Principalele componente ale sistemului nervos

Obiective: Insusirea notiunilor fundamentale de anatomia sistemului nervos, precum si de functionare corelativa a componentelor structurale ale acestuia.

Din punct de vedere functional sistemul nervos se caracterizeaza prin functionarea corelativa a sistemului nervos somatic (al vietii de relatie) si a sistemului nervos vegetativ (sau autonom).

Sistemul nervos somatic pune in legatura organismul cu mediul inconjurator. Prin sistemul nervos somatic se transmit impulsuri de la receptori la centrii nervosi din s.n.c. si de la centri la muschii scheletici. Activitatea sistemului nervos somatic poate fi controlata constient (voluntar), sau poate fi involuntara.

Coordonarea, integrarea si adaptarea activitatii viscerale sunt realizate de sistemul nervos vegetativ. In componenta sistemului nervos vegetativ intra fibre senzitive, motorii si centrii nervosi. Fibrele motorii conduc impulsuri la musculatura neteda a organelor interne, precum si la glande. Activitatea sistemului nervos vegetativ este autonoma, neputand fi controlata voluntar.

In functie de situtia sa topografica sistemul nervos se divide in doua parti: sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.

Encefalul si maduva spinarii formeaza sistemul nervos central, asezat in interiorul cavitatilor osoase ale cutiei craniene si canalului rahidian. Nervii si ganglionii (grupari de pericarioni) asociati nervilor, situati inafara cavitatilor osoase formeaza sistemul nervos periferic.

Semnalele senzitive generate in receptorii analizatorilor sunt conduse in s.n.c. prin nervii periferici si pot da nastere la raspunsuri reflexe sau la senzatii constiente. Analiza si prelucrarea informatiilor incepe inca in receptori, continuand in s.n.c. S.n.c. are capacitatea de a depozita o parte din informatiile receptate, sub forma de memorie si de a utiliza apoi aceste informatii in derularea unor procese psihice superioare cum sunt invatarea, gandirea, imaginatia, etc. S.n.c. este de asemenea capabil sa elaboreze raspunsuri adecvate care ajung la organele efectoare prin nervii periferici.

Sistemul nervos central

S.n.c. este format din encefal si maduva spinarii, protejate de cavitatile osoase ale cutiei craniene, respectiv canalului vertebral. Tesutul nervos este invelit de 3 membrane conjunctive, numite meninge. Acestea sunt duramater, situata la exterior, in imediat contact cu tesutul osos, arahnoida, situata la mijloc si piamater, situata la interior, in imediat contact cu tesutul nervos. Spatiul dintre arahnoida si piamater este plin cu lichid cefalorahidian.

Maduva spinarii, situata in interiorul canalului vertebral este formata din substanta cenusie si substanta alba. Pe sectiune transversala la interior se afla substanta cenusie, care contine neuroni intercalari, soma si dendritele neuronilor eferenti si portiunea terminala a neuronilor aferenti. In jurul substantei cenusii se afla substanta alba, formata din axonii neuronilor, inveliti in teaca de mielina, grupati in cai de conducere ascendente (care conduc informatii senzitive de la maduva spre etajele nervoase superioare), respectiv in cai descendente (care conduc informatii motoare de la etajele superioare ale sistemului nervos la maduva spinarii).

Encefalul este alcatuit din sase componente: bulbul rahidian, puntea lui Varolio, mezencefalul (grupate in trunchiul cerebral), cerebelul, diencefalul (alcatuit din talamus, epitalamus, metatalamus, hipotalamus) si emisferele cerebrale. La interiorul encefalului se afla patru cavitati aflate in legatura una cu alta, numite ventricule cerebrale si care sunt pline cu lichid cefalorahidian.

Trunchiul cerebral este formatiunea anatomica ce face legatura intre cerebel, maduva spinarii si emisferele cerebrale. In interiorul trunchiului cerebral se afla substanta reticulata, de culoare cenusie, formata din corpuri celulare neuronale. Acesti neuroni sunt aranjati in retea, primind si integrand informatii din toate regiunile s.n.c. Caile care conecteaza substanta reticulata cu celelalte componente ale s.n.c. constituie sitemele reticulat ascendent si descendent. Sistemul reticulat ascendent este in legatura cu procese psihice extrem de importante, ca de exemplu starea de veghe si atentia. Sistemul reticulat descendent este implicat in controlul activitatii musculare. Unii din neuronii situati in substanta cenusie se grupeaza in nuclei, devenind centri integratori ai trunchiului cerebral, cu rol in controlul functiilor vitale: centrul cardiovascular, respirator, al deglutitiei, etc. De asemenea, unii neuroni ai trunchiului cerebral se grupeaza in nuclei cu rol in procesarea informatiilor culese prin nervii cranieni.

Cerebelul, conectat cu trunchiul cerebral prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi este implicat in controlul functiei musculare, al posturii, echilibrului, al coordonarii si invatarii miscarilor. Este format din substanta cenusie (corpuri celulare neuronale) situata la suprafata sa, alcatuind cortexul cerebelos, sau la interiorul sau, in masa de substanta nervoasa, alcatuind nucleii cerebelosi, respectiv substanta alba (axonii mielinizati ai acestor neuroni) alcatuind caile de conducere care conecteaza cerebelul cu celelalte componente ale s.n.c.

Diencefalul este constituit din patru regiuni: talamus, hipotalamus, epitalamus, metatalamus.

Talamusul prezinta in interiorul sau mai multi nuclei care sunt statie de releu sinaptica pe caile ascendente corticale.

Hipotalamusul, situat in vecinatatea talamusului si a hipofizei (cea mai importanta glanda endocrina) are un rol esential in integrarea corelativa a functiilor nervoase si endocrine. Hipotalamusul intervine in controlul homeostaziei (echilibrul hidric, termoreglarea, activitatea sistemului nervos vegetativ) si in reglarea unor comportamente instinctuale esentiale (alimentar, sexual, ritmul circadian). Prin relatia anatomica de vecinatate pe care o are cu hipofiza, hipotalamusul este implicat in controlul activitatii endocrine.

Emisferele cerebrale sunt formate (ca dealtfel si celelalte componente ale sistemului nervos central) din substanta cenusie si din substanta alba. Substanta cenusie este situata la exterior si formeaza scoarta cerebrala, sau cortexul cerebral, respectiv la interior, formand nucleii subcorticali.

Cortexul fiecarei emisfere prezinta patru lobi: frontal, parietal, temporal, occipital), fiind constituit din corpuri celulare neuronale dispuse in sase straturi. Cortexul este cutat, formand circumvolutiuni sau girusuri. Prezenta circumvolutiunilor permite cresterea semnificativa a suprafetei cerebrale. Exista o relatie de directa proportionalitate intre coeficientul de cutare al cortexului si nivelul evolutiv al unei specii. Rolul cortexului cerebral este esential in controlul integrator al activitatii psihice.

Nucleii subcorticali sunt mase de substanta cenusie aflate in masa emisferelor cerbrale. Cei mai importanti sunt corpii striati (numiti si ganglioni bazali sau corpi bazali). Rolul corpilor striati este de a controla miscarile, postura si comportamente mai complexe.

Substanta alba se afla sub cea cenusie, alcatuind masa emisferelor cerebrale si este formata din fibre nervoase (axoni mielinizati) ascendente sau descendente care conecteaza scoarta cerebrala cu formatiunile subcorticale, sau fibre nervoase de asociatie care conecteaza diverse zone ale scoartei cerebrale intre ele. Emisferele cerebrale sunt separate prin santul interemisferic si legate intre ele prin manunchiuri de fibre nervoase ce formeaza comisuri (de exemplu corpul calos).

O zona importanta a encefalului care cuprinde atat substanta alba cat si cenusie este sistemul limbic. Sistemul limbic este format din structuri nervoase interconectate din lobii frontali, temporal, talamus, hipotalamus, fiind implicat in controlul proceselor afective, precum si in derularea unor functii psihice complexe, ca de exemplu invatarea.

Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic este constituit din fibre nervoase care realizeaza legatura intre s.n.c. si restul organismului. Aceste fibre nervoase se grupeaza formand nervi.

Sistemul nervos periferic este alcatuit din 43 de perechi de nervi, 12 perechi fiind nervii cranieni, iar 31 de perechi fiind nervii spinali.

Un nerv poate contine fibre nervoase (axoni) ai neuronilor senzitivi sau motori. Nervii spinali contin atat fibre senzitive, cat si motoare (fiind nervi micsti), iar nervii cranieni pot contine fibre senzitive, motoare, sau ambele (fiind prin urmare senzitivi, motori, sau micsti). Nervii care compun sistemul nervos periferic pot fi constituiti din fibre aferente (care transporta informatii de la receptorii periferici la s.n.c.), sau din fibre eferente (care transporta informatii de la s.n.c. la glande sau muschi). In cazul fibrelor aferente traseul cailor somatice (ale vietii de relatie), -aferenta somatica- este comun cu al celor vegetative (al functiilor de nutritie) -aferenta vegetativa. In cazul cailor eferente exista deosebiri anatomice esentiale intre sistemul nervos somatic si sistemul nervos vegetativ. Eferenta somatica este constituita din toate fibrele nervoase care fac legatura intre s.n.c. si musculatura scheletica. Eferenta vegetativa realizeaza inervatia musculaturii netede a organelor interne, a muschiului cardiac, precum si inervatia glandelor. Intre cele doua tipuri de eferente exista deosebiri structurale si functionale.

Teme

Care este rolul sistemului nervos somatic?

Cum se clasifica topografic sistemul nervos?

Care sunt rolurile sistemului reticulat ascendent si descendent?

Cum se distribuie substanta cenusie si substanta alba la nivelul emisferelor cerebrale?

Ce este sistemul limbic si care este rolul sau?