Tulburari de invatare localizate la nivelul limbajului

Tulburari de invatare localizate la nivelul limbajului

Activitare de comunicare cu ajutorul limbii si al resurselor ei, sistem de semne si

simboluri sau conduit simbolica, limbajul este guvernat de o serie de reguli - semantice, pragmatic si sintactice (Moldovan, I, 2001).

Utilizarea sintaxei e orientate spre functiile contextuale integrand ca subcomponente, aspect ce aduc in prim-plan functiile si motivarea lingvistica (informarea, stabilirea unui raport intre informatiile primite si comentariul asupra lor), manevrarea limbajului (in functie de situatii nelingvistice sau lingvistice) si normele conventionale de conversatie sau discurs (decid tipul de informative in functie de auditoriu, ordinea de antrenare in situatia de comunicare).

In jurul varstei de 7-8 ani, are loc tranzatia de la sintagmatic la paradigmatic, tranzitie cu rol decisive pentru dezvoltarea ulterioara a limbajului. Se trece astfel de la un nivel concret de organizare a vocabularului (elevii clasifica in acest moment conceptele, pornind de la asocieri personale de genul pisica-mieunat), la un nivel mai abstract de organizare a vocabularului (elevii inteleg ca unele cuvinte pot fi agenti pentru categorii superioare, de exemplu: pisica-porc-animal). O data cu varsta, indivizii fara tulburari de invatare constientizeaza ca ordinea cuvintelor si a propozitiilor nu ofera sensul mesajului, dedus contextual, cei cu tulburari de acest tip, nefiind capabili de asemenea discriminare.

Capacitatile de deductie si de integrare, materializate in corelarea ideilor, a frazelor si fragmentelor textual, in interpretarea unei situatii de comunicare sau initierea ei in cazul unor intreruperi, comporta grave disfunctii pentru cei cu tulburari de invatare. Acestea se mentin si in sfera particulara a limbajului oral/scris, constituindu-se in indicatori semnificativi, pentru depistarea tulburarilor. Facil de sesizat in cadrul orelor de limba si literatura romana, aceste aspect pot fi ameliorate sau chiar inlaturate prin antrenarea elevilor in programe educative specializate ce merg pana la individualizare, chiar in cadrul invatamantului de masa, unde reprezinta puncte esentiale ale invatamantului integrat si/sau incluziv.

Tulburarile de limbaj sunt foarte complexe. Elevii cu astfel de tulburai pot avea un mare numar de alte tulburari, dificil de definit si catalogat. Deseori, elevii cu dificultati de invatare au si tulburari de limbaj, deoarece aptitudinile in care au carente depind in mare parte de limbaj. De exemplu, cunoasterea corespondentei dintre sunete si simboluri si modul de abordare a cuvintelor fac apel la aptitudinile lingvistice mai complexe, nu doar la discriminarea auditiva si la compunerea cuvintelor. Pe de alta parte, simptomele pe care le are un elev cu tulburari de invatare a limbajului evolueaza pe masura ce atinge etape superioare de dezvoltare. De exemplu, un elev de zece ani interpreteaza ad litteram un mesaj, sigur a manifestat probleme de limbaj de la cinci ani. La fel, elevi care au dificultati de achizitie a limbajului scris (citit-scris), au avut (sau inca au) problem de intelegere a limbajului vorbit.

Profesorii si specialistii trebuie sa tina seama ca elaborarea unui program destinat elevilor cu problem de limbaj necesita evaluari si interventii timp indelungat. Urmarind anumite aspect ale dificultatilor de limbaj, prin metode specializate, s-au constatat dificultati in situatii noi de asimilare si de utilizare a limbajului.

Pe de alta parte, tulburarile manifestate sunt foarte diverse, existand si unele ce se manifesta foarte subtil. Uneori, dificultatile lor trebuie cunoscute si de un specialist in limbaj, chiar daca in aparenta dificultatile se datoreaza altui domeniu, de exemplu, social sau scolar. In acelasi timp, se constata deseori ca ele se datoreaza tulburarilor de limbaj. Evident ca nu putem crea programe fara sa tinem seama de aceste dificultati. Probleme de limbaj pot fi intalnite atat la elevi cu probleme de intelegere la orice materie, cat si la cei cu problem de dezvoltare socio-afectiva.

Se poate afirma ca limbajul nu poate fi considerat un ansamblu de aptitudini distinct si independente ce trebuie achizitionat separat. In trecut, in diferite faze ale educatiei, existau mai multe metode de invatare a limbajului, care incercau sa imbunatateasca discriminarea si memoria auditiva; astazi se cunoaste ca exista raporturi foarte stranse intre acesti factori si limbaj. De exemplu, capacitatea de discriminare a sunetelor depinde de cunoasterea vocabularului si, pentru anumite foneme, aptitudini de nivel superior (metalingvistice), ce fac apel la separarea sunetelor.

Datorita complexitatii limbajului si a tulburarilor sale, nu trebuie folosite metode ce fac apel la factori unidimensionali. Limbajul trebuie considerat ca un sistem de componente integrate. S-a descoperit ca interactiunea dintre sensul, forma si utilizarea limbajului furnizeaza un cadru de referinta util pentru cunoasterea mai buna a elevului cu tulburari de limbaj, natura dificultatilor sale si modul in care acestea influenteaza modul de invatare. S-a stabilit ca trebuie depuse eforturi mari pentru a descrie comportamentul lingvistic, si nu a-i incadra intr-o categorie.

Sensul, forma si utilizarea limbajului

Limbajul poate fi studiat prin interactiunea dintre sens, forma si modul de utilizare.

Sensul - prin sens se intelege semnificatia unui mesaj vorbit sau scris, ce cuprinde semnificatia cuvintelor si raportul dintre acestea. Acest aspect este denumit si component semantica a limbajului.

Forma - prin forma limbajul are urmatoarele trei componente:

Fonologia - sunetele si secventele de sunete premise de limbaj. De exemplu, regulile fonologice ale limbii romane permite secventa sta, dar nu si tsa;

Morfologia - cea mai mica unitate cu semnificatie lingvistica, de la radacina, pana la inflexiunile de pronuntie ce pot modifica semnificatia. De exemplu, termenul antecamera este format din radacina camera si prefixul ante;

Sintaxa - regulile ce guverneaza ordinea cuvintelor si constructia frazelor.

Utilizarea - limbajului este orientate spre functiile contextuale si cuprinde urmatoarele elemente:

Functiile si motivarea lingvistica, de exemplu: informarea, stabilirea unui raport intre informatiile primite, comentariul asupra lor;

Manevrarea formelor limbajului in functie de situatii nelingvistice (parametrii sociali, cadru psihic etc sau lingvistic - frazele anterioare ale unui pasaj scris sau dintr-o conversatie etc.). Prin utilizarea limbajului se intelege un proces de selectie realizat prin mai multe forme (cum invata elevul ce trebuie sa spuna, cui si in ce conditii);

Normele conventionale de conversatie sau discurs: vorbeste fiecare pe rand, decide tipul de informatie necesara in functie de auditoriu, isi controleaza discursul scris sau oral pentru a fi sigur ca fraza este corecta si corespunzatoare, consecventa subiectului, restabilirea comunicatiei in caz de intrerupere.

Elevii cu tulburari de limbaj au deseori dificultati de a face distinctia intre semnificatia cuvintelor unei fraze si sensul mesajului. Iata trei exemple:

Maria, sa-ti aduc astazi acasa fotografia.

Maria, ti-ai pus fotografia in ghiozdan?

Maria, unde este fotografia ta?

Aceste trei fraze nu au aceeasi structura, dar semnificatia este aceeasi: vrem ca Maria sa-si aduca fotografia acasa. Elevul cu tulburari de limbaj poate interpreta gresit ultimele doua fraze, deoarece sensul lor nu este indicat direct. El nu va avea probleme de interpretare a primei fraze, deoarece este implicita prin structura si semnificatia practica.

Capacitatea elevilor de a intelege legatura dintre idei de la o fraza la alta, de la un paragraf la altul, sau chiar de la un text la altul, se dezvolta continuu pe parcursul studiilor. Aceasta capacitate le permite sa faca deductii si sa-si integreze mai usor ideile proprii, fiind mai in masura sa asimileze informatii ce nu au fost furnizate explicit, recurgand la cunostintele anterioare contextuale, pentru a trage concluzii juste.

In timpul studiilor, elevii invata sa foloseasca din ce in ce mai bine limbajul in diverse situatii sociale. Dar cei cu dificultati de invatare o fac foarte greu. De exemplu, modul in care unii folosesc limbajul indica faptul ca sunt in imposibilitatea interpretarii unei situatii, de a realiza cerintele celui care ii asculta si de a restabili comunicarea in cazul intreruperii ei.

Elevii iau contact din ce in ce mai strans cu limbajul literar (lecturi si povestiri), care necesita cunoasterea unor aspect ale limbajului neintalnite in limbajul curent. Limbajul literar nu se limiteaza doar la cel scris (lectura si scriere). Conversatia face apel uneori la limbajul literar, de exemplu, atunci cand povesteste o istorioara sau cand face rezumatul unei carti.

Un aspect important al invatarii limbajului, ce se dezvolta in scoala, sunt aptitudinile elevilor de analiza a limbajului in sine (dezvoltarea cunostintelor despre limbaj).

Cercetarile demonstreaza existent de raporturi importante intre limbajul vorbit si cel scris (decodificarea sunetelor si a simbolurilor), elevii trebuind sa cunoasca faptul ca in limbajul vorbit cuvintele se compun din sunete. Aceasta cunoastere a structurii fonetice a cuvintelor este o aptitudine metalingvistica, elevii cu problem de invatare a limbajului prezentand deseori deficiente la acest nivel. De asemenea, activitatile concentrate pe discriminarea auditiva si pe legatura dintre sunete constituie o parte importanta a programului fonetic destinat elevilor.

Aptitudinile metalingvistice joaca un rol important in aprecierea si utilizarea subtilitatilor lingvistice, cum ar fi jocurile de cuvinte, limbajul figurative (metafore, expresii idiomatic etc.). Aceste aspect ale limbajului sunt importante din punct de vedere scolar si social, mai ales pentru continuarea cu succes a studiilor. Se pare ca multi elevi cu tulburari de limbaj inteleg greu aceste subtilitati.

"Dragul meu adolescent: Vad lumina din ochii tai, energia din corpul tau si sper ca ea se gaseste si in sufletul tau. Stiu ca tu esti cel care va face viitorul si nu eu, tu si nu eu vei fi cel care va stabili ce e rau si ce e bine, avand grija de tot ce e drept in lume."

(Nelson Mandela)