COMBATEREA SI PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE

COMBATEREA SI PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE

Fenomenul evazionist are o evolutie determinata de actiunea concreta a unor factori, cum sunt: dinamica economiei reale, dimensiunea legislativa si institutionala, nivelul fiscalitatii, alti factori interni si externi.

Practica fiscala internationala atesta ca un sistem fiscal modern trebuie sa aiba si componente care sa permita educarea si informarea prompta a contribuabililor in legatura cu obligatiile lor privind intocmirea corecta a declaratiilor de impunere, a tinerii unor evidente corecte a veniturilor si cheltuielilor ocazionate de activitatea desfasurata, pedepsele si sanctiunile ce se aplica celor care incalca prevederile legale.

Legislatia in vigoare - in special Legea nr. 241/2005 pentru combaterea evaziunii fiscale - prevede o serie de sanctiuni si amenzi aplicate persoanelor fizice si juridice; constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele de control financiar - fiscal din cadrul Ministerului Finantelor si din unitatile teritoriale subordonate, Garda financiara si alte organe imputernicite de lege. Referitor la aceasta, principiul cooperarii constituie reflectia "in oglinda" a principiului ascultarii contribuabilului. Astfel, daca organul de control este tinut de obligatia de a asculta sustinerile contribuabilului, acesta este in mod corelativ obligat de a oferi informatii complete si exacte in vederea determinarii starii de fapt fiscale, atat sub aspectul prezentarii faptelor cunoscute, cat si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute .

S-a comentat in doctrina ca principiul cooperarii in activitatea de administrare a sumelor datorate bugetului general consolidat este reglementat sub forma unei serii de obligatii ale contribuabilului de a-si da concursul in vederea stabilirii corecte a situatiei de fapt fiscale[2]. In cazul in care contribuabilul nu da curs acestei obligatii este posibila aparitia incadrarii ca evaziune fiscala - deoarece, potrivit art. 4 din Legea nr.241/2005, se considera infractiune "refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, dupa ce a fost somata de trei ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicarii verificarilor financiare, fiscale sau vamale".

In practica judiciara s-a pus si intrebarea daca refuzul contribuabilului de a prezenta organelor de politie economico-financiara documentele justificative si actele de evidenta contabila necesare pentru stabilirea obligatiilor fata de stat intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 4 din Legea nr.241/2005. S-a considerat ca raspunsul este negativ, intrucat organele de politie economico-financiara din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor nu fac parte din randul "organelor de control imputernicite conform legii", acestea fiind organele financiar-fiscale din cadrul Ministerului Finantelor si din unitatile teritoriale subordonate, printre acestea neregasindu-se si organele de politie economico-financiara. Acestea pot efectua cercetari sub aspectul savarsirii infractiunilor de evaziune fiscala si pot ridica documentele contabile oficiale necesare ca mijloace de proba, in baza art. 96 C.pr.pen.[3].

De asemenea, un anumit rol in prevenirea evaziunii fiscale il are si incriminarea din art. 3 al Legii nr 241/2005. Mai exact, referitor la obligatia contribuabilului de a prezenta toate documentele la locul de desfasurare a inspectiei fiscale, trebuie precizat ca, desi textul de lege al Codului de procedura fiscala nu distinge, in cazul documentelor contabile pierdute, sustrase sau distruse, sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, conform carora acestea trebuie reconstituite in termen de 30 de zile de la constatare; in caz contrar, vor fi aplicabile prevederile art. 3 din Legea nr. 241/2005, conform caruia constituie infractiune "fapta contribuabilului care, cu intentie, nu reface documentele de evidenta contabila distruse, in termenul inscris in documentele de control, desi acesta putea sa o faca". Precizez ca, desi in caz contrar se prevede posibilitatea aplicarii unei amenzi, aceasta este o sanctiune de tip penal, iar nu contraventional si, prin urmare, aplicarea acesteia revine exclusiv instantelor de judecata, nu organelor de control financiar-fiscale.

Adaug faptul ca, formularea "cu intentie" din cuprinsul art.3 din Legea nr.241/2005 conduce spre unul din elementele constitutive ale unei infractiuni (elementul intentional), a carui probare cade in sarcina organelor de urmarire penala, in virtutea aplicarii principiului prezumtiei de nevinovatie.

In conluzie, declansarea actiunii de dovedire a evaziunii fiscale este nu numai pretentioasa, ci si dificila, deoarece sunt stabilite reguli foarte stricte in legatura cu ce se poate admite drept dovada, care, de regula, trebuie sustinuta cu probe materiale si cu martori.

In privinta prevenirii si combaterii, printre masurile care pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale in Romania, se numara:

q        unificarea legislatiei fiscale si o mai buna sistematizare si corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;

q        o mai buna corelare a facilitatilor fiscale ;

q        trecerea in prim plan a controlului prin exceptie (sondaj) si pe un plan secundar a controlului permanent si excesiv ;

q        editarea unei publicatii specializate de catre Ministerul Finantelor, care sa faciliteze interpretarea unitara a cadrului normativ privind identificarea si combaterea evaziunii fiscale ;

q        stabilirea unui raport, care sa tinda spre optim, intre salariu si stimulente pentru cointeresarea aparatului fiscal ;

q        implementarea unui sistem informatic care sa furnizeze datele necesare pentru identificarea, analiza si combaterea fenomenului evazionist ;

q        stabilitate in materia legislatiei fiscale, deoarece schimbarea frecventa a acesteia creeaza posibilitatea manifistarii fenomenului evazionist.

In privinta regimului sanctionator, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr.241/2005, sanctiunile sunt redate in textul incriminatoriu, pentru fiecare infractiune. Specificul il reprezinta prevederea unor cauze speciale de nepedepsire si de reducere a pedepselor, in Capitolul III - cauze de nepedepsire si cauze de reducere a pedepselor.

Astfel, conform art. 10 alin.1, in cazul savarsirii unei infractiuni prevazute de aceasta lege, daca in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei se reduce la jumatate. Daca prejudicial cauzat si recuperate te de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda, iar daca prejudiciul cauzat este de pana la 50.000 euro in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa care se inregistreaza in cazierul judiciar.

Textul de lege precizeaza ca de aceste dispozitii nu sunt aplicabile faptuitorului care a mai savarsit o infractiune prevazuta de legea 241/2005 intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de aceste prevederi.

In legatura cu aceste aspecte, in capitolul VIII al lucrarii am formulat concluzii privind inaplicabilitatea art. 10 alin.1 din Legea nr.241/2005, dezvoltand aceste prevederi.