Socul

Socul

Definitie - este un sindrom biologic si clinic caracterizat de perfuzia tisulara inadecvata asociat, cel mai adesea, cu distructie celulara si capabil de a se autointretine si agrava. Colapsul reprezinta o prabusire tensionala acuta care nu permite interventia imediata a mecanismelor homeostatice. Uneori este interpretat ca o etapa a socului dar nu se confunda cu acesta, putand declansa moartea inainte de interventia mecanismelor compensatorii. Este considerat a fi o reactie vaso-vagala.

Caracteristicile socului sunt reprezentate de:

Perfuzia tisulara inadecvata in raport cu necesitatile celulare

Balanta inadecvata intre cerere si oferta la nivel tisular

Clasificare:

Socul hipovolemic - consecinta a pierderii de volum circulant, fie hemoragie fie la nivelul diverselor compartimente, inclusiv spatiul III al lui Randal (retroperitoneal)

Socul traumatic - produs prin combinatia dintre pierderile hipovolemice si distructia tisulara importanta. In evolutia sa se poate supraadauga sepsisul

Socul cardiogen - apare prin insuficienta de pompa a inimii

Socul septic - forma complexa de soc pe baza unui sindrom de raspuns inflamator sistemic. Evolutiv are doua forme, cald si rece.

Socul neurogen - apare prin denervare ca in cazul leziunilor traumatice spinale

Socul din insuficienta suprarenala acuta - nu este intotdeauna incadrata in soc, apare in contextul unei insuficiente preexistente precipitate de cauze diverse (traumatisme, interventii) - se caracterizeaza prin insuficienta hemodinamica severa care raspunde la administrarea de corticosteroizi

Fiziopatologie:

Leziuni celulare specifice - modificari mitocondriale (vacuolizare, pierderea cristelor) care se coreleaza cu gradul hipoxiei. Disfunctia mitocondriala este cauza scaderii de ATP. Cresterea Ca intracel cu rol de mesager secund - duce la disfunctii de transport datorita polarizarii.

Prin baroreceptori se realieaza mobilizarea rezervelor sanguine si centralizarea microcirculatiei spre creier si cord cu sacrificarea celorlalte teritorii. Un moment cheie il constituie aparitia sindromului de raspuns inflamator sistemic care declanseaza o noua cascada de mediatori (teoria dublei lovituri). In modelarea acestor reactii intervin mecanisme variate de control neuroendocrin si paracrin local (vasoconstrictie la nivel microcirulator alfa1 mediata, cresterea osmolaritatii.