Realizarea curriculum‑ului pentru Consiliere si Orientare

Desfasurarea activitatilor in cadrul ariei curriculare Consiliere si Orientare este determinata de aspectele sale specifice. Faptul ca acest domeniu de educatie ar trebui privit "ca o arie de aplicatii, dezvoltari practice, experiente si atitudini care trebuie invatate pentru a fi exersate in viata" (Consiliere si Orientare. Ghid. p. 7) permite o abordare flexibila a competentelor profesionale ale celor implicati, fie ei consilieri psihopedagogi sau profesori de diferite specialitati. Au fost identificate deja mai multe elemente care contureaza cadrul de desfasurare a activitatii didactice:

strategii didactice specifice consilierii (Watts, p. 34‑35);

metode active de invatare la clasa;

forme active de invatare in afara clasei;

ariile de pregatire ale celor care lucreaza in domeniul consilierii.

Strategii didactice specifice educatiei pentru cariera

Educatia pentru cariera, ca parte a curriculum‑ului, are in vedere teme precum: autocunoasterea, autoevaluarea, lumea muncii: productie, salariu, somaj, antreprenoriat, aspecte psihosociale si juridice ale muncii, munca si comunicare, explorarea diversitatii profesiilor, meseriilor din mediul imediat (comunitar, regional), exemple de aplicare a cunostintelor scolare in viata practica.

Domeniile de actiune didactica specifice educatiei pentru cariera sunt: dezvoltarea personala si sociala a individului, dezvoltarea in planul educatiei si formarii profesionale, dezvoltarea in planul carierei (Consiliere si Orientare. Ghid. p. 6‑7)

Specialistii in domeniul educatiei pentru cariera au identificat cateva strategii specifice. O problema deschisa este daca "predarea" ar trebui sa se realizeze doar de catre profesor sau ar trebui implicati si alti membrii ai comunitatii. Strategiile didactice pot fi "centrate pe clasa si conduse de profesor", acesta asigurand interfata intre elevi si lumea muncii, dar pot fi gandite si strategii care implica participarea unor reprezentanti ai comunitatii sau specialisti in diverse domenii. Cateva forme de invatare activa au fost dezvoltate prin intermediul educatiei pentru cariera:

exercitii proiectate pentru a promova autocunoasterea si invatarea deciziei (ex. tehnici de invatare eficienta);

elemente care permit experimentarea unor activitati de munca (ex. economia casnica sau activitati de tehnologie);

programe de experiente de munca (care au ca obiective orientarea: asigurarea intelegerii diferentelor dintre educatie si lumea muncii, extinderea: acoperirea unor ocupatii pe care elevul le poate lua in considerare, esantionarea: asigurarea posibilitatii de a testa preferintele vocationale individuale inainte de a se lua decizii).

S‑au conturat si anumite strategii (Watts, 34‑345):

"Shadowing": elevul urmareste muncitorul pentru o perioada de timp, observand mediul sau specific de activitate, procesul de munca. Fundamentarea vine din teoriile sociale ale invatarii (cf. Bandura): "multe dintre comportamentele umane sunt invatate prin observare: din observarea altora se pot acumula informatii care vor fi in viitor ghiduri de actiune"; aici este de discutat rolul modelelor (parinti, prieteni, familie, mass-media). "Work-shadowing" este o modalitate de a colecta astfel de experiente intr‑un mod structurat si deliberat. Exista inca o serie de intrebari referitoare la acest demers:

Cat ar trebui sa dureze?

Ar trebui sa se desfasoare in bloc sau cu intermitente?

Sunt unele activitati de munca mai potrivite decat altele pentru aceasta strategie?

Ar trebui ca "umbra" sa fie muta ori sa fie incurajata sa puna intrebari?

Ar trebui ca "umbra" sa se identifice cu muncitorul sau sa adopte un rol mai distant, precum cel de cercetator?

Simularea muncii: se simuleaza activitati de munca in afara mediului specific, ceea ce este definit ca "reprezentarea unei situatii sau a unui mediu prin analogii, deseori mai putin complexe si mai convenabile, derulate intr‑un interval mic de timp". Aceste activitati pot lua forme diferite: "work-sample", jocuri pe teme de afaceri, proiecte de productie de linie (elevii produc parti ale unui produs complet), mini-intreprinderi (elevii pun bazele unei companii, produc si vand un produs etc.).

Este foarte important ca elevii sa invite oameni cu experienta pentru a afla parerea lor despre produsele realizate.

Invitarea unor specialisti in scoala, pentru a discuta cu elevii, parintii, profesorii despre diverse profesii, in conditiile eliminarii aspectelor formale (de ex. pentru tema Scoala-comunitate).

Metodologia activitatii didactice

Indiferent de obiectul de studiu predat, invatatorii si profesorii pot contribui la realizarea unor obiective ale Consilierii si Orientarii prin mai multe modalitati: metoda proiectelor, cunoasterea structurii intereselor scolar-profesionale ale elevilor, observarea acestora cand li se dau diverse sarcini, proiectarea unor programe de remediere, "evaluarea autentica".

Metoda proiectelor

Proiectul este o activitate complexa, care incepe in clasa prin definirea si intelegerea sarcinii (eventual si inceperea acesteia), se continua acasa pe parcursul catorva zile sau saptamani (timp in care elevul are permanente consultari cu profesorul). Activitatea se incheie tot in clasa, prin prezentarea in fata colegilor a unui raport asupra rezultatelor obtinute si, daca este cazul, a produsului realizat. Proiectul poate fi individual sau de grup. Criteriile pe care le pot avea in vedere elevii pentru alegerea proiectului sunt: interesul pentru subiectul respectiv, accesul la surse de informare si alte mijloace de realizare a proiectului, modalitati diverse de prezentare a rezultatului obtinut.

Capacitatile/competentele care se pot valorifica pe parcursul realizarii proiectului sunt: metodele de lucru, utilizarea corespunzatoare a bibliografiei, a materialelor si echipamentului, organizarea ideilor si a materialelor intr‑un raport.

Modalitatile de prezentare sunt: referat, plan de dezbatere, poster. Gardner, in teoria inteligentelor multiple, afirma ca proiectele pot fi evaluate pe cinci dimensiuni (Sarivan, 1999):

profilul individual - capacitatile cognitive ale elevului;

operarea cu fapte, concepte, deprinderi - modul in care elevii selecteaza, combina, utilizeaza;

calitatea muncii - inovatia, imaginatia, judecata si tehnica estetica, executia si realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune in lumina un anumit concept;

comunicarea - proiectele ofera elevilor ocazia de comunicare cu un public mai larg (colegi, profesori, adulti), intr‑un efort de colaborare;

reflectia - capacitatea de a se distanta fata de propria lucrare, de a avea permanent in vedere obiectivele propuse, de a evalua progresul facut si de a face rectificarile necesare.

Concluzia lui Gardner este ca proiectele "ofera o ucenicie pentru tipul de munca ce va fi desfasurata dupa incheierea scolii si permite elevilor sa‑si descopere punctele forte si sa le puna in valoare, mobilizeaza un sentiment al implicarii, generand o puternica motivatie interioara".

Cunoasterea structurii intereselor scolar-profesionale ale elevilor

Cunoasterea sferei intereselor si motivelor actiunilor umane constituie un mijloc esential de interventie in activitatea de Consiliere si Orientare. Urmarirea activitatilor de care elevul este in mod spontan interesat sau investigarea acestui domeniu prin chestionare poate sa ofere elemente decisive in conturarea deciziei de orientare scolar-profesionala.

Cunoasterea elevilor sub acest aspect se va putea constitui intr‑un sprijin important pentru actul didactic desfasurat de profesor. De exemplu, cunoscand structura intereselor scolar-profesionale ale elevilor, cadrul didactic poate avea un element de sprijin obiectiv pentru a demara activitati focalizate de stimulare a "punctelor tari" ale sferei atitudinal-motivationale a elevilor. Rezultatele pot fi folosite in proiectarea unor sarcini didactice diverse, centrate pe aceste sfere de interes personal.

Observarea sistematica a elevilor

Observarea o metoda alternativa de cunoastere, potrivita pentru a aprecia si comportamente afectiv-atitudinale. Aspectele vizate pot fi:

capacitati/competente: organizarea si interpretarea datelor, selectarea si organizarea corespunzatoare a instrumentelor de lucru, descrierea si generalizarea unor procedee, tehnici, relatii, utilizarea materialelor auxiliare pentru a demonstra ceva, identificarea relatiilor, utilizarea calculatorului in situatii corespunzatoare;

atitudinea fata de sarcina data: concentrarea asupra sarcinii de rezolvat, implicarea activa in rezolvarea acesteia, formularea unor intrebari pertinente despre sarcina de lucru, indeplinirea sarcinii, revizuirea metodelor si a rezultatelor;

competentele de comunicare: discutarea sarcinii cu profesorii si cu alti parteneri.

"Evaluarea autentica"

Acest tip de evaluare permite colectarea de informatii si documentarea asupra proceselor de invatare si dezvoltare ale elevilor, in contexte autentice. Pozitia elevului, in cazul evaluarii autentice, este diferita de cea a elevului evaluat in contextul masurarii performantei. In cel de‑al doilea caz, elevul "produce" un comportament pe care evaluatorul doreste sa‑l masoare. In primul caz, elevul hotaraste subiectul evaluarii si demonstreaza un anumit comportament intr‑un context autentic (de exemplu, desfasoara o activitate de ingrijire a persoanelor in varsta intr‑o institutie de profil).

Situatii de evaluare autentica in diverse contexte didactice: jurnale dialogate, caiete creative, constructii murale, portofolii, reconstructie de text, expozitie, fotografii, auditii si inregistrari video ale elevilor pentru a vedea cat de bine stapanesc o competenta etc.