Motivatia - definitie si caracterizare generala

Motivatia - definitie si caracterizare generala

Mereu ne punem intrebari si cautam explicatii pentru actiunile noastre sau ale semenilor. De ce facem ceea ce facem? De ce un elev invata, iar altul nu? De ce unii elevi se angajeaza in realizarea sarcinilor scolare si persevereaza pana la atingerea scopului, in timp ce altii se descurajeaza la primul obstacol si abandoneaza activitatea propusa de profesor in favoarea alteia, pe care o prefera? Raspunsurile la aceste intrebari trebuie cautate in domeniul motivatiei.

in acceptia cea mai larga, motivatia reprezinta "ansamblul factorilor dinamici care determina conduita unui individ' (Sillamy, 1996, p. 202). O definitie mai completa este cea oferita de Al. Rosea (1943, p. 8): "Prin motivatie intelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte'. Motivatia este factorul care determina organismul sa actioneze si sa urmareasca anumite scopuri. Orice act de conduita este motivat, chiar daca, uneori, nu ne dam seama pentru ce motiv facem o actiune sau alta. Nici un act comportamental nu apare si nu se manifesta in sine, fara o anumita incitare, directionare si sustinere energetica.

Studiul motivatiei are in vedere analiza factorilor ce determina comportamentul si a mecanismelor care le explica efectele. Acesti factori pot fi numiti generic motive. M. Golu (2000, p. 476) face urmatoarea distinctie intre motivatie si motiv: "Prin termenul de motivatie definim o componenta structural-functionala specifica a sistemului psihic uman, care reflecta o stare de necesitate in sens larg, iar prin cel de motiv exprimam forma concreta, actuala, in care se activeaza si se manifesta o asemenea stare de necesitate. Asadar, prin motiv vom intelege acel mobil care sta la baza unui comportament sau a unei actiuni concrete'. Sub efectul stimularilor interne sau externe, motivele aduc individul in stare de actiune si-i sustin activitatea o perioada de timp, in ciuda obstacolelor care pot aparea. De asemenea, ele pot determina individul sa urmareasca un scop sau altul si sa stabileasca o anumita ierarhie intre scopurile posibile. Motivatia are rolul de activare si de mobilizare energetica, precum si de orientare, de directionare a conduitei intr-un anumit sens. Motivatia este o sursa de activitate si de aceea este considerata "motorul' personalitatii.

Motivatia invatarii se subsumeaza sensului general al conceptului de motivatie si se refera la totalitatea factorilor care il mobilizeaza pe elev la o activitate menita sa conduca la asimilarea unor cunostinte, la formarea unor priceperi si deprinderi. Motivatia energizeaza si faciliteaza procesul de invatare prin intensificarea efortului si concentrarea atentiei elevului, prin crearea unei stari de pregatire pentru activitatea de invatare. Elevii motivati sunt mai perseverenti si invata mai eficient. Motivatia este una dintre cauzele pentru care elevul invata sau nu invata. in acelasi timp insa, motivatia poate fi efectul activitatii de invatare. Cunoasterea rezultatelor activitatii de invatare (mai ales cand acestea sunt pozitive) sustine eforturile ulterioare ale elevului. Din satisfactia initiala de a fi invatat, elevul isi va dezvolta motivatia de a invata mai mult. Asadar, relatia cauzala dintre motivatie si invatare este una reciproca. Motivatia energizeaza invatarea, iar invatarea incununata de succes intensifica motivatia.

Pentru a-l intelege pe elev, pentru a-l instrui si educa in mod adecvat, profesorul trebuie sa cunoasca motivele care, impreuna cu aptitudinile, temperamentul si caracterul, contribuie la determinarea conduitei si a reusitei sau nereusitei elevului in activitatea de invatare.