Simptomatologie clinica a aparatului digestiv

Simptomatologie clinica a aparatului digestiv

a.Manifestari generale

Febra: apare frecvent in bolile digestive infectioase, fiind uneori insotita de frisoane, cum ar fi: angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acuta;

Subfebrilitati: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice, hepatite cronice cu citoliza, perioade evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc.

Stari septice febrile: abcese hepatice si subfrenice, neoplasm de colon, hepatocarcinom primitiv.

b. Facies – modificarea lui in peritonite acute pana la cel hipocratic (obraji subti, nas ascutit, buze uscate, ochi infundati in orbite); facies cirotic - cu coloratie icterica, hiperemie sau teleangiectazii ale obrajilor, buze si limba carminate, stelute vasculare; disparitia firelor de par din treimea externa a sprancenelor; xantelasme in unghiul intern al ochilor la pacientii cu dislipidemie sau colestaze cronice, ciroza biliara primitiva, etc.

c. Scaderea ponderala: apare la pacienti cu neoplasme digestive comsumptive sau la cei cu stari febrile prelungite, varsaturi sau diaree, anorexie prelungita. La acesti bolnavi poate apare si deshidratarea (pliu cutanat persistent, limba prajita). Trebuie mentionat ca pacientii obeji pot asocia boli precum: steatoza hepatica, litiaza biliara, pancreatite cronice, etc.

d. Starea generala: este alterata in sindroame acute de tip: perforatii digestive, ocluzii intestinale, infarct mezenteric,etc.

e. Pozitia antalgica: specifica in criza de ulcer (flexia ventrala cu apasarea mainii pe abdomen sau pozitia ghemuita); pozitia culcat, nemiscat cu respiratii superficiale, in peritonite acute, etc.

f. Paloarea: apare dupa hemoragii digestive superioare fiind asociata cu anemii, hipotensiune, colaps; culoarea palid teroasa apare la cei cu neoplazii digestive (gastrice, pancreatice), etc.

g. Icterul apare la pacientii cu hepatopatie cronica, ciroza hepatica, icter mecanic (diverse cauze: biliare, pancreatice, hepatice).

H .Modificari ale fanerelor: hipotricoza axilara si pubiana in ciroza hepatica.

Manifestari functionale

1.Tulburari ale apetitului

Apetitul reprezinta dorinta de a ingera anumite alimente, reflex dobandit prin experiente anterioare, mai ales gustative.

Reglarea nervoasa a acestui reflex se realizeaza la nivelul hipotalamusului, unde exista centrul foamei si al satietatii prin legaturi functionale cu centrii corticali ai sistemului limbic si amigdalian. Necesitatea de alimentare este conditionata de valoarea calitativa si cantitativa a alimentelor precum si prin stimuli cu punct de plecare la nivelul stomacului (depinde de starea mucoasei gastrice, secretia de acid clorhidric, tonusul parietal gastric si duodenal). Factorul psihic este decisiv in reglarea apetitului.

Aceste tulburari ale apetitului sunt:

Inapetenta – lipsa sau diminuarea dorintei de a manca; ea trebuie diferentiata de satietatea precoce care apare in rezectii gastrice, hipotonie gastrica, gastrita atrofica

Anorexia – absenta foamei sau apetitului si poate fi: selectiva (doar pentru anumite alimente, tipica fiind anorexia pentru carne in neoplasmele gastrice); totala (pentru toate alimentele, frecvent psihica); progresiva, in cancerul gastric; falsa, datorita fricii de a produce durere la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal, odinofagie); psihica cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumori cerebrale).

Hiperorexia – cresterea apetitului, in perioade de convalescenta dupa unele boli, in eforturi mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.

Polifagia – nevoia de ingerare a unor cantitati mari de alimente in dorinta de obtinere a satietatii: in diabet zaharat, afectiuni infectioase ale hipotalamusului.

Bulimia – senzatia imperioasa de a ingera cantitati mari de alimente care depasesc nevoile organismului: in psihoze, leziuni frontale.

Paraorexia – reprezinta pervertirea apetitului: pica (ingestia de produse nealimentare la gravide sau la oligofreni); geofagia (foamea de pamant); malacia (dorinta de a ingera alimente acide).

2.Durerea abdominala

Este unul din cele mai frecvente semne ale bolilor digestive fiind caracteristic aproape fiecarui organ. Ea poate fi de natura chimic-iritativa (perforatii) sau mecanica (volvulus, ocluzie).

A. Durere de origine abdominala

– data de organele cavitare digestive (esofag, stomac, duoden, intestin subtire, colon, cai biliare, pancreas)

data de afectiuni peritoneale - peritonite

- data de boli vasculare: tromboza mezenterica, angor abdominal, anevrism de aorta  abdominala

- afectiuni care determina distensia capsulelor unor organe: perisplenita, perihepatita

B. Durere de cauze extraabdominale

toracica: pleurezie bazala, pericardita, IMA

de perete abdominal: miozite, zona zoster

renourinara: litiaza renala, PNA si PNC

genitala: metro-anexite, chist ovarian torsionat, sarcina extrauterina

iradiere de la procese ale coloanei vertebrale si ale maduvei spinarii

dureri in afectiuni metabolice: uremie, porfirie, DZ, tetanie