Patologia procesului tumoral la animale

PATOLOGIA PROCESULUI TUMORAL LA ANIMALE

Tumora sau neoplazia (neoplasm) reprezinta o masa anormala de tesut a carei crestere depaseste si nu se coordoneaza cu aceea a tesuturilor normale; nu are un scop in sine si este in competitie cu structurile normale pentru obtinerea de nutrienti, spatiu etc. Termenul de tumora era folosit in trecut pentru a desemna marirea volumului intr-un teritoriu si care ar putea fi generata de orice tip de agent patogen. In prezent aceasta denumire este folosita pentru desemnarea unei proliferari de tip neoplazic.

Stiinta care se ocupa cu studiul tumorilor (origine embriologica, structura citologica si histologica, factori determinanti sau favorizanti, comportament biologic, tratament) se numeste oncologie.

Una dintre problemele cele mai dificile pe care le intampina specialistii care se ocupa cu studiul tumorilor este aceea referitoare la cauzele care duc la aparitia acestei categorii de leziuni. Trebuie precizat de la bun inceput ca pana in prezent se cunosc foarte putine cazuri in care neoplaziile au o cauza cunoscuta si care au putut fi reproduse experimental. Marea majoritate a agentilor care induc formare de tumori (factori oncogeni sau oncoinductori) actioneaza asupra ADN-ului nuclear, producand o serie de mutatii. Rezultatul acestora va fi aparitia unei populatii noi de celule, diferite de cele normale, care prin multiplicare vor genera neoplasmul. Clasificarea agentilor oncogeni se realizeaza in functie de natura lor in agenti fizici, chimici si biologici.

Din categoria agentilor fizici mentionam radiatiile ultraviolete si radiatiile ionizante. Expunerea prelungita la soare, permite o actiune directa a radiatiilor ultraviolete asupra melanocitelor din piele, cu formare de melanoame. De asemenea, se cunoaste faptul ca persoanele si animalele care traiesc in zone sau in medii cu radioactivitate ridicata (de exemplu, zonele in care au avut loc accidente nucleare) prezinta un risc si o incidenta foarte mare de aparitie a tumorilor sistemului limfoid si maduvei osoase hematogene.

Factorii chimici formeaza grupa cea mai mare, modul de actiune fiind foarte diferit de la o grupa de substante la alta. Unii compusi sunt prezenti in natura, cum ar fi unele metale (nichel, plumb, cadmiu, beriliu), micotoxine (aflatoxinele, zearalenona), alcaloizii din unele plante (feriga regala). Altii sunt rezultatul activitatii umane: hidrocarburile policiclice aromate, pesticidele organoclorurate, componentele gazelor de esapament, unii aditivi alimentari etc.

Din categoria factorilor biologici amintim virusurile care determina o serie de boli tumorale la om si la animale. Cele mai studiate sunt virusurile ARN, care determina leucozele multor specii si virusurile ADN (boala Marek la galinacee este produsa de un Herpesvirus). Rolul oncoinductor al bacteriilor si parazitilor este mult mai putin cunoscut. Parazitii ca Spirocerca lupi pot induce formare de tumori maligne in esofag la carnivore, iar Gastrophilus spp. duce la aparitia de cancer gastric la cal.

Clasificarea tumorilor tine cont de mai multe criterii. In functie de principalele caracteristici morfologice ale celulelor si comportamentul biologic, tumorile se clasifica in: benigne si maligme.

Tumorile benigne (lat. benignus - bun, bland) sunt frecvent incapsulate, fiind delimitate de tesuturile inconjuratoare. Cresterea lor este expansiva (compreseaza asupra tesuturilor periferice), concentrica, exercitand compresie asupra structurilor din imediata vecinatate. Ritmul de crestere este redus, nu produc metastaze si de cele mai multe ori nu pun in pericol viata animalului afectat (exceptie fac tumorile care se dezvolta in organe vitale si care nu pot fi abordate chirurgical, cum ar fi cele din encefal). In general sunt usor de extipat, interventia chirurgicala nefiind urmata de recidive postoperatorii.

Tumorile maligne (lat. malignus - rau, primejdios) se mai numesc si cancere, nu sunt delimitate, infiltrandu-se printre structurile normale prin emiterea unor prelungiri formate din celule tumorale. Au in general un ritm de crestere rapid. Extirparea chirurgicala este adesea urmata de recidive postoperatorii. Pot sa induca formare de tumori asemanatoare in alte locuri decat cele de origine (metastaze), punand in pericol viata animalului afectat.

Procesul de metastazare marcheaza fara echivoc diferenta dintre tumorile maligne si cele benigne. Metastazare reprezinta transportul unor celule vii dintr-un proces patologic primar si depunerea acestora in alte tesuturi si organe in care genereaza leziuni asemanatoare sau identice cu cele de origine. Formatiunile nou-aparute poarta denumirea de metastaze.

Caile de producere a metastazelor sunt diferite, fiecarei categorii de tumori maligne fiindu-i specifice numai una sau doua dintre acestea. Cele mai importante cai de metastazare sunt:

calea limfatica, se realizeaza prin vasele limfatice, celulele tumorale ajungand in limfocentrul cel mai apropiat de tumora, iar de aici in ficat si pulmon;

calea sanguina, se realizeaza mai ales prin sistemul venos si numai foarte rar prin cel arterial, metastazele fiind localizate cel mai frecvent in pulmon;

calea canaliculara este specifica organelor cum sunt ficatul si pulmonul, celulele tumorale folosind drept cale de vehiculare sistemul de canale biliare sau arborele bronsic; metastazele se pot produce in cadrul aceluiasi organ sau in organele invecinate care prezinta legaturi anatomice cu organele afectate primar;

prin contact direct - se intalneste mai ales in cazul tumorilor ce se dezvolta in organele din cavitatile preformate (o tumora ovariana maligna este insotita de desprinderea unor celule care se vor implata pe suprafata celorlalte organe din cavitatea peritoneala).

Morfologia macroscopica a procesului tumoral variaza foarte mult, fiind de foarte multe ori motivul unor erori de diagnostic. De aceea este necesar ca diagnosticul macroscopic sa fie completat cu diagnostic microscopic. Indiferent de aspectele constatate, elementele de macroscopie nu sunt niciodata o ceritudine in ceea ce priveste diagnosticul unui neoplasm. Cu toate acestea, examenul macroscopic poate orienta examinatorul catre suspiciunea de tumora benigna sau maligna. In practica pot fi constatate urmatoarele aspecte:

Marea majoritate a tumorilor imbraca caracter nodular; nodulii pot avea dimensiuni diferite, culorile variaza foarte mult, pot fi omogene ca nuante sau marmorate; delimitarea nodulilor variaza, astfel ca nodulii pot prezenta sau nu o capsula conjunctiva completa sau incompleta; cu toate ca prezenta capsulei este corelata de obicei cu prezenta unei tumori benigne, acest lucru nu este o garantie, dovedind doar ca tumora a avut o crestere lenta; tumorile nodulare de dimensiuni mari prezinta in structura lor zone intinse de necroza, ceea ce dovedeste ca multiplicarea celulelor s-a desfasurat intr-un ritm alert, iar vascularizatia a ramas deficitara, nereusind "sa tina pasul" cu proliferarea neoplazica; in acest mod, zone intinse din tumora sunt deficitare ca numar de vase si aflux de sange, instalandu-se in consecinta necroza; morfologia descrisa este caracteristica marii majoritati a tumorilor benigne, dar si celor maligne (fibrosarcom, adenocarcinom, melanom, limfom); de asemenea, se poate observa prezenta unor hemoragii intinse in masa tumorii; acestea pot varia de la aspectul unor sufuziuni pana la formarea unor veritabile hematoame; motivul aparitiei hemoragiilor este ca vasele nou aparute nu au un perete consolidat, sunt fragile, ceea ce explica aparitia fenomenelor hemoragice; raporturile pe care le stabileste o tumora nodulara cu o suprafata (piele, mucoase, seroase) variaza evident; acestea pot fi pediculate (tumora se leaga de suprafata printr-un "piciorus" format din tesut conjunctiv si vase de sange) sau sesile (raportul cu suprafata se realizeaza printr-o baza scurta si larga); atunci cand zona centrala a nodulului este infundata se spune despre acel nodul ca prezinta aspect ombilicat.

Tumorile cu caracter difuz sunt cele care cuprind intreaga masa a unui organ; limitele de proliferare sunt imposibil de stabilit; aspectul caracteristic este relevat de cresterea exagerata a volumului organelor afectate, ceea ce va duce la megalie (hepatica, splenica, limfonodala, renala); deoarece tipul difuz este una dintre formele de manifestare ale limfomului, organele afectate sunt albicioase, cu aspect lucios, slaninos pe sectiune.

Tumorile cu caracter ulcerativ sunt cele care afecteaza pielea si mucoasele (bucala, gastrica etc); macroscopic tumora se prezinta ca un ulcer adanc, cu aspect de crater, fara tendinta de vindecare, cu margini inalte, evidente.

Tumorile cu caracter chistic sunt cele care au de obicei origine epiteliala; tumora se prezinta ca un conglomerat de chisturi de diferite dimensiuni; peretele chisturilor poate fi neted si transparent sau prezinta proliferari cu aspect de papile; continutul chisturilor variaza ca nuanta si consistenta putind fi transparent si fluid, citrin, hemoragic, viscos, etc

Baza terminologiei tumorale

Denumirea unei tumori are in vedere mai multe criterii, folosirea unui termen corect fiind corelata cu originea embrionara a tumorii, cu modul de crestere si cu gradul de implicare a altor structuri in procesul de crestere tumorala.

In mod obisnuit, tumorile au o crestere monocentrica, acestea dezvoltandu-se intr-un singur punct. Frecvent sunt consemnate si cazuri de crestere multicentrica, tumorile dezvoltandu-se in puncte separate in cadrul aceluiasi organ sau in organe separate, fara a fi implicat procesul de metastazare. Astfel, la caine si la vaca papilomul poate avea o crestere multicentrica, tumorile fiind multiple, cu afectarea pielii, cavitatii bucale sau a esofagului (papilomatoza). Acelasi aspect este constatat si in cazul limfomului, dezvoltarea lui putind sa surprinda simultan mai multi limfocentri, motiv pentru care este denumit in mod curent limfom multicentric.

Cel mai important criteriu care este folosit pentru definirea terminologiei tumorale este originea embrionara a celulelor care intra in structura unei tumori. Pornind de la aceasta idee, se cunosc urmatoarele categorii de tumori:

tumori mezenchimale;

tumori epiteliale;

tumori neuroectodermice;

tumori embrionare.

Tumorile mezenchimale

Denumirea tumorilor mezenchimale se realizeaza in general prin adaugarea la radacina denumirii celulei sau tesutului implicat a sufixului "om" pentru tumorile benigne si a sufixului "sarcom" pentru cele maligne.

Cele mai frecvente tumori mezenchimale intalnite in practica sunt prezentate in tabelul de mai jos:

Tabel nr.1 - Terminologia unor tumori mezenchimale

Tumorile epiteliale

Denumirea tumorilor de origine epiteliala se formeaza in corelatie cu tipul de epiteliu implicat.

Tabel nr. 2 - Terminologia unor tumori epiteliale

Tumori neuroendocrine

Melanocit (celula din piele care secreta melanina):

Melanocitom - tumora benigna

Melanom: tumora maligna

Tumori embrionare

Celulele liniei seminale producatoare de spermatozoizi (testicul) - seminom

Celule nediferentiate existente in ovar - teratom/teratocarcinom