Caracterizarea comunicarii la prescolari

Caracterizarea comunicarii la prescolari

Comunicarea prescolarilor este simpla. Mai ales in ceea ce-i priveste pe cei mici, acestia comunica in cuvinte putine, propozitia fiind folosita mai tarziu si instalandu-se datorita exersarii, in cadrul activitatilor din gradinita. Raspunsurile prescolarilor tind sa fie de genul:

Ce am lucrat astazi?

Flori pentru mama. (in loc de: Noi astazi am lucrat flori pentru mama).

De asemenea, multi dintre prescolarii mici, datorita exprimarii deficitare, au anumite inhibitii in comunicarea cu adultul. De multe ori se tem ca nu stiu sa raspunda, iar alte ori le este greu sa spuna ceea ce vor, chiar daca stiu raspunsul. Dar atitudinea de interlocutor se invata si aceasta presupune:

a sti cum sa asculti;

a asculta pana la capat;

a arata interes fata de tema abordata;

a arata interes fata de punctul de vedere al celuilalt;

a tine seama de punctul de vedere al celuilalt.

Prescolarul nu poate dobandi o asemenea maturitate, dar comportamentul lui intr-o relatie de comunicare poate fi orientat, dirijat, constientizat pentru a prefera un asemenea mod de a interactiona. De aceea e recomandat ca educatoarea sa-l asculte, chiar daca el nu raspunde corect si sa-l incurajeze, corectandu-l cu tact. Aceasta pentru ca se considera ca a transmite informatii unei persoane este suficient dar, se scapa din vedere impactul pe care il au cuvintele asupra interlocutorului, atat din punct de vedere emotional cat si din punctul de vedere al intelegerii informatiilor. Din aceasta cauza ajungem sa fim dezamagiti de faptul ca vorbele noastre nu au avut efectul dorit.

La baza unei comunicari eficiente care sa nu duca la blocaje, stau mai multe conditii. Una dintre acestea ar fi initiativa comunicarii care consta in a avea curajul exprimarii unei atitudini vizavi de fapta petrecuta si in asumarea responsabilitatii sentimentelor si dorintelor noastre si nu ascunderea exprimarii sentimentelor de frica unor posibile repercursiuni negative. Pentru incurajarea initiativei comunicarii dintre copil spre educatoare se impune ascultarea a ceea ce doreste sa spuna acesta si nu desconsiderarea copilului datorita lipsei sale de experienta. Astfel nu este de dorit ca adultul sa formuleze si sa ia o atitudine superioara prin care isi impune suprematia fie verbal: " Tu esti mic nu stii nimic", " Azi eu sunt seful", " Cand vorbesc eu, tu sa taci!", " Deseneaza cum iti spun eu!", fie nonverbal: privirea "de sus", incruntata, glaciara, evitarea privirii copilului, zambet "superior" , ironic.

Pentru o comunicare eficienta este preferabila tratarea copilului de pe pozitia de egalitate ca si cum ar fi cel mai bun prieten al nostru, dar acesta sa fie constient de existenta unor limite si a unei ierarhii. Comunicand cu copilul este bine ca acesta sa simta ca i se acorda atentie, ca exista tot timpul un contact vizual si o postura care sa indice ascultarea, ca nu mai are de ce sa-i fie frica fiindca spune ce simte si ce doreste. Altfel spus sa simta ca manifestam respect fata de persoana sa.

In cadrul unei comunicari eficiente un rol important il are modul in care ne exprimam dorintele, bucuriile, neplacerile, cum spunem NU atunci cand situatia o cere fara a jigni. Astfel comunicarea asertiva vine in intampinarea depasirii acestui prag prin exprimari de genul:

" Mi-ar face placere ca data viitoare sa lucrezi mai ordonat!"

" Sunt suparata pentru ca azi ai intarziat la gradinita."

" Ma supara faptul ca azi te-ai cercat de la jucarii cu ."

" Mi-ar placea sa nu ma deranjezi cand vorbesc cu colegul tau." As fi bucuroasa daca te-ai juca impreuna cu ."

" As fi mandra daca ai fi atent ca sa nu gresesti."

" M-as bucura daca nu l-ai deranja pe .. ca sa fie atent la poveste."

" Mi-ar face placere sa dormi si tu la gradinita"

" As fi bucuroasa daca te-ai comporta frumos cu mama ta".

Asta cere prescolarul de la noi, in momentul comunicarii, asta trebuie sa-i oferim, macar noi, cei care stim cat de stingher se simte cand nu poate sa exprime clar ce vrea, ce simte, ce trebuie sa raspunda. O alta conditie care sta la baza unei comunicari eficiente o constituie comunicarea pozitiva, ca rezultat al gandirii pozitive. Altfel spus, nu trebuie sa avem o gandire exagerat de critica, de a penaliza necrutator orice greseala si de a trece cu vederea peste aspectele pozitive. Desigur aceasta nu inseamna ca trebuie sa incurajam performantele mai slabe ale copiilor, ci sa demonstram ca suntem totdeauna deschisi dialogului, chiar si atunci cand copilul greseste trebuie sa comunicam pozitiv gasind elementele demne de laudat.

O serie de atitudini, frecvent intalnite, care nu doar inhiba sau scad eficienta comunicarii, ci predispun aparitia conflictelor si implicit a blocajelor se refera la:

I.        Amenintare

" Daca nu lucrezi corect sa stii ca o sa te pedepsesc!"

Consecinta: - principala preocupare a copilului va fi sa nu greseasca, nu va avea curajul sa rezolve daca nu este sigur ca rezultatul este pozitiv; astfel apare frica, minciuna, intoleranta.

II.     Critica

"De cate ori trebuie sa-ti spun ca nu trebuie sa alergi prin sala?"

" Nu ti-am spus sa fii atent sa nu rastorni supa pe masa?"

"Tu esti de vina pentru ca Ioana a cazut"

Consecinta: - scade receptivitatea copilului la parerile emise de educatoare si astfel se naste indiferenta.

III.           Etichetarea

"Esti cu capul in nori!"

" Esti rau!"

"Esti dezordonat!"

" Esti cel mai rau copil din grupa!"

Consecinta: - daca afirmatiile se repeta frecvent atunci copiii vor fi urmariti de aceasta idee; in subconstientul lor vor fi convinsi ca sunt asa cum au fost etichetati si apare astfel complexul de inferioritate.

IV.            Indiferenta

" D-na educatoare, priviti ce frumos am desenat!"

"- Bine. Lasa-ma ca sunt ocupata!"

Consecinta: - copilul va incerca sa atraga atentia asupra sa chiar si prin fapte negative.

V.      Ironia

" Tu stii de ce exista batiste?"

" Multumesc pentru ca ati adunat jucariile!" ( pe ton ironic)

Consecinta: - scade increderea copilului in fortele proprii si fata de educatoare si cauta apreciere in alta parte; astfel apare distantarea.

VI.        Neatentia la ceea ce ni se spune, intreruperea unei conversatii incepute, schimbarea brusca a subiectului sau a patenerului de dialog

" D-na educatoare sa stiti ca am vizionat.."

" Du-te si te joaca!"

VII.         Nemultumirea

" - Am adunat jucariile!"

Macar atata sa faci si tu!"

D-na educatoarea, am pictat singura!"

" - Era cazul pentru ca de fiecare data ii rogi pe colegii tai sa-ti termine lucrarea."

Consecinte: - ii scade entuziasmul si motivatia pentru sarcinile scolare si astfel apare pasivitatea

VIII.      Ridicarea vocii

" Esti obraznic!!!"

" Niciodata nu esti atent!!!"

" Esti rau tot timpul!!!"

Consecinte: - aceasta forma de " comunicare" poate atrage deprecierea dascalului

IX.            Umilirea

" Spune-le colegilor ce ai facut!"

"Spune-i mamei tale ce ai facut azi!!"

Consecinta: - educatoarea nu este un om de incredere, te face de ras in fata celorlalti; copilul va invata sa ascunda adevarul si astfel apare neincrederea in cei din jur.

Adoptarea unor astfel de atitudini duce la scaderea eficientei in comunicare si uneori predispune aparitia conflictelor. Consecintele negative pot sa apara mai devreme sau mai tarziu, insa pentru a putea fi preintampinate este bine sa acordam o atentie deosebita comunicarii atat in institutiile scolare cat si in mediul familial. De aici rezulta o alta caracteristica a comunicarii prescolarilor sau a atitudinii lor in momentul in care trebuie sa exprime ceva, si anume, timiditatea verbalizarii. Nu doar ca au un vocabular sarac, ci mai mult, au mare nevoie sa fie incurajati, abordati cu tact si pricepere. De fapt, tocmai de aceea, majoritatea activitatilor desfasurate cu ei se realizeaza prin joc; noi, educatorii jucam teatru cu ei, in vederea obtinerii unor progrese, atat in plan cognitiv, cat si verbal, comunicativ. Uneori prescolarul mic e mai timid in exprimare cand e vorba de grup. De aceea, exista o serie de jocuri care pot fi realizate cu copii, si care pot imbunatatii comunicarea in grup.

" Sa ne cunoastem" - dezvoltarea abilitatilor de dezvoltare.

Copii stau in cerc. Se arunca o minge de la un copil la celalalt. Cel care primeste mingea se prezinta: nume, prenume, insusiri fizice, preferinte de joc, apoi arunca mingea altui copil.

" Cine sunt eu? Cine este el/ea?" - prezentarea unei persoane dupa culegerea de informatii.

Elevii formeaza perechi; perechile stau de vorba si culeg informatii despre o bucurie traita, despre preferinte( jocuri, jucarii, alte activitati), despre sarbatorirea zilei de nastere. Perechile vin apoi in fata grupei, cel prezentat se aseaza pe scaun iar cel care prezinta sta in picioare. Apoi se schimba locurile.

" Stii cine este?" - sa recunoasca un coleg dupa insusirile descrise de copilul din fata clasei.

Se aduce un copil in fata caruia i se sopteste numele unui coleg. Acesta va raspunde intrebarilor adresate de grupa referitoare la aspectul fizic, la calitatile pe care acesta le poseda.

Grupa: " Este fata sau baiat?"

Copilul: " Este fata".

Grupa: " Are parul negru, blond sau saten?"

Copilul: " Are parul blond".

Grupa: " Ce culoare au ochii lui?"

Copilul: " Ochii lui au culoarea albastra".

Grupa: " Este vesel sau retras?"

Copilul: " Este vesel, are multi prieteni..".

Cand se afla numele copilului este intrebat daca el s-a recunoscut in descrierea colegului. Jocul continua cu un alt copil.

" Sa-l asculatam pe.."

Educatoarea roaga pe un copil care a fost impreuna cu parintii intr-o excursie sa le povesteasca colegilor cum a fost. Ii adreseaza intrebari apoi propune copiilor sa faca si ei acelasi lucru. Copiii care vor adresa cele mai frumoase si mai interesante intrebari vor fi recompensati. Cel care va decide cine a adresat cele mai frumoase intrebari va fi copilul care a povestit.

Aceasta activitate creata prezinta doua mari avantaje:

il pune pe povestitor in postura de a vorbi si de a asculta intrebarile colegilor pentru a aprecia pe cea mai interesanta;

ii pune pe colegii lui in situatia de a formula intrebari nu doar in postuta de ascultatori ai relatarii.

Se poate observa ca exista solutii, nu doar pentru imbogatirea vocabularului copiilor prescolari si pentru progresul in ceea ce priveste comunicarea lor, ci chiar si pentru corectarea unor deficiente care, vrand, nevrand apar la aceastavarsta.

Bibliografie:

Barbu, Hristu si colaboratorii - Pedagogie prescolara - Didactica (manual pentru scoli normale clasa a XI-a), E.D.P., Bucuresti, 1993

Barta, Andrei si Dragomir, Petrica- Deprinderi motrice la prescolari, Ed. V&I Integral, Bucuresti, 1995

Bizduna, Maria si Alexandrina Neagu - Texte pentru educatia limbajului la prescolari, Ed.PROGnosis, Bucuresti, 2000

Breben, Silvia si Matei, Elena - Cunoasterea mediului - ghid pentru invatamantul prescolar, Ed.Radical, Craiova, 2001

Cucos, Constantin - Pedagogie generala , Ed.Polirom, Iasi, 2000

Cerghit, Ioan (coord.) - Curs de pedagogie, T.U.B., Bucuresti, 1998

Cerghit, I, Radu, I.T., Popescu, E.,Vlasceanu, L. - Didactica (manual pentru clasa a X-a, scoli normale), EDP, Bucuresti, 1995

Dumitrana, Magdalena - Educarea limbajului in invatamantul prescolar, vol.I si II, Ed.Compania, Bucuresti, 1999, 2001

Dumitrana, Magdalena - Activitatile matematice in gradinita - ghid practic, Ed.Compania, Bucuresti, 2002

Gongea, Elena; Ruiu, Georgeta si Breben, Silvia - Activitati bazate pe inteligente Multiple, Ed.Reprograph, Craiova, 2002

Ionescu, Miron - Clasic si modern in organizarea lectiei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1972

Ionescu, M., Radu, I. - Didactica moderna, Cluj, Ed. Dacia, 1995

Kolumbus, E.S. - Didactica prescolara ("It is tomorrow yet?" - titlu original, traducere in limba romana de Magdalena Dumitrana), Ed.V&I Integral, Bucuresti, 1998

Landsheere, G. si Landsheere V. - Definirea obiectivelor educationale (trad.), E.D.P. Bucuresti, 1979

Mitu, Florica - Metodica activitatilor de educare a limbajului, Ed. Pro Humanitas, Bucuresti, 2000

Paisi, Lazarescu, Emilia si Ezechil, Liliana - Laborator prescolar, Ed. V&I Integral, Bucuresti, 2001