Istoric al relatiilor publice

Istoric al relatiilor publice

Originile relatiilor publice sunt foarte indepartate. De exemplu, initierea practii de a trimite echipe care sa pregateasca totul inaintea calatoriei unui demnitar sau politician este pusa pe seama locuitorilor vechiului Babilon, a celor din Grecia sau Roma antica. Riscand o apreciere ce ar putea fi socotita mai putin pioasa, s-ar putea spune ca Sfantul Ioan Botezatorul insusi a facut o treaba foarte buna, pregatind venirea lui Iisus din Nazareth

Publicitatea fost utilizata, sub diferite forme, pentru gestiunea de imagine, inca din antichitate. Inscriptii de genul "Votati pentru Cicero. Este un om bun" au fost gasite de arheologi printre ruinele civilizatiilor antice. Insusi Iulius Cezar a ordonat, in anul 59 i.Hr., lipirea unui afis de informare, denumit Acta Diurna, in afara Forumului, cu scopul de a informa cetatenii despre activitatile legislatorilor romani.

Activitatea de relatii publice si de gestiune profesionista a imaginii a debutat efectiv in Statele Unite in ajunul primului razboi mondial si a cunoscut urmatoarele etape:

etapa de reactie la critica societatii americane. Erau criticate metodele inumane utilizate de marile companii de cai ferate, banci, companii petroliere si miniere, in goana dupa profituri cat mai mari. Interesate in refacerea "imaginii" lor, companiile au apelat la specialisti, cum a fost cazul lui Ivy Ledbetter Lee, care, angajat de proprietarii minelor de carbuni, infiinteaza, in 1905, un prim birou de specialitate "publicity".

1914 -1919 - etapa Primului Razboi Mondial, dominata de principiul "publicul trebuie informat". Pentru a capta increderea publica, presedintele Wilson creeaza, la 6 aprilie 1917, "Committee on Public Information", cunoscuta sub numele de Comisia Creel, care imbina relatiile publice, propaganda, razboiul psihologic si multiple actiuni de informare in interiorul si exteriorul SUA.

1919 -1939 - etapa a III-a, cand specialistii formati de "Committee on Public Information" au pus la dispozitia companiilor americane experienta acumulata in domeniul gestiunii de imagine. Se infiinteaza primele companii de relatii publice; intreprinderile americane incep sa constientizeze ca informatia si gestiunea imaginii inseamna putere si infiinteaza birouri de relatii publice; le urmeaza exemplul fundatiile, institutele de cercetari, spitalele, bisericile, organizatiile politice si apolitice (printre care si sindicatele). Este gestionata marea criza din 1929 - 1933.

1939 - 1945 - etapa a IV-a se desfasoara sub semnul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Presedintele Franklin Roosevelt infiinteaza "Office of War Information" (Biroul de Informatii de Razboi - OWI), condus de Elmer Davis, un ziarist din Indiana. Resursa umana a OWI era de 250 de angajati permanenti, iar logistica sa informationala era utilizata de 300 de reporteri si corespondenti. OWI a infiintat, in 1942, "Vocea Americii". OWI este stramosul Agentiei de Informatii a SUA, infiintata in 1953 sub presedintia lui Eisenhower in scopul de "a povesti lumii intregi despre America".

1945 -1965 - etapa a V-a. Creste importanta relatiilor publice. In SUA, se formeaza asociatii profesionale, se organizeaza noi cursuri si facultati. In anul 1948, relatiile publice se predau in 62 de universitati. In perioada 1948 - 1962 ele sunt aduse si generalizate in Europa de Vest.

1965 - prezent. Relatiile publice intra in epoca informatiei globale. Americanii sustin ca a gandi in maniera globala inseamna, pentru specialistul in relatii publice, "sa aiba o viziune globala si imaginatia de a privi dincolo de granitele nationale in cazul programelor de comunicare care pot ajuta la atingerea telurilor afacerilor. Globalizarea si descentralizarea accentuata fac sa fie mai important decat oricand ca organizatiile sa aiba sisteme de comunicare interna puternice, care sa le permita ca, in operatiile lor diversificate, sa foloseasca o singura "voce".