Importanta exercitiului fizic in sarcina

Importanta exercitiului fizic in sarcina

Utilitatea exercitiilor fizice pentru mame reprezinta un mare beneficiu spre a face fata necesitatilor sarcinii, nasterii si refacerii mai rapide la starea anterioara.

Orice femeie este interesata sa-si antreneze din timp organismul, sa dispuna de o musculatura bine dezvoltata si supla, sa preintampine eventualele probleme patologice.

"In absenta problemelor medicale si obstetricale, femeia gravida poate ramane activa fizic practicand exercitiul fizic, ce ii da sentimentul unei vieti normale.

Exercitiile fizice recomandate in aceasta perioada pre- si postnatala pot contribui mult la evitarea unor probleme cardiovasculare (hipertensiune, varice), a osteoporozei, a insuficientei respiratorii datorate expansiunii pulmonare aparuta odata cu dezvoltarea sarcinii, a constipatiei, anxietatii sau depresiei. Pentru multe gravide usureaza disconforturile reprezentate de durerile lombare datorate modificarilor posturale ce intervin odata cu schimbarea centrului de greutate, deposturari care pot vicia derularea miscarilor, ajungandu-se la incarcari neadecvate la nivelul structurilor articulare, la o scadere a randamentului lor si deci la aparitia precoce a oboselii.

Dezechilibrele musculaturii striate de la nivelul abdomenului si a zonei lombare atrag de obicei aparitia hiperlordozei lombare si prin compensare, a cifozei dorsale.

Odata cu cresterea in greutate a gravidei apare tendinta de aplatizare a boltei plantare. Implicarea atat de importanta a musculaturii in postura si aliniere explica importanta programului kinetic in profilaxia si tratarea acestor modificari."[1]

"Modificarile fiziologice din sarcina impun totusi limitari ale efortului fizic.

Sarcina determina schimbarea centrului de greutate, modificari posturale cu riscul aparitiei tulburarilor de echilibru dupa exercitiul fizic agresiv (jogging prelungit, ski). Capacitatea maxima respiratorie scade in sarcina iar oxigenul disponibil pentru efortul fizic este scazut. Necesarul de oxigen al gravidei este crescut chiar in repaus. Senzatia de oboseala este mai precoce. Greutatea aditionala si laxitatea articulara din sarcina predispun la accidente. Dupa luna a patra, decubitul dorsal duce la compresia vaselor mari cu bradicardie, vertije, hipotensiune si scaderea fluxului sangvin uterin. La gravide, disiparea caldurii corporale este mult mai eficienta decat in afara sarcinii, mecanism de adaptare care poate proteja fatul. In afara sarcinii, dupa 20 de minute de exercitiu fizic, temperatura corpului creste cu 1,6 grade iar la gravide ramane constanta sau scade usor.

O temperatura de peste 39s C in primele 3 luni de sarcina creste riscul aparitiei defectelor de tub neural. De aceea, supraincalzirea in timpul exercitiilor trebuie evitata.

Efortul fizic poate fi mentinut pe toata perioada sarcinii si lehuziei la acelasi nivel ca in afara sarcinii, cu exceptia sportului de performanta, el efectuandu-se dupa indicatii specifice fiecarei perioade a sarcinii.

O pacienta sedentara nu trebuie determinata sa inceapa un program agresiv de gimnastica in timpul sarcinii dar trebuie incurajate exercitiile usoare care cresc flexibilitatea musculara si tonusul. Gravidele care nu au timp sau nu doresc sa participe la un program regulat, pot adopta un stil de viata activ si anume: 30 min/ zi de activitate fizica moderata: plimbare, ciclism, gradinarit sau activitate casnica."

S-a demonstrat ca exercitiul fizic moderat nu afecteaza nici mama, nici fatul iar revenirea postpartum este mult mai precoce. De asemenea, s-a demonstrat ca nou-nascutii mamelor care au avut o activitate fizica intensa in timpul sarcinii sunt cu 220 grame mai mici decat ai mamelor sportive care au incetat activitatea pe parcursul acesteia, diferenta considerata nesemnificativa si realizata pe seama tesutului adipos.

Acestia s-au situat in limitele normale de greutate la nastere.

Urmariti la 5 ani postpartum, au avut un coeficient de inteligenta si o dezvoltare a vorbirii semnificativ mai mari decat la alti copii iar proportia tesutului adipos a ramas in continuare mai mica.