ADAPTAREA CORDULUI LA EFORT

ADAPTAREA CORDULUI LA EFORT

Cresterea economiei functionale a aparatului locomotor este unul din mecanismele cele mai evidente prin care se imbunatateste capacitatea de efort dupa antrenament.Ea se datoreste imbunatatirii fortei musculare,a coordonarii motrice si are drept rezultat micsorarea necesitatii de O2 in musculatura scgeletica si solicitarea mai mica a cordului.

Efortul fizic mareste necesitatea de O2 mareste hipoxia locala.In cadrul antrenamentului fizic hipoxia locala este un stimul pentru dezvoltarea circulatiei colaterale protejandul pe bolnav de anumite riscuri.In cursul efortului creste si presiunea de perfuzie in coronare.Imbunatatirea aportului de O2 prin dezvoltarea circulatiei colaterale alaturi de micsorarea consumului de O2 al miocardului fac ca antrenamentul fizic sa duca la cresterea rezervei de coronariene si a nivelului efortului tolerat.Efectul cel mai costant si mai evident al antrenamentului fizic cu caracter profilactic consta in economia de O2 a miocardului.Efortul fizic are ca efect asupra cordului scaderea frecventei cardiace si prelungirea perioadei de contractie.Antrenamentul fizic duce la temperarea sindromului hiperkinetic,cresterea capacitatii oxidative la nivelul musculaturii scheletice si la scaderea fluxului sanguin in muschi.Aceasta inseamna o adaptare mai economica a circulatiei,deci posibilitatea de a efectua un efort cu un consum de O2 al miocardului scazut.Utilizarea O2 in musculatura scheletica dupa o perioada de antrenament fizic are drept efect solicitarea unui debit circulator mai mic in efort ceea ce duce la o solicitare mai mica a cordului.Marirea extractiei de O2 in muschiul antrenat se realizeaza prin cresterea numarului de capilare,cresterea numarului de mitocandrii.La omul fara probleme cardiace se formeaza cantitatii de fibrina care sunt distruse de sistemul fibrinolitic.Efortul fizic este unul din factorii care indeparteaza fibrina si are efect favorabil asupra raportului cuagulare//fibrinoliza actionand mai intens asupra fibrinolizei.

Adaptarea respiratiei la efort

Practicarea indelungata a efortului sportiv duce la adaptari la niv respiratiei repr de modif ce dau relatii asupra gr de antrenmament(FR,ampl misc resp, consum de o si apacit vitala).

1.FR in repaus la cei antrenati are val mai scazute(10-12 resp/min) explicata prin dezv musc resp si marirea elasticitatii toraco-pulmonare.In efort antrenaii executa probe in apnee totala iar datoria de O2 este platita cu un nr mai mic de respiratii dar mai ample decat la neantrenati.

2.ampl misc resp evidenta prin cresterea volumului  curent la 700-800 ml(500 ml la neantrenati) se explica prin dezvolt musc respiratori. Raportul dintre inspri si expir este de ½ (1/1,5 la neantrenati).La organisme bine antrenate timpul de efectuare a respiratiei se mareste.

3.debitul resp ramane nemodif in reapus ca si la cei neanntrean(8 l/min)

In efort insa debitul resp la cei antren ajunge la 150-180 l/min (80-100 neantr).marirea debitului la antren este data de marirea ampl resp iar la neantrn de FR.

. consumul de O2 in timpul efortului este mai mare la antren datorita adaptarii resp si circulatiei cat si cresterii coef de utiliz a O2 in sangele arterial. In reapos consumul de O2 este egal la cei antren cu cei neantren(1250 ml/min), iar in efortul max antren -5000 ml/min iar neantren aprox 3500 ml/min.

5. capacit vitala la cei neantr ajunge la 6000-7000 ml/min(canotaj,inot), capacit vitala si consumul de O 2 au si o componenta genetica la selectie tinundu-se seama de peri toracic si talie.