Carbamazepina

Carbamazepina

A fost aprobat initial in Statele Unite pentru tratamentul nevralgiei de trigemen incepand cu anul 1960, urmand a fi folosita ca un agent antisconvulsivant din 1974. In prezent, este considerata a fi un medicament de elecție pentru tratamentul crizelor partiale si tonico-clonice.

Farmacodinamie

Experimental inhiba convulsiile electrice prin stimularea centrilor subcorticali si deprima slab pe cele produse prin stimularea ariei motorii corticale. Antidiuretic in diabetul insipid hipofizar. Carbamazepina s-a dovedit a produce raspunsuri teraputice la pacienti manicaco-depresivi, inclusiv atunci cand carbonatul de litiu nu este eficient. Mai mult, carbamazepina are efecte antidiuretice, care sunt uneori asociate cu concentratii reduse de hormon antidiuretic (ADH) in plasma.

Farmacocinetica

Absorbtie digestiva buna cu picul plasmatic avand variatii individuale mari dupa 6-8 ore. Este metabolizat in ficat si unul dintre matabolitii sai primari, carbamazepin-10-11-epoxid are activitate anticonvulsivanta. Legarea de proteinele plasmatice se face in proportie de 70%. Puternic inductor enzimatic. Timp de injumatatire aproximativ 36 ore, scade la circa 20 de ore dupa ingestie constanta timp de o luna. Biotransformare completa.

Farmacotoxicologie

Efectele adverse apar la la 50% din bolnavi la concentratii serice peste 8,5-10µg ml, dar uneori pot aparea si la concentratii sub 5 µg ml,

diplopie

ameteli

somnolenta

ataxie

nistagmus

anorexie

greturi

edeme

anemie

leucopenie

sindrom lupoid

malformatii congenitale (spina bifida, circumferinta redusa a capului).

Farmacoterapie

In epilepsie produce efecte benefice in 75% din cazurile de mare rau epileptic, grave si severe neinfluentate de alte anticonvulsivante. Are actiune sedativa si trnachilizanta. Amelioreaza starea generala si comportamentul epilepticilor, tulburarile psihice dintre crize (somnolenta, agresivitatea, bradipshisim, iritabilitate, anxietate). Are actiune buna in epilepsia pshihomotorie si cea temporala. Eficenta tratamentului cu carbamazepina in micul rau este redusa.

Prezinta indicatie in nevralgia de trigemen (idiopatica sau din scleroza multipla). Se poate administra si in tratamentul diabetului insipid hipofizar, dar si in poliurie si polidispsie de cauze neurohormonale.

Farmacoepidemiologie

Contraindicatiile carbamazepinei sunt:

sarcina si alaptare

hipersensibilate la carbamazepina

utilizarea asociata cu IMAO

afectiuni ale maduvei spinarii.

Interactiuni medicamentoase

Fenobarbitalul, fenitoina si valproatul pot creste metabolismul carbamazepinei prin inducerea citocromului P3A4. Carbamazepina poate imbunatati biotransformarea fenitioinei. Administrarea concomitenta a carbamazepinei poate micsora concentratia altor anticonvulsivante: valproat, lamotrigin, tiagabin si topiramat. Carbamazepina reduce atat concentratia plasmatica cat si efectul terapeutic al haloperidolului. Metabolismul carbamazepinei poate fi inhibat de eritromicina, cimetidina, izoniazida.

Farmacografie:

Carbamazepina este conditionata in urmatoarele forme farmaceutice:

comprimate: 200mg, 400mg.

comprimate retard: 150mg, 200mg, 300mg, 400mg, 600mg.

sirop: 100mg/5ml.

Ca anticonvulsivant comprimatele retard se pot administra in doza zilnica dubla in locul a 3-4 doze pe zi ca in cazul comprimatelor cu eliberare clasica. Doza maxima la copii 12-15 ani: 1000mg/zi, adulti si copii peste 15 ani: 1200 mg/zi. Tratamentul de intretinere: scaderea treptata a dozei pana la nivelul minim eficient, de obicei 800-1200mg/zi. Copii 6-12 ani initial: 100mg de 2 ori pe zi in prima zi; apoi se creste treptat doza la intervale saptamanale cu 100mg/zi. Tratament de intretinere 400-800mg/zi. Copii mai mici de 6 ani: 10-20 mg/kg/zi in 2-3 doze divizate; doza poate fi crescuta lent la intervale saptamanale pana la doza de intretinere de 35 mg/kg/zi (fara a depasi 400mg/zi).

In nevralgia de trigemen la adulti se administreaza 400-800mg/zi (intre 200 si 1200 mg/zi). Tratamentul trebuie oprit cel putin odata la trei luni.