PROTECTIA SOCIALA A PERSOANELOR VARSTNICE IN CENTRE DE TIP REZIDENTIAL

PROTECTIA SOCIALA A PERSOANELOR VARSTNICE IN CENTRE DE TIP REZIDENTIAL

Abstract

Each state protects the rights and liberties of its senior citizens. The social assistance for the elders needs to make sure that these rights are respected, just the way they are regularized in treaties and international conventions. The European Social Charter, according to the European Council's normative act, signed by 13 states- among which Romania-, regularizes the elders' rights to social protection by promoting a number of measures in co-operation with the public or private services. The law of social assistance was enacted on the 3^rd of December 2001, as the law number 705/2001 regarding the national social assistance system. It regularizes the organization, the functioning and the financing of the national social security system, opening a new stage based on professional and system institutional accumulations, promoting the deployment of a coherent national social assistance system. The financing of the social assistance services and of the elders' labor conscriptions is assured by the principle of sharing the responsibilities between the central and local administration, as well as using sponsorships. The state organizes as well as technically and financially supports the social services system, promoting a partnership between the local community and the civil society representatives. The social services are provided at home, in daycare specialized institutions or residential institutions. These can be socio-medical care services and social assistance services.

House care comes out in support of the senior citizens with a number of facilities and services, offered in the community to the ones who are dependent, for them to live as independent as possible, in their own homes.

These house care services are provided by 2 categories of networks:

the informal network formed out of relatives, neighbors, friends;

the formal network formed out of professionals working for the state, non-governmental or private organizations.

Caring for the senior citizens represents a form of social protection through which the elders benefit from protection services in institutions and special locations. These institutions are organizations with a certain status, functioning rules established through laws and regulations, having the social role of satisfying the elders' certain collective needs.

Reglementari internationale

Fiecare stat protejeaza drepturile si libertatile cetatenilor sai varstnici. Asistenta sociala a persoanelor varstnice trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi asa cum sunt reglementate in tratate si conventii internationale.

Romania, pentru a ratifica si art.23 referitor la drepturile persoanelor varstnice din Carta Sociala Europeana revizuita, cat si pentru a demonstra respectarea prevederilor art.13 referitor la drepturile pentru asistenta sociala si medicala, asumat deja prin legea nr.74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuirte, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, dar si in calitate de tara membra ONU, trebuie sa promoveze masuri adecvate destinate persoanelor varstnice pentru a permite acestora sa ramana membrii deplini ai societatii.

Strategia de asistenta sociala in favoarea persoanele varstnice reprezinta o prioritate si se fundamenteaza atat pe evaluarea situatiei prezente si a potentialelor riscuri la care este predispusa persoana varstnica, cat si de principiile enuntate de Natiunile Unite :

a.Independenta;

b.Participare;

c.Ingrijire;

d.Implinire personala;

e.Demnitate

Prin Declaratia de la Viena din 1998 " A imbatrani in Europa Solidaritatea intre generatii baza a coeziunii sociale "prima adunare Generala a Natiunilor Unite consacrata imbatranirii stabilea necesitatea elaborarii unor politici globale referitoare la imbatranire si personane varstnice, aceasta fiind privita drept un raspuns si o sansa de dezvoltare demografica si o conditie a mentinerii si intaririi coeziunii sociale.

In aprilie 2002, la Madrid, a doua Adunare Generala a Natiunilor Unite consacrata imbatranirii a adoptat Planul International de Actiune privind Imbatranirea si Declaratia Politica, documente ce cuprind recomandari privind implementarea masurilor capabile sa raspunda atat oportunitatilor, cat si provocarilor induse de fenomenul de imbatranire a populatiei in secolul XXI. Scopul final al actiunilor ce vor fi inteprinse este acela de a promova o societate pentru toate varstele.

Batranetea a inceput sa fie considerata din ce in ce mai mult un risc de dependenta si de excluziune sociala. Ca atare protectia sociala a persoanelor varstnice se regaseste ca tema prioritara, inclusiv in documentele Comisiei Europene ce vizeaza elaborarea unor obiective si planuri de actiune sociala comune, in cadrul metodei de coordonare deschisa a politicii de combatere a excluziunii sociale, enuntata la Summitul Consiliului European de la Lisabona din martie 2000.

Carta Sociala Europeana revizuita, care reglementeaza un set de drepturi sociale fundamentale, printre care:

Art.13.Dreptul la asistenta sociala si medicala;

Art.14.Dreptul de a beneficia de servicii sociale;

Art.23.Dreptul persoanelor varstnice la asistenta sociala;

Art.30.Dreptul la protectie impotriva saraciei si a excluderii sociale.

Codul European de Securitate Sociala ce prevede garantarea prestatiilor care se adreseaza riscului de batranete.

Tratatul de la Amsterdam, precum si Carta Drepturilor Fundamentale proclamata la Nisa in anul 2000, unde se face referire la eliminarea oricaror forme de discriminare legate de varsta

Acest document recomanda statelor membre sa elaboreze legislatia in domeniu, luand in considerare reglementari care privesc:

• Definitia dependentei;
• Principii generale in favoarea persoanelor dependente;
• Masuri in favoarea persoanelor dependente;
• Ingrijitori fara statut profesional.

Textul in cauza a fost elaborat luandu-se in considerare textele adoptate care trateaza aspecte legate de situatia de dependenta, cum ar fi Recomandarea Nr.(87)22 asupra depistarii si supravegherii in cazul persoanelor varstnice; Recomandarea nr .(90)22 asupra proiectiei sanatatii mintale a unor grupuri vulnerabile ale societatii, Recomandarea nr.(84)24 privind securitatea sociala referitor la masurile preventive.

Reglementari legale in Romania

Carta Sociala Europeana, conform actului normativ al Consiliului Europei, semnata de 13 state printre care si Romania, reglementeaza drepturile varstnicilor la protectie sociala prin promovarea unor masuri in cooperare cu serviciile publice sau private, menite sa asigure :

Acordarea dreptului persoanelor varstnice de a alege liber modul de viata si de a duce o viata decenta intr-un anume mediu, daca doresc aceasta si este posiibil sa se realizeze;

Ajutorarea persoanelor varstnice in vederea amenajarii locuintelor proprii in raport cu starea si necesitatile socio-medicale ale acestora;

Garantarea unor conditii corespunzatoare pentru respectarea demnitatii, traditii regionale culturii, religiei, pregatirii profesionale si a vietii private persoanelor varstnice asistate in institutii de asistenta sociala;

Accesul la informatie cu privire la serviciile si facilitatile de care beneficiaza persoanele varstnice si modul in care pot obtine aceste drepturi.

Legea asistentei sociale in Romania a fost adoptata in 3 decembrie 2001, sub forma legii nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala. Ea reglementeaza organizarea, functionarea si finantarea sistemului national de asistenta sociala, deschizand o noua etapa bazata pe acumulari profesionale si institutionale de sistem, promovand implementarea unui sistem national coerent de asistenta sociala.

Aceasta lege (legea 705/2001) prevede ca: asistenta sociala este o componenta a sistemului de protectie sociala si reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane. Asistenta sociala are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati si competente in vederea integrarii sociale.

Conform legii 705/2001, art. 6, Sistemul national de asistenta sociala se intemeiaza pe urmatoarele principii :

-respectarea demnitatii umane, potrivit caruia, fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii;

-universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, in conditiile prevazute de lege;

-solidaritate sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si intarirea coeziunii sociale;

-parteneriatul, potrivit caruia institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza in vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale.

-subsidiaritatea, potrivit caruia statul intervine atunci cand initiativa locala nu a satisfacut sau a satisfacut insuficient nevoile persoanelor.

Legislatia in domeniul protectiei persoanelor varstnice a fost adoptata de Parlamentul Romaniei in 06, martie/2000, sub forma legii 17.

Potrivit dispozitiilor legii nr.17/2000 , persoanele varstnice au dreptul la asistenta sociala, in raport cu situatia sociomedicala si cu resursele economice de care dispun in sensul prezentei legi sunt considerate persoane varstnice, persoanele care au implinit varsta de pensionare stabilita de lege si anume, 60 de ani femeile si 65 de ani barbatii. Asistenta sociala pentru persoanele varstnice se realizeaza prin servicii si prestatii sociale.

De prevederile acestei legi beneficiaza persoana varstnica aflata in una din situatiile urmatoare:

nu are familie sau nu se gaseste in intretinerea unor persoane obligate la aceasta;

nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditii de locuit pe baza resurselor proprii;

nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea ingrijirii necesare;

nu se poate gospodari singura sau necesita ingrijire speciala;

se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile sociomedicale, datorita bolii ori starii fizice sau psihice.

Drepturile si facilitatile cuprinse in Legea nr.17 se acorda si in conformitate cu urmatoarele prevederi

• Ordinului M.S.F. nr. 318/2003 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si functionarea ingrijirilor la domiciliu, precum si autorizarea persoanelor juridice si fizice care acorda aceste servicii;
• Ordinului M.S.F. nr. 559/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de evaluare pentru acreditarea furnizorilor de ingrijire la domiciliu;
• Hotararea de Guvern nr. 886/2000 privind grila nationala de evaluare a persoanelor varstnice.

In baza Grilei nationale de evaluare se stabilesc nevoile persoanelor varstnice aflate in situatia de pierdere totala sau partiala a autonomiei, care pot fi de natura medicala, socio - medicala si psihoafectiva.

Legea nr. 17/2000 prevede serviciile comunitare asigurate persoanelor varstnice in camine.

Acestea sunt urmatoarele servicii sociale

-ajutor de menaj;

-consiliere juridica si administrativa;

- modalitati de prevenire a marginalizarii sociale si de reintegrare sociala in raport cu capacitatea psihoafectiva.

Servicii socio-medicale, care constau in:

. ajutor pentru mentinerea sau readaptarea capacitatii fizice ori intelectuale;

. asigurarea unor programe de ergoterapie;

. sprijin pentru realizarea igienei corporale.

Servicii medicale, care constau in:

. consultatii si tratamente la cabinetul medical, in institutii medicale de profil sau la patul persoanei, daca aceasta este imobilizata;

. servicii de ingrijire - infirmerie;

. asigurarea medicamentelor;

. asigurarea cu dispozitive medicale;

. consultatii si ingrijiri stomatologice.

Prezenta lege prevede si organizarea si functionarea caminelor pentru varstnici. Caminele pentru varstnici sunt institutii de asistenta sociala cu personalitate juridica infiintata, organizate si finantate potrivi dispozitiilor acestei legi. Caminele asigura conditii corespunzatoare de gazduire si hrana, ingrijiri medicale, recuperare si readaptare, activitati de ergoterapii si de petrecere a timpului liber, asistenta sociala si psihologica.

Articolul 19, al Legii nr. 17/2000, prevede si obiectivele principale ale unui camin

o      sa asigure persoanelor varstnice ingrijite, maximum posibil de autonomie si siguranta;

o      sa ofere conditii de ingrijire care sa respecte identitatea, integritatea si demnitatea persoanelor varstnice;

o      sa permita mentinerea sau ameliorarea capacitatilor fizice si intelectuale ale persoanei varstnice;

o      sa stimuleze participarea persoanelor varstnice la viata sociala;

o      sa faciliteze si sa incurajeze legaturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor varstnice;

o      sa asigure supravegherea si ingrijirea medicala necesara;

o      sa previna si sa trateze consecintele legate de procesul imbatranirii.

Finantarea serviciilor de asistenta sociala si a prestatiilor pentru persoanele in varsta conform acestei legi, se asigura pe principiul impartirii responsabilitatilor intre administratia centrala si cea locala, si din sponsorizari

a/ de la bugetul de stat se aloca fonduri pentru:

. finantarea activitatilor de asistenta sociala desfasurate de asociatii si fundatii romane cu personalitate juridica, precum si de unitatile de cult recunoscute in Romania;

. cheltuieli de investitii si reparatii capitale pentru unitati de asistenta sociala din zone defavorizate;

. completarea veniturilor extrabugetare ale caminelor, prevazute la art. 18, atunci cand resursele bugetelor locale devin insuficiente;

b/ de la bugetul local se aloca fonduri pentru:

. servicii acordate in completarea veniturilor extrabugetare ale caminelor;

. finantarea cheltuielilor pentru organizarea si functionarea serviciilor comunitare de asistenta sociala;

. cheltuieli pentru inmormantarea asistatilor institutionalizati in camine.

Sponsorizarile si donatiile in bani si natura, facute de persoane fizice si juridice romane si straine caminelor, pentru persoanele varstnice, sau institutiilor sociale, se folosesc ca venituri extrabugetare numai in scopul pentru care au fost acordate.

Investitiile pentru construirea, dotarea, modernizarea, precum si cheltuielile pentru functionarea caminelor care deservesc mai multe unitati administrativ teritoriale, se finanteaza potrivit conventiilor incheiate intre finantator si consiliile locale interesate.

Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale si medicamente se suporta din fondurile asigurarilor sociale de sanatate. Cheltuielile care nu sunt suportate din aceste fonduri, sunt asigurate de caminul pentru persoane varstnice, prin care se realizeaza asistenta persoanelor in cauza.

Potrivit Legii nr. 17/2000, persoanele varstnice care dispun de venituri proprii si sunt ingrijite in caminele organizate potrivit prezentei legi, au obligatia sa plateasca lunar o contributie de intretinere, stabilita pe baza costului lunar de intretinere. Contributia lunara de intretinere se stabileste de conducerea caminului, in functie de gradul de dependenta a persoanei varstnice ingrijite, de veniturile acesteia si, dupa caz, de veniturile sustinatorilor ei legali.

Contributia lunara de intretinere pentru persoane varstnice care au venituri este de 60% din venitul personal lunar, fara a se depasi costul mediu lunar de intretinere aprobat pentru fiecare camin. Plata contributiei lunare se stabileste printr-un angajament de plata.

Dificultati in aplicarea acestei legi au aparut inca de la promulgarea ei, deoarece serviciile sociale ale autoritatilor locale nu erau pregatite si nu aveau personal specializat in realizarea protectiei sociale pentru aceste persoane.

Prevederea cuprinsa in art. 9, aliniatul 2 din Legea nr. 17/2000 este restrictiva, in sensul ca persoana varstnica nu poate beneficia de servicii sociale decat in cazul in care are un venit sub 1/5 din venitul lunar net ce se ia in calcul la stabilirea ajutorului social. Schimbarea politica survenita in cursul anului 2000 a condus la marginalizarea acestei legi, ea fiind aplicata sporadic numai in cazul unor consilii locale care dispun de resurse materiale si in care au fost dezvoltate politici de protectie a persoanelor in varsta (de exemplu, Consiliul Local al Sectorului 3, Consiliul Local al Sectorului 6 din Bucuresti, Consiliul Local din Cluj-Napoca etc).

In scopul dialogului social dintre persoanele varstnice si autoritatile publice, pentru protectia drepturilor si libertatilor acestor persoane, prin Legea nr. 16/2000 a fost infiintat Consiliul National al Persoanelor Varstnice , organism autonom de interes public.

Principalele atributii ale acestui organism sunt:

- sprijina institutiile statului in aplicarea recomandarilor Adunarii Mondiale ale Persoanelor Varstnice si urmareste realizarea lor;

- propune Guvernului programele privind ameliorarea continua a conditiilor de viata pentru persoanele varstnice;

- urmareste aplicarea reglementarilor legale privind persoanele varstnice si sesizeaza organele competente despre abaterile constatate;

- elaboreaza, impreuna cu institutiile specializate, studii si analize sociologice in domeniu;

- sprijina buna functionare a institutiilor de asistenta sociala si propune masuri de imbunatatire a acestora;

- sprijina organizarea asociativa a persoanelor varstnice si participarea lor activa la viata sociala;

- elaboreaza puncte de vedere la proiectele de acte normative care vizeaza persoanele varstnice;

- reprezinta persoanele varstnice din Romania in relatiile cu organizatii similare din alte tari sau cu organizatii internationale ale persoanelor varstnice.

Constituirea Consiliului National al Persoanelor Varstnice a reprezentat un pas important in incercarea societatii civile de a se organiza, dar demersurile acestei structuri se bazeaza, in majoritatea cazurilor, pe cererea de majorare a pensiilor si de acordare a asistentei medicale si a medicamentelor in regim gratuit.

Accentuarea starii de saracie pentru persoanele varstnice, precum si deteriorarea starii lor de saracie, au condus la cresterea presiunii sociale exercitate asupra factorilor de decizie, astfel incat in cursul anului 2000 o serie de afectiuni specifice varstei a treia au fost asimilate ca handicapuri.

Persoanele care au suferit accidente vasculare cerebrale si care prezinta deficiente motorii ca urmare a sechelelor acestor accidente, au fost asimilate ca persoane cu handicap pe o perioada limitata (6 luni) prin Ordinul 208/20.11.2000.

In acest ordin se prevede ca persoanele cu accidente vasculare cerebrale sunt incadrate in grad de handicap, fara limita de varsta, pana la intrarea in vigoare a Legii nr.17/2000 cu privire la protectia sociala acordata persoanelor varstnice si a Legii nr.19/2000 cu privire la sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Legea nr. 19/2000 a intrat in vigoare la 1.04.2001, in acest sistem fiind preluate persoanele cu gradul 1 de invaliditate, persoane care beneficiaza de prevederile act. 61 (indemnizatii cu valoarea unui salariu minim brut pe tara pentru plata unei persoane de ingrijire). Aceasta indemnizatie se mentine si in cazul trecerii la pensie (limita de varsta).

Prestatii si servicii sociale

1.Prestatiile sociale in bani sau in natura sunt sustinute de masuri de redistributie financiara si cuprind ajutoare sociale si speciale catre persoanele varstnice sau catre familiile acestora ,in functie de nevoi si venituri.Pot beneficia de ajutoare speciale persoanele cu deficiente fizice, senzoriale,psihice sau mentale.

2. Servicii sociale au drept obiectiv mentinerea ,refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale, pentru depasirea unei situatii de nevoie ,cronice sau de urgenta in cazul in care persoana varstnica sau familia este incapabila singura sa o solutioneze.

Statul organizeaza si sustine financiar si tehnic sistemul serviciilor sociale, promovand un parteneriat cu comunitatea locala si cu reprezentanti ai societatii civile. Serviciile sociale se acorda la domiciliu, in institutii specializate de zi sau in institutii rezidentiale. Serviciile sociale pot fi servicii de ingrijire socio-medicala si servicii de asistenta sociala.

a. Servicii de ingrijire socio-medicala sunt acordate persoanelor care datorita unor afectiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale ,se afla in imposibilitatea desfasurarii unei vieti demne, precum si persoanelor care sufera de boli incurabile in ultima faza. Aceste servicii pot sa aiba un caracter permanent sau temporar.

b Servicii de asistenta sociala au drept obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate.

Serviciile de asistenta sociala pot fi servicii de asistenta comunitara si servicii de asistenta sociala specializate. Serviciile de asistenta sociala comunitara au un caracter primar-general, si se acorda la domiciliu, in familie si in comunitate. Serviciile de asistenta sociala specializate se acorda pentru nevoi speciale atat la domiciliu, cat si in institutii specializate sau in cadrul altor institutii, cum, ar fi: scoli, spitale, penitenciare si alte unitati.

4. Tipuri de servicii sociale comunitare pentru persoanele

de varsta a treia

Ingrijirile la domiciliu vin in sprijinul persoanelor de varsta a treia printr-o serie de facilitati si servicii acordate in comunitate persoanelor dependente pentru ca acestea sa traiasca, pe cat de independent posibil, in propriile case.

Acestea sunt reprezentate de o retea care cuprinde, pe de o parte, membrii ai familiei, vecinii, prietenii (retea neoficiala sau informala de servicii de ingrijire la domiciliu), iar, pe de alta parte , membrii ai unor organizatii publice (medicale si sociale) care furnizeaza servicii pentru persoanele bolnave, dependente la domiciliile acestorta. Sunt o alternativa la instutionalizare si fac parte din viata noastra. In general, ingrijirile la domiciliu reprezinta o preferinta pentru ceea ce inseamna " viata acasa" fata de ingrijirile in institutii. Aceasta inseamna sa ajuti oamenii sa fie integrati in comunitatea lor mai curand decat sa ii izolezi intr-un spital sau camin pe termen lung.

Oamenii care au probleme deosebite (batrani, bolnavi imobilizati la pat sau persoane cu un anumit handicap care sunt dependente sau persoane aflate in convalescenta dupa boli grave) sunt ajutati sa ramana in casele lor, furnazandu-li-se de catre personal calificat servicii de ingrijire la domiciliu.

Organizarea serviciilor de ingrijire la domiciliu este diferita de la o tara la alta, dar ceea ce este comun tuturor, este recunoasterea unor nevoi universale ale celor care utilizeaza aceste servicii.

Aceste nevoi sunt:

nevoia de a fi informat privind disponibilitatea unui serviciu (de cine este furnizat; in ce consta; care sunt criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca persoana pentru a putea beneficia de acel serviciu; cum se face selectia persoanelor care beneficiaza de aceasta);

nevoia de ingrijiri personale ;

nevoia de suport practic ce include diversele adaptari facute in casa ( ascensoare care functioneaza, bare sau cadre de sustinere);

nevoia de a avea suport emotional si de a gasi un raspuns problemelor personale.

Indiferent de demersul de ingrijire ales de varstnicul dependent, fie la domiciliu, fie institutionalizat, trebuie insuflat varstnicului, entuziasm si spirit de lupta, fara de care ingrijirea poate sa fie zadarnica si sa antreneze renuntarea la orice viata autonoma.

Caracteristica varstnicilor, este nevoia majora de ingrijire de lunga durata, avand in vedere, pe de o parte, faptul ca bolile cronice sunt cauza primara de maorte a varstnicilor, iar pe de alta parte faptul ca dizabilitatile cronice sunt modificari ale varstei inaintate.

Nevoia si dependenta socio-medicala vor fi determinate prin ancheta sociala realizata de catre primaria de domiciliu si stabilita potrivit grilei nationale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice. Consiliul local organizeaza aceste servicii, conform legii.

Conform articolului 7 din Legea 17/2000, serviciile comunitare pentru persoanele varstnice se realizeaza cu consimtamantul acestora.

Serviciile comunitare oferite varstnicului la domiciliu sunt

a/servicii socio-medicale pentru realizarea igienei personale, adaptarea locuintei la nevoile persoanei varstnice;

b/servicii sociale privind ingrijirea varstnicului, consiliere juridica, sociala, prevenirea marginalizarii sociale, sprijin pentru plata unor servicii si obligatii curente, ingrijirea locuintei, ajutor pentru menaj si prepararea hranei;

c/servicii medicale sub forma consultatiilor si ingrijirilor medicale la domiciliu sau institutii de sanatate, consultatii si ingrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de material sanitar si dispozitive medicale.

De aceste servicii beneficiaza oamenii obisnuiti care au nevoie speciale si au nevoie de ajutor pentru ca nu reusesc sa se descurce si sa se ingrijeasca singuri. Ajutorul poate fi acordat pentru o perioada limitata de timp sau pentru toata viata, in functie de dorintele si nevoile varstnicului.

In general beneficiarii acestor servicii sunt varstnicii care:

datorita varstei inaintate sunt imobilizati;

datorita unor boli incurabile/terminale sunt retinuti la pat;

cu handicap fizic;

convalescenti care dupa anumite boli sau interventii chirurgicale sunt imobilizati.

Clientii isi pastreaza dreptul lor de cetateni, indiferent de starea fizica si psihica in care se afla. Organizatiile care ofera servicii de ingrijire la domiciliu vor avea, ca principala preocupare, cresterea calitatii vietii clientilor prin furnizarea de servicii de inalta calitate.

Bunastarea beneficiarilor trebuie sa fie in centrul preocuparilor pentru orice standard de calitate care se stabileste, e bine ca standardele de ingrijire sa recunoasca si sa respecte dreptul la intimitate si demnitate al indivizilor, diversitatea si individualitatea, sa le reduca dependenta prin oferirea posibilitatilor de a face propriile alegeri, aferindu-le astfel controlul asupra propriilor vieti pe cat posibil.

Varstnicii trebuie sa primeasca ingrijirea exact la nivelul pe care situatia lor o cere. Serviciile trebuie sa satisfaca intregul lant de nevoi fizice, clinice, personale, sociale, spirituale si sociale ale acestora. Aceste principii pot fi considerate ca o serie de drepturi ale clientului.

Aceste servicii de ingrijire la domiciliu sunt furnizate de doua categorii de retele

Reteaua informala constituita din rude, vecini, prieteni ;

Reteaua formala constituita din profesionisti care pot apartine unor organizatii de stat, neguvernamentale sau private;

1. Reteaua informala reprezinta cea mai mare parte a ingrijirilor comunitare cca. 90% si este furnizata de familie, prieteni si vecini. Acesti furnizori de servicii, denumiti ingrijitori informali, sunt deosebiti de profesionistii care lucreaza in sectorul formal. Ingrijitorii informali renunta la timpul lor, renunta la performanta meseriei lor, cateodata renunta la slujba lor sau, alteori, isi iau o slujba unde sa aiba un program redus de lucru pentru a se dedica ingrijirii unei persoane din familie.

Deseori, persoana dependenta are nevoi complexe si multiple. Cateodata aceste nevoi nu pot fi satisfacute de catre reteaua informala sau exista cazuri care nu dispun in anturajul lor de niciun ajutor neoficial ( rude, prieteni, vecini care sa-i poata ajuta ).

De multe ori aceasta retea informala de ajutor nu poate sa rezolve mai ales cazurile complexe si grave.

Ideale ar fi posibilitatile :

ca reteaua de profesionisti sa poata prelua cazurile cele mai dificile;

ca serviciile formale furnizate cu profesionisti sa se adreseze, in functie de nevoi, atat persoanelor cu probleme, cat si ingrijitorilor neoficiali ai acestora.

2. Reteaua formala este o echipa multidisciplinara de practicieni de profesii diferite, angajati de una sau mai multe organizatii, care se intalnesc periodic pentru a-si coordona activitatea privind furnizarea de servicii unuia sau mai multor clienti intr-o zona geografica delimitata.

Reteaua formala asigura :

• Servicii medicale care sunt furnizate de medici genertalisti si asistente medicale comunitare (asistente medicale cu diverse specializari, geriatrie, psihiatrie,etc );
• Servicii sociale care sunt furnizate in principal de asistentii sociali si de ingrijitorii la domiciliu.

Aceste servicii sunt asigurate de profesionisti in diverse domenii:

Asistenti sociali care evalueaza nevoile sociale, mentine legatura cu familia largita si cu alti specialisti abilitati in ingrijirile la domiciliu;

Asistenti medicali care intervin pe baza indicatiilor medicale de la medicul de familie sau alti specialisti, monitorizeaza tratamentele instituite, face recoltari, clisme, panseaza si ingrijeste escarele;Medicii curanti joaca un rol foarte important, cunosc si urmaresc persoanele varstnice si familia si mediul in care traieste;Kinetoterapeuti au un rol foarte important contribuind la adaptarea progresiva a varstnicului in urma unor spitalizari,i ntervin pe baza prescriptiilor medicale.Logopezii sunt terapeutii limbajului si trebuie sa intervina pentru reducerea tulburarilor de ordine neurologica ce produc reducerea sau absenta comunicarii verbale.Farmacisti care elibereaza medicamente si alte materiale necesare intretinerii varstnicului la domiciliu.Ergoterapeuti care fac legatura intre spital si domiciliu si propun adaptarea locuintei in functie de incapacitati.

Toti acesti specialisti urmaresc interesele varstnicului si imbunatatirea calitatii vietii acestuia.

Ar fi ideal ca in fiecare comunitate varstnicii sa poata beneficia de serviciile comunitare, astfel ca daca acestia doresc sau familia, sa poata apela la ingrijirile la domiciliu, la adaposturi de zi sau de noapte , etc.

Ajutoarele sociale de care beneficiaza varstnicii sunt: pensia de limita de varsta, pensia de boala si pensia de urmas. Daca persoana varstnica nu a lucrat niciodata sau nu are niciun venit atunci poate beneficia de ajutor social care consta in remunerarea unei persoane de ingrijire, iar in cazul persoanelor cu handicap se acorda in functie de gradul handicapului, sume de bani de la bugetul local.

Ajutoare pentru incalzirea locuintei, de care beneficiaza o mare parte din varstnici datorita veniturilor mici. Acestea se acorda in perioada 1 noiembrie -31 martie familiilor sau persoanelor singure beneficiare de ajutor social.

Ajutoare de urgenta de care pot beneficia varstnicii asistati la domiciliu, pot fi acordate in bani sau in natura. Aceste ajutoare provin din fondurile necesare pentru plata ajutoarelor de urgenta si sunt suportate din bugetele locale.

Casele de ajutor reciproc sunt o alta forma de ajutorare a persoanelor varstnice, sunt constituite prin asociere voluntara a pensionarilor, au personalitate juridica si functioneaza prin autorizarea prefecturilor sau primariilor din localitate. Acestea au scopul de sprijinirea materiala si social-culturala a membrilor. Pensionarii pot beneficia de imprumuturi rambursabile cu dobanzi mici, ajutoare nerambursabile, sau diferite activitati culturale, artistice si de agrement. De asemenea membrii CARP pot beneficia de prestarea contra cost a unor servicii pentru varstnici si membrii acestuia, folosind munca unor pensionari in folosul celor aflati la nevoie, imobilizati, bolnavi,etc.

Aceste organizatii obstesti inteprind si alte forme de intrajutorare cu ar fi : acordarea de sprijin in caz de boala ori in rezolvare unor probleme de ingrijire sau gospodaresti pentru membrii. Taxele de cotizare lunare sunt intre 1 % din pensie. Prin asistenta la domiciliu se ofera o gama vasta de servicii care au ca obiectiv principal imbunatatirea pe cat posibila a calitatii vietii.

Serviciile care se acorda persoanelor asistate la domiciliu, pe langa cele mentionate pana acuma, pot sa fie :

a)Ajutorul menajer realizeaza pentru varstnici o munca materiala, morala si sociala. El asigura, asadar, muncile menajere, dar activitatea sa nu trebuie sa se limiteze la acestea, ci trebuie sa fie un mijloc de mentinere a contacului personal si a unei relatii cu lumea exterioara. De asemenea, trebuie sa mentina un nivel minim de activitate si de relatii sociale.

b) Ajutor in efectuarea cumparaturilor, ajutor in pregatirea mesei , de rufarie si de igiena .

c) Masa calda la domiciliu-adusa de la cantinele sociale ale municipiului sau de la cantinele CARP, pentru varstnicii total dependenti sau pentru cei care sunt greu deplasabili si nu stiu sa gateasca. Aceasta masa costa in functie de veniturile pensionarului in cazul cantinelor de ajutor social (conform legislatiei in vigoare, Legea 208/1997), iar in cazul cantinelor ce apartin de Casele de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pretul este fix, indiferent de venit. Masa se distribuie gratuit la domiciliile asistatilor indiferent de tipul de cantina ales. Pot sa fie benefiari ai abonamentului la cantina persoanele care isi manifesta dorinta in acest sens.

Cantinele sociale, care sunt unitati publice de asistenta sociala si functioneaza in subordinea consiliilor locale si isi desfasoara activitatea potrivit prevederilor Legii 208/1997. Pot beneficia de serviciile cantinei pensionarii si persoanele care au implinit varsta de pensionare si sunt izolate social; nu au sustinatori legali; sunt lipsite de venituri; invalizii si bolnavii cronici. Aceste cantine de ajutor social presteaza dupa caz servicii de pregatire a mesei, zilnic, in limitele alocatiei de hrana prevazute de reglementari legale; aprovizioneaza, contra cost, de la sediul cantinei cu produse de baza; transporta gratuit masa pentru cei care beneficiaza de distribuirea hranei la domiciliu;

d) Ameliorarea conditiilor de locuit, astfel ca mentinerea la domiciliu sa se faca in conditii corespunzatoare, deoarece de multe ori conditiile de locuit ale persoanelor in varsta sunt insalubre, fara apa calda sau incalzire, iar toalete sunt in exteriorul spatiului de locuit.

e) Servicii de asistenta medicala, efectuarea de tratamente injectabile, supraveghere a persoanei varstnice si bolnave si monitorizare in cazul tratamentelor orale prescrise de medicul de familie sau specialist.

De cele mai multe ori, intregul ansamblu al metodelor de ajutor pentru mentinerea la domiciliu nu este disponibil in totalitate, dar sunt situatii in care chiar persoana asistata sa nu aibe nevoie de totalitatea serviciilor .Aceste prioritati se stabilesc in urma unei anchete sociale, in functie de nevoile varstnicului care pot sa fie oscilatorii in functie de dependenta acestuia. Buna coordonare a interventiilor si a mijloacelor de interventie este cheia succesului in demersul de mentinere la domiciliu. In acest scop se fac evaluari periodice care releva evolutia starii persoanei varstnice, inclusiv starea psihica a acestuia.

Ca o concluzie, putem spune ca, in majoritatea cazurilor persoanele dependente opteaza pentru aceasta forma de asistenta sociala, mentalitatea romaneasca de a nu parasi domiciliul inca persista si confera varstnicului o siguranta daca acesta este mentinut la domiciliu.

In Arad, pentru serviciile de asistenta la domiciliu se incearca promovarea participarii cetatenilor (indiferent de varsta) in spiritual solidaritatii civice la actiuni de voluntariat, fara scop lucrativ. Aici este important de mentionat faptul ca in ajutorul varstnicilor dependenti pot sa vina chiar semenii acestora, pensionari mai tineri care dispun de timp liber si care au o stare de sanatate care permite acest lucru. Acesti voluntari presteaza servicii in spiritual solidaritatii umane, sunt foarte ordonati , "de cuvant" si reusesc sa insufle persoanei in cauza (clientului) entuziasmul necesar si spiritual de lupta prin propriile experiente.

5. Ingrijirea persoanelor de varsta a treia in centre de tip rezidential

Reprezinta o forma de protectie sociala prin intermediul careia varstnicul beneficiaza de sevicii de octotire in institutii si asezaminte speciale. Aceste institutii sunt organizatii care au statut, reguli de functionare stabilite prin legi si regulamente, avand functia sociala de a satisface anumite nevoi colective ale varstnicilor.

Desi tendinta actuala este de dezinstitutionalizare, in toata lumea exista aceasta forma de ingrijire a persoanelor in varsta dependente de serviciile de specialitate oferite de acest tip de ocrotire.

In Romania exista mai multe tipuri de camine rezidentiale .In functie de perioada cat varstnicul este ocrotit, institutiile pot presta servicii pe termen lung sau temporar, ele apartinand pana nu demult unor ministere diferite, astfel:

a) pe termen lung:

sub tutele Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a consiliilor locale se afla camine de pensionari unde acestia se pot interna ca urmare a deciziei Oficiului de Asistenta Sociala;

sub tutela Inspectoratelor Teritoriale

b) temporar-cel mai frecvent, apartinand unor fundatii sau organizatii nonguvernamentale. Ocrotirea temporara presupune accesul in centre unde varstnicul este supravegheat si ingrijit pe perioada cat apartinatorii sunt plecati pentru o perioada scurta de timp.

Decizia privind institutionalizarea pe termen lung trebuie sa fie o decizie elaborata de o echipa pluridisciplinara formata din asistent social, psiholog, medic la care participa obligatoriu varstnicul in cunostinta de cauza, eventual si familia varstnicului.

Varstnicul este o persoana matura, responsabila care are dreptul de a decide ce este mai bine pentru el, dar poate fi sprijinit, consiliat, prezentandu-i-se riscurile si beneficiile traiului singur sau in institutie. Este adevarat ca aceasta decizie nu este usoara si poate sa produca o serie de schimbari in viitorul persoanei in cauza, din punct de vedere psihic, financiar si moral. Toate acestea depind de personalitatea varstnicului, de dorintele acestuia si de profesionalismul celor care il consilieaza si il sprijina in acest demers. Aceasta decizie nu ar trebui luata decat dupa o evaluare foarte riguroasa a contextului medico-psiho-social, primind bineinteles interesele varstnicului si dorintele acestuia.

In decizia de a institutionaliza un varstnic, consilierea bolnavului si a familiei sale nu se poate face decat dupa o evaluare foarte precisa. Aceasta hotarare trebuie sa aibe in vedere o serie de imprejurari, starea lui de sanatate psiho-medicala, interesele varstnicului si a familiei si bineinteles vointa celui in cauza. Aceasta varianta trebuie luata in considerare doar dupa analizarea diferitelor solutii, care pot sa fie alternative ale instututionalizarii. Se considera ca prin acest proces de ocrotire clientii se identifica cu anumite trasaturi ale mediului, pierzandu-si identitatea. Aceasta trasatura are si o explicatie logica, deoarece institutiiile ridica bariere intre lumea din interior si lumea de afara, anuland rolurile si personalitatea celui institutionalizat.

Desi dupa 1990 s-au schimbat multe in privinta institutiilor rezidentiale, mentalitatea se mentine inca si reticentele sunt vizibile in randul persoanelor de varsta a treia. Varstnicii sunt deprimati, nefericiti si inadaptabili la conditiile acestui gen de ocrotire. Studiile au aratat ca au mai putina vitalitate, mai putina activitate si mor mai repede decat persoanele de aceeasi varsta din societate.

Diagnoza situatiei

Desi politica actuala este de descentralizarea a sistemului de institutionalizare, in ultimele doua decenii proportia varstnicilor abandonati s-a mentinut. La aceasta situatie au concurat mai multi factori:

a.      procesul de saracie a populatiai care a determinat familiile sa neglijeze, abandoneze varstnicul;

b.     politica regimului comunist care a neglijat generatiile varstnice;

c.      aceeasi politica a fost adoptata si fata de varstnicii cu dizabilitati-preferinta pentru preluarea lor in institutii rezidentiale in grija statului complementar cu lipsa de suport pentru mentinerea lor in familie si comunitate;

d.     politica confuza din prima perioada a tranzitiei : accentul a cazut pe imbunatatirea conditiilor materiale de viata in institutii. Intr-un mod tacit s-a incurajat incredintarea varstnicului in institutii de ocrotire datorita lipsei de suport si asistenta alternativa, socio-medicala, a varstnicului la domiciliu si a familiei sale;

Evaluarea politicilor de suport pentru varstnicul aflat in situatie de abandon

Politica de suport pentru varstnicul abandonat are cateva caracteristici generale[18]:

(a)   centrarea pe sistemul institutional. Si dupa 1989 aceasta centrare a continuat intr-o forma specifica:

-intr-o prima faza ,accentul a cazut pe imbunatatirea conditiilor specifice in institutii;

-in timp, s-a cristalizat ideea ca institutia, chiar bine organizata, este structural contraproductiva decat mediul familial; ca efect s-au declansat programe de prevenire a institutionalizarii;

-in paralel s-a difuzat o noua conceptie de organizare a institutiilor de protectie a persoanelor varstnice;

(b)  dezvoltarea in ultimul timp, mai ales dupa 1995 a programelor structurate pe prevenirea institutionalizarii.

-prevenirea institutionalizarii prin programe si servicii de asistenta alternativa care constau in servicii socio-medicale, sprijin pentru varstnicul aflat in dificultate si familia acestuia. Famlia este, in primul rand, cea care ii poate oferi varstnicului un mediu stimulativ pozitiv, suport de viata, care paote raspunde la toate cerintele sale complexe de tip integrativ: asistenta medicala, sociala, eliminarea abuzurilor de orice fel etc. De asemenea, ea ofera cele mai importante resurse socio-umane si morale de sprijin membrilor sai, mai ales in momentele critice ale vietii. In perioadele de stres social si economic exista o tendinta naturala de intarire a familiei tocmai datorita functiilor ei de suport social. Solidaritatea intragenerationala in cadrul familiei creste in aceste perioade. De aceea , nu poate fi sprijit intr-un mod eficient varstnicul, ignorandu-se familia si nici comunitatea din care face parte.

-un succes mai larg ca raspuns la situatiile de urgenta ale varstnicilor il au serviciile centrelor de zi si serviciile de asistenta la domiciliu. Aceste programe sunt articulate cu pachete coerente de actiuni de suport si monitorizare, conferind o stare de stabilitate emotional-afectiva si materiala.

initiativele private in acest domeniu (de ingrijire rezidentiala) incep sa se cristalizeze intr-un sistem coerent, complementar, care au tendinta sa degradeze sistemul public de camine de ocrotire pe termen indelungat.

Cauzele instututionalizarii sunt variate:

pierderea locuintei;

handicapul fizic sau mintal;

diferite afectiuni cronice;

singuratatea si lipsa de suporturi;

imobilizarea la pat;

lipsa veniturilor sau venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor varstnicului sau ale familiei sale;

violenta domestica sau a celor care s-au angajat sa-l ingrijeasca;

crize in sanul familiei;

dorinta manifestata a varstnicului.

Procedeul de admitere in aceste institutii se face prin adresabilitatea varstnicului sau apartinatorilor, catre serviciul de asistenta sociala din localitatea unde domiciliaza.

Poate beneficia de aceasta forma de asistenta sociala persoana varstnica aflata in una din situatiile

a./nu are familie sau nu se afla in intretinerea uneia sau a unor persoane obligate la aceasta potrivit dispozitiilor legale in vigoare;

b./ nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea ingrijirii necesare;

c./nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditii de locuit pe baza resurselor propri;

d./nu se poate gospodari singur sau necesita ingrijire specializata;

e./se afla in imposibilitatea de a-si asigura nevoile socio-medicale din cauza bolii ori a starii fizice sau psihice.

Mutarea unui varstnic dintr-un loc familiar intr-o institutie, chiar in apropierea casei lui, poate fi cauza dezorganizarii la nivel psihologic si cauza unei stari stresante. O persoana varstnica care se pregateste sa intre intr-o institutie trebuie sa parcurga mai multe etape:

v    sa ia o decizie;

v    sa dea o declaratie;

v    sa astepte raspunsul;

v    sa astepte momentul internarii, situatii care sunt destul de stresante.

Efectele acestui stres la persoana varstnica inaintea admiterii in institutie sunt asemanatoare cu efectele directe ale institutionalizarii. Individul ajunge sa proximeze institutionalizarea in mintea lui, de obicei, inainte de a intra definitiv intr-un mediu institutionalizat. In cazul in care s-a optat pentru institutionalizare, este imporatnt ca institutia de primire sa fie aproape de vechiul domiciliu al varstnicului. Este important sa se permita continuarea ingrijirilor si implicit, interventia medicului de familie. Medicul de familie si asistentul social trebuie sa cunoasca institutiile geriatrice locale.

Internarea se face pe baza actelor sociale si la propunerea asistentului social, fiind necesare urmatoarele acte: cerere de internare, certificat de stare materiala, actul de nastere si certificatul medical care specifica diagnosticele medicale (cronice) ale varstnicului.

Principalele obiective ale unui camin rezidential sunt urmatoarele[20]:

sa asigure persoanelor varstnice ingrijire, maximum posibil de autonomie si siguranta;

sa ofere conditii de ingrijire care sa respecte identitatea, integritatea si demnitatea persoanelor varstnice;

sa permita mentinerea sau ameliorarea capacitatilor fizice si intelectuale ale persoanelor internate;

sa stimuleze participarea persoanelor varstnice la viata sociala;

sa faciliteze si sa incurajeze legaturile interumane,inclusiv cu familiile clientilor;

sa asigure supravegherea si ingrijirea medicala necesara;

sa previna si sa trateze consecintele legate de procesul de imbatranire.

In cadrul caminelor se asigura persoanelor varstnice urmatoarele servicii comunitare[21]:

servicii sociale care constau in ajutor pentru menaj, consiliere juridica si administrativa, modalitati de prevenire a marginalizarii sociale si de reintegrare sociala;

servicii socio-medicale care ofera ajutor pentru reabilitarea capacitatilor fizice si intelectuale, sprijin pentru realizarea igienei personale si asigurarea unor programe de ergoterapie;

servicii medicale care ofera consultatii si tratamente, servicii de ingrijire si infirmerie asigurarea de medicamente si asigurarea cu dispozitive medicale;

Serviciile mai sus mentionate sunt asigurate de specialisti, respectiv: medici de medicina generala, psihiatrii, asistenti sociali, cadre medicale medii si infirmiere.

Finantarea pentru serviciile comunitare acordate persoanelor varstnice in camine se face de la bugetul local, din fonduri extrabugetare si din plata persoanelor institutionalizate.

Persoanele varstnice care dispun de venituri proprii au obligatia sa plateasca o contributie de intretinere stabilita pe baza costului mediu lunar de intretinere; contributia se stabileste de catre conducerea caminului in functie de gradul de dependenta al persoanelor varstnice ingrijite, de veniturile acestuia si, dupa caz, dupa veniturile sustinatorilor legali.

Obligatia privind plata contributiei lunare de intretinere se stabileste printr-un angajament de plata, semnat de catre persoana varstnica ce urmeaza a fi ingrijita in camin sau, daca aceasta este lipsita de capacitatea de exercitiu, de catre reprezentantul legal. Normele metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de intretinere in camine se aproba prin Hotarare de Guvern. Managerii acestor institutii trebuie sa aiba in vedere schimbarea politicii in institutie, pentru a facilita implicarea activa a familiei in ocrotirea varstnicului.

BIBLIOGRAFIE:

***Asistenta sociala. Studii si aplicatii, vol. coord. de George Neamtu si Dumitru Stan, Editura Polirom, Iasi, 2001.

***Brosura legislativa, 2003, Legislatie in domeniul asistentei sociale, Editura Expert, Bucuresti

Buzducea, Doru, 2005, Aspecte contemporane in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi.

Goldis, Vasile, 1994, Asistenta institutionala a batranilor in Romania, Editura ALL, Bucuresti.

***Monitorul Oficial, partea I, nr.104/09.03.2000, Legea nr.17/2000.

Craciun, Abraham, 2000, Legislatie in asistenta sociala, Editura National, Bucuresti

Neamtu, George (coordonator), 2003, Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi.