FORMA ACTULUI ADMINISTRATIV

FORMA ACTULUI ADMINISTRATIV

Conceptul de forma desemneaza structura interna si externa a unui continut, modul de organizare a elementelor din care se compune.

Doctrina a fost intotdeauna consecventa in a sustine necesitatea ca actul administrativ sa imbrace, de regula, forma scrisa.

Aceasta reprezinta, de altfel, un element de distinctie intre actul administrativ si actul civil, supus principiului consensualismului.

In ceea ce priveste forma scrisa, trebuie facuta distinctia intre actele administrative individuale si actele administrative cu caracter normativ.

Astfel, actele administrative cu caracter individual, desi imbraca, de regula, forma scrisa, ele pot imbraca si forma orala. Exemplu cu titlu de scoala care se da in literatura de specialitate este avertismentul, care, potrivit prevederilor Ordonantei de Guvern nr. 2/2001 privind regimul contraventiilor, poate imbraca atat forma scrisa, cat si forma orala. In majoritatea cazurilor, actele individuale imbraca si ele forma scrisa, avand in vedere obligativitatea comunicarii lor, prin modalitati care presupun forma scrisa.

In ceea ce priveste actele administrative normative, ele imbraca insa numai forma scrisa, deoarece se prevede obligativitatea publicarii lor pentru a produce efecte juridice.

Astfel, Hotararile de Guvern si Ordonantele de Guvern se publica in Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei actului respectiv.

Se cuvine insa sa precizam ca regula publicitatii, instituita prin art.108 din Constitutie, vizeaza cele doua categorii de acte ale Guvernului si anume:

Ordonantele de Guvern, care au, de regula, caracter normativ, dar pot sa aiba si caracter individual;

Hotararile de Guvern, care pot avea atat caracter normativ, cat si caracter individual.

Art.100 alin.(l) din Constitutie prevede ca decretele Presedintelui se publica in Monitorul Oficial, sub sanctiunea inexistentei lor.

Rezulta concluzia ca obligativitatea formei scrise, desprinsa din caracterul obligatoriu al publicarii, vizeaza atat acte administrative cu caracter normativ, cat si acte administrative cu caracter individual. In aceasta ultima categorie includem Hotararile de Guvern, care, cum spuneam, pot avea si caracter individual, si decretele Presedintelui, care dupa unii autori au numai caracter individual, dupa alti autori pot avea si caracter normativ si caracter individual.

In ceea ce priveste argumentele care legitimeaza regula formei scrise a actului administrativ, le retinem pe cele formulate de prof. univ. Antonie Iorgovan in urmatoarea prezentare:

necesitatea cunoasterii exacte si complete a continutului actului;

necesitatea executarii si respectarii de catre cei care cad sub incidenta actului;

necesitatea de a constitui mijloc de proba in caz de litigiu;

necesitatea verificarii legalitatii lui in vederea sanctionarii celor vinovati de eventualele vicii de legalitate a actului sau a celor vinovati de nerespectarea actului legal emis;

realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv.

Administratia educa cetateanul, in opinia noastra, prin doua modalitati:

prin comportamentul sau, care trebuie sa fie conform legii, si avem in vedere autoritatea in ansamblul sau, dar si personalul care o compune;

prin formele concrete in care administratia isi desfasoara activitatea, respectiv actele si faptele sale.

Forma scrisa reprezinta o conditie de validitate a actului, ea fiind impusa ad validitatem si nu ad probationem.

De necesitatea formei scrise se leaga si alte conditii de concretizare exterioara a actului.

Una din aceste conditii este limba in care este redactat actul. Potrivit art.13 din Constitutie, limba oficiala in Romania este limba romana.

Rezulta ca si actele autoritatilor administratiei publice vor fi emise adoptate in limba romana.

O alta conditie exterioara legata de forma actului este motivarea. Si in legatura cu
aceasta problema trebuie facuta distinctia (cu limitele pe care le vom evoca) intre actele administrative cu caracter individual si cele cu caracter normativ.

Astfel, actele normative, supuse regulei publicitatii, se motiveaza printr-o nota de fundamentare, expunere de motive, referat, plasat sub forma de preambul inaintea actului propriu-zis. Ele au menirea de a concentra elementele de drept si de fapt care legitimeaza interventia actului juridic respectiv.

Dar, obligatia motivarii vizeaza si unele acte administrative cu caracter individual (Hotararile de Guvern cu caracter individual).

O situatie deosebita prezinta actele administrativ-jurisdictionale care sunt intotdeauna motivate.

In ceea ce priveste practica, autoritatile recurg la motivarea actelor administrative si sustinem o asemenea procedura deoarece in acest mod se fundamenteaza motivele de legalitate ale unui act administrativ, ceea ce prezinta relevanta mai ales in cazul contestarii legalitatii unui act.

Realizarea motivarii tuturor actelor administrative are ca si consecinta punerea in acord a practicii administrative din tara noastra cu aceea existenta in alte state, spre exemplu in Franta.

Prestigiosi autori francezi exprima teza conform careia "toate actele administrative trebuie sa fie motivate, adica trebuie justificate ratiunile de fapt si de drept care au stat la baza emiterii sau adoptarii lor. Dar, daca vorbim despre motivarea actelor administrative, ne referim la existenta unei obligatii pentru administratie de a face cunoscute in decizie aceste ratiuni".

Apreciem ca introducerea caracterului obligatoriu al motivarii actelor administrative, care se regaseste deja cuprinsa in tezele viitorului cod de procedura administrativa, va diminua riscul ca administratia sa ia decizii arbitrare, abuzive si, in final, va imbunatati activitatea administratiei.

legislatia actuala impune si anumite reguli de redactare a actelor normative,
care sunt valabile si pentru actele administrative cu caracter normativ. Este vorba despre art. 7 si art. 33-37 din Legea nr. 24/2000, republicata si art. 26 din H.G. nr. 555/2001. Reglementari privind redactarea hotararilor autoritatilor publice locale regasim in O.G. nr. 35/2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 673/2002.

Astfel, articolul 33 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 prevede ca actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie, cerinte care se aplica, in egala masura, si actelor administrative individuale.