Rǎspunderea contraventionalǎ a functionarilor publici

Rǎspunderea contraventionalǎ a functionarilor publici

Rǎspunderea contraventionalǎ face parte din rǎspunderea administrativǎ, este forma cea mai gravǎ. Unele sanctiuni contraventionale se aplicǎ de cǎtre organele administratiei de stat (avertismentul, amenda) si altele de cǎtre organele judecǎtoresti (obligarea la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii).

Observǎm cǎ in legǎturǎ cu elementele rǎspunderii contraventionale, in literatura de specialitate toate opiniile sustin cǎ temeiul rǎspunderii contraventionale, factorul care o declanseazǎ, il reprezintǎ contraventia, desi in privinta sinonimiei dintre rǎspunderea adminisrativǎ si rǎspunderea contraventionalǎ sunt pǎreri diferite. Noi considerǎm cǎ toate sanctiunile contraventionale principale si complementare au caracter administrativ. Rǎspunderea contraventionalǎ constǎ in sanctionarea contraventionalǎ a persoanelor fizice si juridice vinovate de incǎlcarea normelor legale care prevǎd si sanctioneazǎ contraventii.

Acest tip de rǎspundere este o formǎ specificǎ dreptului administrativ si care cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeazǎ rǎspunderea celor care nesocotesc dispozitii de drept administrativ, in raporturile dintre autoritǎtile administrative, precum si dintre acestea si particulari ( persoane fizice sau juridice) .

Conform art.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, constituie contraventie "fapta sǎvarsitǎ cu vinovǎtie, stabilitǎ si sanctionatǎ ca atare de lege, ordonantǎ, prin hotǎrare a Guvernului sau, dupǎ caz, prin hotǎrare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Observǎm cǎ din definitie se desprind trǎsǎturile esentiale ale contraventiei:

a)     fapta sǎ aibǎ un anumit grad de pericol social.

Sǎvarsirea de contraventii impiedicǎ desfǎsurarea normalǎ a vietii economice in plan imediat. Indirect, ele afectezǎ intreaga viatǎ social-politicǎ a unei tǎri. Contraventiile se pot sǎvarsi atat prin actiuni (calcularea eronatǎ a impozitelor, taxelor si a contributiilor, cu consecinta diminuǎrii valorii creantei fiscale cuvenite statului"), cat si prin inactiuni (" nerespectarea normelor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la intocmirea si depunerea situatiilor financiare periodice"- Legea contabilitǎtii nr.82/1991, art.41, lit. e) ce pun in pericol buna desfǎsurare a activitǎtii de formare si administrare a banului public.

In evaluarea gradului de pericol social al unei contraventii, are o importantǎ deosebitǎ aprecierea urmǎrilor faptei ilicite. Astfel, contraventiile financiare au un grad ridicat de pericol social, intrucat ele protejeazǎ valori deosebit de importante pentru bunul mers al intregii societǎti.

b)     contraventia este o faptǎ sǎvarsitǎ cu vinovǎtie

Contraventia are relevantǎ juridicǎ, ea existǎ numai dacǎ este sǎvarsitǎ cu vinovǎtie. Existǎ vinovǎtie atunci cand fapta care reprezintǎ pericol social este sǎvarsitǎ cu intentie sau din culpǎ. Contraventia se sanctioneazǎ indiferent de forma vinovǎtiei. Nesanctionarea faptelor sǎvarsite din culpǎ, ca exceptie, trebuie sǎ fie prevǎzutǎ in mod expres in actul normativ care stabileste si sanctioneazǎ contraventia respectivǎ.

c)     contraventia este o faptǎ prevǎzutǎ si sanctionatǎ prin acte normative emise de organele competente.

O persoanǎ poate fi trasǎ la rǎspundere contraventionalǎ numai dacǎ fapta comisǎ este prevǎzutǎ si sanctionatǎ ca atare in mod expres intr-o lege, o ordonantǎ, o hotǎrare a Guvernului sau o hotǎrare a autoritǎtilor administratiei publice locale. Ilicitul contraventional are un spectru mai restrans de exprimare prin faptul cǎ, in cazul contraventiilor este stabilitǎ prin lege exact modalitatea de infǎptuire (de realizare) a activitǎtiilor ilicite[2].

In practicǎ, legislatia contraventionalǎ este abundentǎ, contradictorie si generatoare de confuzii. Sunt frecvente cazurile in care acte normative distincte reglementeazǎ fapte contraventionale identice sub aspectul elementelor componente, dar diferite sub aspectul sanctiunilor stipulate pentru cazul sǎvarsirii unor asemenea fapte. Aceastǎ suprapunere de reglamentare a contraventiilor au generat in practicǎ situatii nefiresti. In cadrul activitǎtii de control s-au aplicat sanctiuni contraventionale pentru sǎvarsirea de fapte de evaziune fiscalǎ, fǎrǎ a face distinctiile ce se impun pentru a separa contraventiile financiare de cele de evaziune fiscalǎ. De asemenea, existǎ tendinta de a aplica sanctiunea mai asprǎ atunci cand aparent aceleasi fapte ii sunt aplicabile douǎ texte legale. O incadrare juridicǎ gresitǎ a contraventiei este exploatatǎ de cǎtre contravenient, care atacand procesul-verbal de contraventie in fata instantei judecǎtoresti, solicitǎ anularea acestuia. Au fost pronuntate de cǎtre instantele judecǎtoresti numeroase hotǎrari de anulare a proceselor verbale de contraventie. Dacǎ nu s-ar fi dispus anularea procesului-verbal de contraventie s-ar fi creat situatia ca o persoanǎ sǎ rǎspundǎ pentru o faptǎ pe care nu a sǎvarsit-o (fapt extrem de periculos pentru cǎ ar deschide drum eventualelor abuzuri ce s-ar putea crea chiar in infractiuni sǎvarsite de functoinarii publici din cadrul organelor financiare ale statului). Pe de altǎ parte, faptul de a dispune anularea procesului-verbal de contraventie este, din punct de vedere social, la fel de periculos, intrucat in felul acesta, contraventia realǎ, sǎvarsitǎ intr-adevǎr de cǎtre contravenient, rǎmane nepedepsitǎ.

Subiectele rǎspunderii contraventionale:

Persoana fizicǎ

Subiect al rǎspunderii juridice este autorul faptei socialmente periculoase, faptǎ care constituie temeiul obiectiv al atragerii rǎspunderii. Subiectul activ al rǎspunderii contraventionale poate fi statul ori autoritatea publicǎ ce reprezintǎ comunitatea localǎ, in conditiile expres stipulate de lege. Subiectul activ poate fi si o autoritate nestatalǎ, dacǎ aceasta realizeazǎ un serviciu public si a fost incǎlcatǎ norma in legǎturǎ cu activitatea concretǎ desfǎsuratǎ de ea .

Subiectul pasiv al contraventiei este, de regulǎ, persoana fizicǎ, autor al contraventiei.

Fapta sǎvarsitǎ de un minor sub 14 ani nu constituie contraventie.

In cazul militarilor in termen sanctiunile prevǎzute de lege nu se aplicǎ in cazul contraventiilor sǎvarsite de acestia. Procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unitǎtii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacǎ procesul verbal este intemeiat, mǎsuri disciplinare.

Dacǎ prin contraventia sǎvarsitǎ de un militar in termen s-a cauzat o pagubǎ sau dacǎ sunt lucruri supuse confiscǎrii, organul competent potrivit dispozitiilor legii va stabili despǎgubirea pe bazǎ de tarif si va dispune asupra confiscǎrii. Copii dupǎ procesal verbal se comunicǎ contravenientului, pǎrtii vǎtǎmate si celui cǎruia ii apartin lucrurile confiscate.

Autoritǎtile militare vor stabili organele care constatǎ si sanctioneazǎ contraventiile sǎvarsite de ofiteri, subofiteri, maistri militari sau angajati civili in cadrul unitǎtilor, formatiunilor, esalonelor si comenzilor respective in legǎturǎ cu serviciul, precum, si organele care solutioneazǎ plangerile contra proceselor-verbale de constatare a acestor contraventii.

O problemǎ deosebitǎ care apare in legǎturǎ cu subiectul, in cazul rǎspunderii contraventionale, este atunci cand o persoanǎ comite mai multe contraventii fie prin incǎlcare mai multor prevederi ale aceluiasi act normativ, fie prin incǎlcarea prevederilor mai multor acte normative, fǎrǎ sǎ fi fost sanctionat pentru vreuna din ele. In aceastǎ situatie ne gǎsim in fatǎ unei pluralitǎti de fapte, a concursului de contraventii.

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede in art.10 alin 1 cǎ dacǎ acceasi persoanǎ a sǎvarsit mai multe contraventii, sanctiunea se aplicǎ pentru fiecare contraventie in parte.

In cazul in care contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal de constatare si sanctioanare a contraventiei, sanctiunea contraventionalǎ aplicatǎ pentru fiecare contraventie din concurs se cumuleazǎ, fǎrǎ sǎ poatǎ depǎsi dublul maximului amenzii prevǎzut pentru contraventia cea mai gravǎ, sau maximul general de 300 de ore pentru obligarea contravenientului la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii.

In situatia concursului de fapte contraventionale pentru care contravenientul, cand este posibil, achitǎ jumǎtate din minimul amenzii pe loc sau in 48 de ore de la data incheierii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sau, dupǎ caz, de la data comunicǎrii acestuia suma amenzilor achitate nu poate depǎsi maximul prevǎzut pentru contraventia cea mai gravǎ. Reglementǎrile prevǎd sanctionarea in concursul de contraventii pentru toate categoriile de sanctiuni contraventionale principale, cu exceptia avertismentului.

Concursul de contraventii (pluralitatea de fapte) presupune indeplinirea unor conditii :

sǎ fie vorba de aceeasi persoanǎ;

persoana respectivǎ sǎ fi comis mai multe contraventiii;

contraventiile sǎ fie constatate simultan de acelasi agent constatator;

contraventia sǎ fie sanctionatǎ cu amendǎ, ori dupǎ caz, cu obligarea la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii;

sanctiunea aplicatǎ pentru fiecare faptǎ in parte sǎ fie de aceeasi naturǎ.

Aceastǎ sanctionare a concursului de contraventii se referǎ numai la sanctiunile contraventionale, nu si la cele complementare. In cazul concursului de contraventii prin notiunea de persoanǎ se intelege atat persoanele fizice cat si cele juridice.

Participatia (coautoratul)

O contraventie poate fi comisǎ de o singurǎ persoanǎ sau de mai multe persoane, in participatie (coautorat). Modul de aplicare al sanctiunii contraventionale in cazul in care la sǎvarsirea unei contraventii participǎ mai multe persoane este prevǎzut de art.10, alin.3 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 care aratǎ cǎ " in cazul in care la sǎvarsirea unei contraventii participǎ mai multe persoane, sanctiunea se va aplica fiecǎreia separat". Sanctiunea nu se imparte pe contravenienti, cu cat a contribuit fiecare la comiterea faptei, ci fiecare sǎvarsind contraventia va rǎspunde separat in limitele stabilite de actul normativ. Prin participatie, in sensul dispozitiilor legale mentionate mai sus, se intelege contributia efectivǎ, participarea in mod direct la sǎvarsirea contraventiei si nu instigarea sau complicitatea la comiterea faptei.

In aceste situatii de coautorat, agentul constatator trebuie sǎ aprecieze obiectiv contributia fiecǎrui coautor la comiterea faptei si in raport de aceastǎ contributie, sǎ aplice fiecǎruia sanctiunea corespunzǎtoare.

Persoana juridicǎ

Rǎspunderea contraventionalǎ a persoanelor juridice isi gǎsesc explicatia in faptul cǎ persoanele juridice ca entitǎti distincte, in calitatea de subiect de drept pe care o au, le revin obligatii distincte. Art.3, alin 2 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 stabileste o derogare de la principiul cǎ sanctiunile contraventionale se aplicǎ persoanelor fizice precizand cǎ "persoanele juridice rǎspund contraventional in cazurile si in conditiile prevǎzute de actele normative care stabilesc si sanctioneazǎ contraventii", iar art.6 , alin 1 din acelasi act normativ stipuleazǎ cǎ :" avertismentul si amenda contraventionalǎ se pot aplica oricǎrui contravenient, persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ.

De aici reiese faptul cǎ pentru sanctionarea contraventionalǎ a persoanelor juridice trebuie indeplinite anumite conditii:

persoana juridicǎ poate fi sanctionatǎ contraventional numai dacǎ actele normative care stabilesc si sanctioneazǎ contraventii prevǎd in mod expres sanctionarea contraventionalǎ a acesteia;

persoanelor juridice nu li se pot aplica toate sanctiunile contraventionale principale ci numai: avertismentul si amenda contraventionalǎ.

In cazul sanctiunilor contraventionale complementare legea nu prevede nici o exceptie in aplicarea lor persoanelor juridice.

Sunt acte normative care prevǎd cǎ anumite contraventii se pot aplica atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice. In aceastǎ situatie agentul constatator poate sǎ aplice sanctiunea contraventionalǎ ori persoanei fizice ori persoanei juridice, dar numai uneia dintre ele.

Alte acte normative prevǎd cǎ sanctiunea contraventionalǎ se aplicǎ persoanei juridice (de exemplu art.183 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedurǎ fiscalǎ).

Unele acte normative nu precizeazǎ expres sanctionarea persoanei juridice, insǎ prevǎd sanctiuni diferite pentru persoanele fizice si pentru persoanele juridice.

In celelalte situatii in care se sǎvarsesc contraventii la normele privind obligatiile persoanelor juridice, sanctiunile se aplicǎ persoanelor fizice ( administrator, director, cenzor, functionar etc) care aveau indatorirea de a aduce la indeplinire acele obligatii in baza unor acte normative, a actului constitutiv, a statutului, a contractului de muncǎ, a contractului de prestǎri servicii, a fisei postului ori in baza sarcinilor trasate de sefii ierarhici. Dacǎ seful ierarhic nu a stabilit o asemenea sarcinǎ, neglijandu-si sarcinile lui de serviciu, el este vinovat si lui i se aplicǎ sanctiunea. In ultimii ani se observǎ o crestere a contraventiilor pentru care actele normative prevǎd posibilitatea sanctionǎrii persoanelor juridice.

In practicǎ s-a constatat, cǎ in unele cazuri, pentru obligatii ale persoanei juridice, agentii constatatori au aplicat sanctiuni contraventionale persoanelor juridice, desi pentru acele contraventii actele normative nu prevedeau aceastǎ posibilitate. S-a apelat la aceastǎ practicǎ deoarece este mai usor sǎ fie sanctionatǎ persoana juridicǎ decat sǎ se stabileascǎ persoana fizicǎ vinovatǎ. Un alt aspect care a dus la sanctionarea persoanelor juridice in locul persoanelor fizice a fost cuantumul mare al amenzilor fatǎ de salariul mic al persoanelor fizice vinovate de comiterea faptei ilicite.

Reglementǎrile in materie contraventionalǎ nu mai prevǎd obligatia persoanelor juridice, ca in situatia in care ele au fost sanctionate contraventional cu amendǎ, sǎ impute amendǎ persoanei fizice vinovate. S-a luat aceastǎ mǎsurǎ deoarece persoanele juridice sunt sanctionate contraventional pentru obligatiile lor, ca subiecte distincte de drepturi si obligatii.

Conducerea persoanelor juridice, de regulǎ, este asiguratǎ atat de organele unipersonale (manegeri, directori, administratori, etc) cat si organe colective (consiluil de administratie, consiliul director, etc.).

Decretul nr.31/1954 privind persoanele fizice si juridice in art. 3, alin 2 precizeazǎ cǎ actele fǎcute de organele de conducere in limita competentelor conferite sunt actele persoanei juridice. Alin.3 al articolului mentionat aratǎ cǎ faptele ilicite sǎvarsite de organele sale de conducere obligǎ insǎsi persoana juridicǎ. Din aceste prevederi rezultǎ cǎ faptele contraventionale ale organelor de conducere (consiliul de administratie, consiliul director, adunarea generalǎ a actionarilor, consiliul local, etc.) sunt contraventiile persoanei juridice.

In situatia sǎvarsirii unei contraventii de cǎtre organul colectiv de conducere, iar actul nomativ care prevede si sanctioneazǎ contraventia stipuleazǎ posibilitatea sanctionǎrii persoanei juridice, acesta este subiectul rǎspunderii contraventionale si in consecintǎ sanctiunea se va aplica persoanei juridice.

In cazul in care actul normativ care prevede si sanctionezǎ contraventia nu stipuleazǎ posibilitatea sanctionǎrii persoanei juridice, in situatia sǎvarsirii unei contraventii de cǎtre organul colectiv de conducere, sanctiunea se va aplica fiecǎrei persoane fizice ce compune organul colectiv de conducere. Rǎspunderea contraventionalǎ in aceastǎ situatie este o rǎspundere pentru participarea culpabilǎ a mai multor persoane la comiterea unei contraventii, nu o rǎspundere solidarǎ.

Organele colective de conducere au ca specific deliberarea, care se incheie printr-o hotǎrare (decizie) si care se adoptǎ prin votul membrilor lor. Dacǎ printr-o astfel de hotǎrare luatǎ sau prin executarea ei se sǎvarseste o contraventie, vor rǎspunde contraventional numai acele persoane care au votat pentru. Nu vor rǎspunde cei care au votat impotriva si cei care s-au abtinut. Dacǎ prin neluarea unei hotǎrari care se impunea, s-a comis o contraventie, vor rǎspunde contraventional acele personae care au voatat impotriva adoptǎrii si cele care s-au abtinut. Rǎspunderea contraventionalǎ a membrilor organelor colective de conducere nu presupune egalitatea rǎspunderii. Este necesarǎ individualizarea acestei rǎspunderi in raport de vinovǎtia fiecǎruia, de gradul de pregǎtire, de gradul de participare la luarea hotǎrarii.

Existǎ situatii determinate de cauze obiective ori subiective care duc la inlǎturarea caracterului contraventional al faptei.

O faptǎ trebuie analizatǎ si in raport de imprejurǎrile in care a fost sǎvarsitǎ.

Ea capǎtǎ caracter contraventional prin vointa legiuitorului. Tot prin vointa legiuitorului faptelor ilicite sǎvarsite in anumite conditii li se pot inlǎtura caracterul ilicit si in consecintǎ ele nu sunt considerate contraventii si nu pot fi sanctionate. Cauzele care inlǎturǎ caracterul contraventional al unor fapte sunt prevǎzute in art.2/2001 care precizeazǎ: "Caracterul contraventional al faptei este inlǎturat in cazul legitimei apǎrǎri, stǎrii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitǎtii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitǎtii dacǎ are legǎturǎ cu fapta sǎvarsitǎ. Minorul sub 14 ani nu rǎspunde contraventional."

Noul cod penal, Legea nr.301/2004, imparte aceste cauze in douǎ grupe: cazuri justificative (legitima apǎrare, starea de necessitate, ordinul legii si comanda autoritǎtii legale, consimtǎmantul victimei) si cazuri care inlǎturǎ caracterul penal al faptei (constrangerea fizicǎ, constrangerea moralǎ, cazul fortuit, minoritatea fǎptuitorului, iresponsabilitate, betia, eroarea de fapt), la aceste norme trebuie sǎ se alinieze si prevederile din domeniul contraventional.

Sanctiunile contraventionale

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 in art.5 prevede douǎ categorii de sanctiuni contraventionale: principale si complementare.

Sanctiunile contraventionale principale sunt: avertismentul, amenda contraventionalǎ si obligarea contravenientului la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii.

Sanctiunile contraventionale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii; suspendarea sau anularea, dupǎ caz, a avizului, a acordului sau autorizatiei de exercitare a unei activitǎti; inchiderea unitǎtii; blocarea contului bancar; suspendarea activitǎtii agentului economic; retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitǎtii de comert exterior temporar sau definitiv; desfiintarea lucrǎrii si aducerea terenului in starea initialǎ.

Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionalǎ principalǎ. Sanctiunile contraventionale principale nu pot fi cumulate, ele se aplicǎ in functie de pericolul social al faptei comise, in schimb sanctiunile contraventionale complementare care se aplicǎ in functie de natura si gravitatea faptei pot fi cumulate cu sanctiunile contraventionale principale. Mai mult, se poate cumula o sanctiue contraventionalǎ principalǎ cu una sau mai multe sanctiuni contraventionale complementare. Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede posibilitatea ca prin legi speciale sǎ se stabileascǎ si alte sanctiuni principale sau complementare in afara celor enumerate mai sus.

Avertismentul este sanctiunea contraventionalǎ principalǎ cea mai usoarǎ. Se aplicǎ contravenientilor care comit fapte ilicite cu un pericol social redus.

Avertismentul constǎ in atentionarea verbalǎ sau scrisǎ a contravenientului asupra pericolului social al faptei sǎvarsite insotitǎ de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

Avertismentul se aplicǎ verbal cand persoana care constatǎ contraventia aplicǎ si sanctiunea contraventionalǎ a avertismentului si contravenientul este de fatǎ la constatarea si sanctionarea contraventiei. Avertismentul se aplicǎ in formǎ scrisǎ atunci cand contravenientul nu este de fatǎ la constatarea si sanctionarea contraventiei sau in cazul in care sanctiunea contraventionalǎ o aplicǎ altǎ persoanǎ sau organ decat cel care a constatat-o.

Din definitie rezultǎ cǎ avertismentul are douǎ elemente: unul de atentionare, mustrarea contravenienului pentru fapta sǎvarsitǎ cǎruia i se aratǎ pericolul social al faptei sǎvarsite; unul de recomandare, ca pe viitor sǎ respecte dispozitiile legale, iar in cazul in care nu le respectǎ i se va aplica o sanctiune mai gravǎ.

Avertismentul, asa cum rezultǎ din prevederile art.7 alin.3 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001, se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceastǎ sanctiune. Aceastǎ situatie este o derogare de la principiul potrivit cǎruia sanctiunea contraventionalǎ se aplicǎ numai dacǎ ea este prevǎzutǎ in actul normativ care stabileste si sanctioneazǎ contraventia respectivǎ.

Aceste prevederi lasǎ o largǎ libertate agentilor constatatori sǎ decidǎ dacǎ inlocuiesc sanctiunea contraventionalǎ a amenzii cu avertismentul sau nu. Pentru celelalte sanctiuni contraventionale principale nu se pune problema inlocuirii lor cu avertisment, deoarece ele se aplicǎ pentru fapte ilicite grave, iar avertismentul se aplicǎ in cazul faptelor cu o gravitate redusǎ. In activitatea practicǎ se constatǎ cǎ agentii constatatori nu aplicǎ aceste prevederi. De obicei se merge cǎtre limita superioarǎ a amenzilor contraventionale. Nu se intelege cǎ orice sanctiune nu reprezintǎ un scop in sine, ci un mijloc de formare a unui spirit de responsabilitate si nu este nevoie ca in toate cazurile sǎ se aplice sanctiunea amenzii intrucat sanctiunile juridice nu reprezintǎ un mijloc de rǎzbunare a societǎtii ci un mijloc de educare a persoanei vinovate si de prevenire a faptei ilicite

In practicǎ s-a mai constatat cǎ si in prezent unii agenti constatatori aplicǎ sanctiunea avertismentului dar nu mai incheie preoces-verbal de constatare si sanctiuonare a contraventiei (de exemplu inscriu faptul cǎ au fost sanctionati cu avertisment pe declaratia depusǎ cu intarziere)

Sanctiunea contraventionalǎ a avertismentului se poate aplica atat in cazul persoanelor fizice cat si in cazul persoanelor juridice . In situatia in care sanctiunea se aplicǎ persoanelor juridice mustrarea si recomandarea se va adresa organului de conducere sau persoanei vinovate de actiunea sau inactiunea ilicitǎ prin care s-a comis contraventia.

Amenda contraventionalǎ este o formǎ a rǎspunderii contraventionale cu caracter pecuniar si constǎ intr-o sumǎ de bani pe care contravenientul trebuie sǎ o plǎteascǎ cand sǎvarseste o contraventie cu un grad mai mare de pericol social. Ea este sanctiunea contraventionalǎ cea mai des aplicatǎ in practicǎ. Cuantumul amenzii este determinat de gradul de pericol social al faptei ilicite. De regulǎ, actul normativ care stabileste si sanctioneazǎ o contraventile prevede limita minimǎ si maximǎ a amenzii. Aceste limite ale amenzii, in marea majoritate a cazurilor, reprezintǎ sume fixe. Sunt si unele exceptii in care amenda nu este stabilitǎ in sumǎ fixǎ ci in procente.

Individualizarea amenzii se face de cǎtre organul competent sǎ aplice aceastǎ sanctiune, in limitele prevǎzute de actul normativ. La individualizarea amenzii agentul constatator va avea in vedere criteriile de individualizare a sanctiunilor.

Amenda contraventionalǎ poate fi aplicatǎ atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice in conditiile art.3, alin.2 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001.

Sumele provenite din amenzile aplicate de autoritǎtile administratiei publice locale si din amenzile privind circulatia pe drumurile publice se fac venit la bugetul local. Sumele provenite din celelalte amenzi, aplicate in conformiate cu legislatia in vigoare, se fac venit la bugetul de stat.

Obligarea contravenientului la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii. Aceastǎ sanctiune a fost prevǎzutǎ pentru prima datǎ de Legea nr.82/1999. Ordonanta Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestǎrii unei activitǎti in folosul comunitǎtii constituie de fapt actul normativ cadru pentru aplicarea si executarea acestei sanctiuni contraventionale.

Sanctiunea contraventionalǎ a obligǎrii contravenientului la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii poate fi stabilitǎ numai prin lege si ordonantǎ a Guvernului, iar durata maximǎ nu poate depǎsi 300 de ore, si intotdeauna se stabileste numai alternativ cu amenda.

Aceastǎ sanctiune se aplicǎ unor fapte contraventionale care au un pericol social ridicat si ridicat intotdeauna de cǎtre instanta de judecatǎ. Dacǎ agentul constatator apreciazǎ cǎ amenda este neindestulǎtoare, si legea prevede ca sanctiune pentru contraventia comisǎ, amenda sau obligarea contravenientului la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii, acesta trimite procesal-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei judecǎtoriei competente, in a cǎrei razǎ teritorialǎ a fost comisǎ contraventia, in cel mult 48 de ore, pentru a hotara ce sanctiune aplicǎ.

Confiscarea constǎ in tercerea in proprietatea statului, fǎrǎ platǎ, a unor bunuri care au legǎturǎ cu contraventia sǎvarsitǎ. Sanctiunea confiscǎrii poate fi luatǎ numai dacǎ ea este expres prevǎzutǎ in actul normativ care stabileste si sanctioneazǎ contraventia.

Confiscarea, ca sanctiune contraventionalǎ complementarǎ, se ia intotdeauna impreunǎ cu una din cele trei sanctiuni principale. Prevederile art.5 alin.3 lit.a) ale Ordonantei Guvernului nr.2/2001, referitoare la mǎsura confiscǎrii, au fost puse de acord cu dispozitiile art.44 alin.9 din Constitutia Romaniei republicatǎ. Din dispozitiile acestei prevederi legale reiese cǎ sunt supuse confiscǎrii:

bunurile destinate sǎvarsirii contraventiei;

bunurile folosite la sǎvarsirea contraventiei;

bunurile rezultate din sǎvarsirea contraventiei.

In cazul in care bunurile care au fost destinate, folosite sau rezultate din contraventie nu se gǎsesc contravenientul va fi obligat la plata contravalorii lor.

Sanctiunea confiscǎrii este obligatorie si nu facultativǎ. Dacǎ actul normativ o prevede, agentul constatator, persoana sau instanta de judecatǎ care aplicǎ sanctiunea principalǎ va dispune si sanctiunea complementarǎ a confiscǎrii. In practicǎ s-au intalnit situatii in care unii agenti constatatori au aplicat gresit numai sanctiunea contraventionalǎ a amenzii, fǎrǎ sǎ aplice si sanctiunea confiscǎrii, desi aceastǎ sanctiune era prevǎzutǎ in actul normativ care reglamenta contraventia respectivǎ pentru a "nu se mai complica cu bunurile ce trebuiau confiscate". Si despre aceastǎ mǎsurǎ trebuie sǎ se facǎ mentiunile necesare in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 prevede si alte sanctiuni contraventionale complementare si anume: suspendarea si anularea, dupǎ caz, a avizului, a acordului sau autorizatiei de exercitare a unei activitǎti; inchiderea unitǎtii; blocarea contului bancar; retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitǎti de comert exterior temporar sau definitiv; suspendarea agentului economic; aducerea terenului in starea initialǎ.

In ceea ce priveste sanctiunile contraventionale complementare trebuie sǎ facem cateva precizǎri:

sanctiunea contraventionalǎ complementarǎ poate fi aplicatǎ numai dacǎ ea este prevǎzutǎ in mod expres de actul normativ care stabileste si sanctioneazǎ contraventia respectivǎ si intotdeauna insotitǎ de o sanctiune contraventionalǎ principalǎ;

metodologia de constatare si aplicare a fiecǎrei sanctiuni contraventionale complementare este prevǎzutǎ in actul normativ care o stabileste. De exemplu, Ordonanta Guvernului nr.28/1999 privind obligarea agentilor economici de a utiliza aparate de marcat fiscale prevede ca sanctiuni complementare suspendarea sau anularea, dupǎ caz, a avizului, a acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitǎti si inchiderea unitǎtii; Ordonanta Guvernului nr.42/1995 pivind productia de produse alimentare destinate comercializǎrii prevede ca sanctiuni complemenatre retragerea licentei de fabricatie;

Legea nr.30/1991 privind organizarea si functionarea controlului finaciar si a Gǎrzii Finaciare in art. 9 prevede cǎ se poate lua mǎsura suspendǎrii activitǎtii pe o perioadǎ de panǎ la 6 luni in cazul repetǎrii unor fapte contraventionale cum ar fi: nepunerea la dispozitia organelor de control a registrelor, corespondentei, actelor si bilanturilor contabile; neprezentarea pentru verificarea a valorilor de orice fel pe care le gestioneazǎ sau le are in pǎstrare si care intrǎ sub incidenta controlului . De la aparitia actului normativ organele de control fiscal s-au intalnit cu numeroase situatii in care agentii economici nu au pus la dispozitia organelor de control registrele, corespondenta, bilanturile nu au prezentat pentru verificarea valorilor de orice fel pe care le gestioneazǎ, in mod repetat, insǎ panǎ in prezent nu au aplicat sanctiunea contraventionalǎ complementarǎ pe motiv cǎ nu au norme metodologice care sǎ stabileascǎ procedura de aplicare a sanctiunii. Aceastǎ situatie denotǎ lipsǎ de responsabilitate si vointǎ a organelor fiscale;

blocare contului bancar ca sanctiune contraventionalǎ complementarǎ nu trebuie confundatǎ cu blocarea contului bancar ca formǎ de stingere a creantelor bugetare, poprirea, prevǎzutǎ de Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedurǎ fiscalǎ;

aplicarea sanctiunilor contraventionale complementare atunci cand actele normative le prevǎd, este obligatorie, nu rǎmane la latitudinea agentului constatator. Realitatea contrazice acest principiu, organele de control care sunt agentii constatatori in activitatea desfǎsuratǎ au constatat contraventii care prevǎd si sanctiuni contraventionale complementare insǎ nu le-a aplicat. De exemplu Ordonanta Guvernului nr.28/1999 privind obligarea agentilor economici de a nu utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede obligativitatea dotǎrii si utilizǎrii aparatelor de marcat electronice fiscale in unitǎtile de vanzare cu amǎnuntul si in unitǎtile care presteazǎ servicii direct cǎtre populatie, in caz contrar unitatea respectivǎ se inchide de cǎtre organele Ministerului Finantelor Publice dupǎ o procedurǎ sabilitǎ de actul normativ. Si in prezent sunt numeroase unitǎti de vanzare cu amǎnuntul si prestǎri de servicii si in orase, si in sate, aspect vǎzut de toatǎ lumea, inclusiv de organele de control ale Ministerului Finantelor Publice dar nu sunt inchise. La multe s-au efectuat si controale, dar isi vǎd linistite de activitate.

Despǎgubirile civile

Pe langǎ aplicarea sanctiunilor contraventionale principale, si dupǎ caz, complementare, in obligatiile agentului constatator revine uneori si sarcina stabilirii despǎgubirilor pentru pagubele pricinuite de contravenient prin fapta sǎvarsitǎ. Prin sǎvarsirea unei contraventii se poate produce si o pagubǎ patrimonialǎ unei terte persoane. In aceastǎ situatie contravenientul va fi obligat sǎ repare prejudiciul cauzat, sǎ despǎgubeascǎ pe cel pǎgubit. Echivalentul in lei al acestui prejudiciu reprezintǎ de fapt despǎgubirile civile.

Aplicare unei mǎsuri contraventionale principale, avertisment, amendǎ, obligarea unor activitǎti in folosul comunitǎtii si a uneia sau mai multor sanctiuni contraventionale comlpementare, nu scuteste pe contravenient de obligatia de a despǎgubi pe terti pentru pagubele pricinuite prin sǎvarsirea contraventiei.

Despǎgubirile se stabilesc pe baza tarifelor prevǎzute in actul normativ care stabileste si sanctioneazǎ contraventia, cand este cazul. Prin aceste tarife, legiuitorul a dorit simplificarea procedurii de stabilire a cuantumului despǎgubirilor civile, folosirea unei proceduri mai eficiente decat procedura recurgerii la instatntele de judecatǎ civile.

De exemplu obligatia de a calcula despǎgubirile civile pentru pagubele comise prin contraventie este prevǎzutǎ prin: Legea nr.17/1999 privind regimul juridic al apelor maritime interne al mǎrii teritoriale si al zonei contigue a Romaniei cu modificǎrile si cu completǎrile ulterioare; Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul si acvacultura; Hotǎrarea Guvernului nr.36/1996 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind exploatarea si mentinerea in bunǎ stare a drumurilor publice cu modificǎrile si completǎrile ulterioare.

Ordonanta Guvernului nr.2/2001 are putine prevederi referitoare la despǎgubirile civile. In art.3 alin.2 se aratǎ cǎ in actele normative prin care se stabilesc contraventii "se pot stabili si tarife de determinare a despǎgubirilor pentru pagubele pricinuite prin sǎvarsirea contraventiilor" .

Determinarea despǎgubirilor, atunci cand prin contraventie s-a produs o pagubǎ, o face agentul constatator, dacǎ actul normativ care stabileste contraventia prevede tariful de determinare al acestei despǎgubiri. Agentul constatator poate stabili despǎgubirile pentru pagubele produse de contravenient prin fapta ilicitǎ numai cu acordul expres al prsoanei vǎtǎmate. Despre despǎgubirea stabilitǎ si modul de calcul al acesteia agentul constatator va trebui sǎ facǎ mentiune in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Dacǎ nu existǎ tarif de evaluare a pagubelor produse prin sǎvarsirea contraventiei, partea vǎtǎmatǎ, pentru recuperarea prejudiciului suferit, v-a trebui sǎ-si valorifice pretentiile potrivit dreptului comun.

Dupǎ constatare faptei ilicite, care constituie contraventie, urmeazǎ o nouǎ etapǎ proceduralǎ, aceea a aplicǎrii sanctiunii contraventionale. Regula generalǎ privind persoana competeantǎ sǎ aplice sanctiunea stabilitǎ de art.21 alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001. Aceastǎ regulǎ aratǎ cǎ in cazul, in care prin actul normativ de stabilire si de sanctionare a contraventiei nu se dispune altfel, agentul constatator aplicǎ si sanctiunile avertismentului si amenzii, si in conditiile legii, cand este cazul si sanctiunile conreaventionale complementare.

Agentul constatator aplicǎ sanctiuni contraventionale prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. De la acest principiu unele acte normative derogǎ, prevǎd alte persoane competente sǎ aplice sanctiunile contraventionale, si nu agentul constatator care a constatat contraventia. Aceastǎ derogare nu este intalnitǎ in domeniul financiar.

Persoana care aplicǎ sanctiunea trebuie sǎ facǎ parte dintr-un organ competent sub aspect teritorial. Procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este act administrativ, ori un act administrativ emis de o persoanǎ sau organ necompetent este ilegal, nul de drept, iar ilegalitatea nu poate fi acoperitǎ prin confirmarea sa de persoana sau organul competent.

Aplicarea sanctiunii contraventionale a obligǎrii contravenientului la prestarea unei activitǎtii in folosul comunitǎtii se face intotdeauna de cǎtre instanta de judecatǎ si anume de cǎtre judecǎtoria pe raza cǎreia s-a comis contraventia. In cazul in care legea prevede ca sanctiune obligarea contravenientului la prestarea unei actvitǎti in folosul comunitǎtii alternativ cu amenda contraventionalǎ, dacǎ agentul constatator aprciazǎ cǎ sanctiunea amenzii este neindestulǎtoare, inainteazǎ procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei incheiat judecǎtoriei in a cǎrei razǎ teritorialǎ a fost sǎvarsitǎ contraventia pentru aplicarea sanctiunii corespunzǎtoare. Termenul in care agentul constatator trebuie sǎ inainteze procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei judecǎtoriei este de 48 de ore.

Aplicarea sanctiunilor contraventionale presupune, din partea unei persoane competente, sǎ facǎ o analizǎ temeinicǎ, astfel incat sanctiunea aplicatǎ sǎ fie proportionalǎ cu gradul de pericol social al faptei ilicite. Individualizarea se face in functie de anumite criterii. Aceste criterii sunt:

limitele prevǎzute de actul normativ. Sanctiunea stabilitǎ trebuie sǎ fie numai intre limita minimǎ si maximǎ prevǎzutǎ de actul normativ;

modul de sǎvarsire a contraventiei si mijloacele folosite de contravenient;

scopul urmǎrit si urmǎrile produse de contraventie;

circumstantele personale ale contravenientului.

La individualizarea sanctiunii, cel care o aplicǎ trebuie sǎ tinǎ seama de circumstantele personale ale contravenientului, dacǎ acestea se cunosc de cel care o aplicǎ, ca: starea materialǎ a contravenientului, gradul de pregǎtire culturalǎ si de educatie, mediul social din care provine, ocupatia, conduita in familie si la locul de muncǎ. Aceste criterii au o valoare relativǎ, intrucat nu se poate sti cu exactitate in momoentul sanctionǎrii si nici nu este posibil sǎ se facǎ verificǎri de agentul constatator in scopul cunoasterii lor.

varsta contravenientului. Minorii panǎ la 14 ani nu pot fi sanctionati contraventional. Sub aceastǎ varstǎ minorii sunt considerati cǎ nu au capacitatea necesarǎ sǎ-si dea seama de fapta ilicitǎ si urmǎrile acesteia. In cazul contraventilor sǎvarsite de minorii care au varsta intre 14-18 ani limita minimǎ si maximǎ a amenzii prevǎzutǎ in actul normativ care stabileste si sanctioneazǎ contraventia se reduce la jumǎtate iar minorul care la data sǎvarsirii faptei nu avea implinitǎ varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu obligarea la prestarea unei activitǎti in folosul comunitǎtii.

atitudinea contravenientului fatǎ de fapta comisǎ este impusǎ de practicǎ .

recidiva contraventionalǎ nu este prevǎzutǎ de Ordonanta Guvernului nr.2/2001, insǎ mai multe acte normative speciale reglementeazǎ aceastǎ institutie (de exemplu Legea nr.83/1995 privind unele mǎsuri de protectie a persoanelor incadrate in muncǎ).

O problemǎ care se ridicǎ pentru persoanele imputernicite sǎ aplice sanctiunea contraventionalǎ este aceea cand ele apreciazǎ cǎ fapta ilicitǎ a fost sǎvarsitǎ in astfel de conditii incat potrivit legii penale, constituie infractiune. In aceastǎ situatie persoana imputernicitǎ sǎ aplice sanctiunea va sesiza organul de urmǎrire penalǎ competent.

Dacǎ prin sǎvarsirea contraventiei s-a cauzat si o pagubǎ materialǎ si existǎ tarif de evaluare a acestei despǎgubiri, persoana imputernicitǎ sǎ aplice sanctiunea stabileste si despǎgubirea, cu acordul persoanei vǎtǎmate. Despre aceastǎ mǎsurǎ va mentiona in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Cand este cazul, persoana care aplicǎ sanctiunea principalǎ dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie. Ea va descrie aceste bunuri in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. De asemenea va stabili cine este proprietarul bunurilor confiscate si va lua mǎsuri de conservare si valorificare a bunurilor care sunt supuse confiscǎrii. In situatia in care bunurile supuse confiscǎrii nu se gǎsesc, persoana imputernicitǎ sǎ aplice sanctiunea va confisca contravalorea acestor bunuri.

Art.12 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 stabileste aplicarea principiului legii mai favorabile in cazul succesiunii in timp a mai multor acte normative care reglementeazǎ contraventia in acelasi domeniu de activitate:

dacǎ prin actul normativ fapta nu mai este consideratǎ contraventie, ea nu se mai sanctioneazǎ chiar dacǎ a fost comisǎ inainte de intrarea in vigoare a noului act normativ, iar sanctiunea aplicatǎ dupǎ vechea reglementare si neexecutatǎ panǎ la intrarea in vigoare a noului act nu se mai executǎ.

dacǎ sanctiunea prevǎzutǎ in noul act este mai usoarǎ se va aplica aceasta.

dacǎ noul act normativ prevede o sanctiune mai gravǎ contraventia sǎvarsitǎ anterior va fi sanctionatǎ conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data sǎvarsirii faptei.

Printre cauzele care inlǎturǎ rǎspunderea contraventionlǎ Ordonanta Guvernului nr.2/2001 stabileste si prescriptia. Acest act normativ reglementeazǎ douǎ categorii de prescriptii si anume:

prescriptia aplicǎrii sanctiunii contraventionale;

prescriptia executǎrii sanctiunii contraventionale.

Prin prescriptia aplicǎrii sanctiunii contraventionale se intelege faptul cǎ prin trecerea unei perioade de timp, stabilitǎ de actul normativ, de la sǎvarsirea contraventiei si panǎ la constatarea ei pentru aceastǎ faptǎ, nu se mai poate aplica legal sanctiunea contraventionalǎ. Art.13 al acestei ordonante prevede cǎ aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data sǎvarsirii faptei. Noi considerǎm cǎ termenul general de prescriptie a aplicǎrii sanctiunii , de 6 luni, se aplicǎ tuturor sanctiunilor contraventionale principale si complementare.

Termenul de prescriere, de 6 luni, incepe sǎ curgǎ de la data sǎvarsirii faptei sau de la data constatǎrii in cazul contraventiilor continue, ori de la data sesizǎrii in cazul in care fapta a fost urmǎritǎ ca infractiune si ulterior s-a stabilit de cǎtre procuror sau de cǎtre instanta de judecatǎ cǎ ea ar putea constitui contraventie.

Prin legi speciale se pot prevedea alte termene de prescriptie a aplicǎrii sanctiunilor contraventionale. In practicǎ se intalnesc asemenea situatii ( de exemplu Ordonanta de urgentǎ a Guvernului nr.28/2002 privind valorile mobiliare si serviciile de investitii financiare pe pietele reglementate cu modificǎrile si completǎrile ulterioare, prevede un termen de prescriere pentru constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor de 3 ani de zile.