TULBURARI MUSCULO-OSTEO-ARTICULARE

TULBURARI MUSCULO-OSTEO-ARTICULARE

Conform definitiei legale, unanim acceptate, boala profesionala poate fi provocata de factorii mediului de munca (toxice, pulberi, zgomot, radiatii etc.) si de suprasolicitarea anumitor organe si sisteme ale organismului, in timpul efectuarii activitatii (sarcinilor profesionale).

Factorii etiologici principali care stau la baza aparitiei bolilor aparatului musculo-osteo-articular sunt:

q      excesul de efort musculo-osteo-articular;

q      sprijinirea sau apasarea oaselor, muschilor sau articulatiilor pe un plan dur, timp indelungat;

q      actiunea vibratiilor mecanice cu intensitate ce depaseste limitele admise asupra muschilor, oaselor, articulatiilor.

Excesul de efort (stres mecanic) musculo-osteo-articular este reprezentat de:

o      intensitatea mare a efortului musculo-osteo-articular - in special cel localizat pe anumite segmente ale acestui aparat -, care priveste urmatoarele elemente:

intensitatea efortului;

durata efortului;

ritmul in care se desfasoara efortul;

durata efortului;

varsta celui expus solicitarii, mai vulnerabili fiind adolescentii si varstnicii;

o      miscari repetitive: miscari stereotipe cu frecventa mare efectuate timp indelungat;

o      miscari in articulatii cu amplitudine care o depaseste pe cea fiziologica;

o      efort static prelungit, mai ales intr-o postura nefiziologica impusa de un utilaj necorespunzator ergonomic.

Efectul acestora este sporit de factorii etiologici favorizanti:

o      factori care depind de organism:

deficiente ale aparatului musculo-osteo-articular (locomotor);

tulburari endocrine;

obezitate;

varsta;

infectii de focar;

tulburari circulatorii de tip aterosclerotic;

afectiuni reumatice;

alcoolism;

osteoporoza;

o      factori care depind de mediul de munca:

temperatura scazuta la locul de munca;

umiditate mare la locul de munca;

curenti de aer cu viteze mari la locul de munca.

Efortul musculo-osteo-articular in care este implicat aparatul locomotor asigura atat miscarile caracteristice gesturilor profesionale specifice (ridicarea si transportul greutatilor, lucrul cu ciocanul), cat si miscarile cu caracter secundar, dar indispensabile bunei indepliniri a sarcinilor profesionale specifice.

Excesul de efort (suprasolicitarea) are mai multe posibilitati de actiune:

constituie cauza directa a imbolnavirii, producand boli profesionale;

participa, alaturi de alti factori etiologici, la aparitia de boli legate de profesie ale aparatului locomotor;

declanseaza o imbolnavire ale carei cauze principale sunt modificarile constitutionale sau dobandite, dar latente;

agraveaza o afectiune preexistenta a aparatului musculo-osteo-articular;

impiedica vindecarea unei afectiuni deja existenta a aparatului locomotor;

nu are nici o legatura etiologica cu o boala diagnosticata a aparatului locomotor.

Manifestarile articulare, cunoscute si sub numele de boala artrozica profesionala sau legata de profesiune (osteoartroza, osteoartrita, artrita hipertrofica) reprezinta o boala degenerativa a cartilajului articular, caracterizata prin degradarea acestuia in asociere cu o reactie hipertrofica a osului subcondral si reactii variate ale celorlalte structuri articulare.

Cauza principala in aparitia acestor manifestari o constituie suprasolicitarea repetata a articulatiei timp indelungat, ca urmare a unor pozitii de munca anormale. Temperatura scazuta si umiditatea mare constituie factori favorizanti.

In evolutia trecerii de la un cartilaj normal la un cartilaj artrozic se deosebeste o faza in care exista o reactie de degradare a cartilajului articular - reprezentata initial de lezarea retelei de colagen II - si o faza in care apare o reactie reparatorie a cartilajului articular (in care este redusa capacitatea de a absorbi energia unei suprasolicitari), formarea de osteofite marginale prin hiperplazie de tesut osos si neoformare de cartilaj secundar.

In functie de localizare, boala artrozica poate fi:

o      spondiloza sau spondilartroza (artroza coloanei vertebrale):

spondiloza cervicala (dactilografe, operatori calculator);

spondiloza dorsala (docheri, hamali);

spondiloza lombara (mineri);

o      coxartroza (artroza soldului), care apare la acele profesii in care este necesara ridicarea si transportul greutatilor mari;

o      gonartroza (artroza genunchiului), care, de asemenea, apare la profesiile ce implica ridicarea si transportul de greutati mari.

Manifestarile abarticulare sunt:

o      periartrita scapulo-humerala (umarul dureros), care apare dupa suprasolicitarea umarului in activitati ce necesita ridicarea repetata a bratului cu greutati deasupra nivelului umarului;

o      entezita (tendoperiostita), care este o inflamatie la nivelul tendonului suprasolicitat;

o      tenosinovita, care este o inflamatie a tecilor sinoviale care acopera tendoanele muschilor suprasolicitati, precum si a tendonului respectiv;

o      bursita profesionala, cauzata de prestarea unor activitati (mineri, muncitori care lucreaza cu unelte pneumatice) care impun sprijinirea sau apasarea pe un plan dur a unor structuri anatomice - umar, cot, coapsa, genunchi -, insotite de miscari repetate de frecare si alunecare;

o      aponevrozite profesionale, cauzate de exercitarea presiunii pe aponevrozele palmare si plantare.

Manifestarile musculare sunt:

o      miopatii profesionale, generate de incarcarea si descarcarea greutatilor mari timp indelungat;

o      osificari musculare profesionale.

Manifestarile osoase sunt fracturi profesionale de uzura sau de smulgere.

Meniscopatiile profesionale ale genunchiului sunt generate de postura in genunchi cu incarcare axilara si a membrelor, care duce la transformarea cartilajului articular in tesut fibros si la fisurarea sau ruperea meniscului (mineri, zidari, parchetari).

Diagnosticarea pozitiva se bazeaza pe cunoasterea expunerii profesionale, tabloul clinic si examene de laborator si paraclinice (radiografii osteo-articulare, electromiografii).

La angajarea in mediul cu expunere la efort fizic intens, constituie contraindicatii:

malformatiile congenitale sau dobandite ale aparatului locomotor in functie de solicitarile specifice profesiei;

afectiunile osteo-articulare inflamatorii sau degenerative, tendosinovite, miozite.

Medicul serviciului medical de intreprindere trebuie sa cunosca intensitatea efortului fizic al fiecarei profesii pentru a putea realiza urmatoarele:

o buna orientare si selectie profesionala in cadrul examenului medical la angajare, facand o corelatie intre cerintele energetice ale postului de munca si posibilitatile anatomice si fiziologice ale muncitorului (musculo-osteo-articulare, respiratorii, cardiovasculare);

urmarirea corecta a adaptarii muncitorilor in profesiile in care au fost angajati, alegand, in functie de solicitarile fizice ale profesiei, cele mai adecvate teste functionale cardio-respiratorii;

efectuarea corecta a controlului medical periodic, astfel ca, odata cu inaintarea in varsta a muncitorului, sa faca o corelatie intre cerintele energetice ale postului de munca si posibilitatile anatomice si fiziologice ale acestuia;

consilierea corecta a conducerilor intreprinderilor pentru reducerea intensitatii efortului fizic, organizarea ergonomica a muncii cu stabilirea regimului rational de munca, cunoasterea necesarului caloric ce trebuie acoperit prin alimentatie.

Tratamentul consta din:

o      evitarea excesului de efort;

o      evitarea miscarilor repetitive;

o      evitarea actiunii vibratiilor mecanice asupra aparatului musculo-osteo-articular;

o      medicatie antialgica;

o      unguente vasodilatatoare;

o      corticoterapie (in formele avansate);

o      fizioterapie (masaj, infrarosii, ultrasunete);

o      protectoare cartilaginoase (iod, sulf, calciu, vitaminoterapie D);

o      practicarea diferentiata a exercitiului fizic, masajelor, kinetoterapie;

o      cura balneara;

Principiile de tratament au caracter generalizat, tratamentul urmand sa fie individualizat, completat in functie de afectiune, gravitate, evolutie, data fiind diversitatea acestor afectiuni, pentru care nu exista o reteta unica.

Profilaxia consta in luarea urmatoarelor masuri:

o      masuri tehnico-organizatorice:

respectarea Normelor Generale de Protectie a Muncii privind ridicarea si transportul greutatilor;

utilizarea micromacaralelor;

folosirea mai multor angajati la ridicarea si transportul greutatilor care depasesc limitele admise;

o      masuri medicale:

recunoasterea riscului profesional de suprasolicitare la ridicarea si transportul greutatilor, la mentinerea timp indelungat a pozitiilor vicioase, actiunea vibratiilor asupra aparatului locomotor;

examenul medical la angajare, care sa acorde atentie deosebita componentelor aparatului musculo-osteo-articular;

controlul medical periodic: examen clinic axat pe componentele aparatului musculo-osteo-articular implicate in suprasolicitare;

informarea si formarea managerilor si angajatilor in probleme de suprasolicitare a aparatului musculo-osteo-articular.