Natalitatea si rata fertilitatii, un trend descendent

Natalitatea si rata fertilitatii, un trend descendent

Nu poate fi contrazis faptul ca transformarile economice si sociale care au avut loc in Romania incepand din anii 1990 au determinat si schimbari importante in evolutia fenomenelor demografice, in numarul si structura populatiei. Si acest lucru este bine evidentiat de sociologul roman Marian Preda, prin studiul mentionat in subcapitolul anterior. Populatia Romaniei a scazut continuu, cauzele directe ale acestui fenomen fiind multiple, incepand de la o scadere a ratei nasterilor, combinata cu o marire a ratei deceselor, emigrare etc, toate acestea pe fondul unei societati instabile economic, politic si social, in genere.

Dupa aproape 20 de ani de tranzitie, la nivelul statisticilor, inca se prezinta o scadere a numarului populatiei, neexistand momentan niciun temei de revigorare a acesteia sau macar o stopare, o diminuare a fenomenului de declin demografic cu care se confrunta Romania in conditiile actuale. Dimpotriva, durata tendintei descendente si caracteristicile intregii constructii demografice sunt indicatori credibili pentru continuarea declinului[1].

Care sunt principalele tendinte demografice? Pe langa declinul demografic, schimbarile vizeaza structura pe grupuri de varsta a populatiei, prin acumulari si consolidarea potentialului negativ al dezechilibrelor care afecteaza structura pe varste a populatiei. Este vorba, in primul rand, de cresterea populatiei in varsta de 65 ani si peste.

Cu privire la acest fenomen, autorul V. Ghetau utilizeaza preponderent, in analizele sale, temenul de „criza demografica latenta”, ca fiind propriu acestor realitati, definind o rupere a echilibrului intre intrari si iesiri (pe cale naturala si prin migratie) si instalarea unui dezechilibru de durata, insotit de aparitia unor factori si mecanisme determinante noi. „Evolutiile demografice actuale, precizeaza autorul amintit mai sus, si caracteristicile componentelor care au produs si produc aceste evolutii prefigureaza un tablou mai mult decat sumbru al populatiei Romaniei in deceniile urmatoare, daca nu intervine o redresare de substanta in evolutia componentei majore a degradarii structurii pe varste a populatiei – natalitatea”[2]. Afirmatia se bazeaza pe interpretarea unor indicatori demografici pe o perioada de mai bine de un deceniu. Concluziile evidentiaza: scaderea ratei natalitatii (de la 13,6 ‰ in 1990 la 10,2 ‰ in 2006) si cresterea ratei mortalitatii de la 10,6 ‰ in 90 la 12,0 ‰ in 2006, de unde rezulta un spor natural negativ, de 1,8 ‰ in 2006 (vezi tabelul 2).

Actuala situatie demografica a tarii este rezultatul cumulat al complexelor evolutii ale natalitatii (fertilitatii), mortalitatii si migratiei externe in anii ’90 si in acesti primi ani ai secolului XXI. Contextul socioeconomic de criza poate fi considerat responsabil de cresterea mortalitatii in prima jumatate a anilor ’90 si de recrudescenta migratiei externe incepand cu a doua jumatate a aceluiasi deceniu.

Tabel 1, cu privire la populatia pe grupe de varste, in numere absolute, conform datelor puse la dispozitie de catre Institutul National de Statistica[3]:

Pt prima data in istoria Romaniei, in anul 2000, populatia de peste 60 de ani a ajuns sa depaseasca populatia de sub 15 ani. Cea mai mare pondere a persoanelor de peste 60 de ani se regaseste in mediul rural, in special in judetele din sudul Munteniei si din centrul Transilvaniei, populatia rurala este feminizata, ponderea femeilor in varsta de si peste 60 de ani din populatia feminina rurala este de aproximativ 27%, comparativ cu o pondere de 22% din populatia feminina totala, respectiv 19% din totalul populatiei Romaniei[4]. Drept urmare, trebuie atentionat asupra necesitatii si importantei redresarii fertilitatii (vazuta ca principala cauza a stoparii declinului demografic), redresare care presupune o perioada mai lunga de timp si eforturi din partea statului, de sustinere a unei politici de stimulare a tinerelor cupluri de a avea copii, misiune cu atat mai dificila cu cat sunt evidente un comportament si o atitudine rezervata a tinerilor, in contextul unei societati capitaliste, in care importanta vietii profesionale a crescut, in detrimentul unei vieti de familie armonioase si puternic consolidate. Copilul ocupa un alt loc, in aceasta ecuatie, iar individualismul si egoismul par a reprezenta repere ale actualului mileniu.

Dupa o serie de analize si proiectari ale evolutiei populatiei pe diverse segmente, Vasile Ghetau formuleaza si cateva concluzii, si anume: se va reduce numarul populatiei active economic, atragand dupa sine atingerea unor raporturi de dependenta (economica, in substanta ei) greu de suportat pentru societate, populatia de varsta scolara se micsoreaza semnificativ, cu efecte asupra intregului mediu educational si, prin implicatii, asupra intregii vieti economice si sociale, in spectrul depopulari masive.

In cazul natalitatii, lucrurile sunt mai complicate. Fenomenul a avut in Romania evolutii de exceptie in a doua jumatate a secolului trecut, sub impactul politicii pronataliste fortate a vechiului regim. Rezultatele acelei politici si-au pus amprenta si pe dezvoltarile de dupa 1989 ale natalitatii, atat prin veritabila ruptura pe care a cunoscut-o fenomenul in 1990-1991, o data cu accesul neingradit la contraceptie si intreruperea sarcinii, cat si prin dimensiunea si structura populatiei de varsta fertila[6].

Tabel 2, privind ratele de natalitate, mortalitate, sporul natural, nuptialitate si divortialitate[7].

Scaderea drastica fertilitatii incepand cu anii ’90 ( vezi tabelul 3 ) are o cauzalitate complexa si s-ar fi produs si in context economic si social diferit, cauzata, in general, de emanciparea femeii si participarea crescanda a acesteia la activitati economice in afara gospodariei, de cresterea duratei si a nivelului educatiei, de slabirea influentei normelor culturale si a celor religioase in particular, de mobilitate sociala in crestere, de costul ridicat al cresterii copilului, de reducerea functiei economice a copilului si indeosebi a rolului sau in securitatea economica a persoanelor varstnice, de aparitia mijloacelor contraceptive moderne si lista poate continua. Pe de alta parte, noile realitati economice si sociale si-au pus si ele, in mod cert, amprenta pe evolutia descendenta a fenomenului. Degradarea nivelului de trai, somajul, incertitudinea si stresul sunt factori de scadere specifici perioadei de tranzitie.

Tabel 3, privind rata generala de fertilitate in Romania, inainte si dupa anul Revolutiei[8]

In linii mari, pe langa scaderea fertilitatii, tranzitia este insotita de schimbari in atitudini si comportament asupra casatoriei, coabitarii, divortului, copiilor in afara casatoriei, contraceptiei si sexualitatii. Este vorba despre restructurarea modelului de fertilitate. Dintotdeauna fertilitatea romaneasca a fost una timpurie (cu valorile cele mai ridicate in grupa de varsta 20-25 ani). Incepand cu anul 1995 insa, asistam la o crestere constanta a ponderii fertilitatii la varstele mai mari de 25 de ani. La aceeasi valoare a ratei fertilitatii totale in anii 1995 si 2000, ratele de fertilitate la 30-40 de ani sunt cu 20-25% mai mari in cel din urma an[9]. In acelasi timp, in mediul urban curba ratelor de fertilitate s-a indepartat deja de modelul timpuriu, avand caracteristicile modelului etalat, cu valorile cele mai ridicate in grupa de varsta 25-30 de ani, ca faza intermediara spre modelul tardiv, specific populatiilor vest-europene.

Tabel 4, privind datele referitoare la nascutii vii, dupa rangul nascutului viu si grupa de varsta a mamei, in anul 2006[10].

Rezumand, se poate afirma ca in familia actuala, copiii sunt mai putini, unul de preferinta ( din 219483 de nascuti vii, 117003 nascuti sunt unicul copil in familie) si adusi pe lume la o varsta mai ridicata a mamei ( in 2006, cei mai multi dintre nascuti -71721 nascuti - au o mama cu varsta cuprinsa intre 25 si 29 de ani). Aceasta devine regula care guverneaza comportamentul reproductiv al tanarului cuplu intr-o societate ce adopta rapid sistemul de valori si atitudini al tarilor dezvoltate. Adoptarea modelului intermediar si de catre populatia din mediul rural nu este decat o chestiune de termen mediu.

O redresare importanta a fertilitatii poate fi imaginata numai in conditiile unei politici demografice bine concepute si implementate, fundamentata pe masuri economice care sa sprijine familia si copilul, care politica, extrem de costisitoare, si-ar gasi resursele numai intr-o crestere economica ridicata si stabila. Evolutia viitoare a fertilitatii ramane o mare necunoscuta, dar redresarea ei reprezinta singura optiune capabila sa duca la ameliorarea situatiei demografice a tarii si, eventual, la stoparea declinului demografic in viitor[11].

Datele oferite de Institutul National de Statistica, precum si multe voci din literatura de specialitate atentioneaza la unison asupra gravitatii perpetuarii unei situatii demografice deloc satisfacatoare, cu implicatii evidente si deloc de neglijat pentru urmatoarele decenii. Este eminamente necesar sa se constientizeze pericolul scaderii natalitatii, ce automat va periclita regenerarea populatiei, pentru ca pe viitor sa devenim o nationalitate imbatranita, cu greu capabila de a se sustine social.