Identificarea reglementǎrilor romanesti in vigoare referitoare la functia si functionarul public

Identificarea reglementǎrilor romanesti in vigoare referitoare la functia si functionarul public

Avand in vedere lucrǎrile de specialitate se poate cǎ in tara noastrǎ au existat reglementǎri din cele mai vechi timpuri. Referindu-ne la legislatia in vigoare se poate spune cǎ prima reglamentare dupǎ peritada comunistǎ este Constitutia din 1991.

In Constitutie sunt cuprinse unele dispozitii care constituie un cadru principal de reglamentare a functiei publice si a functionarilor publici. Intre aceste prevederi amintim:

Art.16 alineat final, potrivit cǎruia functiile si demnitǎtile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoane care au exclusiv cetǎtenia romanǎ si domiciliul in tarǎ.

Art.40 alineat 3, care instituie interdictia de a face parte din partide politice a unor anumite categorii de functionari publici.

Aceste categorii sunt urmǎtoarele: judecǎtorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii active ai armatei si politisti precum si alte categorii de functionari publici stabilite prin legea organicǎ.

Este firesc ca aceste "alte categorii de functionari publici" sǎ fie stabilite in primul rand prin Statutul functionarilor publici, care este o lege organicǎ.

Notiunea de "Statut" este definitǎ in mod diferit in Dictionarul limbii romane moderne in functie de obictul la care se referǎ. Intr-un sens, statutul reprezintǎ ansamblul de dispozitii cu caracter oficial, prin care se hotǎrǎste constituirea de organizatii si se determinǎ scopul, structura si modul de functionare ale acestora. In alt sens (statut personal) este definit ca totalitatea legilor care se aplicǎ persoanelor; si (statut real), ca totalitatea legilor care se aplicǎ la bunuri.

Pornind de la aceste definitii si raportandu-ne la functionarii publici, ar insemna cǎ statutul acestora, in sens larg, reprezintǎ totalitatea legilor care li se aplicǎ. Intr-un sens restrans, notiunea de Statut al functionarilor publici ar putea fi identificatǎ doar prin actul normativ care reglementeazǎ conditia juridicǎ generalǎ a acestora, cerintele privind dobandirea si pierderea acestei calitǎti, drepturile si indatoririle care le revin, regimul juridic al raporturilor in care intrǎ in baza calitǎtii de functionar public. Aceasta nu exclude insǎ posibilitatea ca alte probleme care privesc aceastǎ calitate sǎ fie cuprinsǎ si in alte acte normative .

Pe de altǎ parte, ar fi necesar sǎ se facǎ distinctia intre statutele care se referǎ la persoanele care un au calitatea de functionar public- asa numitele "statute profesionale" sau "disciplinare"- si cele care privesc in mod expres si limitativ pe functionarii publici, sau numai o anumitǎ categorie a acestora constituitǎ pe baza acelorasi criterii- Statutul functionarilor publici numiti, Statutul funtionarilor publici alesi, Statutul demnitarilor etc.

Actualul statut al functionarilor publici se referǎ in exclusivitate numai la cei cuprinsi in anexa la statut, chiar dacǎ din modul in care este formulat titlul s-ar putea intelege cǎ se referǎ la toti functionarii publici.

In ceea ce priveste asa-numitele "Statute profesionale" sau "disciplinare" am putea aminti, cu titlu exemplificativ:

statutul personalului Aeronautic din aviatia militarǎ;

statutul corpului diplomatic si consular;

statutul cadrelor militare;

statutul personalului didactic;

statutul notarilor publici;

statutul personalului vamal;

statutul medicilor, al medicilor veterinari, al farmacistilor etc.

Legea nr.188/1999 privind Statutul funtionarilor publici a fost modificatǎ prin Legea nr.251/2006 care precizeazǎ: "Prezenta lege reglementeazǎ regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si stat sau administratia publicǎ localǎ, prin autoritǎtile administrative autonome ori prin autoritǎtile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, denumite in continuare raporturi de serviciu" .

"Scopul prezentei legi il constituie asigurarea, in conformitate cu dispozitiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficiente si impartial in interesal cetǎtenilor, precum si al autoritǎtilor si institutiilor publice din administratia publicǎ centralǎ si localǎ" .

Functia publicǎ este definitǎ de art.2 alin.1 din Statut ca fiind "ansamblul atributiilor si responsabilitǎtilor stabilite in temeiul legii, in scopul realizǎrii prerogativelor de putere publicǎ de cǎtre administratia publicǎ centralǎ, administratia publicǎ localǎ si autoritǎtile administrative autonome".

Cat priveste notiunea de functionar public, in art.2 alin.2 se precizeazǎ cǎ "functionarul public este persoana numitǎ, in conditiile legii, intr-o functie publicǎ".

Functiile publice pot fi stabilite si prin alte legi, hotǎrari ale Guvernului, iar functiile publice ale fiecǎrui serviciu public se stabilesc de ministere, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, de consiliile judetene, prin regulamente sau norme proprii de activitate.