Organizarea experimentului

Organizarea experimentului

Aceasta se refera la toate actiunile intreprinse pentru ca experimentul sa se deruleze in maniera care conduce la obtinerea rezultatelor scontate. Prima actiune se refera la selectarea subiectilor. De obicei, in experiment sunt cuprinse doua grupuri: unul experimental, caruia i se administreaza variabila independenta, si celalalt numit de control, pentru care valoarea variabilei independente este zero.

Aceste grupuri sunt selectate dintr-o populatie, in functie de un criteriu (varsta, sex, sport practicat s.a.). Aceste grupe sau esantioane trebuie sa fie reprezentative, adica sa nu difere din punctul de vedere al caracteristicilor esentiale. Cu cat esantionul este mai mare, cu atat rezultatele sunt mai semnificative si, ca atare, rezultatele cercetarilor sunt caracteristice pentru intreaga populatie (din care s-a selectat esantionul).

Selectia esantioanelor poate fi facuta in mai multe feluri:

- selectia intamplatoare (randomizata). Astfel de grupuri, alcatuite prin selectie intamplatoare, se numesc grupuri independente. In calculul semnificatiei statistice grupele sunt considerate neechivalente.

- grupuri perechi, numite si asociate sau corelate.

Daca in cercetare este cuprinsa o singura grupa, rezultatele initiale si cele finale sunt prelucrate si integrate statistic, ca si in cazul grupelor corelate.

Metoda anchetei

Largirea domeniului de folosire a metodelor de ancheta (sociologie, pedagogie, psihologie) a favorizat insa si utilizarea necorespunzatoare a lor, fara respectarea unor conditii metodologice elementare. Acest fapt a fost posibil si datorita iluziei pe care o are cel care face o anumita investigatie si anume, ca prin chestionarea unui oarecare numar de subiecti va obtine raspunsurile la intrebarile si problemele care-l preocupa. Asa se explica o anumita exagerare a utilizarii acestor metode, avalansa de chestionare la care sunt solicitati foarte multi subiecti, in tot felul de probleme.

Metodele de ancheta sunt insa auxiliare ale cercetarii complexe, intregind datele obtinute prin celelalte metode si tehnici. In mod deosebit ea urmareste studiul opiniilor, motivelor, atitudinilor sau obiceiurilor si manierelor de a lua decizii si a se comporta a indivizilor sau grupurilor specifice. Indiferent de faptul ca sunt folosite independent sau in relatie cu alte metode, metodele de ancheta trebuie folosite cu respectarea stricta a cerintelor metodologice; in caz contrar, concluziile vor fi mult incarcate atat de subiectivitatea celor supusi chestionarii, cat si de aceea a cercetatorului, precum si de un foarte ridicat coeficient de eroare provenit din multiple alte cauze.

Domeniul faptelor asupra carora se pot face relatari este foarte mare, incepand cu declaratii asupra starilor psihofiziologice (senzatii, perceptii, efort voluntar, manifestari circulatorii, respiratorii, manifestari organice s.a.), trecand prin stari subiective din domeniul cognitiv sau afectiv, continuand cu prezentarea atitudinilor, opiniilor, motivelor si terminand cu descrierea obiceiurilor, a conduitelor in situatii neobisnuite etc. Unele relatari sunt oarecum ferite de denaturari prea grosolane, desi este cunoscuta – spre exemplu – dificultatea de a descrie chiar si numai senzatiile proprioceptive din cursul unei miscari; altele insa sunt supuse permanent “distorsionarilor” provocate de factori dintre cei mai diferiti ca sorginte personala sau sociala (influente culturale sau transculturale, prejudecati s.a.).

Este bine cunoscuta, de asemenea, tendinta multor subiecti de a-si “corecta” unele trasaturi personale, cautand sa creeze la interlocutori o parere cat mai buna despre ei. Uneori fenomenul este inconstient, spontan, subiectul considerandu-se sincer, obiectiv si de buna credinta. Uneori se manifesta atitudini refractare din partea subiectilor, nedorind sa colaboreze, raspunzand formal, denaturand chiar faptele, fara ca operatorul de interviu sa depisteze cazul si sa anuleze fisele respective. Vom vedea mai tarziu dificultatea in care se afla cercetatorul in fata non raspunsurilor: cum sa le inteleaga? Ca refuz simplu, ca neaderare sau antipatie fata de tema anchetei sau ca simplu nonraspuns determinat de lipsa de timp sau de alte cauze obiective. Dar daca nonraspunsurile sunt numeroase, cum ramane cu certitudinea concluziilor trase din prelucrarea raspunsurilor efective.

Pe parcursul utilizarii ei, tehnica de folosire a anchetelor, mai precis fundamentarea ei metodologica, s-a perfectionat, stabilindu-se cu precizie conditiile folosirii esantioanelor, chestionarelor si interviului, a prelucrarii si prezentarii rezultatelor din anchete.

Ancheta este cea care ne ofera informatii, dovezi din diverse surse, dar experimentul ne ofera 'probe'.

Folosind ancheta in domeniul educatiei fizice si sportului, obtinem relatari privind: starile psihofiziologice (senzatii, perceptii, efort voluntar, manifestari organice etc.), atitudini, opinii, motive, stari subiective din domeniul cognitiv si afectiv.

Trebuie avut in vedere ca relatarile sunt afectate de mai multi factori, printre care: nivelul de cultura, tendinta unora de a-si 'corecta' trasaturile personale, din dorinta de a aparea intr-o lumina cat mai favorabila; unii subiecti manifesta atitudine refractara, sau, pur si simplu, refuza sa raspunda s.a.

Scopul anchetelor. Clasificarea anchetelor

Recurgerea la metoda anchetei din partea cercetatorului din domeniul stiintelor umaniste este determinata, in principal, de caracteristicile domeniului si temei. Problemele cu caracter psihologic, sociologic sau pedagogic se preteaza la investigare si prin aceste metode. Uneori se apeleaza la chestionar sau interviu si in probleme cu caracter tehnic, metodic sau experimental, pentru completarea datelor si mai ales pentru intelegerea unor factori subiectivi nedezvaluiti prin celelalte metode si tehnici.

In orice investigatie, metodele acestea sunt utile pentru cunoasterea de ansamblu a unor aspecte – descriere – sau pentru o cunoastere mai profunda a unor relatii dintre mai multe variabile – explicatie. Ele sunt utile cercetarii in general pentru stabilirea unor cai spre formularea ipotezelor si, mai apoi – in stadiul urmator – pentru verificarea lor (A. Moser). Metodele de ancheta reusesc sa-i ofere cercetatorului explicatii privitoare la mecanismele de formare a curentelor de opinie si sa-l ajute in prevederea comportamentelor oamenilor (I. Dragan). Studiul opiniilor, mentalitatilor, intereselor, starilor de spirit, atitudinilor, obisnuintelor, intereselor, starilor de spirit, atitudinilor, obisnuintelor, permite decelarea naturii acestora, precum si factorilor care le determina. Cercetatorul va avea posibilitatea sa desprinda variabilele individuale de cele colective, factorii sociali generali sau cei personali, care confera un anumit continut parerilor, convingerilor sau intereselor oamenilor chestionati.

Chestionarele prin corespondenta sunt usor de administrat, dar prezinta dezavantajul ca nu intotdeauna sunt eficiente. Aceasta ineficienta rezida din:

- raspunsurile care se pretind de la o persoana pot fi afectate de interventiile altora, ceea ce sacade gradul de independenta a raspunsurilor;

- daca intrebarile nu sunt suficient de clare si simple, raspunsurile vor fi ambigue;

- lipseste posibilitatea de a completa raspunsurile prin date de observatie.

Un alt dezavantaj care ridica serioase dificultati, uneori, este cel al non-raspunsurilor. Se ridica problema cum pot fi interpretate acestea: prin refuz, anchetatii au alte pareri sau ce alte motive duc la non-raspunsuri.

Chestionarele directe sunt aplicate, dupa cum arata si denumirea, fie individual, fie in grup. Avantajul acestor chestionare consta in aceea ca raspunsurile primite pot fi completate cu date rezultate din observatii. Aplicarea chestionarului se face sub control, in timp limitat sau nelimitat. Se folosesc chestionare tiparite^[1]. Uneori, subiectul nu e prezent, raspunsurile se dau prin telefon, apoi chestionarul este completat de operator. In toate cazurile, anchetatorul poseda un ghid de conversatie. Astfel se ajunge usor la interviu.

Interviul (convorbirea) poate fi:          - formal;

- neformal.

Interviul formal se foloseste de regula in investigarile la scara mare. El cuprinde serii de intrebari, care se administreaza pentru toti subiectii in aceeasi ordine si formulare, iar raspunsurile sunt inregistrate in forma standardizata. Astfel, interviul formal mai este numit: extensiv; controlat, inflexibil, global standardizat.

In cadrul interviului neformal, operatorul de interviuri are posibilitatea si libertatea de a schimba ordinea intrebarilor, de a adauga intrebari suplimentare, de a da explicatii, atunci cand e cazul. Operatorului nu i se impun niste intrebari, ci are un numar de probleme la care primeste raspunsuri si pentru aceasta are libertatea de a-si construi interviul. Astfel, interviul neformal poate avea mai multe variante: interviu ghidat, interviu conversatie, interviu nedirectionat.

Datele pe care cercetatorul le obtine din ancheta (dupa cum s-a mai amintit) sunt:

- date obiective            (care pot fi verificate si de alte persoane), de pilda: varsta, ocupatia, starea civila, rezultatele in sport etc.

- date subiective          (privitoare la subiect), cum sunt: dispozitii, preferinte, sentimente, motive etc.

In randul acestora sunt si cunostintele care sunt evaluate prin chestionare specifice.

Metodele de ancheta se folosesc in cercetarea psihologica. In acestea, mai mult decat in cercetarile sociologice, trebuie acordata o deosebita atentie fidelitatii si validitatii chestionarelor. In psihologie se foloseste chestionarul standardizat si etalonat, deci un test care permite psihodiagnoza. In psihosociologie se foloseste chestionarul sociometric pentru studiul relatiilor si inter-relatiilor din cadrul grupurilor mici.

Verificati-va cunostintele:

1. Cum se face selectia esantioanelor?
2. Ce tip de metoda este ancheta in cadrul cercetarii stiintifice?

O metoda experimentala;

O metoda de sondare a opiniilor;

O metoda didactica.

3. Care este scopul anchetei?
4. Cum se clasifica anchetele?