Modalitati concrete de invatare activa/interactiva

Modalitati concrete de invatare activa/interactiva

In cadrul invatarii active/interactive profesorul trebuie sa mediteze profund asupra locului si rolului sau in cadrul procesului didactic. Astfel, el nu mai este "omul orchestra", factorul universal al procesului de predare-invatare-evaluare. Profesorul proiecteaza, organizeaza, conduce si evalueaza invatarea, elevii fiind cei care, studiind efectiv, invata, descopera, cerceteaza si interpreteaza continuturile stiintifice, diferite instrumente de lucru si mijloace de invatamant. Astfel, utilizandu-si deprinderile de munca intelectuala elevii invata, dobandesc, prin efort propriu, cunostinte, isi dezvolta abilitatile si priceperile, sentimentele, atitudinile, comportamentele. De aceea, profesorul este "compozitorul" partiturii (proiectul de lectie) si "dirijorul" invatarii, "interpretata" (realizata) de elevi in mod nemijlocit.

Acest rol nu diminueaza ci, dimpotriva, sporeste responsabilitatea didactica a profesorului, care trebuie sa strabata mai multi pasi didactici, dupa cum urmeaza:

F    Inaintea unei activitati didactice:

o Profesorul trebuie sa

Proiecteze activitatea (verbalizarea/formularea regulilor, a modului de derulare, a sarcinilor, etapelor etc.);

Determine elevii sa faca o reactualizare a experientelor de invatare anterioare.

F    In timpul activitatii didactice:

o Profesorul trebuie sa determine elevii sa

Evalueze progresul demersului;

Descrie procesele gandirii lor;

Descrie sentimentele pe care le incearca cu privire la sarcinile de rezolvat;

Identifice diferitele maniere de depasire/eliminare a obstacolelor;

o Cu ocazia unei discutii destinse, profesorul poate sa

Creeze un climat al clasei (material, psihologic si intelectual) favorabil exprimarii elevilor;

Incurajeze elevii sa formule propriile lor interogatii/pareri;

Puna intrebari care favorizeaza elaborarea unor reflectii structurate;

Evite sa creeze impresia ca nu exista decat un singur raspuns;

Comenteze intr-o maniera critica justetea argumentelor aduse de catre elevi;

Evite sa emita sau sa impuna opinia sa personala;

Utilizeze cunoasterea sa in domeniul subiectului pentru a ajuta elevii (apropiindu-se de descoperirea dirijata);

Posede interdependenta intelectuala.

F    Dupa activitate:

o Profesorul trebuie sa determine elevii sa

Evalueze rezultatele, succesul demersului, neimplinirile;

Evalueze procedurile (utilizate sau care puteau sa fie utilizate);

Identifice ce au invatat, sentimentele pe care le-au trait/incercat (in rezolvarea sarcinilor);

Descrie cum vor proceda alta data (in situatii similare sau diferite).

In mod concret, invatarea activa/interactiva prin intermediul gandirii critice se traduce in parcurgerea a trei etape, aflate in interdependenta: evocarea, realizarea sensului si reflectia (la fiecare lectie si/sau activitate complementara, in cadrul unui demers didactic adecvat).

Evocarea face apel la cunostintele si deprinderile insusite de catre elevi despre o tema sau un anumit subiect. In etapa de evocare se realizeaza mai multe activitati cognitive importante. In cadrul didacticii traditionale, evocarea era definita ca momentul revitalizarii/actualizarii cunostintelor/deprinderilor.

In primul rand, prin evocare se face legatura intre ceea ce se stie deja si ceea ce se va preda, respectiv invata, intr-un flux formativ si cognitiv eficient si trainic. Cadrul didactic solicita elevilor sa-si reaminteasca cunostintele/deprinderile referitoare la cele invatate si de invatat, in conformitate cu obiectivele operationale proiectate. Elevul stabileste, astfel, un punct de plecare bazat pe cunostintele proprii, la care urmeaza sa se adauge altele noi, pentru ca procesul de invatare este un proces de conectare a noului cu ceea ce este deja cunoscut. Informatiile prezentate fara context sau cele pe care elevii nu le pot corela cu altele deja cunoscute sunt expuse uitarii. Determinandu-i si ajutandu-i pe elevi sa reconstruiasca/revitalizeze cunostintele, convingerile si priceperile anterioare, se cladeste baza edificiului intelegerii noilor achizitii. Tot in aceasta etapa se pot evidentia eventualele lucruri neintelese, confuzii, greseli, deprinderi eronate, care pot fi eliminate prin examinarea si invatarea interactiva.

In al doilea rand, un element important al acestei etape consta in activizarea celui care invata, avandu-se in vedere ca invatarea este un proces activ si nu unul pasiv. Prin implicare activa se intelege ca elevii devin constienti de propria lor gandire si isi folosesc limbajul propriu, scriind si/sau verbalizand. Astfel, cunostintele individuale sunt constientizate si este evidentiat tiparul mental preexistent din gandirea fiecaruia in legatura cu un anumit subiect.

In cel de-al treilea rand, dar nu in cele din urma, un alt aspect esential al etapei de evocare este reprezentat de stabilirea interesului si a obiectivelor pentru explorarea subiectului, foarte importante pentru mentinerea implicarii active a elevului in invatare. Din practica didactica reiese ca exista cel putin doua tipuri de obiective: cele stabilite de profesor sau de text pentru elev si cele stabilite de elev pentru sine. Cele din a doua categorie sunt mult mai puternice decat cele impuse de sursele externe, iar interesul este cel care sustine si determina obiectivul/scopul, cu reflexe pozitive in motivatia pentru reconstruirea schemelor sau pentru introducerea de noi informatii in aceste scheme. In etapa de evocare se folosesc procedee, metode si tehnici ca: brainstorming-ul, ciorchinele, ganditi/lucrati in perechi/comunicati, predictia, stiu/vreau sa stiu/am invatat, discutia de grup, chestionarea etc.

Realizarea sensului este etapa in care elevii iau contact cu noile continuturi prin intermediul lecturii, expunerii sau a altor metode, integrand ideile in schemele lor de gandire pentru a le da sens. Sarcinile esentiale ale acestei etape constau in mentinerea implicarii si interesului stabilite in faza de evocare si sustinerea eforturilor elevilor in monitorizarea propriei intelegeri. In acest scop, elevii care asculta explicatiile profesorului isi iau notite, pun intrebari sau noteaza ceea ce nu inteleg pentru a cere lamuriri ulterior, in cadrul invatarii interactive. De asemenea, elevilor li se vor pune la dispozitie anumite surse de documentare (culegeri de texte istorice, atlase, instrumente de lucru, mijloace audio-video/mass media, lecturi istorice etc.) sau vor fi dirijati sa le foloseasca, atunci cand au deprinderile de munca intelectuala independenta, sa revina asupra pasajelor neintelese. Parcurgand suporturile de invatare, elevii citesc, analizeaza, interpreteaza, pot schimba pareri in grup, dezbat, participand activ la invatare.

Este etapa descoperirii celor mai bune rationamente istorice, idei, argumente si a comunicarii interactive, bi- si multiunivoce, intre profesor - elev, elev - profesor, elev - elev, prin care se asigura intelegerea, de catre elevi, a sensului noilor informatii si a semnificatiei acestora. Cand elevii isi monitorizeaza propria intelegere, ei pot introduce noile informatii in schemele de cunoastere pe care deja le poseda, realizand legatura si transferul intre cunoscut si noul dobandit, pentru a ajunge la o noua intelegere. Strategiile care pot fi utilizate in aceasta etapa sunt: predarea reciproca, metoda Jigsaw (mozaicului), jurnalul dublu, organizarea grafica (diagrama Venn, Tabelul T etc.), tehnica SINELG etc.

Reflectia reprezinta etapa de integrare si operationalizare a noile cunostinte/deprinderi in sistemul celor deja dobandite, asigurand legatura intre ele si dand posibilitatea expunerii libere a "noului" aflat. Aceasta etapa ii ajuta pe elevi sa patrunda in esenta faptelor, sa aplice cele invatate in alte situatii, similare sau diferite, si ne da o imagine clara asupra reusitei totale, partiale sau a esecului activitatii desfasurate la clasa. Elevii isi consolideaza noile cunostinte si isi restructureaza activ schemele de gandire pentru a include in acestea noi concepte, insusindu-si cu adevarat noile cunostinte.

Fig. 1. Etapele cadrului de predare-invatare

Astfel, elevii isi schimba, isi imbogatesc invatarea, isi dezvolta un nou mod de a intelege sau de a privi lucrurile, sub forma unor convingeri, deprinderi si/sau comportamente noi. In aceasta etapa se urmareste ca elevii sa isi exprime, in cuvinte proprii, ideile si informatiile intalnite. Acest lucru este necesar pentru construirea unor noi scheme cognitive Un alt aspect vizat este legat de generarea unui viu schimb de idei intre elevi, ce presupune confruntarea cu o varietate de modele de gandire. Este un moment al schimbarii si reconceptualizarii in procesul de invatare.

In aceasta faza se pot aplica strategii cum ar fi: discutia in perechi, discutia in grup, tabelul SINELG, controversa academica, linia valorilor, metoda cubului, turul galeriei, eseul de cinci minute, scrierea libera etc.