Educatorul - model in gradinita

REFERAT

Educatorul - model in gradinita

Timpul acestui inceput de mileniu este puternic impregnat de ideea libertatii. Nimic nu justifica tinerea individului intre zidurile inospitaliere ale unei colectivitati artificiale. Fie ca este vorba despre copii, oameni, norme sau institutii, nimeni nu are dreptul sa se opuna unei dezvoltari libere. Spiritul timpului acorda tot mai mult credit oricarui context favorabil incurajarii si sustinerii dezvoltarii libere fiecarui individ in parte.

Libertatea in educatie nu impune si nici nu presupune suspendarea sau pasivitatea educatorului. Pus in fata unor realitati sociale conceptuale noi, educatorul, la inceputul acestui inceput de mileniu este nevoit sa paraseasca mentalitatea si comportamentul managerului traditional, caruia ii apartineau intreaga decizie si intregul control al grupului. In prim planul activitatilor managerului modern, va fi sustinerea cresterii, a cooperarii si totodata preocuparea de a gandi impreuna cu discipolii sai, cea mai buna cale de imbunatatire a actului educativ, fie prin perfectionari succesive, fie prin descoperirea altor variante, alternative educationale.

Pentru incurajarea si sustinerea cresterii reale a copilului, dorindu-si in orice moment libertatea in educatie, educatorului nu-i pot lipsi cateva dimensiuni spirituale:

-sa accepte exceptiile: copii, situatii, evenimente, idei, solutii, preocupari;

-sa-si afirme si exploateze calitatile creatoare si originale;

-sa aiba un psihic bogat in preocupari, cautari si framantari culturale.

Libertatea in educatie se deruleaza doar pe fondul crearii de sine a educatorului, care stie ca tot ceea ce creste are nevoie de spatiu, de miscare, de sens, de perspectiva.

Educatorul propune, nu impune, el constituie un pretext pentru experienta individuala a copilului, el este o provocare si o posibila aventura in viata.

Educatorul model trebuie;

-sa evite imbatranirea psihologica;

-sa nu refuze ceea ce i se pare nou si curios;

-pentru ca spiritul sau sa nu leneveasca, sa nu isi doreasca linistea facilului, sa nu rataceasca in labirintul lucrurilor desarte;

-sa se elibereze de orice infantilism, egocentrism;

-sa fie marinimos, generos, dovedindu-se o fiinta eliberata, puternica, plina de bucurie;

-sa iubeasca copiii - este un indiciu hotarator ca educatorul este liber si ca-i poate oferi copilului libertatea, dorinta, puterea de a creste.

Daca educatorul reuneste in inima sa dragostea de profesiune si dragostea de copii, atunci putem spune ca este un educator desavarsit.

Dragostea pentru copii se refera la preocuparea sistematica pentru ei, la interactiunea si dialogul pentru ei, de a nu fi plictisit sau de a-i plictisi pe copii. Copilul detine centrul vietii si preocuparilor educatorului, izvorul lor. Relatiile dintre cadru didactic si copii sunt influentate de trasaturile de personalitate ale educatorului, dragostea, solicitudinea, respectul, increderea, simtul de dreptate, simtul masurii, exigenta, grija si interesul fata de prescolari, de autoritatea de care se bucura in fata copiilor, de tactul pedagogic, de priceperea de a organiza munca individuala si in colectiv a prescolarilor, de cunoasterea aprofundata - sub multiple aspecte - a prescolarilor si de tratarea individuala a acestora;

A-l incuraja pe copil in eforturile lui de constructie si de infrumusetare, a nu-l amagi sau dezamagi, a-l respecta, sunt, la un loc, calitati ale educatorului indragostit de copii.

Managerul modern trebuie sa ofere copiilor un mediu de experienta bogat care:

-sa rezoneze cat mai mult cu tendintele interne ale copilului, care-i provoaca dezvoltarea si cresterea;

-sa inlesneasca firesc si simplu contactele umane, comunicarea sociala, colaborarea, stiut fiind ca ele sunt conditii favorabile exprimarii libertatii persoanei;

-sa trateze cu atentie fiecare copil;

-sa intre cu sensibilitate in universul copilului.

Atmosfera generala ce predomina in colectivul unei grupe sau alteia conditioneaza modul de organizare si conducere a activitatii acelei grupe, adaptarea prescolarilor si comportamentul acestora, optimizarea strategiilor didactice, rezultatele invatarii, formarea concomitenta a unor insusiri si trasaturi de caracter.

Daca supunem observatiei noastre interactiunea dintre educator si copii, elevi si nu numai, putem constata faptul ca nu de putine ori cadrele didactice isi orienteaza atentia si explicatiile spre unii copii si ignora pe altii; ca ele acorda o intarire pozitiva si o incurajare a unor copii si nu tuturor; ca inlesnesc participarea activa a unor copii si o descurajeaza pe a altora, ca acorda o mai mare atentie copiilor buni, in timp ce copiii mai slabi sunt mai putin apreciati si incurajati.

Ori, asemenea diferente de interactiune ofera unor copii posibilitati mai mari de afirmare in detrimentul altora, in cadrul aceleiasi grupe sau clase de copii; ofera conditii mai favorabile unor copii decat altora.

Tactul pedagogic al cadrului didactic poate sa devina un factor ce stimuleaza geneza unei motivatii pentru invatatura. De exemplu relatiile de simpatie dintre prescolari si educatoare, elevi- invatatoare pot sa incurajeze interesul celor dintai pentru continutul predarii, in timp ce existenta unei antipatii poate, dimpotriva, frana simtitor dezvoltarea unor interese. In general, bunele relatii dintre educator si copii dau acestora din urma un sentiment de siguranta sau de ocrotire in mediul in care ei isi desfasoara activitatea (in micro grupul sau mediul fizic in schimbare) ori de aparare in unele situatii in fata "familiei dezlantuite" pentru anumite esecuri.

Educatorul trebuie sa se simta acceptat de el insusi. El devine o resursa care favorizeaza informatia dorita, monitorul care apara grupul de orice autoritarism si e animatorul acestui grup. Educatorul trebuie sa caute ca efortul sau sa fie pe cat posibil in continuarea activitatii pe care copilul o prefera si o desfasoara din proprie initiativa. Fiecare va cauta sa cunoasca trebuintele si interesele copilului, pentru a le stimula pe cele normale si a le descuraja pe cele inacceptabile. Trebuie dezvoltata aptitudinea copilului pentru innoire si reinnoire, dorita de perfectionare si de noutate.

Invocand mereu exemplul si argumentul majoritatii, educatorul se va bucura de orice tendinta a copilului de a crea, de a gasi si formula altceva.

Ca sustinator al originalitatii, educatorul este un activ sustinator al dialogului, al intrebarilor. El este punctul fierbinte spre care se indreapta toate intrebarile discipolilor sai. Fiecare educator trebuie sa-i descopere interiorul, dezvaluindu-si scaderile, sa caute in el insusi si sa elimine defectele, sa imbrace haina blandetii, iubirii si intelegerii.

Practic, hotarele libertatii admise in relatia educativa sunt fixate de educator. Masura libertatii depinde, in cea mai mare parte, de cultura, talentul si firea lui. Comportamentul rigid al educatorului nu duce la un control mai strict al discipolului, dimpotriva, genereaza un comportament agresiv, respingerea valorilor impuse, disimulare, il indeparteaza si-l instraineaza de relatia educativa in care este nevoit sa suporte liniaritatea unei gandiri sarace si a unei stari sufletesti cenusii.

Prin practicarea unui management modern, discipolii vor fi constant implicati in formularea si redefinirea obiectelor, scopurilor activitatii desfasurate si in evaluarea performantei. Ei vor face sugestii pe care educatorul le va analiza si de care va tine seama in munca si deciziile ulterioare. In calitatea sa de manager modern, el va fi mereu inventiv, dinamic, va cauta, cooperand cu copiii, cai, mijloace, solutii pentru intretinerea si impulsionarea cresterii lor.

Centrat pe redistribuirea deciziei si a controlului, managementul educational modern extinde posibilitatea copiilor de participare la delimitarea si sustinerea propriului destin.

Managerul model trebuie sa fie model de creativitate, sa cunoasca si sa stimuleze potentialul creativ al fiecarui copil, sa recurga la creativitatea in grup, sa evite atitudinea de blocare a manifestarilor creatoare ale copiilor. Creativitatea este o insusire complexa a personalitatii; ea implica calitatile proceselor de cunoastere, afective, volitionale, de personalitate. Creativitatea devine educabila inca la varsta prescolara in conditiile in care noi educatoarele suntem preocupate pentru crearea unui climat corespunzator propunandu-ne sa utilizam metode active, sa realizam corelatii interdisciplinare, sa promovam manifestarea libera a copiilor in invatare, dar in primul rand, recurgand la creativitatea in grup, cel mai eficient procedeu sustinut de specialisti. Pornind de la aceste consideratii, se poate afirma ca eficienta intregii activitati didactice este determinata, in mod substantial de relatiile pedagogice existente. Multe dificultati de invatare, lipsuri in pregatirea si educarea copiilor, in constituirea colectivului grupei, a clasei, rezulta din relatiile deficitare sau incordate intre educatoare si prescolari, invatatoare si elevi.

Datorita faptului ca aceste raporturi au un efect pedagogic multilateral, ele nu pot fi ignorate, dimpotriva, in didactica moderna sunt privite cu cea mai mare atentie; sunt interpretate ca fiind una din conditiile fundamentale ale organizarii si functionarii procesului de invatamant. Ele sunt considerate ca parte integranta din structura de ansamblu a procesului de predare- invatare ca un element fundamental al vietii prescolare.

Se estimeaza ca daca aceste relatii nu satisfac nevoile afective ale copiilor, devine iluzorie imbunatatirea programelor si a materialelor de instruire. In calitatea lor de fenomene psihosociale, cu caracter subiectiv, aceste relatii pot sa devina un factor dintre cele mai puternice de intarire a caracterului educativ al procesului de invatamant.

Managerul mileniului trei va apela cat mai putin la constrangere si cat mai mult la cooperare.

Bibliografie:

Blende, Paul, Iosifescu S.; Nita G, Pop V, Manual de management educational pentru directori de unitati scolare, Editura ProGnosis Bucuresti, 2000;

Nicola I, Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992;

Revista Invatamantului Prescolar, nr. ½- 2000; ¾- 2001; 1/2 - 2002; ½- 2003.

Intocmit,   9 ianuarie 2010

Paciurea Marciana