ULTRASONOGRAFIA CARDIACA (ECHOCARDIOGRAFIA)

ULTRASONOGRAFIA CARDIACA (ECHOCARDIOGRAFIA)

Echocardiografia defineste tehnici de explorare neinvaziva bazate pe ultrasunete (frecventa de 1- 10 MHz), care permit identifcarea structurilor cardiace, evaluarea dinamicii structurilor parietale si valvulare cardiace si masurarea fluxului sanguin cardiac.

Procedeele uzuale presupun plasarea pe toracele pacientului, la nivelul ferestrelor costale, a unor sonde care genereaza un fascicol de ultrasunete. Acestea penetreaza structurile intratoracice, inclusiv pe cele cardiace, intr- o incidenta perpendiculara (fig. 4).

Fig. 4 - Tehnica de explorare echocardiografica

La interfata dintre doua formatiuni cu structura si impedanta acustica diferite (singe- perete ventricular, de exemplu), se produce o reflexie partiala a fascicolului de ultrasunete, in timp ce restul fascicolului isi continua avansarea in profunzime. Fascicolul reflectat este captat de aceeasi sonda care a emis fascicolul initial; intre doua perioade de emisie, sonda de echografie functioneaza ca receptor si converteste fascicolul reflectat ('ecoul') intr- un impuls electric, supus prelucrarii prin lantul de masura. Intervalul dintre doua emisii succesive este atent stabilit in vederea asigurarii unei functii receptoare optime; localizarea suprafetelor reflective, generatoare de semnal echografic, este stabilita folosind viteza de propagare a ultrasunetelor in mediul investigat si intervalul de timp scurs intre momentul emisiei si cel al receptiei semnalului echografic. Prin prelucrarea acestuia devine posibila afisarea pe osciloscop a semnalului util si vizualizarea structurilor investigate.

Gradul de reflectivitate a structurilor profunde este convertit in imagini diferentiate pe baza diferentelor de amplitudine (mod A- amplitude) sau de stralucire (mod B- brightness) intre diferitele componente ale semnalului echografic. Prin directionarea fascicolului de ultrasunete pe directia unui sector dintr- un plan anatomic de sectiune este posibila obtinerea de imagini bidimensionale ale structurilor cardiace (echografie bidimensionala sau 2- D). Daca o singura directie din componenta imaginii 2- D este selectata si supusa unor esantionari multiple in timp, miscarea (deplasarea) oricarei structuri de- a lungul acestei directii va fi redata in raport cu axa timpului (mod M- Motion). Echografia in mod M este utila pentru evaluarea dinamicii valvulare mitrale (fig. 5.5).

echocardiografia mod M

Echocardiografia a devenit in ultimele decenii o tehnica fundamentala de explorare cardiaca, prezentind o serie de indicatii:

diagnosticul afectiunilor valvulare (stenoze, insuficiente, prolaps valvular);

- evaluarea cavitatilor cardiace si a peretilor acestora;

- vizualizarea structurilor sau a formatiunilor anormale (trombi, tumori, lichid pericardic, vegetatii valvulare infectioase, etc.);

- evaluarea dinamicii parietale ventriculare, inclusiv diskinezia sau akinezia ventriculara intilnite in timpul ischemiei miocardice acute sau cronice;

- identificarea si evaluarea complicatiilor acute ale infarctului de miocard (efuziuni pericardice, ruptura de muschi papilari, regurgitatia mitrala, ruptura de perete sau sept ventricular, etc.);

- evaluarea sunturilor intracardiace.

Inregistrarea echografica este efectuata simultan cu un traseu de referinta (o derivatie ECG standard sau fonocardiograma), ceea ce permite identificarea componentelor specifice ale traseului echocardiografic si efectuarea unor determinari particulare; de exemplu, este posibila determinarea perioadei de ejectie a ventricolului stang (PEVS) prin coroborarea unei derivatii ECG standard si a echografiei de valva aortica.

Fig. 6 - Afisarea rezultatelor in echografia Doppler pulsatil.

Sistemele Doppler moderne utilizeaza un sistem de afisaj color, bazat pe un cod al culorilor specific, cu individualizarea fluxului anterograd si a regurgitatiilor.

De utilitate recenta mentionam utilizarea echocardiografiei in conditii de provocare cardiaca standardizata (mecanica, electrica sau farmacologica), care ofera informatii utile referitoare la adaptarea frecventei si velocitatii contractiei cardiace la necesarul de ejectie crescuta. Echografia transesofagiana (TEE) sau cea intratoracica, pe cord deschis in timpul interventiilor chirurgicale cardiace, reprezinta alte exemple de tehnici echografice particulare utilizate in cardiologie.