Medicatia antidiabetica si antitiroidiana

Medicatia antidiabetica si antitiroidiana

Diabetul zaharat este afectiunea metabolica cea mai frecvent intalnita ce se  caracterizeaza printr-un deficit relativ sau absolut de insulina manifestat prin hiperglicemie ± glicozurie la care se asociaza modificari lipidice si proteice la fel de importante.

Din punct de vedere clinic distingem:

Diabet zaharat insulino - dependent (tip I) (juvenil) caracterizat prin deficit secretor absolut de insulina

Diabet zaharat insulino - independent (tip II) (al adultului) caracterizat pri deficit secretor relativ de insulina

Obiectivele tratamentului in diabet zaharat

Reducerea si mentinerea valorilor glicemiei cat mai aproape de valoarea normala (maxim 120 de mg%)

Prevenirea complicatiilor secundare evolutiei bolii (micro si macroangiopatia diabetica)

Medicatia antidiabetica cuprinde

1. Insulina

2. Antidiabeticele orale: sulfamidele hipoglicemiante

biguanidele

Insulina

Este medicatia de substitutie a bolnavului cu DZ tip I.

Indicatiile insulinoterapiei

Diabetul zaharat tipul I de ce apare la persoane tinere

Diabetul zaharat tip II  la care medicatia orala antidiabetica dupa mai mult de 10 ani de utilizare devine ineficienta.

Diabetul zaharat tip II decompensat metabolic sau inaintea unei interventii chirurgicale sau a unor situatii stresante pe o perioada de cateva saptamani sau luni

Gravida diabetica (diabetul gestational) necesita tratament cu insulina pana in momentul nasterii deoarece antidiabeticele orale sunt teratogene.

In practica medicala exista diferite preparate de insulina care se diferentiaza intre ele prin:

provenienta ingredientului

gradul de puritate

timpul necesar instalarii efectului si durata lui

Preparatele insulinice

Insulinele conventionale - obtinute din pancreasul de porc si de bovine

au o purificare incompleta, motiv pentru care sunt antigenice; sunt amestecuri de insuline bovine/porcine - 70% / 30%

Insulinele monocomponent - au aceeasi sursa de obtinere ca precedentele, dar sunt supuse unui inalt proces de purificare, reducandu-se riscul reactiilor antigenice.

Insulinele umane - au structura insulinei omului si sunt obtinute fie prin inginerie genetica, fie semisintetic. Tind a le inlocui pe cele de provenienta animala.

In functie de durata de instalare a actiunii, insulinele pot fi:

cu actiune rapida (8 h)

cu actiune medie sau intermediara (12 - 14 h)

cu actiune lenta sau prelungita (~ 24 h)

Exemple de preparate insulinice:

Cu actiune rapida: Actrapid MC. sol injectabila 40 UI/ ml, 10 ml

Humulin - HM sol injectabila 40 UI/ ml, 10 ml

Cu actiune medie: Humulin - N sol injectabila 40 UI/ ml, 10 ml

Insulatard novolet 100 UI/ ml, 3 ml

Semilente - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Cu actiune lenta: Monotard - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Lente - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Humulin - L 40 UI/ ml, 10 ml

Ultralente - MC 40 UI/ ml, 10 ml

Principiile terapiei cu insulina

Tratamentul cu insulina se face de obicei prin injectii subcutane, cu ace de 1 - 1,5 cm lungime in una din zonele urmatoare: peretele abdominal, regiunea deltoidiana a bratelor, coapse, fese, periombilical. Locul injectarii trebuie in permanenta schimbat cu 2 - 3 cm pentru a evita aparitia lipodistrofiei mentinandu-se aceeasi zona anatomica. Cand se schimba zona anatomica trebuie avuta in vedere si viteza de absorbtie a insulinei in noua zona. Cea mai lenta - zona deltoidiana respectiv cea mai rapida - zona abdominala.

Administrarea insulinei se face inaintea meselor cu 15 - 30 minute pentru cele rapide, cu 45 minute pentru cele medii si cu 60 minute pentru cele lente.

Fiecare pacient de peste 12 ani trebuie sa invete sa-si faca singur injectia. Injectarea trebuie facuta strict subcutan la adancime de 1 - 1,5 cm. Administrarea intradermica va duce la intarzierea absorbtiei.

Injectarea insulinei trebuie sa nu fie dureroasa. Durerea apare:

cand au ramas urme de alcool pe piele inaintea injectarii

injectarea este intradermica si nu subcutana

Pastrarea insulinei se face la temperatura de 5sC, motiv pentru care vara va fi pastrata la frigider, iar iarna intre ferestre. De aceea inainte de administrare flaconul va fi incalzit intre palme, iar insulinele medii sau lente vor fi agitate in prealabil pentru omogenizare.

Modul de administrare al insulinelor

I. Tratamentul clasic se poate face cu una din urmatoarele variante:

o singura injectie cu insulina lenta administrata dimineata sau seara la ora 11 - de ales la diabeticii varstnici

doua injectii cu insulina medie administrate dimineata si seara la interval de 12 ore

trei injectii cu insulina rapida administrate dimineata, pranz si seara

Dozele folosite sunt de 0,6 - 0,8 UI/kg corp

II. Tratamentul intensificat cu insulina consta in individualizarea terapiei de la un pacient la altul si de la o zi la alta prin controlul glicemiei si/sau al glicozuriei de 3 - 4 ori pe zi. Cu acest tip de terapie sunt evitate tendintele la hiperglicemie (in subdozaj) sau hipoglicemie (in supradozaj) oscilatiile diurne ale glicemiei fiind mentinute constante in jurul valorii de 130 mg/dl

Acest tip de terapie este foarte eficient, dar este si costisitor neputandu-se adresa tuturor pacientilor.