TEORII ALE DEZVOLTARII CARIEREI - MODELUL ASTEPTARILOR ELABORAT DE VROOM

Teoriile anterioare se ocupau de procesul de dezvoltare si de alegere a unei cariere. Desi luarea deciziei reprezinta un aspect important in acest proces, totusi cele mai multe dintre aceste teorii acorda putina atentie modului in care indivizii iau decizii. 

Exista un mare numar de teorii care insa se ocupa in amanunt de modul in care se iau deciziile. Unele dintre acestea sunt oarecum descriptive, in timp ce altele sunt mai degraba prescriptive. Un exemplu bine cunoscut este asa-numitul „model al asteptarilor“ elaborat de Vroom (1964). In conformitate cu acest model, indivizii incearca sa ia deciziile in asa fel incat sa ajunga la rezultatele cele mai dorite si sa evite rezultatele indezirabile. De fapt, ei incearca sa obtina cea mai inalta „compensatie“. Tocmai de acea modelul mai este numit si „modelul compensatoriu“.

Cand un individ trebuie sa ia o decizie, este de asteptat sa se gandeasca la mai multe „rezultate“ care pot fi importante. Pentru fiecare dintre acestea, individul face o evaluare, stabilind cat de dezirabile sunt. Dezirabilitatea unui rezultat se numeste „valenta“. Pe langa valenta, individul va estima, pe baza experientei dobandite, dar si a stereotipurilor referitoare la ocupatii, in ce masura alternativele (ocupatiile) dintre care trebuie sa aleaga il pot ajuta sa-si atinga rezultatul. Aceasta se numeste „probabilitatea“ sau „instrumentalitatea“ alternativei (ocupatiei) de a asigura setul de rezultate dorite.

In final, individul multiplica (constient sau inconstient) pentru fiecare rezultat „valenta rezultatului“ cu „probabilitatea alternativei“ si insumeaza aceste produse pentru toate rezultatele posibile. Suma se numeste „dezirabilitatea“ alternativei. In principiu, persoana va trebui sa aleaga alternativa cu cea mai mare dezirabilitate.

Cu toate acestea, cele mai multe persoane stiu foarte bine ca nu toate alternativele (ocupatiile) le sunt deschise. O persoana cu calitati foarte slabe la matematica stie foarte bine ca nu va putea niciodata sa devina inginer. Toate persoanele au convingeri foarte clare cu privire la posibilitatea de realizare a alternativelor (ocupatiilor). Aceasta convingere se numeste „asteptare“ si poate fi exprimata ca un fel de sansa.

Daca „speranta“ este inmultita cu „dezirabilitatea“ alternativei, se face o estimare a „fortei“ sau presiunii de a alege aceasta alternativa. In principiu, persoana ar trebui sa aleaga alternativa cu cea mai mare „forta“, pentru ca aceasta va duce la cel mai inalt nivel de „compensatie“ (satisfactie) si este o alternativa realizabila.

Modelul compensatoriu (Vroom, 1964) este, fara indoiala, o modalitate interesanta de abordare pentru a-i ajuta pe elevi sa inteleaga cum sa faca o alegere. Dar, acesta este inca si mai interesant pentru ca ii poate sprijini pe tineri sa-si dezvolte o mai buna intelegere a sperantelor, convingerilor, valorilor, intereselor lor. Evident, prin analiza rezultatelor pe care le doreste o persoana, se realizeaza un anumit cadru ce ii permite elevului sa-si dezvolte o intelegere mai buna a ceea ce vrea cu adevarat si a importantei fiecarui rezultat pentru el.

Reflectand asupra convingerii realismului  unei anumite optiuni (sansa de a patrunde in acea ocupatie) elevul poate sa-si dezvolte o viziune mai matura asupra posibilelor alternative. In mod deosebit, aceasta se leaga de explorarea ocupatiilor si a rezultatelor la care se poate ajunge in profesie.

Din cele mai multe teorii, practicianul poate deduce indicatii asupra modului in care sa elaboreze orientarea profesionala in practica sau cum sa justifice anumite interventii facute.

Concluzii privind teoriile de mai sus:

Holland clarifica modul in care functioneaza ideea de “potrivire” si importanta profilului „intereselor“ elevului

Super arata clar ca orientarea carierei este un proces de evolutie care dureaza intreaga viata, urmand un maxi-ciclu, dar in care reapar mini-cicluri ori de cate ori trebuie sa se ia o decizie. El ofera o explicatie cu privire la modul in care evolutia este rezultatul unei interactiuni intre indivizi, luarea deciziei si mediu. Se explica, de asemenea, modul in care „profilul evolutiei carierei“ (maturitatea carierei) joaca un rol cheie in dezvoltare.

Krumboltz explica modul in care se ajunge la decizii printr-un proces de invatare care dureaza intreaga viata. El subliniaza, de asemenea, relatia reciproca dintre individ si mediu. Aceasta teorie ne ofera indicatii cu privire la un posibil rol al situatiilor de invatare si asupra rolului „modelelor“ in procesul de luare a deciziei.

Vroom ofera un model descriptiv care permite intelegerea modului in care o persoana ajunge la o decizie legata de cariera prin maximizarea beneficiilor unei decizi. Desi pot exista anumite dubii cu privire la aplicabilitatea acestei teorii, mesajul este clar: in multe cazuri individul incearca sa aleaga optiunea cea mai potrivita pentru sine.

Cele mai multe dintre acest teorii au fost aplicate prin elaborarea unui mare numar de teste, inventare, programe de interventie, programe de interventii computerizate etc., care sunt disponibile in comert. Problema principala cu toate aceste materiale este costul utilizarii lor si dubiile cu privire la aplicabilitatea lor in alte culturi.

Importanta teoriilor nu consta in aceste materiale, ci in posibilitatea de a le utiliza ca linii directoare sau cadru pentru o mai buna intelegere a procesului de dezvoltare a carierei sau ca baza pentru crearea de programe pentru dezvoltarea carierei.