte, cand ii vine randul, cuvinte necunoscute sau expresii deosebite, descoperite in textul  pe care l-a citit, in ultima saptamana.

Concursuri :"Recunoaste personajul !", "Recunoaste autorul si titlul !", "Cine a spus ?",

"Carei povesti apartine imaginea?", "Cel mai bun cititor sau recitator!".

Sezatorile literare au avut influenta pozitiva asupra elevilor. Au fost impulsionati sa caute materiale, texte in versuri sau proza, ghicitori sau proverbe si zicatori. pentru a putea fi prezentate in cadrul activitatilor.

Deoarece si familia are un rol important in formarea si dezvoltarea gustului pentru lectura, am incercat sa implic si parintii elevilor in anumite actiuni. Au fost invitati sa participe la concursurile, sezatorile organizate. Fiind prezenti au avut ocazia de a observa cum se prezinta fiecare copil. Au fost indrumati cum sa actioneze, pentru a-i obisnui pe copii sa lectureze. Am recomandat parintilor, sa povesteasca copilului, in fiecare zi cate o poveste, tinand cont si de dorinta lui de a reasculta o poveste foarte indragita. Sa roage copilul sa povesteasca pentru a-i imbunatati capacitatea de concentrare si de redare a informatiilor. Am amintit faptul ca, stand un numar mare de ore in fata calculatorului, copilul intampina numeroase probleme in redarea unei intamplari reale sau din lecturile sale.
Orice plimbare poate fi un motiv pentru lectura, dar un alt fel de lectura - cea a semnelor de circulatie, a comportamentului, a culorilor, a reactiilor celorlalti. Orice calatorie prin si in afara localitatii, este, de asemenea, un prilej pentru a povesti istoricul locurilor, pentru amintiri si impresii.

Am sugerat parintilor, ca in momentele lecturii, copilul sa fie incurajat sa redea prin desen ceea ce a inteles , sau sa asculte muzica potrivita textului audiat. Tinand cont de faptul ca dezvoltarea cognitiva si emotionala a copiilor este diferita, parintii trebuie sa fie atenti la dezvoltarea armonioasa, evitand comparatiile cu altii copii si observatiile care ii pot inhiba.

Actiunile intreprinse cu biblioteca scolii, au dat roade. Inca din clasa I, cand am vizitat intreaga scoala, am intrat si la biblioteca. Au avut posibilitatea de a vedea rafturile cu carti, fisele cu evidenta cititorilor, registrul in care sunt trecute cartile existente in biblioteca. Deti au putut citi numai la sfarsitul clasei I, elevii au imprumutat diferite reviste sau albume cu imagini, pe care le-au "citit".

"Minibiblioteca clasei" - fiecare elev a adus cate o carte si am realizat o mica biblioteca. Am notat toate cartile intr-un "registru". S-a facut un instructaj, despre rolul bibliotecii din clasa, despre cum trebuie sa se pastreze aceste carti, despre modul cum trebuie sa fie citite, fara a fi rupte, patate sau pierdute. Elevii au posibilitatea sa imprumute carti, dar trebuie sa noteze titlul cartii luate in "registrul" de evidenta, data cand a luat-o si cand a adus-o.

Realizarea unui catalog al cartilor din biblioteca personala si selectarea acestora dupa continut. Daca la inceput, unii au notat un numar mic de carti, la anumite intervale de timp, au mai aparut si altele.

Actiunile prezentate au contribuit atat la formarea si dezvoltarea gustului pentru lectura,  imbogatirea si activizarea vocabularului precum si la dezvoltarea capacitatii de exprimare orala si scrisa, a elevilor.

Sa nu uitam, ca scopul lecturii, este acela de a forma progresiv un tanar cu o cultura comunicationala si literara de baza, capabil sa inteleaga lumea din jurul sau, sa comunice si sa interactioneze cu semenii, exprimandu-si ganduri, stari, sentimente, opinii, sa fie sensibil la frumosul din natura si la cel creat de om .

Sa urmam exemplul marelui Mihail Sadoveanu, care a spus:

"Mi-a placut sa caut frumusetile limbii si puterea vie a imaginilor. Le-am gasit in multe carti ale trecutului si in creatia anonima a folclorului spre care m-am aplecat totdeauna cu interes si pretuire, le-am invatat de la inaintasi si de la dascalul meu de limba "