Evaluarea motricitatii primare a copiilor cu paralizie

ASPECTE PRIVIND EVALUAREA MOTRICITATII PRIMARE A COPIILOR CU PARALIZIE CENTRALA. ELEMENTE COMUNE SI PARTICULARE SCOLILOR DE REEDUCARE NEURO-MOTORIE

Reeducarea neuro-motorie ramane un domeniu in care informatiile sunt intotdeauna ineficiente pentru a putea intelege si rezolva problemele atat de diverse care formeaza notiunea de "paralizie centrala". Cercetarile continue ne permit insa sa aflam "un pic mai mult" din etiopatogenia acestei afectiuni si sa cunoastem "un pic mai bine" metodele de evaluare utilizate pentru a stabili deficitul si restantul functional, in functie de care trebuie aplicat un un tratament corect si complet.

Trebuie sa se inteleaga "evaluarea" ca titlu de monografie, fiind deosebit de complexa si ampla. In nici un caz nu ar putea fi prezentata pe larg doar in cadrul acestui referat. De aceea am optat pentru o prezentare selectiva, tinand seama de existenta sau nu in literatura de specialitate a unor aspecte de evaluare publicate deja.

"Primul si ultimul act al kinetoterapeutului in procesul asistentei de recuperare functionala este evaluarea"[1]

In cadrul procesului de recuperare evaluarea reprezinta un sistem compus din tehnici de masurare si apreciere a rezultatelor, in raport cu obiectivele stabilite, specifice kinetoterapiei.

Dupa A. Dragnea evaluarea ofera "jalonare si posibilitati de control prin compararea planului de recuperare cu rezultatele obtinute".

"Masurarea, etapa de baza in procesul cognitiv, are la baza determinari cantitative, fiind astfel o o actiune prin care se atribuie valori numerice unor parametri"

Evaluarea reprezinta deci tabloul complex asupra starii patomorfofunctionale a pacientului, tablou care sta la baza strategiilor si programelor necesare remedierii acestor stari. Evaluarea este sfera larga, complexa care trebuie sa raspunda la toate intrebarile legate de pacient: care sunt disfunctiile acestuia, care sunt cauzele disfunctiilor, care este restantul functional, care este impactul psiho-socio-profesional asupra bolnavului si care este prognosticul. Trebuie sa ajunga in final sa determine programul de lucru al asistentei de recuperare, eficienta acestui program si necesitatea refacerii lui in functie de noile concluzii determinate de o noua apreciere.

Initial evaluarea este necesara pentru aprecierea deficitului ce urmeaza a fi recuperat si a restantului functional pe care se bazeaza capacitatile si activitatile copilului, iar in final evaluarea apreciaza rezultatele obtinute prin aplicarea programului de recuperare si concluzioneaza asupra masurilor care se impun eventual in continuare.

In cadrul dezvoltarii neuro-motorii scoarta cerebrala si evolutia sa filogenetica au rol primordial, prin formarea celor sase straturi corticale, caracteristice adultului si prin diferentierea celulelor nervoase tipice fiecarui strat. Procesul care sta la baza maturizarii structurii histologice a encefalului este reprezentat de mielinizarea pe regiuni, in ordinea aparitiei lor filogenetice, a axonilor celulelor nervoase. Astfel, in cea mai mare parte a scoartei acest proces incepe in prima luna de viata extrauterina.

"Cu cat rolul pe care il joaca scoarta cerebrala in dezvoltarea miscarii este mai mare, cu atat mai neorganizate sunt miscarile nou-nascutului, cu atat mai important este rezultatul final si anume complexitatea si diversitatea miscarilor adultilor". Aceasta este concluzia enuntata de Secenov pe baza faptelor care caracterizeaza procesul de dezvoltare al miscarilor la animale si la om.[3]

Studiile in domeniul neurologiei developmentale ale lui André Thomas asupra motricitatii nou-nascutului si a copilului, au aratat ca exista, inainte de tot ceea ce copilul poate invata, conduite motrice de natura reflexa si automatica reunite sub denumirea de motricitate primara. Este interesant de retinut ca S. Saint-Anne Dargassies demonstreaza pe baza datelor studiilor sale statistice ca anumite reflexe primare persista si dupa 3 luni, putand fi prezente si la nou nascutul normal mai mare de 7 luni.

Studiile personale efectuate pe grupuri de copii nascuti la termen si observatiile facute inaintea si in timpul acestui studiu (M. Le Metayer, 1981, 1986, 1989) au aratat ca, pe langa motricitatea primara exista "aptitudini motrice innascute", programate definitiv, care sunt observate din primele luni de viata si pe tot parcursul evolutiei motrice a omului - nu dispar.

Studiile clinice ale aptitudinilor motrice innascute, considerate ca fiind definitive pentru unii si ontogenetice pentru altii, au largit sfera conceptiilor despre organizarea motrica pe care ne putem sprijini pentru evaluarea tulburarilor date de leziuni la nivel central.

In cursul ontogenezei organizarea neuromotorie se modifica sub efectul maturizarii sistemului nervos. Acesta este motivul pentru care reactiile motrice produse pot avea doua caractere: "programare definitiva" - caracterul definitiv al programarii neuromotorii este evident si "ontogeneza" atunci cand raspunsul motric prezent din primele luni de viata se modifica sub influenta unor modalitati de reglare, atingand o dezvoltare completa dupa mai multe luni de viata.

ASPECTE COMUNE SCOLILOR DE REEDUCARE NEURO-MOTORIE

ASPECTE PARTCILARE SCOLILOR DE REEDUCARE NEURO-MOTORIE

ASPECTE PARTCILARE SCOLILOR DE REEDUCARE NEURO-MOTORIE

ASPECTE PARTCILARE SCOLILOR DE REEDUCARE NEURO-MOTORIE

Evaluarea reprezinta una dintre cele trei mari compartimente ale kinetoterapiei, alaturi de bazele teoretice, stiintifice ale miscarii in care sunt studiate structurile si mecanismele neuro-musculo-articulare si practica kinetica ce cuprinde tehnici, metode si metodologia de lucru propriu-zisa.

De accea rolul acesteia este primordial in procesul asistentei de recuperare functionala, fiind necesara pentru aprecierea deficitului si a restantului functional dar si pentru aprecierea rezultatelor obtinute in urma aplicarii programului de recuperare.

Evaluarea copiilor cu paralizie centrala este un proces complex care se diferentiaza de evaluarea adultului si in urma caruia se pot obtine, inca din primele saptamani de viata, date importante legate de prezenta sau nu a unor tulburari neuro-motorii.

Metodele de evaluare descrise de cele trei scoli de kinetoterapie in domeniul reeducarii neuro-motorii la copiii cu paralizie centrala au la baza aprecierea si interpretarea motricitatii primare (reflexe primare, reactii primare, reactii automate), motricitate care dispare in primele luni de viata.

Existenta aptitudinilor motrice innascute, descrise de M. Le Metayer, observate din primele luni de viata si pe tot parcursul evolutiei motrice a omului, a largit sfera conceptiilor despre organizarea motrica a copilului. Acestea reprezinta punctul de plecare in evaluarea tulburarilor date de leziuni la nivel central.

Cele doua caracteristici ale reactiilor motrice, de a fi programate definitiv sau de a fi ontogenetice, sunt date de modificarea, sub efectul maturizarii sistemului nervos, a organizarii neuromotorii si stau la baza interpretarii rezultatelor obtinute in urma evaluarii nou-nascutului si copilului mic.