Urmele principale si secundare ale impuscaturii

UNIVERSITATEA SPIRU-HARET -

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA -

MASTER : Probatiunea in procesul penal

DISCIPLINA : Criminalistica

URMELE PRINCIPALE SI SECUNDARE ALE IMPUSCATURII

LISTA ABREVIERI

A

Alin.- aliniatul

Art.- articolul

C

C. pen. - codul penal

C. pr. Pen. - codul de procedura penala

Cap.- capitolul

D

Dec.- decizia

I

I.C.C.J. -Inalta Curte de Casatie si Justitie

L

Lit. - litera

M

M. Of.-monitorul oficial

N

Nr.- numarul

O

Op. cit.- opera citata

O.U.G.- Ordonanta de urgenta  a Guvernului

P

Pag.- pagina

S

Sect.- sectiunea

Sent.- sentinta

Supr.- suprem

V

Vol.- volumul

T

Trib. - tribunalul

BIBLIOGRAFIE

XXX  Constitutia Romaniei

XXX  Codul Penal

XXX  Codul de Procedura Penala

EMILIAN STANCIU  Criminalistica, Ed. Actami, 1995

EMILIAN STANCIU Criminalistica, Universitatea Bucuresti, Facultatea De Drept, 1994

EMILIAN STANCIU Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1994

EMILIAN STANCIU Criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti 1997

EMILIAN STANCIU Criminalistica reeditata, Ed. Actami, 1999

Colectiv Tratat Practic de Criminalistica, vol.I,II, Editura M.I.,Bucuresti 1976 si 1978

VASILE MACELARU Balistica Judiciara, Editura M.I., Bucuresti

MANEA VALERIU Determinarea distantei de la care s-a produs impuscatura prin examenul urmelor descoperite pe tinta, Brosura M.A.I., 1967

C. SUCIU Criminalistica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972

COMAN LUPU Cercetarea la fata locului, Bucuresti, 1971

S.A. GOLUNSKI Criminalistica, Bucuresti,1960

C. TURAI Elemente de criminalistica si tehnica criminalistica, Bucuresti, 1947

VOLONCIU N. Tratat de procedura penala, editia a III-a, revizuita si adaugita, Editura Paidea, Bucuresti, 1998

VOLONCIU N. Tratat de procedura penala, editia a II-a, Editura Paidea, Bucuresti, 1996

VASILE BERCHESAN  Metodologia investigarii infractiunilor Editura Paralela 45, Bucuresti, 2000

VASILE BERCHESAN Tratat de tactica criminalistica, Editura Carpati,

Bucuresti 1992

EXAMINAREA URMELOR PRODUSE DE ARMELE DE FOC

Sectiunea I

EXAMINAREA URMELOR PRINCIPALE ALE TRAGERII

Expertiza criminalistica a urmelor principale ale unei trageri consta din examinarea orificiilor de intrare si de iesire atat pe corpul uman, cat si pe obiectele cu care glontul a venit in contact. Totodata sunt supuse examinarii si urmele de ricoseu.

Expertul, in constatarea balistica judiciara, trebuie sa elucideze unele probleme ce se pot ivi intr-o cauza penala astfel :

q          Daca deteriorarea este cauzata de o arma de foc, iar daca nu este provocata de o arma de foc, atunci ea poate proveni de la schija unui explozibil?

q          De la ce distanta a fost tras focul in obiectivul care a fost dat pentru cercetare?

q          Care este directia canalului glontului in obstacolul respectiv?

q          Stabilirea felului si modelului armei din care s-a tras glontul care a cauzat deteriorarea respectiva si care a fost prezentat pentru cercetare;

q          Stabilirea numarului de gloante care au lovit obstacolul respectiv;

q          Ordinea deteriorarilor care au fost produse si care dintre oficiile de intrare a fost creat primul;

q          Stabilirea pozitiei care a avut-o arma si obstacolul, in momentul producerii focului;

q          Stabilirea capacitatii de perforatie a glontului tras de arma incriminata ca model de comparatie si care poate ajuta la clarificarea unor probleme supuse constatarii balisticii judiciare.

ORIFICIILE DE INTRARE SI CELE DE IESIRE. Mecanismul de formare a perforarilor in corpul uman este conditionat de forta de izbire a glontului si de diferenta de elasticitate dintre epiderma si derma, care fac ca sub actiunea contondenta a glontului, prima, mai dura, sa fie contuzionata, erodata, distrusa si antrenata odata cu aceasta pe traiect, iar a doua, mai elastica, sa se destinda inainte de a fi despicata.

Proiectilui actioneaza prin perforare si produce un orificiu rotund al carui diametru este, de regula, ceva mai mic decat al glontului. Marginile orificiului sunt netede sau fin dintate. Gloantele ascutite formeaza, de obicei, orificii cu margini netede, iar cele bombate sau tronconice, margini dintate. Daca orificiul este intr-o zona in care pielea este situata direct pe os (cutia craniana), diametrul lui este egal cu cel al glontului.

Daca proiectilul patrunde in corp intr-un unghi ascutit, forma orificiului va fi ovala, dimensiunile lui depinzand de directia fibrelor din piele.

In general, orificiul de intrare este usor de identificat. Canalul ranii impuscate reprezinta traiectoria parcursa de proiectil in corp. El poate fi real atunci cand strabate un organ parenchimatos sau virtual daca proiectilul strabate organe cavitale.

In majoritatea cazurilor canalul se prezinta sub forma unui tunel ce uneste cele doua orificii, a carui directie nu este intotdeauna rectilinie.

Directia, dimensiunile si continutul canalului prezinta interes deosebit pentru rezolvarea unor probleme de baza ale expertizei (directia din care a fost descarcata arma, felul ei, calibrul, felul munitiei ), astfel ca examinarea lui trebuie facuta cu deosebita atentie, prin disecarea strat cu strat (nu prin sondare a organelor inainte de scoaterea lor din cavitati).

La iesirea din corp, proiectilul apasa asupra pielii ca o pana, o despica si formeaza un orificiu in forma de fanta, in cruce, stelat sau neregulat.Marginile sunt neregulate, cu sau fara fisuri, rasfirate in afara, dar se pot apropia, fara efort, refacandu-se fara pierdere de substanta.Dimensiunea orificiului de iesire este, de obicei, mai mare decat a celui de intrare.

Mecanismul de formare a perforarilor in obiecte tari este urmatorul:

Sub actiunea izbirii glontului, obiectul este supus unei mari apasari si ca atare, se indoaie in directia de zbor a glontului. Din cauza acestei izbituri, obstacolul se distruge, in sensul ca particulele din material din obstacol sunt aruncate in afara sau rupte in directia de zbor a glontului.

Daca glontul perforeaza un obiect de grosime mai mare se disting urmatoarele elemente ale armei: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire. In cazul obiectelor subtiri,canalul de patrundere lipseste, iar orificiul de intrare si cel de iesire se confunda intr-unul singur. Cu cat obstacolul traversat de un proiectil este mai mare cu atat orificiul de intrare este mai mare si se va deosebi de orificiul de iesire. Daca obiectul este suficient de elastic, asupra lui se va forma numai un orificiu de patrundere, destul de apropiat de diametrul proiectilului. Daca obiectul este friabil, rupturile cauzate de lovire vor crea un orificiu mult mai mare. Asa de exemplu, in caramida, beton, portelan, etc., se vor crea rupturi pronuntate si chiar spargerea obiectului.

In obiectele de metal, cum ar fi cele confectionate din tabla, glontul, produce o singura infundatura, in situtia ca nu il poate penetra ori diametrul orificiului format este foarte apropiat de calibrul glontului, iar orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire.

In lemn, orificiul de intrare se formeaza aproximativ circular, iar cel de iesire cuprinde aschii orientate in sensul de deplasase a glontului.Cand perforarea se produce transversal pe fibre, orificiul de iesire capata aspect de aschiere in prelungirea fibrelor.

Orificiul creat in sticla, oglinda, geam, etc., prezinta, in zonele orientate spre exterior, o serie de crapaturi radiale, asemanatoare unor raze, dispuse intre multiple fisuri concentrice, aflate de jur imprejurul lui, la distante diferite .

In cazul unei sparturi intr-un geam mai gros, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, formand un con cu baza in directia de inaintare a glontului.

In situatia in care geamul este lovit de proiectil cu o forta cinetica mai slaba, urmele de spargere ocupa o zona mai mare, datorita faptului ca pe langa orificiile de intrare si de iesire si crapaturile concentrice se creeaza si cele radiale pe partea opusa.

Daca in geam se constata o spartura foarte mare iar pe ramele acestuia sau pe alte obiecte din vecinatate se pun in evidenta factori suplimentari ai impuscaturii, tragerea avand loc de la mica disitanta (cativa zeci de metri), spargerea datorandu-se nu impactului, ci presiuni gazelor.

Orificiile de inrare si cele de iesire in obiectele de imbracaminte din material textil sunt diferite, cele de intrare fiind mai mici. Identificarea celor doua orificii se face si dupa pozitia imbracamintei pe corp, precum si dupa felul transportarii fibrelor textile dintr-un strat de imbracaminte in celalalt.

Diferentierea orificiului de intrare fata de cel de iesire se face si in cazul obiectelor de imbracaminte, ca si in cazul altor obiecte, si dupa inelul de frecare, prin care proiectilul depune la locul de intrare materialele pe care le are asupra sa.

Numarul orificiilor de intrare si de iesire poate fi mai mare decat al proiectilelor care au strabatut imbracamintea, in cazurile cand imbracamintea formand cute, acestea au fost strabatute de acelasi proiectil.

In cazurile de trageri de la mica distanta (de sub 40 cm) orificiile de intrare capata forma de cruce sau stea, datorita vitezei mari a glontului si jetului de gaze.

In cazul in care s-a tras cu o arma de foc cu alice, in afara actiunii mecanice produsa de catre ele din cauza energiei pe care o poseda, un element valoros pentru determinarea distantei de tragere este gradul de imprastiere a alicelor. Dupa ce ies din teava armei, alicele zboara un timp grupate si apoi incep sa se imprastie, formand un con cu baza catre corpul lovit.

Aceste urme principale ale impuscaturii ajuta pe expert in determinarea directiei si unghiului de tragere. La orice arma, glontul sau alicele au putere maxima de patrundere, imediat ce au parasit teava armei. Pe masura ce strabat aerul parcurgand o distanta mai mare, energia lor scade, producand un efect diferit fata de cazul de trageri de la mica distanta.

CANALELE OARBE. Sunt perforarile infundate fara iesire. Ele se formeaza atunci cand glontul a pierdut o mare parte din viteza initiala in aer, cand glontul a trecut prin cateva obstacole intermediare pana a ajuns la tinta, iar tinta este foarte groasa si glontul nu poate invinge rezistenta acesteia.

Elementele componente ale canalelor oarbe sunt orificiul de intrare si canalul. Canalele oarbe nu au orificiu de iesire, iar din aceasta cauza glontul poate fi gasit undeva in grosimea materialului.

URMELE DE SUPRAFATA ALE RICOSEURILOR. Urmele de ricoseu se prezinta sub forma unor zgarieturi sau uneori santulete mai lungi sau mai scurte in functie de unghiul de incidenta, natura obstacolului si marimea sa. Trasatura caracteristica a urmelor de ricoseu consta in aceea ca glontul, atunci cand ricoseaza se indeparteaza de obiectul lovit, pierde in acelasi timp din viteza, si isi schimba directia initiala de zbor.

Cu cat unghiul de incidenta este mai mic, iar duritatea obstacolului este, de asemenea, mai mica, lungimea urmei de ricoseu este mai mare. La unghiurile de incidenta mari, in cazul obstacolelor dure, urma de ricoseu este scurta, iar glontul poate fi gasit chiar la baza obiectului de care s-a lovit ori in aproprierea sa.

In interiorul urmei de ricoseu se creeaza striatii, mai usor vizibile daca aceasta este creata pe obiectele compacte si dure, ele fiind orientate pe aceeasi directie. Urmele de ricoseu pe proiectil apar sub forma de zgarieturi sau turtiri ale varfului.

Foarte apropriate de urmele de ricoseu pot sa apara si urmele schijelor provenite din glont, schije care fiind proiectate cu putere se pot izbi de diferite obiecte si provoaca urme de suprafata. In aceste urme pot ramane particule metalice de pe glont cat si particule din obiecte prin care glontul a patruns anterior.

Sectiunea II

EXAMINAREA URMELOR SECUNDARE ALE TRAGERII

Categorii de urme secundare ale tragerii

Cercetarea criminalistica a urmelor secundare ale tragerii este destinata descoperii si examinarii urmelor apartinand factorilor secundari ai tragerii cu o arma de foc, formati in jurul sau in interiorul orificiului de intrare a proiectilului, ca si a urmelor specifice de tragere formate pe mana persoanei care s-a folosit de arma.

Urmele secundare formate indiferent de distanta de tragere sunt : inelul de frecare si inelul de metalizare .

Inelul de frecare sau de stergere - se formeaza la orificiul de intrare a proiectilului si uneori, pe o mica portiune, chiar de-a lungul canalului de patrundere. Aceasta urma suplimentara a tragerii se creeaza prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particule de unsoare, praf, rugina sau orice alta substanta aflata pe suprafata proiectilului. Analiza substantelor depuse in inelul de frecare ajuta la stabilirea ordinii in care au fost facute tragerile cu o anumita arma.

Inelul de metalizare - il intalnim atat la gura orificiului de intrare a proiectilului, facand corp comun cu inelul de frecare, cat si independent de acesta, cand partea mai densa a obiectului perforat se gaseste mai spre interior sau cand proiectilul a strabatut succesiv mai multe obiecte. Consta in principal, din depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului in momentul perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate, intalnit, de exemplu, la strabaterea unor oase plate ale corpului uman.

In afara acestor doua urme secundare, la tragerile cu teava armei lipita de corp sau de la mica distanta putem gasi : rupturi provocate de gaze; urmele gurii tevii; arsurile; urmele de funingine; tatuajul; urmele de unsoare.

Rupturile provocate de gaze apar la tragerile efectuate de la distante mai mici de 10 cm, forma lor depinzand de distanta de la care s-a tras, de felul armei, de felul incarcaturii si de materialul in care s-a tras. Rupturile provocate de actiunea mecanica a gazelor, pe marginile orificiului de intrare a proiectilului au forma stelara, forma unei cruci, mergand pana la forma unei lipse de material.

Imprimarea tevii armei pe obiectul in care s-a tras se intalneste destul de rar si se datoreaza apasarii varfului armei pe obiectul in care s-a tras. Urmele gurii tevii formate prin lipirea acesteia de corp au un aspect apropriat de cel al inelului de contuzie.

Arsurile pot fi provocate atat de gazele incinse, cat si de flacara de la gura tevii ce ia nastere din contactul gazelor supraincalzite cu oxigenul din aer (flacara din interiorul tevii este formata din arderea pulberii si a resturilor din capsa).

Arsurile se instaleaza in jurul orificiului de intrare si ele sunt tipice pentru tragerile de la foarte mica distanta, mai ales in cazul armelor automate.

Urmele de afumare rezulta din combinatia incarcaturii de pulbere si depind de calitatea substantei explozive, de particularitatile de constructie a armei si de distanta de tragere. Aceste urme se formeaza prin depunerile de funingine a pulberii de fum si numai a unor cantitati foarte mici din alte materiale, in cazul folosirii pulberii negre si a depunerilor din rezidurile capsei, rezidurile de pulbere ramase din tragerile anterioare, a unor resturi metalice luate de pe proiectil sau teava armei, in cazul folosirii pulberii coloidale. In unele cazuri, urmele de funingine se depun si pe alte straturi decat pe cele de suprafata, cum este cazul obiectelor de imbracaminte.

Tatuajul este consecinta patrunderii in piele a resturilor de pulbere nearsa sau in stare de incadescenta. Efectul perforant al granulelor de pulbere nearsa este diferit, uneori creeaza perforari in imbracaminte sau patrunde sub piele (se imprima in derma), alteori lasa numai adancituri punctiforme sau pot strabate grosimea unui placaj. Aceasta urma se formeaza in jurul orificiului de intrare a proiectilului, pe un diametru mai mare sau mai mic, in funtie de distanta de tragere, de natura si forma pulberii, de lungimea tevii armei etc.

Urmele de unsoare se formeaza ca stropi aruncati in jurul orificiului de intrare a proiectilului la tragerile din apropriere. Apar mai ales la primele focuri trase.

Urmele secundare ale tragerii sunt deosebit de valoroase pentru determinarea distantei de la care s-a tras, clarificandu-se pe plan juridic, anumite aspecte referitoare la accidente, sinucideri, la existenta unor conditii ale legitimei aparari, precum si la determinarea distantei si raportului de pozitie dintre victima si agresor.

Metode stiintifice de examinare si punere in evidenta a urmelor secundare ale tragerii.

a.              Examinarea cu ajutorul tehnicii detectarii urmelor de metal.

Partile metalice ale armelor lasa urme pe pielea umana si pe suprafata imbracamintei, proportionale ca intensitate, cu interactiunea dintre greutatea, gradul de frecare si durata de contact cu o arma. Asemenea urme pot fi scoase in evidenta prin tratarea cu o solutie de testare, examinarea si fotografierea sub incidenta razelor ultraviolete. Sub actiunea razelor ultraviolete, urmele ramase pe mana tragatorului prezinta fluorescenta.

Examinarea se face in felul urmator : pe maini sau pe acele portiuni de imbracaminte care au putut veni in contact cu arma se aplica o solutie de testare "T.M.D.T." (TRACE METAL DETECTION TEHNIQUE), cu un pulverizator de tip spray. Regiunea de examinat se lasa sa se usuce 2-3 minute. Portiunile de pe imbracaminte sau alte materiale, dupa tratare cu solutie, trebuie lasate sa se usuce bine. Examinarea sub raze ultraviolete a suprafetei cercetate evidentiaza forma si dimensiunile urmei, iar prin culoarea produsa de fluorescenta poate identifica metalul din care este confectionata arma .

b.              Examinarea stereomicroscopica.

Pe aceasta cale se examineaza marginile perforarii, forma acestora (rotunjita sau zdrentuita), precum si daca fibrele ce alcatuiesc materialul in cauza au fost retezate sau arse. Prin intermediul stereomicroscopului se urmareste relevarea optica a particulelor de pulbere si funigine. Particulele de pulbere nearsa, daca sunt decelate, se preleva cu ajutorul unei pensete spre a fi examinate din punct de vedere chimic.

Obiectele purtatoare de urme suplimentare se examineaza separat, de jur imprejurul perforatiei, pe ambele parti. Uneori, se constata prezenta funinginei si pe cel de-al doilea ori al treilea vesmant cu care era imbracata victima.

c.               Examinarea chimica.

Procedeele chimice se aplica in vederea identificarii urmelor suplimentare ale impuscaturii, pe baza evidentierii prin reactii chimice a existentei substantelor componente ale pulberii. Deoarece cantitatea de urma, in general, este redusa, sunt rare cazurile in care exista posibilitatea identificarii tuturor aceste componente.

Prin aplicarea procedeelor chimice complexe se poate stabili gradul de imprastiere a particulelor, deci, indirect, si distanta aproximativa de la care s-a tras. Particulele de pulbere, in procesul tragerii, sufera modificari. Aceste modificari nu influenteaza evidentierea urmelor suplimentare prin procedee chimice. Din contra, chiar cand aceste urme au dimensiuni foarte mici, care nu se pot observa cu lupa, sau cand ele se afla pe suporturi de culoare inchisa si cercetarea lor este dificila, procedeele chimice complexe devin cele mai adecvate pentru evidentierea lor.

Intrucat, in afara nitritilor exista si alte substante ce prezinta caracter oxidant (hipocloriti; bromati; iodati etc.), la interpretarea rezultatelor reactiilor efectuate pentru identificarea lor, se tine seama si de constatarile examinarilor optice, stereomicroscopice, efectuate anterior, iar cand este posibil, de existenta si a altor substante ce intra in compozitia pulberii, cum sunt : sulfuri; potasiu; bariu; crom; plumb etc.

Se cauta identificarea nitratilor din urmele recoltate de pe peretii interiori ai tevii unei arme si din jurul orificiilor existente pe imbracamintea cadavrului sau pe diverse obiecte cu ajutorul reactivilor speciali, asa cum ar fi cei pe baza de difenilamina sau trecina.

Reziduul sau particulele suspecte recoltate se intorc intr-o capsula de portelan si li se adauga 1-2 picaturi de reactiv. La reactia cu difenilamina, in jurul particulelor punctiforme de pulbere apare o coloratie albastra, care in timp se intensifica si apoi dispare. La reactia cu breina, in prezenta urmelor suplimentare ale tragerii apare o coloratie rosie, care in timp, se schimba in galbui-roscat.

Un procedeu pentru identificarea nitratilor este reactia cu acid sulfanilic si alfa-naftalina. Peste reziduul recoltat, introdus intr-o capsula de portelan, se pune cate o picatura din solutia de acid sulfanilic si alfa-naftalina. In prezenta nitritilor apare o coloratie rosie, a carei intensitate se mareste in timp.

Identificarea nitritilor se poate efectua si direct asupra urmelor existente pe un anumit suport (de exemplu imbracaminte). Pentru aceasta trebuie pregatita mai intai o hartie fotografica. Pentru a deveni neinpresionabila, hartia fotografica se mentine cateva minute intr-o solutie de fixare, dupa care se spala de mai multe ori cu apa potabila, apoi cu apa distilata si se usuca la temperatura camerei.

Hartia uscata se mentine aproximativ 10 minute in cuva ce contine solutia de acid sulfanilic, se scoate si se usuca la un curent de aer si apoi se introduce in solutia de alfa-naftalina. Dupa 10 minute se scoate si se usuca la aer liber.

Hartia impregnata se aseaza pe o suprafata plana cu partea sensibilizata in sus. Peste ea se aplica materialul in care s-a tras in asa fel incat zona care poarta urmele impuscarii sa vina in contact direct cu suprafata impregnata. Deoarece reactia se produce in mediu acid, suprafata respectiva se acopera cu o panza (tifon) impregnata cu acid acetic si apoi se calca cu un fier caldut, aproximativ 2 minute. Dupa detasarea de materialul textil, hartia se mentine cateva minute in alcool metilic si apoi se spala cu apa distilata.

Prezenta nitritilor este marcata de aparitia pe hartie a unor punce de culoare rosie. Daca se schimba ordinea de asezare, tinandu-se hartia deasupra materialului textil, acesta se coloreaza in roz, iar urmele produse de nitriti in alb.

Metoda asa-numitului "test cu parafina" este mai putin recomandabila datorita rezultatelor insuficient de concludente, dand aceleasi reactii si cu alte substante, ca de exemplu : scrumul de tigara, resturi alimentare etc.; acest test consta in prelevarea rezidurilor de tragere depuse pe mana persoanei sau pe alt suport. Dupa aceea se recurge la un reactiv pe baza de difenilamina, in acid sulfuric diluat. La colcviul de politie stiintifica al I.N.T.E.R.P.O.L - lului (Paris 1983), acest test cu parafina a fost apreciat ca lipsit de valoare stiintifica, recomandandu-se sa nu se mai recurga la el.

d.              Determinarea prin microanaliza spectrala.

In urma examinarii prin microanaliza spectrala a urmelor-materie rezultate ca urmare a impuscaturii, se pun in evidenta linii spectrale ale elementelor chimice ce intra in compozitia acestora: cupru, plumb, stibiu etc.

Abordarea prin acest procedeu a urmelor suplimentare lasate de armele de foc, impune o prealabila examinare microscopica si stereomicroscopica a obiectelor purtatoare. Odata gasite microurmele suspectate de a fi create prin trageri cu arme de foc, se recolteaza separat in scopul examinarii prin acest procedeu.

Microproba se aseaza pe masuta port-proba care se centreaza pana aceasta apare in campul microscopului. Apoi se realizeaza o descarcare electrica la parametri impusi de geometria electrozilor si de posibilele elemente chimice care pot fi prezentate, pentru a se obtine transferul microprobei cu electrozi, iar dupa aceea circuitul electric se intrerupe si este actionat cel corespunzator realizarii fasciculului laser. Acesta, cazand pe microproba, aduce atomii intr-o stare excitanta, iar fasciculul de lumina emis cu aceasta ocazie cade pe fanta de intrare a unui spectograf. Similar, sistemul dispersiv (o prisma sau o retea) conduce la realizarea pe placa spectrala a spectrului microprobei in cauza.

Prin studierea la stereoproiector, cu ajutorul atlasului de linii spectrale, a spectrului obtinut, se pun in evidenta linii spectrale ale elementelor chimice ce intra in compozitia probei. Prin aceasta metoda este posibila punerea in evidenta a elementelor specifice inelului de metalizare si, de aici, determinarea naturii proiectilului.

e.               Examinareaprin spectrofotometrie de absorbtie atomica.

In acest gen de expertiza criminalistica se foloseste spectrofotometrul de absorbtie atomica cu sistem de atomizare fara flacara. Prin acest procedeu se poate pune in evidenta pe mana celui cercetat urme suplimentare ale impuscaturii, prin determinarea prezentei elementelor : plumb, stibiu, bariu, cupru.

Urmele se recolteaza prin tampoane cu vata imuiata in acid clorhidric diluat. Recoltarea probei trebuie executata cu precautie sub microscop (cu un ac sau o spatula) pentru a se antrena cat mai putine impuritati din suport.

Identificarea elementelor consta in esenta in analiza efectului produs de trecerea unui fascicol de radiatii prin monstra cercetata. Curba specifica de absorbtie este masurata cu un fascicol relativ monocromatic. Fascicolul are o mare putere spectrala si este obtinut cu un monocromator caracterizat printr-o deosebita putere de rezolutie.

Cu ajutorul acestei metode se poate stabili existenta sau absenta inelului de metalizare. Natura elementelor din microcompozitia probei ofera indicatii despre compozitia glontului.

f.                Examinarea in radiatii infrarosii.

Alte tehnici de descoperire sau delimitare a suprafetei in care se afla factori suplimentari ai tragerii, se bazeaza pe examinarea in radiatii infrarosii, rezultatele fiind observate cu ajutorul transformatorului electronooptic sau fixate prin fotografiere. Hartia fotografica se introduce sub obiectul presupus purtator de urma de funingine (de exemplu o haina), dupa care va fi expusa la radiatii infrarosii. Acestea vor strabate obiectul, cu exceptia locului in care sunt particulele de funingine impresionand hartia in functie de gradul de penetrare.

g.              Metode de certitudine.

In prezent, aplicarea unor tehnici moderne de varf, in examinarile criminalistice a facut posibila, printe altele, si stabilirea cu certitudine a existentei urmelor specifice tragerii, mai ales a celor de pulbere, inclusiv pe mana tragatorului. Dintre tehnicile de varf intrate in uzul laboratoarelor de criminalistica, mentionam urmatoarele :

Microscopia electronica cu baleiaj (M.E.B.), conjugata cu microscopia spectrala in radiatii X, efectuata cu microsonda electronica de radiatii roentgen cu dispersie de energie (E.D.X.).

Acest gen de examinare permite o analiza punctuala a particulelor.

particulelor de pulbere descoperite pe mana tragatorului, prin microscopie urmata de analiza spectro-chimica propriu-zisa .

Microspectrofotometria in radiatii infrarosii efectuata cu aparate de tip "NANOSPEC", permite analiza unei particule de pulbere cu diametrul de 20 mm, stabilind cu certitudine natura lor, fara ca metoda sa aiba un caracter distructiv. Aparatul se compune dintr-un microscop cu detector in radiatii infrarosii, un inregistrator spectral si un ordinator pentru interpretarea datelor.