TEORIA INSTRUIRII
Teoria instruirii 'este o subteorie a teoriei despre educatie' care defineste conceptele de baza ale didacticii generale: procesul de invatamant; obiectivele pedagogice, continutul invatamantului, metodologia didactica, evaluarea didactica: proiectarea pedagogica/a procesului de invatamant (vezi Noveanu, Eugen, in Didactica. coordonator, Salade, Dumitru, 1982, pag. 13).
Raportarea teoriei instruirii la sistemul stiintelor educatiei evidentiaza calitatea acesteia de disciplina pedagogica fundamentala, care asigura analiza articulata, coerenta, a acelor concepte definitorii pentru explicarea si intelegerea procesului de invatamant, impreuna cu teoria educatiei - care analizeaza conceptele pedagogice de baza (educatie, dimensiunile si formele educatiei, sistemul de educatie, finalitatile educatiei) - teoria instruirii formeaza nucleul epistemic tare al stiintelor educatiei, activat la nivelul pedagogiei generale.
Functiile teoriei instruirii intervin la nivel normativ si prescriptiv. La nivel normativ este vizata dimensiunea functionala-structurala-operationaia a procesului de invatamant, care marcheaza cadrul epistemologic specific didacticii generale. La nivel prescriptiv este vizata practica activitatii de predare-invatare-evaluare, realizabila in cadrul procesului de invatamant, care marcheaza domeniul de studiu specific proiectarii curriculare.
Orientarile valorice promovate la nivelul teoriei instruirii asigura fundamentele stiintifice ale procesului de invatamant. Angajarea lor la nivel de dezvoltare curricu-lara presupune parcurgerea unui traseu metodologic situat intre: 'teoria instruirii' - didactica normativa - didactica prospectiva - didactica generala - didactica aplicata (vezi Dictionnaire actuel de l'education, 1993, pag.368-370; Dictionnaire encyclopedique de l'education et de la formation, 1994, pag.254).
Calitatile unei teorii a instruirii evidenta la nivelul practicii procesului de invatamant, reflecta capacitatea acesteia de: a) a aborda corect realitatea specifica 'celor ce invata'; b) a proiecta inteligibil ceea ce trebuie invatat; c) a poseda o autentica forta predictiva; d) a propune solutii strategice de rezolvare a problemelor; e) a sustine coerenta interna a programelor; f) a eficientiza efortul de invatare; g) a realiza experimente; h) a crea tehnici de cercetare adecvate; i) a convinge in diverse situatii educati-ve/didactive (vezi De Landsheere, Gilbert, 1992, pag.315). - Vezi Didactica generala, Procesul de invatamant; Stiintele pedagogice/educatiei.
Politica de confidentialitate |
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |