Gusa simpla tiroidiana - etiopatogenie, diagnostic, tratament

Gusa simpla tiroidiana - etiopatogenie, diagnostic, tratament

Crestere morbida de volum. Definitia exclude un substrat morfologic - inflamatie, neoplazie sau functional - hipo, hipertiroidism.

Pot fi congenitale sau dobandite cu aparitie sporadica datorita unor factori genetici sau de mediu care nu afecteaza populatia generala ori endemica cand intereseaza peste 10% din aceasta (predominant la grupa de varsta 6-12 ani) in special in zonele geografice cu deficit cronic de iod. In tara noastra, considerata in trecut ca endemica profilaxia iodata a redus incidenta gusii aducand romania la stadiu de teritoriu gusogen moderat.

Etiopatogenie:

In etiopatogenia gusii simple este incriminat in primul rand deficitul cronic de iod, severitatea afectiunii fiind proportionala cu importanta acestuia. In afara studiilor epidemiologice rolul carentei de iod este sustinut si de cercetarile experimentale.

Se adauga tulburarile congenitale de metabolism cu implicatii asupra captarii, organificarii si cuplarii iodtirozinelor si dezordinii ale iodproteinelor serice, ambele conducand in final la compromiterea hormonogenezei. Aceste defecte de metabolism pot fi transmise fie in mod recesiv autozomal dar si in mod dominant.

Au mai fost incriminate in aparitia gusii excesul de iod (efectul Wolff-Chaikoff) in diverse varietati de tiroidite (Hashimoto, de Quervain, Riedel) sau neoplazii ale glandei, tezaurismoze sau afectiuni granulomatoase, expunerea la radiatii ionizante, diverse medicamente cu continut de iod: propiltiouracil, salicilati, fenilbutazona.

Diagnostic:

Gusa simpla netoxica are o evolutie lenta intinsa pe ani si chiar decenii cu manifestari legate de dimensiuni si localizare fiind descoperita fortuit sau la consultul medical solicitat fie din motive cosmetice fie de teama unui cancer.

De regula pacientul prezinta o formatiune de aspect difuz uni (nodul dominant) sau multinodular, interesand simetric sau nu ambii lobi putand atinge dimensiuni din cele mai variate uneori chiar impresionante umpland fosa suprasternala.

Majoritatea cazurilor sunt aasimptomatice dar in unele situatii pacientii pot avea senzatie de tensiune sau chiar durere locala, sufocare ca si simptome proprii diverselor complicatii.

Gusa difuza de aparitie recenta, ferma la palpare, vascularizata (freamat la auscultatie) este caracteristica stadiului parenchimatos hiperplazic in timp ce consistenta moale sau renitenta, regulata sau boselata traduce stadiul coloid.

Palparea apreciaza dimensiunile, volumul si consistenta (ferm - elastica pana la dur - lemnoasa in unele cancere sau in tiroidita Riedel), caracterul difuz sau nodular, simetric sau nu, limitele, sensibilitatea ca si prezenta adenopatiei laterocercvicale si din nou, motilitatea cu deglutitia.

Cu ocazia miscarilor de deglutitie formatiunea ascensioneaza - patognomonic pentru apartenenta tiroidiana a acesteia - semnul Testut.

Tratament:

Componenta profilactica prin administrarea de iod pentru completarea necesarului zilnic la persoanele din regiuni endemice. Gusile induse medicamentos se remit la oprirea tratamentului.

Indicatiile tratamentului chirurgical sunt mai putin legate de aspectele de ordin estetic fiind stabilite prin evaluare clinica, ultrasonografie si mai ales pe rezultatele PBAS.

Simptomele de compresiune datorate volumului si pozitiei, hipertiroidismul asociat refractar unei terapii medicale, fenomenele dureroase recurente si mai ales cresterea de colum sunt indicatii pentru o exereza glandulara in general conservatoare uni sau bilaterala.

Chirurgia leziunilor benigne presupune in leziunile cert unilaterale lobectomia subtotala sau totala cu sau fara ridicarea istmului. Pentru gusile difuze si mai ales polinodulare care intereseaza ambii lobi tiroidectomia subtotala constituie procedeul de electie desi exista specialisti care recomanda si exerezele totale pentru a preveni eventuale recidive.