PROCEDEE DE SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICA A ZOONOZELOR

Procedee de supraveghere epidemiologica a zoonozelor

Programele de supraveghere epidemiologica sunt extrem de importante in vederea colectarii si interpretarii corecte a datelor la aparitia si in timpul evolutiei bolilor.

Complexitatea si calitatea acestor programe variaza de la o tara la alta, in general insa, acestea sunt utile pentru a putea stabili programele de combatere a bolilor in cauza.

Dupa aderarea Romaniei la Comunitatea Europeana cadrul legislativ, prin care sunt stabilite bolile declarabile si, in special, cele cu contagiozitate mare, legislatie bazata pe recomandarile forurilor internationale, care monitorizeaza aceste boli, a fost adoptat si a devenit legislatie nationala.

Pe plan mondial sunt recunoscute doua sisteme de raportare :

1. Sistemul pasiv

Raportarea cazurilor se face dupa diagnosticare de catre medici sau dupa depistarea agentului etiologic in laborator.

Raportarea se face telefonic sau prin alte mijloace catre forul direct superior, unde datele sunt analizate si centralizate.

2. Sistemul activ

Este folosit, mai ales atunci cand se declanseaza epidemia, raportarile facandu-se dupa un program prestabilit.

Raportarea pasiva este cel mai des utilizata si se face, asa cum s-a aratat, catre autoritatea locala de la nivelul localitatilor sau judetului. Aceasta unitate colecteaza datele din teren, le centralizeaza, le interpreteaza si le comunica mai departe catre autoritatea nationala, care la randul ei, dupa centralizare, comunica datele catre forurile internationale competente.

Raportarile se pot face zilnic, saptamanal, decadal, lunar, trimestrial, semestrial sau anual.

La finele trimestrului, semestrului sau anului, se fac sinteze ale datelor colectate.

Datele cuprinse in aceste raportari au la baza analizarea elementelor, care constituie lantul infectios.

Aparitia unei boli in cadrul unei populatii determinate poate fi :

sporadica (imbolnaviri ocazionale);

endemica (imbolnaviri regulate si continui);

epidemica (crestere semnificativa a numarului de imbolnaviri);

pandemica (o epidemie care cuprinde mai multe tari).

In continuare, vom analiza cateva elemente care fac obiectul

supravegherii bolilor infectioase, deci si a zoonozelor si a raportarii acestora.

Lantul infectios

Lantul infectios include trei elemente determinante, si anume : agentul etiologic, modul de transmitere si gazda (Schema nr. 1).

Legatura dintre aceste elemente poate fi stabilita cu precizie si sta la baza elaborarii programelor de combatere a bolilor infectioase.

Factorul mediu este, de asemenea, un element foarte important care poate influenta aparitia si evolutia bolilor.

Schema nr 1

Agentul Transmitere

etiologic Gazda

Patogenitate  Contact Factori individuali

Doza infectanta Vehicole diverse Rezistenta nespecifica

Rezervor  Aerogen, hidric Imunitate specifica

Sursa  Vector

Agentul etiologic

Este reprezentat de orice microorganism, care poate declansa procesul infectios. Patogenitatea unui agent infectios este determinata de abilitatea acestuia de a cauza boala.

Caracteristicile de baza ale agentului sunt :

- virulenta - care determina gravitatea infectiei

- puterea de invazie - care reprezinta abilitatea agentului de a invada organismul

La caracterizarea agentului patogen, se poate tine seama si de alti factori :

doza infectioasa (numar de organisme necesar pentru a declansa boala);

modul de transmitere a agentului;

poarta de intrare a agentului;

specificitatea (un agent poate infecta o singura specie, iar altii mai multe specii animale, inclusiv omul).

Modul de transmitere

Prin aceasta, se intelege felul prin care agentul patogen ajunge de la sursa la gazda. Sunt recunoscute patru cai importante de transmitere a bolilor, si anume :

a)     prin contact

Agentul este transmis direct sau indirect prin aerosoli. Transmiterea prin

contact direct se face de la sursa catre gazda, fara interventia vreunui obiect, aliment etc. intermediar. Acest tip de transmitere se mai numeste si " infectie de la subiect (individ) la subiect (individ) ".

b)     prin vehiculare obisnuita (orala, genitala, perinatala etc.)

Se refera la transmiterea agentilor infectiosi pe cale digestiva prin alimente

apa sau alte lichide infectate, pe cale parenterala prin administrarea de medicamente sau alte substante, pe cale sexuala, transplacentara sau transcutanata.

Aceasta cale este cea mai importanta pentru lucrarea de fata, deoarece alimentele au un rol important in transmiterea agentului cauzal.

c)     pe cale aerogena

Prin inspirarea prafului sau particulelor lichide sub forma de aerosoli, purtatoare de agenti infectiosi.

d)     prin vectori

Vectorii se impart in mai multe categorii, si anume :

vectori biologici (externi si interni);

vectori mecanici externi (intepaturile diverselor insecte hematofage sau intepaturi accidentale cu obiecte infectate) si vectori mecanici interni (paraziti interni).

Este de subliniat faptul ca un agent patogen poate fi transmis pe una sau mai multe din caile enumerate mai sus.

Gazda

Cea de-a treia veriga a lantului infectios o reprezinta gazda.

Agentul patogen poate patrunde in gazda prin : piele, mucoase, plaman, tractul gastrointestinal, genital sau catre fetus, transplacentar.

Evolutia bolii in gazda este determinata de caracteristicile agentului patogen descrise anterior, dar si de cele ale gazdei si de mecanismele de lupta ale acesteia, specifice si nespecifice.

Mecanismele nespecifice ale sistemului defensiv al gazdei sunt reprezentate de : piele, mucoase, membrane, secretii, enzime, raspunsul inflamator, factorul genetic, hormoni, factori de nutritie sau prezenta altor boli.

Mecanismele specifice sunt reprezentate de imunitatea organismului, care poate fi, asa cum se cunoaste, naturala si dobandita (activa sau pasiva).

Asa cum am aratat in partea introductiva, factorii de mediu pot influenta hotarator lantul infectios.

Temperatura - poate activa sau inactiva multiplicarea organismelor;

Viteza aerului - poate activa miscarea aerosolilor sau prafului contaminant;

Umiditatea - atunci cand este scazuta afecteaza mucoasele, sensibilizandu-le;

Radiatiile - pot distruge o serie de agenti patogeni.

Din aceste ratiuni, orice ancheta epidemiologica bine condusa trebuie sa tina cont de factorul mediu in interpretarea datelor privind lantul infectios.

Supravegherea epidemiologica a zoonozelor

Supravegherea unei boli declarabile este fundamentala pentru prevenirea si combaterea acesteia.

Supravegherea este definita ca un sistem unitar de colectare, comparare, analiza si interpretare a datelor.

Trebuie mentionat ca este foarte important ca rezultatele obtinute in urma acestor analize sa ajunga acolo unde trebuie pentru a putea fi puse in practica de cei interesati.

Elementele inspre care se orienteaza supravegherea epidemiologica sunt :

monitorizarea tendintelor (evolutiei) bolii;

monitorizarea tehnicilor noi referitoare la supravegherea si punerea lor in practica;

estimarea impactului bolii;

detectarea cu rapiditate a declansarii unei epidemii;

evaluarea metodelor de investigare si a programelor de preventie;

identificarea resurselor necesare.

In vederea unei mai bune supravegheri a bolilor a fost creat, asa cum am

aratat mai sus, un sistem (perfectibil) global-regional-national, a carui schema o redam pe scurt (Schema nr. 2).

Schema nr. 2

Laborator de Supraveghere Sistemul

supraveghere Epidemiologica National de

Global / Regional Globala / Regionala Supraveghere

* Retele de * Strategia * Sistem national

supraveghere de supraveghere de evaluare

globala a bolii Regionala si actiune

* Informatia * Standarde de

epidemiologica supraveghere

* Regulamente * Laboratoare

internationale performante

Sistemul national de supraveghere

Sistemul national de evaluare si actiune

Prin evaluare, se poate intocmi o lista de prioritati cu bolile, simptomele sau manifestarile clinice, care sa faca obiectul supravegherii, in functie de importanta acestora pe teritoriul national si de cerintele specifice tarii.

Creerea unui plan de supraveghere national al bolilor, concentrat pe un numar limitat de boli are drept scop coordonarea si imbunatatirea tuturor metodelor de supraveghere odata cu modernizarea si imbunatirea laboratoarelor si dezvoltarea resurselor umane

Standardele de supraveghere

OMS si OIE au editat manuale de Standarde privind supravegherea si combaterea bolilor infectioase la om si animale.

Acesta cuprinde metode de supraveghere, definitii si descrieri ale bolilor sau sindroamelor, fiind foarte util pentru imbunatatirea sistemelor de supraveghere a bolilor la nivel de tara.

Instrumente de supraveghere

Health Map este un program elaborat in comun de catre OMS si UNICEF, o conceptie unitara, cu caracter geografic, in vederea unei mai bune evaluari si analize a colectarii si monitorizarii datelor.

Acest program poate fi folosit atat pe plan global, cat si pe plan regional sau national.

Modernizarea si imbunatatirea performantelor laboratoarelor

Dezvoltarea capacitatilor de diagnostic pentru bolile prioritare este esentiala;

Reducerea timpului de recoltare si trimitere a probelor catre laborator;

Controlul calitatii analizelor efectuate in aceste laboratoare trebuie sa se faca periodic si activitatea acestora sa fie atestata, conform principiilor GLP (Good Laboratory Practice);

Rezultatele analizelor trebuie sa fie interpretate rapid si sa fie transmise catre cei interesati in termen cat mai scurt.

Monitorizarea zoonozelor de catre sectorul sanitar veterinar

In cadrul sistemului de monitorizare sanitar veterinar se folosesc ambele metode :

A. Metoda pasiva

Prin aceasta metoda sunt raportate datele primare din teritoriu catre serviciile ierarhic superioare, conform schemei nr. 3.

Supravegherea sanitara veterinara prin metoda pasiva se realizeaza prin intermediul datelor cifrice, culese prin raportari standardizate de la medicii veterinari din teritoriu si prin recoltare de probe, care se trimit catre laboratoare pentru efectuarea analizelor specifice.

Pentru medicina veterinara supravegherea prin recoltare de probe este foarte importanta.

Recoltarea probelor se face periodic, conform planului strategic national de supraveghere, intocmit pentru fiecare om in parte si defalcat pe trimestre, localitati, in functie de efectivele de animale si de standardele laboratoarelor judetene.

Vom enumera in continuare cateva principii legate de recoltarea probelor si principalele tipuri de probe, care se recolteaza in cadrul supravegherii zoonozelor

Principiile care stau la baza recoltarii probelor sunt :

a)     stabilirea cu precizie a scopului pentru care acestea sunt recoltate;

b)     cand recoltarea se face direct de la animale, aceasta trebuie facuta in asa fel sa nu raneasca animalul si sa nu creeze cat mai putina durere sau disconfort;

c)     se vor lua masurile necesare pentru evitarea contaminarii in cazul zoonozelor;

d)     se va evita inprastierea materialelor contaminate pentru a limita extinderea bolii.

Dintre probele din produse de origine animala crude sau prelucrate, care au o mare importanta pentru supravegherea epidemiologica, in cazul zoonozelor transmise prin alimente de origine animala enumeram:

Lapte

Proba poate fi recoltata direct din mamela, dupa aseptizarea acesteia, in vederea depistarii mamitelor subclinice sau din laptele rezultat dupa muls din bidoane, tancuri de racire, mijloace de transport sau pe fluxul tehnologic pentru examen bacteriologic si fizico-chimic.

Preparate din lapte

Recoltate pe fluxul tehnologic sau din produsul finit pentru examen bacteriologic.

Rezultatele analizelor de laborator sunt centralizate, comparate, standardizate si raportate catre I.D.S.A. si respectiv L.C.C.A., care la randul lor, dupa centralizare si standardizare, raporteaza datele catre forurile superioare.

B. Metoda activa

Acest tip de supraveghere se impune atunci cand a aparut primul semn de suspiciune a unei boli infectioase, declarabile si dupa stabilirea diagnosticului de certitudine, pe baza buletinului de analiza emis de laborator.

Aceasta metoda are si ea mai multe etape :

Anuntarea suspiciunii;

Recoltarea probelor pentru confirmarea diagnosticului;

Efectuarea anchetei epidemiologice propriu-zise;

Declararea bolii;

Raportarea catre forurile superioare a declararii bolii;

Stabilirea planului de combatere si masuri, care include toate aspectele legate de supravegherea epidemiologica in focar;

Instituirea masurilor de carantina specifice;

Aplicarea masurilor specifice de combatere a bolii;

Stingerea bolii.

In cazul bolilor transmise prin intermediul alimentelor, supravegherea epidemiologica este extinsa si asupra procesului de productie.

Programul prin care se asigura supravegherea activa este H.A.C.C.P. (Hazard Analisis of Critical Control Point).

Prin acest program, se urmareste depistarea punctelor, numite critice, unde pot interveni contaminanti de natura fizica, chimica si ceea ce ne intereseaza in mod deosebit, de natura bacteriologica.

Pentru buna implementare a acestui program trebuie constituite echipe speciale cu nominalizarea si responsabilizarea persoanelor in vederea depistarii punctelor critice, care vor evidentia in registre speciale orice observatie legata de acestea si vor lua masurile necesare pentru eliminarea posibilitatilor de contaminare a produsului.

Monitorizarea zoonozelor de catre sectorul medical uman

Ca si in cadrul supravegherii sanitare veterinare si in sistemul sanitar uman, se folosesc cele doua metode, si anume : pasiva si activa.

Supravegherea pasiva are si ea la baza, raportarea cifrica

Examenele de laborator se fac la nivelul spitalelor sau cabinetelor de specialitate, dar rezultatele nu constituie baza de date pentru supravegherea pasiva, ci reprezinta posibilitatea de stabilire si confirmare a diagnosticului.

Metoda activa este si ea folosita, ca si in medicina veterinara, odata cu aparitia unei epidemii, etapele fiind asemanatoare.

Medicii umani din reteau sanitara de la diferite niveluri (rural, medic de familie, medic de specialitate), au obligatia sa anunte de urgenta suspiciunea sau aparitia unei boli infecto-contagioase, departamentelor ierarhic superioare judetene si nationale.

Pentru o mai usoara monitorizare a aparitiei zoonozelor, in cazul nostru, sistemul sanitar uman beneficiaza de standarde specifice, care au la baza schema urmatoare ( schema nr.3 ):

Schema nr.3

- Evolutie clinica

Confirmarea cazului =

- Diagnostic de laborator

1. Program de supraveghere si imbunatatire a calitatii si salubritatii laptelui materie prima in judetul Caras Severin

Sectiunea I

a) Scopul, importanta

Cerintele Comunitatii Europene privind calitatea laptelui materie prima sunt foarte riguroase. Avand in vedere iminenta intrare a Romaniei in Comunitatea Europeana este imperios necesar ca legislatia europeana in domeniu sa fie transpusa in legislatia romaneasca si sa fie aplicata, in asa fel incat in cel mai scurt timp calitatea laptelui materie prima din Romania sa ajunga la parametrii impusi de Comunitate.

Prin respectarea cerintelor privind calitatea laptelui materie prima se respecta de fapt standardele privind siguranta alimentului si totodata siguranta consumatorului.

Laptele materie prima trebuie sa provina de la vaci sanatoase, testate sanitar veterinar la intervale regulate, hranite cu furaje de buna calitate prin care sa se asigure o buna calitate a laptelui si sa nu modifice calitatile acestuia.

Totodata, laptele trebuie sa provina de la vaci sau ferme unde nu evolueaza Tuberculoza sau Bruceloza si care sa nu transmita omului prin lapte bacterii cum ar fi: Listeria, bacterii piogene, E.coli O157, Salmonele, Streptococi si altele. De asemeni, trebuie respectata indicatia ca laptele sa nu provina de la animale care au fost tratate cu antibiotice sau alte medicamente cu remanenta in lapte.

Trebuie mentionat ca respectarea conditiilor de zooigiena, de bunastarea animalelor si de igiena mulsului sunt conditii sinequanon pentru asigurarea calitatii laptelui materie prima.

b) Mod de actiune prin :

Echipe de lucru care se organizeaza astfel :

- Directorul executiv al Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite decizie prin care este numit responsabilul privind controlul calitatii laptelui materie prima

- se numesc prin aceeasi decizie medicii veterinari responsabili din cadrul Laboratorului Sanitar Veterinar care vor prelucra si interpreta probele afluite din teren, precum si medicii veterinari din teritoriu, care coordoneaza echipele de control

- se stabilesc echipele de control in functie de zonarea teritoriului, in asa fel ca aceste echipe sa acopere prin control tot judetul, alaturi de coordonatorul acesteia, facand parte si medicii veterinari concesionari, care au responsabilitati privind sanatatea animalelor sau igiena laptelui

- se stabilesc echipele pentru controlul unitatilor de procesare, care vor fi coordonate de catre medicii veterinari din cadrul D.S.V.S.A. si care vor avea in componenta lor si medici umani de la Compartimentul de Siguranta Alimentului

Dupa stabilirea echipelor si zonarea teritoriului se intocmeste programul de control aflat la Sectiunea III a acestui program. Programul contine urmatoarele elemente :

data controlului;

obiectivul de controlat;

medicul veterinar responsabil si componenta echipei;

tipul controlului;

felul si numarul probelor ce trebuiesc recoltate;

data cand aceste probe trebuiesc predate la laborator.

Se intocmeste un plan general si un plan individual pentru fiecare responsabil de echipa in baza caruia acesta va efectua controalele si recoltarea probelor, precum si planul pentru esalonarea probelor catre laborator.

Responsabilitati

1. Medicul veterinar numit responsabil prin decizie este obligat :

- sa intocmeasca planul judetean privind controlul calitatii laptelui materie prima, sa il prezinte si sa il sustina Directorului D.S.V.S.A. in vederea aprobarii

- sa intocmeasca planul propriu-zis de control si planul individual pe echipe, precum si esalonarea probelor catre laborator

- sa inainteze programul afluirii probelor catre responsabilii numiti din cadrul laboratorului pentru probele de apa, sanitatie si respectiv lapte

- sa inmaneze medicilor veterinari responsabili de echipa programul pentru control si afluire probe cu nota de serviciu, aprobata de Directorul D.S.V.S.A.

- sa preia impreuna cu colaboratorii sai raportarile, notele de control sau alte documente trimise din teren, pe care le centralizeaza

- sa intocmeasca sinteze asupra activitatii echipelor de control, pe care le prezinta Directorului D.S.V.S.A.

- sa urmareasca daca echipele respecta programul, daca sunt recoltate si afluite probele conform programului

- sa urmareasca daca buletinele de analiza ajung la medicii veterinari responsabili pentru ca acestia sa poata lua masurile ce se impun in cazul unor probe neconforme

Sefii de echipe au obligatia :

- sa respecte programul transmis de la D.S.V.S.A., iar in caz de modificare datorita unor factori obiectivi sa anunte de urgenta la D.S.V.S.A. modificarea efectuata in program

- sa transmita saptamanal responsabilului pentru controlul calitatii laptelui notele de control si sintezele controalelor efectuate, precum si procele verbale de contraventie sau propuneri de suspendare temporara sau definitiva a activitatii obiectivelor

- sa respecte intocmai esalonarea trimiterii probelor catre laborator

- sa efectueze controalele corect si sa inscrie in notele de control toate deficientele constatate, sa mentioneze masurile pentru remedierea deficientelor si sa inscrie obligatoriu data recontrolului

3. Membrii echipei din laborator :

- vor efectua analizele solicitate prin notele de insotire si vor anunta pe Directorul D.S.V.S.A. daca exista abateri de la normele privind recoltarea, ambalarea si transmiterea acestora

- vor anunta in timp util (pana la emiterea BA) rezultatele neconforme, prin telefon sau fax (sistemul rapid de alerta) responsabilului cu controlul calitatii laptelui materie prima si medicului veterinar care a recoltat proba

c) Analize de laborator

Sectiunea II

- Contaminare, contaminanti

- Controlul calitatii laptelui in :

A. Exploatatii :

- igiena animalelor

- igiena mulsului

- sanatatea animalelor

B. Centre colectare :

- centre la exploatatii

- centre ale procesatorilor

C. Procesare :

- receptie lapte

- flux tehnologic

Sectiunea III

- Planul propriu-zis pe echipe / zile :

- echipa de control - exploatatii

- echipa de control - centre colectare

- echipa de control - procesatori

- Esalonarea probelor

- Transmiterea rezultatelor :

- inapoi la ferma

- la procesator

- evidente laborator

- Sistemul rapid de alert

Sectiunea IV

- Masuri remediere

- Masuri contraventionale

- Alte masuri

Plan de masuri

privind imbunatatirea calitatii laptelui materie prima

PLANIFICAREA ACTIUNILOR DE SUPRAVEGHERE SI CONTROLUL

PRIVIND CALITATEA LAPTELUI MATERIE PRIMA

ECHIPELE DE CONTROL

TABEL

CENTRALIZATOR CENTRE LAPTE

ZONA TEREGOVA

TABEL

CENTRALIZATOR CENTRE LAPTE

ZONA RESITA

TABEL

CENTRALIZATOR CENTRE LAPTE

ZONA MOLDOVA NOUA

TABEL

CENTRALIZATOR CENTRE LAPTE

ZONA BOZOVICI

TABEL

CENTRALIZATOR CENTRE LAPTE

ZONA BOCSA

In baza planului prezentat mai sus o atentie deosebita a fost acordata unitatilor de procesare lapte.

In anul 2005 in judetul Caras Severin functionau un numar de cinci unitati de prelucrare a laptelui :

programul de control al acestor unitatii a fost dus la indeplinire de catre toti medicii veterinari implicati si anume, medici veterinari angajati pe perioada determinata, medici veterinari zonali sau de la CSVSA, inspectori serviciilor Igiena si sanatate publica, Inspectii si control din cadrul DSVSA. Vom reda in cele ce urmeaza in mod sintetic inspectiile si rezultatele acestor precum si masurile luate la unitatile de procesare a laptelui, care si-au incetat activitatea prin emiterea Ordonantei de suspendare a activitatii.

Mentionam ca unitatile SC FABRICA DE LAPTE ORAVITA SA si SC MILK WAY COMPANY SRL au respectat programele de restructurare si prin investitii de modernizare au ajuns sa aiba conditiile stipulate regulamentele CE, drept urmare acestea obtinand aprobarea pentru functionare cu stampila ovala, care permite comertul intracomunitar .

Activitaea medicilor veterinari cu libera practica reprezinta veriga de baza in lantul care asigura calitatea si igiena laptelui. Prin progamele de strategie nationala privind sanatatea animalelor se asigura supravegerea permanenta a efectivelor si depistarea in rtimp util a eventualelor boli implicit a celor ce evolueaza la bovine si care se pot transmite prin lapte.

Componenta de baza a supravegerii sanatatii animalelor in ceea ce priveste productia de lapte o reprezinta programul de supraveghere si combatere al mamitelor.

PLAN DE PREVENIRE SI DE COMBATERE A MAMITELOR

Pentru prevenirea si combaterea bolilor glandei mamare, este necesar ca intr-o unitate, toti factorii de raspundere (medicul veterinar, cadrele sanitare veterinare medii, mulgatorii si ingrijitorii) sa fie constienti asupra intregii probleme privind masurile tehnico - organizatorice care trebuie aplicate. Combaterea si asanarea bolilor glandei mamare se obtine in mod succesiv iar substantele medicamentoase sigure, ori cat de bune ar fi, nu pot rezolva problema.

Mentinerea sanatatii glandei mamare este o sarcina permanenta si orice neglijenta in privinta aplicarii masurilor igienice, poate compromite munca, uneori de ani de zile.

In scopul realizarii celor de mai sus, se va avea in vedere urmatoarele puncte :

1). Adapost igenic (iluminare, temperatura, umiditate, ventilatie, drenaj, stand adecvat rasei, asternut, crearea de maternitati si boxe individuale pentru vitei, padocuri corespunzatoare). Pentru evitarea accidentelor glandei mamare, se recomanda ecornarea.

2). Igiena pasunatului (pasuni fara mlastini, prevazute cu umbrare, fara maracinisuri, sursa de apa igienica, garduri fara sarma ghimpata)

3). Alimentatia. Se va avea in vedere administrarea de ratii echilibrate, diferentiate in functie de productie si stadiul de gestatie. Animalele bolnave de mamita vor primi o ratie micsorata. Laptele provenit de la animalele bolnave de mamita nu va fi dat in alimentatia viteilor si a omului.

4). Tehnica mulsului. Dispozitivele de muls mecanic trebuie controlate si supravegheate tot timpul pentru a evita la timp orice defectiune. Un vacuum prea ridicat, un tact pulsatil prea rapid, cauciucul mamelonar vechi, cu fisuri, etc. sunt factori predispozanti ai imbolnavirii glandei mamare. Respectarea cu strictete a igienei mulsului (atat igiena animalului cat si a mulgatorului),.

O atentie deosebita se va da ulgerii junincilor, care vor fi obisnuite treptat cu acest procedeu. Un mulgator nu poate supraveghea mai mult de doua dispozitive de muls. Dupa muls, se vor clati si dezinfecta paharele de muls, iar mamelonul se sterge usur cu o solutie dezinfectanta. Aparatele de muls vor fi depozitate intr-un loc anume, curat. Animalele care se mulg greu trebuie prezentate imediat medicului veterinar.

Controlul productiei de lapte ajuta la depistarea cauzelor privind scaderea cantitatii de lapte (cauze alimentare, boli ale glandei mamare si generale etc.).

Ordinea mulsului va fi urmatoarea : animalele sanatoase, animalele dubioase si animalele bolnave de mamita. Animalele dubioase si cele bolnave se vor mulge separat.

5). Repausul mamar Se introduce treptat, inainte cu 60 de zile de termenul fatarii. Se va observa starea glandei mamare, pentru a se putea lua la nevoie masuri terapeutice urgente.

6). Masuri pentru a nu introduce animale bolnave de mamita in efectiv. Dupa fatare este bine ca sa se faca un examen bacteriologic al secretiei lactate. Completarea efectivelor in unitatile de crestere sa se faca, pe cat posibil, din sursa proprie, cu animale cu origine cunoscuta, cu calitati genetice de productie si rezistente la imbolnaviri ale glandei mamare. In caz ca se aduc animale din alte unitati, acestea vor fi tinute in carantina si supuse examenelor (atat glanda mamara, cat si secretia lactata). Animalele cu mamite cronice si cu deformari ale glandei mamare trebuie reformate. 

7). Masuri de combatere a mamitei. Se va face periodic examenul clinic al glandei mamare, atat la vacile in plina productie, cat si la cele intarcate si juninci ; efectuarea testelor de diagnostic precoce a bolilor glandei mamare ; recoltarea de probe de lapte prin sondaj, pentru examene citopatologice. In cazul depistarii unor afectiuni mamare, animalele vor fi izolate si tratate de urgenta, dupa ce in prealabil s-a efectuat antibiograma.

8). Terapia Tratamentul animalelor bolnave se va face numai de catre medicul veterinar. Se recomanda inceperea tratamentului dupa mulsul de seara. Interzicerea livrarii de lapte de la animalele bolnave si tratate. Repetarea controlului bacteriologic de 2 ori in interval de 30 de zile. La animalele cu productie mare, la care tratamentul nu a dat rezultate in timpul activitatii glandei mamare, se recomanda efectuarea unui tratament in timpul repausului mamar.