MIOCARDITELE (M)

MIOCARDITELE (M)

Definitie: Sunt caracterizate prin infiltrat inflamator al miocardului cu necroza si/sau degenerescenta miocitelor adiacente.

Etiologie: Pe locul intai se plaseaza miocarditele infectioase (virale, bacteriene, rickettsiene, fungice, parazitare). Pe locul secund sunt miocarditele neinfectioase (ur­mare a unor boli autoimune, reactii de sensibilizare, diverse procese toxice, radiatii, s.a.).

Tabloul clinic: Simptomatologia se face simtita in cateva zile prin tulburari car­diace si generale: dispnee, palpitatii, dureri precordiale, ameteli, sincope, repetate, senzatie de oboseala. Pacientul poate prezenta si semne de boala virala (febra, catar, curbatura); uneori acestea preced semnele cardiace cu 1-2 saptamani.

La examenul obiectiv bolnavul apare suferind, tahicardic sau tahiaritmic, obosind la cel mai mic efort fizic; el are cardiomegalie si dezvolta rapid semne de insuficienta cardiaca.

Examenele paraclinice: Datele de laborator sunt nespecifice dar utile (VSH cres­cuta, modificari ale hemoleucogramei si electroforezei). Electrocardiograma arata modificari de faza terminale (ST-T) si tulburari de ritm. Diagnosticul si supravegherea pacientului se stabilesc cu ajutorul echocardiografiei. Diagnosticul de certitudine il asigura biopsia endomiocardica.

Evolutia, complicatiile si prognosticul depind de precocitatea diagnosticului, de etiologia bolii, de varsta bolnavului si de existenta altor boli cardiace sau generale.

Tratamentul presupune masuri igienico-dietetice (repaus absolut la pat prin in­ternare in spital, regim alimentar hiposodat), precum si tratarea infectiei care a deter­minat miocardita. Se recomanda, de asemenea, tratament pentru prevenirea compli­catiilor (insuficienta cardiaca, aritmii). In unele cazuri se face si tratament imuno­supresiv.