FUNCTIONARUL PUBLIC IN TARI ALE UNIUNII EUROPENE

UNIVERSITATEA "VALAHIA"

TARGOVISTE

MASTER

SPECIALIZAREA: ADMINISTRATIE PUBLICA

FUNCTIA PUBLICA COMUNITARA

FUNCTIONARUL PUBLIC IN TARI ALE UNIUNII EUROPENE

Definitie, categorii de functionari publici europeni si aspecte privind reglementarea statutului de functionar public in Uniunea Europeana.

a) Scurt istoric si reglementarea statutului de functionar public in Uniunea Europeana.

Pentru a defini functionarul public din tarile Uniunii Europene, trebuie mai intai lamurite aspecte cu privire la organismele Comunitatii Europene si la reglementarea statutului functionarilor publici.

Astfel, in cadrul organismelor Comunitatii Europene, isi desfasoara activitatea agenti supusi unor norme speciale, care reprezinta dreptul functiei publice europene.

Reglementarile statutare privind functionarii publici europeni au suferit o anumita evolutie in timp.

Mai intai, cu privire la statutul agentilor C.E.E. si C.E.C.A., acesta isi gaseste reglementarea in Regulamentul nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968, JOCE 4 martie 1968. Acest regulament a suferit numeroase modificari, iar in cadrul unui comunicat al Consiliului din data de 2 septembrie 1980 sunt definite conditiile de organizare ale functionarilor publici. Intr-o prima faza a reglementarii regasim statutul functionarilor si regimul aplicabil altor agenti ai Comunitatii Economice Europene si ai Comunitatii Economice a Energiei Atomice, edictat de Consiliu in baza articolelor 212 C.E.E. si 186 C.E.E.A. care continea prevederile derogatorii fata de Statutul personalului C.E.C.A. din data de 28.01.1956. O a doua faza s-a concretizat prin unificarea normelor statutare existente, realizata prin Regulamentul C.E.E., C.E.C.A. si C.E.E.A. nr. 259/26.02.1968 publicat in JOCE nr. L 56 din 04.03.1968 modificat de mai multe ori. A treia etapa este reprezentata de actuala reglementare Statutul Functionarilor Comunitatilor Europene, adoptat prin Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a Statutului functionarilor Comunitatilor Europeneca si regimul aplicabil altor categorii de agenti ai Comunitatilor.

In preambulul acestui document sunt prezentate motivele de fapt si de drept care au determinat necesitatea adoptarii unei noi reglementari statutare la nivel comunitar. S-a avut in vedere necesitatea de a transpune in reguli juridice aplicabile functiei publice a Comunitatilor Europene aspecte care corespund nevoilor in evolutie a institutiilor si personalului, in respectul culturii si traditiilor unei administratii comunitare fondata pe principiul ca "aceasta este in folosul cetateanului". Comunitatile trebuie sa dispuna de o administratie publica europeana la nivel ridicat pentru a putea sa-si indeplineasca misiunile care le revin. Tot in preambulul acestui document apare ca necesar sa existe un cadru de recrutare de catre Comunitati a personalului lor, de natura sa permita o selectare care sa corespunda mai multor exigente, si anume: functionarii europeni sa dispuna de inalte aptitudini de productivitate, eficienta si integritate, sa provina dintr-o raza geografica cat mai larga, spre a fi reprezentativa pentru cetatenii statelor membre, sa execute sarcinile in conditiicare sa garanteze finctionarea activitatii in conditii optimesa beneficieze de resurse umane capabile sa asigure o functie publica europeana caracterizata prin competenta, independenta, loialitate, impartialitate si permanenta si printr-o diversitate culturala si ligvistica, sa asigure unicitatea functiei publice a Comunitatilor Europene.

Notiunea de "statut" provine din limba latina - "statutum" care inseamna "a statua, a decide, a ordona" si are semnificatia ca "indica natura insasi a situatiei functionarului. Dar ea mai presupune si un sens restrans, prin care se desemneaza textele in care sunt grupate principalele dispozitii aplicabile la toti functionarii sau ansamblului functionarilor dintr-un sector sau compartiment"

Prin statut al functionarilor publici intelegem ansamblul de reguli referitoare la situatia juridica a functionarilor care formeaza dreptul comun al functionarilor publici.

Regimul functionarului european a imprumutat din dimensiunile ragimurilor nationale ale functiilor publice, peste care s-au suprapus elemente deduse din faptul ca el isi desfasoara activitatea intr-un spatiu pe care doctrina comunitara il denumeste teritoriu comunitar.

Institutiile europene cele mai importante sunt: Consiliul Europei, Parlamentul European, Comisia Europeana, Curtea de Justitie si Tribunalul de prima instanta, Curtea de Conturi, Tribunalul Functiei Publice a Uniunii Europene. Acestor institutii se adauga alte organe, si anume: Mediatorul European, Banca Centrala Europeana, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor si Banca Europeana de Investitii.

Fiecare din aceste institutii si organisme au o politica proprie de pesonal, politica grefata insa de un statut comun tuturor functionarilor publici europeni.

b) Definitia functionarului public in Comunitatile Europene

Sediul materiei se regaseste in articolul 1 a (96) din Statut, potrivit cu care "este functionar al Comunitatilor, sensul prezentului statut, orice persoana care a fost numita in conditiile prevazute in acest statut, intr-o functie permanenta dintr-una din institutiile Comunitatii, printr-un act emis de autoritatea investita cu puterea de numire de aceasta institutie". Alineatul al doilea prevede ca definitia se aplica si persoanelor numite de organisme ale Comunitatii, carora li se aplica prevederile prezentului statut conform legilor Comunitatii prin care acestea sunt infiintate, denumite generic "agentii".

Din definitia de mai sus se desprinde ideea ca dobandirea statutului de functionar european este determinata de existenta unui act de numire emis de autoritatea competenta. Aceasta autoritate este evocata prin formula prescurtata A.I.P.N. care are semnificatia de "autoritate investita cu putere de numire".

Functionarii sunt recrutati printr-un act unilateral al autoritatii competente la care am facut referire si se supun dreptului comunitar in exclusivitate.

Competenta de numire a unui functionar international nu poate rezulta decat dintr-un document international, care, prevazand existenta functionarului, stabileste si autoritatea care va trebui sa-l numeasca sau sa-l aleaga. Actul de numire va trebui sa mentioneze si data la care numirea produce efecte, in conformitate cu prevederile articolului 3 din Statut, data care nu poate fi in nici un caz anterioara celei intrarii in functie a persoanei numite.

Reglementarea situatiei juridice a functionarilor printr-un statut inseamna ca ei sunt supusi unei situatii legale, in mod integral dreptului comunitar cuprins in statut. Autoritatea care va exercita "puterea de numire" urmeaza sa fie desemnata de catre fiecare organism al Comunitatii, iar ca regula, presedintele fiecarei institutii reprezinta, pentru institutia respectiva autoritatea investita cu putere de numire.

Astfel actul de numire intr-o functie publica europeana este definit ca "actul juridic unilateral emis de autoritatea investita cu puterea de numire din cadrul unui institutii europene, care confera persoanei vizate o situatie juridica statutara si reglementara respectiv calitatea de functionar public european".

Ca trasaturi esentiale ale functionarului public al Comunitatilor Europene retinem:

functionar public este persoana care ocupa o functie publica in cadrul institutiilor Comunitatilor Europene;

permanenta functiei, Statutul prevazand ca numirea se face intr-o functie publica permanenta;

pentru dobandirea statutului de functionar public european, persoana trebuie sa indeplineasca intocmai conditiile prevazute de Statut;

actul de numire intr-o functie a Comunitatilor este emis de autoritatea investita cu puterea de numire;

statutul se aplica in egala masura personalului Comunitatilor, cat si personalului numit in cadrul acelor organisme ale Comunitatii, care poarta denumirea traditionala de agenti, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in cadrul Comitetului Economic si Social, Comitetului Regiunilor, Mediatorul Uniunii Europene si Supraveghetorul protectiei datelor.

c) Categorii de functionari publici europeni

Potrivit articolului 5(8) (96) din Statut se instituie norma de principiu conform careia "posturile mentionate in Statut vor fi clasate, in functie de natura si importanta atributiilor pe care le au, in categoria functiilor administrative (AD) si categoria functiilor de asistenti (AST)".

Se observa astfel ca, functionarii publici europeni sunt impartiti in doua categorii:

Categoria functiilor administrative (AD), care la randul ei cuprinde 12 trepte, de la AD 5 la AD 16, corespunzatoare atributiilor administrative, de consultare, lingvistice si stiintifice.

Categoria de functii de asistenti (AST), care cuprinde 11 trepte, corespunzatoare atributiilor executive, tehnice si de birou.

2. Analiza prin comparatie a institutiei functionarului public in tarile Uniunii Europene.

In legislatia statelor europene nu exista o definitie standard a functiei publice si a functionarului public, dar au fost identificate si analizate suficiente elemente similare in toate aceste tari care sa demonstreze ca exista o baza unitara de raportare reprezentata printr-o serie de standarde comune in domeniul managementului functiei publice. Referitor la functionarul public din tarile Uniunii Europene notam urmatoarele aspecte:

- se constituie intr-un corp bine definit in categoria personalului bugetar,

- temeiul legal al incadrarii se regaseste in lege, facandu-se o delimitare de personalul

contractual care se supune legislatiei muncii,

- numirea in functia publica se face in temeiul legii, prin vointa autoritatilor publice, a

reprezentantului statului care are atributii in acest sens si nu in conformitate cu acordul a doua parti,

- exista anumite conditii speciale stipulate de lege pentru eliberarea sau destituirea din functie a functionarilor publici,

- activitatea functionarilor publici este foarte bine reglementata, avand un rol constitutionalsi strategic,

- stabilitatea pe functia publica este o cerinta pe care toate institutiile publice o respecta,

- obligativitatea functionarilor publici de a nu avea apartenenta politica,

- profesionalism in exercitarea functiilor publice.

In majoritatea statelor, cadrele didactice, personalul din sectorul de sanatate, militarii si politistii isi desfasoara activitatea in baza unor reglementari speciale.

Aproape toate statele membre ale Uniunii Europene au stabilite reglementari generale privind raporturile in cadrul serviciului public. Astfel, Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Grecia, Spania, Italia, Luxemburg, Austria, Portugalia, Finlanda si Suedia au prevazute in Constitutie principiile generale de organizare a administratiei publice, aplicabile functionarilor publici. In Marea Britanie,primul ministru, care este in acelasi timp si ministrul functiei publice, are competenta sa elaboreze reglementari si instructiuni pentru functionarii publici-Home Civil Service, inclusiv sa stabileasca o serie de conditii de angajare pentru acestia.

O analiza atenta asupra cadrului legislativ, care reglementeaza functia publica in unele tari ale Uniunii Europene, arata ca acesta difera de la o tara la alta. In continuare sunt mentionate cateva acte normative care reglementeaza functia publica in cateva tari ale Uniunii Europene:

- Austria: Codul serviciului public,

- Danemarca: Constitutia, Legea serviciului public,

- Finlanda: Constitutia, Statutul general al functiei publice, statutele speciale ale celor trei corpuri, Codul functiei publice,

- Germania: Constitutia, Legea functionarilor publici,

- Grecia: Constitutia, Codul serviciului public,

- Irlanda: legislatia secundara,

- Italia: Constitutia, Legea serviciului public, Legea nr.59/127 din 1997 pentru reforma si simplificarea administratiei publice,

- Luxemburg: Constitutia, Codul serviciului public,

- Olanda: Constitutia, Legea serviciului public, regulile generale privind serviciul public,

- Spania: Constitutia, Codul serviciului public,

- Suedia: Constitutia, Actul privind angajatii din sectorul public,

- Marea Britanie: legislatie secundara, Ordinul serviciului public in consiliu, Actul referitor la serviciul public si Codul managementului functiei publice.

In anumite state, divizarea in diferite categorii de personal cu statute distincte este o caracteristica esentiala pentru organizarea serviciului public. De exemplu, in Germania, atat la nivel guvernamental-federal, cat si la nivel local, exista trei categorii de personal, fiecare cu statut propriu:

functionarii publici profesionisti-beamte, personal contractual-angestellte si muncitori-arbeiter.

Functionarii publici profesionisti reprezinta o minoritate in personalul bugetar. Un regim similar exista in Austria si Luxemburg. In Danemarca se disting trei categorii de personal bugetar:

- functionarii publici,

- angajatii in temeiul unui contract colectiv,

- angajatii care desfasoara activitatea potrivit unui contract individual de munca.

In Italia, o data cu adoptarea Decretului nr.29/1993, a inceput un proces de privatizare a functiei publice.

In Belgia exista o singura distinctie, cea intre serviciul public organizat la nivel guvernamental si cel realizat la nivel regional sau local.

In Suedia, functionarii publici se diferentiaza in functie de nivelul la care isi desfasoara activitatea: in administratia centrala, la nivel de district si la nivel local, iar in Finlanda diferentierea se face la nivel central si local. In Marea Britanie, serviciul public se limiteaza la personalul ministerelor si agentiilor. In tarile membre ale Uniunii Europene predomina sistemul carierei, potrivit caruia un functionar public va ocupa succesiv posturi in ierarhia administrativa a functiei publice, in conditiile

garantarii stabilitatii titularilor pe posturi si functii publice.

Tari ca Danemarca, Olanda si Suedia au generalizat pentru intreaga administratie publica sistemul de incadrare a functionarului public pe post, cu exceptia domeniului afacerilor externe si a sistemului judiciar. Principala caracteristica a acestui sistem este ca recrutarea si selectia functionarilor publici se face in acelasi mod ca in sectorul privat. Functionarii publici sunt recrutati pentru un anumit post sau functie publica, dar pot candida pentru orice alt post vacant din sectorul public, in situatia in care candidatul indeplineste conditiile prevazute de structura postului sau functiei publice vacante si isi asuma responsabilitatea indeplinirii atributiilor specifice.

Pentru Italia, Irlanda si Marea Britanie sistemul carierei se combina cu cel focalizat pe structura postului. In Irlanda si Marea Britanie, ocuparea unor posturi este conditionata de absolvirea anumitor studii.

In majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene se solicita anumite diplome pentru incadrarea pe un anumit nivel in serviciul public, exceptie facand doar tarile in care selectia se face in functie de cerintele postului sau functiei publice.

In multe tari ale Uniunii Europene, candidatii nu sunt numiti direct functionari publici, fiind necesara parcurgerea unei perioade de stagiu sau de instruire specifica. Durata si continutul acestei perioade difera de la o tara la alta, iar in unele tari depinde de nivelul la care urmeaza sa se faca

numirea.

La sfarsitul perioadei de instruire, candidatii la functia publica definitiva sunt examinati sau testati. In Danemarca, Suedia, Olanda si Marea Britanie exista o perioada determinata ca durata pentru instruire. In Austria, Belgia si Luxemburg perioada de stagiu este considerata si perioada de instruire. In Franta, Germania, Grecia, Italia, Portugalia si Spania exista o perioada de instruire si o perioada de stagiu, consecutive. In Italia, durata perioadei de proba variaza in functie de prevederile contractului individual, dar de regula este de sase luni. In Finlanda si Suedia nu este prevazuta o de instruire si nici o perioada fixa de stagiu. In majoritatea statelor exista o varsta minima pentru intrarea in corpul functionarilor publici, uneori existand si o varsta maxima. In Franta, Olanda, Suedia, Marea Britanie nu exista limita de varsta, fiind mentionate reglementari specifice cu privire la nediscriminarea pe motiv de varsta.

Pentru recrutarea functionarilor publici, in general, se utilizeaza trei metode. In unele state pentru ocuparea posturilor sau functiilor vacante se organizeaza concursuri de catre o anumita

autoritate la nivel central sau de catre institutia sau autoritatea publica unde exista locurile vacante.

Astfel de tari in care este utilizata metoda concursului sunt: Austria doar pentru anumite posturi sifunctii publice, Belgia, Franta, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia si Spania.

In Belgia, exista o autoritate centrala competenta in organizarea concursului. Aceasta se numeste Secretariat Permanent de Recrutare pentru recrutarea functionarilor publici la nivel federal si regional.

In Franta exista Ecole Nationale d'Administration, o autoritate centrala pentru selectia functionarilor publici pentru posturi si functii publice de nivel superior. In aceasta tara, exista Institutes Regionaux d'Administration ca institutie specializata, dar la aceasta se adauga si alte

autoritati care se implica in selectia functionarilor publici pentru posturile si functiile de la nivel mediu si inferior. In Grecia, autoritatea centrala care gestioneaza organizarea concursurilor este Comisia pentru selectarea personalului, Personal Selection Board, iar in Irlanda, institutia responsabila cu organizarea concursurilor este Comisia Serviciului Public, Civil Service Commision.

In Italia, numai concursurile pentru cele mai importante posturi se organizeaza centralizat de catre Departamentul functiei publice subordonat Consiliului de Ministri, Dipartimento della funzione pubblica presso la Presidenzia del Consiglio dei Ministri.

O a doua metoda de selectie utilizata in Germania, si in unele situatii si in Austria, asa numita Stellenausschreibung, consta in selectia personalului pentru serviciul public prin publicarea obligatorie a postului vacant, insa fara organizarea unui concurs.

In vederea realizarii reformei administrative, Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia si Marea Britanie au renuntat la vechea metoda de selectie si au adoptat unele metode informale de recrutare bazate pe respectarea anumitor cerinte specifice necesare indeplinirii atributiilor prevazute pentru postul vacant, fara a avea strict in atentie diplomele de studii sau vechimea. Fiecare autoritate sau institutie publica stabileste un set de cerinte referitoare la educatie, aptitudini, experienta profesionala.

In Marea Britanie, agentiile de recrutare si autoritatile sau institutiile publice colaboreaza cu organizatii private, specializate in recrutarea si selectia functionarilor publici. Pentru pozitii importante, respectiv inalti functionari publici, institutia responsabila cu recrutarea este Comisia Serviciului Public, sau, dupa caz, Agentia de recrutare si evaluare.

In toate tarile membre UE, candidatii care au cazier judiciar, nu pot fi recrutati pentru a ocupa o functie publica. De asemenea, starea corespunzatoare fizica si psihica reprezinta o conditie esentiala pentru ocuparea unei functii publice.

Dezvoltarea carierei functionarilor publici in tarile UE implica urmatoarele trei coordonate: mobilitatea pe orizontala, promovarea pe verticala si avansarea in grila de salarizare.

In unele tari, mobilitatea integreaza toate tipurile de schimbare a locului de munca, respectiv delegare, detasare si transferul dintr-un domeniu in altul al serviciilor publice.

In Olanda si Suedia, mobilitatea intre diverse sectoare ale serviciului public nu este posibila.

Orice persoana, indiferent daca ocupa sau nu un post in sectorul public, trebuie sa candideze pentru postul de care este interesata.

In Belgia, Danemarca, Germania, Portugalia si Marea Britanie, transferul pe alt post este posibil la cererea functionarului public, dar nu este si garantat. Transferul fara acordul functionarului public este posibil insa in Belgia. In Danemarca, functionarii publici au dreptul sa ceara eliberarea din functie in locul transferului, daca postul ocupat nu mai exista.

In Grecia, Irlanda, Italia si Luxemburg, transferurile functionarilor publici intre autoritatile publice sau in cadrul acestora, pe o functie de acelasi nivel, sunt cel mai des intalnite. Irlanda are un program special de promovare a mobilitatii pe orizontala, pentru functiile manageriale de nivel

mijlociu.

In Franta, un functionar public isi urmeaza cariera, de regula in cadrul unui corp, dar pentru ocuparea posturilor inalte, este posibila mobilitatea pe orizontala. Transferul este posibil doar atunci cand pentru noua functie publica sunt prevazute conditii de studii si abilitati specifice. Incepand din anul 1995, cand a fost aprobata reforma salariala, Austria a promovat mobilitatea pe orizontala prin modificari legislative. In Finlanda insa nu exista o metodologie specifica pentru transferul functionarilor publici.

Promovarea si avansarea in grila de salarizare au o importanta definitorie pentru dezvoltarea carierei pe verticala. In tarile in care serviciul public este organizat pe sistemul de cariera, sunt folosite, in general, ca metode de dezvoltare a carierei: avansarea de la un nivel de salarizare la altul si promovarea de la un nivel la altul superior, dar adesea se apeleaza si la o combinare a acestor doua modalitati. In Danemarca, Finlanda, Olanda si Suedia, tari in care serviciul public este organizat in sistemul de orientare asupra postului, se mai folosesc: promovarea interna si/sau avansarea automata in grila de salarizare. Avansarile si promovarile depind de negocierile si intelegerile la nivel individual.

In Austria, Belgia, Franta, Germania, Grecia, Luxemburg, Portugalia si Spania, dezvoltarea carierei are la baza principiul vechimii, ceea ce presupune o promovare sau o avansare automata dupa o anumita perioada de timp petrecuta in serviciul public sau asimilata acestuia.

In Belgia, in unele cazuri, functionarii publici trebuie sa sustina anumite examene specifice.

In Grecia, in fiecare an, in luna aprilie se publica o lista cu subiecte de interes pentru functionarii publici. Aceasta cuprinde criteriile de performanta, studiile si specializarile, varsta, vechimea in serviciul public si gradul de salarizare pentru categorii diferite de functionari. Pe baza acestor criterii pot fi individualizati functionarii publici care indeplinesc o serie de conditii de promovare. Consiliul serviciului decide promovarea functionarilor publici in functie de vechimea in functia publica si de nivelul performantelor individuale.

In Luxemburg si Germania, avansarea in grila de salarizare se face automat dupa expirarea unei anumite perioade, dar pentru unele posturi este necesara absolvirea unor programe de instruire si promovarea unor examene speciale.

In Portugalia, promovarea este posibila doar daca functionarul public a desfasurat o activitate in functia publica timp de trei ani consecutiv, a obtinut la evaluarea performantelor profesionale individuale cel putin calificativul foarte bun, sau a desfasurat o activitate de minim 5 ani si a obtinut calificativul bun.

In Italia, functionarii publici pot fi promovati numai prin concurs. Concursul este organizat o data la doi ani, iar pentru ocuparea unei functii de director, candidatii trebuie sa promoveze un examen complex. Promovarea automata este posibila numai in cazul corpului diplomatic si al prefecturilor. Candidatii pentru ocuparea unei functii publice pot avea o experienta profesionala anterioara, in cadrul sectorului public sau privat din tara respectiva sau in alt stat membru.

Experienta profesionala anterioara ocuparii unei functii publice este luata in considerare la recrutarea sau la stabilirea vechimii.

In aproape toate statele membre, experienta profesionala este un criteriu de baza pentru selectarea personalului, daca aceasta experienta, este de natura sa dezvolte abilitatile sau cunostintele necesare ocuparii postului vacant. In Portugalia, existenta unei experiente profesionale este una din conditiile de recrutare a functionarilor publici pentru anumite posturi. In Franta, activitatea desfasurata in sectorul privat constituie un avantaj important pentru a accede la ENA.

In ceea ce priveste acordarea sporului de vechime pentru activitate in sectorul public, in multe state membre, perioada de timp lucrata in afara sectorului public, in cadrul aceluiasi stat sau in alt stat membru, nu este luata in considerare, cu exceptia cazului in care experienta profesionala a fost dobandita intr-un domeniu care prezinta interes national. In Austria si Germania, perioada de timp in care persoana a desfasurat o activitate in sectorul privat, poate fi recunoscuta in functie de specificul postului, dar mai ales pentru schema de pensii. In Germania, o asemenea recunoastere implica si o crestere salariala. In Luxemburg, pentru functionarii publici de cetatenie luxemburgheza, vechimea in serviciul public este luata in considerare in proportie de 50%. Asa dupa cum reiese din scurta prezentare a catorva aspecte referitoare la managementul functiei publice, in statele Uniunii Europene exista o baza comuna de principii, de valori si cerinte pe care toate statele le respecta. Exista, de asemenea, obiective comune care sunt urmarite de toate statele, in domeniul functiei publice. Se constata, de asemenea, existenta unor practici specifice si structuri distincte, referitoare la activitatile din domeniul managementului functiei publice, ceea ce face ca finalitatea activitatilor sa raspunda asteptarilor sistemului social.

In procesul de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, devine esentiala adaptarea managementului functiei publice din Romania la principiile fundamentale ale acestui domeniu in tarile UE, pentru ca, pentru inceput, un grad corespunzator de compatibilitate sa determine corectiile necesare in timpul cel mai scurt.

Faptul ca resursa umana este cea mai importanta bogatie pe care o are o institutie publica, ne determina sa ne concentram atentia si in tara noastra pe modalitatile cele mai potrivite de transformare a ei in principalul motor al accelerarii reformelor in sectorul public. Din aceasta perspectiva, se poate considera necesara si oportuna revizuirea fundamentala a managementului functiei publice din tara noastra.

Bibliografie:

. Suport curs "Functia Publica Europeana" - lector univ.

Dr. Olivian Mastacan

2. ANDRONICEANU, A.

Noutati in managementul public, Bucuresti, Editura Universitara,

3. ANDRONICEANU, A.

Management public international, Bucuresti, Editura Economica,

4. STANCIULESCU, G.,

ANDRONICEANU, A.

Sisteme comparate de administratie publica europeana, Bucuresti,

Editura Economica, 2001__.