COMUNITATEA EUROPEANA A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM)

COMUNITATEA EUROPEANA A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM)

A fost creata prin tratatul semnat la Roma la 25 martie 1957 in cadrul conferintei internationale ce a urmat conferintei de la Messina din 1-3 iulie 1953 a ministrilor de externe ai statelor membre.

Constituirea acestei comunitati a avut ca principal scop promovarea utilizarii energiei atomice in scopuri pasnice, dar si dezvoltarea monitorizata a industriei nucleare, dupa coduri bine stabilite si incluse.

Euratom avea ca obiective principale:

coordonarea politicilor statelor membre in domeniul cercetarii nucleare;

crearea unei piete comune pentru materialele si echipamente nucleare intre statele membre

Actul Unic European (A.U.E.)

A fost semnat initial la Luxemburg, la data de 17 februarie 1986, de catre Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania, Portugalia, Irlanda, Anglia, pentru ca la 28 februarie 1986 la Haga sa fie semnat de Italia, Grecia si Danemarca.

Acest tratat a intrat in vigoare la 1 iulie 1987.

In ceea ce priveste Italia si Grecia, acestea u manifestat initial unele rezerve fata de dispozitiile ce nu acordau competente mai importante Parlamentului European, in timp ce Danemarca a organizat un referendum in acest scop, iar Irlanda si-a revizuit constitutia pentru conformitate cu noul act european.

Actul Unic European a avut meritul de a prezenta pentru prima data intr-un cadru oficial, obiectivul principal al statelor participante, respectiv aceea de definitivare a Uniunii Europene, adaugand cooperarea politica celei economice si fixand data de 1 ianuarie 1983 pentru realizarea pietei unice.

Urmand aceste deziderate, Actul Unic European se refera in preambulul sau la o transformare a relatiilor dintre statele membre si in consecinta constituirea unei Uniuni Europene.

Titlul I al Actului Unic European cuprinde dispozitii referitoare la comunitatile europene cat si la problema cooperarii politice.

Titlul II cuprinde modificarile aduse tratatelor constitutive ale comunitatii.

Titlul III se refera la problema cooperarii politice.

Titlul IV cuprinde dispozitiile generale si finale.

Obiectivul principal al statelor semnatare este realizarea pietei unice interne, care, conform art. 7.A. din Actul Unic, trebuie sa fie "un spatiu fara frontiere interioare, in care libera circulatie a marfurilor, a persoanelor si a capitalurilor este asigurata conform dispozitiilor prezentului tratat".

Tratatul de la Mastrich (Tratatul Uniunii Europene - T.U.E.)

A fost semnat la Mastrich (Olanda), la 7 februarie 1992 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.

In ceea ce priveste Olanda, Belgia, Luxemburg, Italia si Grecia, acestea l-au ratificat prin procedura parlamentara ordinara.

In Spania si Portugalia au avut loc revizuiri ale constitutiilor mai inainte de ratificarea tratatului, iar in cazul Irlandei, revizuirea a fost autorizata prin referendum.

Franta l-a ratificat dupa ce in prealabil avusese loc revizuirea constitutiei prin procedura congresului.

Germania a fost nevoita sa realizeze revizuirea constitutiei pentru ca unele landuri si-au manifestat nelinistea pentru faptul ca transferul unor competente catre comunitate ar fi putut limita propriile competente. Cu toate acestea, transferul de competenta a fost stipulat expres in art. 23 din Legea fundamentala germana, adica federatia poate transfera drepturile rezultate din suveranitate catre organele internationale pe cale legislativa cu aprobarea bundesratului. Astfel stand lucrurile Germania a ratificat ultima tratatul la 13 octombrie 1993.

Referindu-se la structura tehnico-juridica si logico-formala, Tratatul de la Mastrich contine sapte titluri:

Titlul 1 - Dispozitii comune

Titlul 2 - Dispozitii modificatoare ale CEE pentru stabilirea UE (de

exemplu: cetatenia unionala, uniunea monetara).

Titlul 3 - Dispozitii modificatoare cu privire la CECO.

Titlul 4 - Dispozitii modificatoare aduse Euroatomului.

Titlul 5 - Dispozitii privind politica externa si securitatea comuna.

Titlul 6 - Dispozitii asupra cooperarii si infaptuirii justitiei.

Titlul 7 - Dispozitii finale.

Conform Tratatului Uniunii Europene, noua constructie europeana se inspira pe trei piloni:

1. Comunitatile europene: CECO, CEE, Euratom.
2. Politica externa si de securitate comuna (prevazuta in Titlul 5 al tratatului).
3. Cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne (a fost introdus in Titlul 6).

Principalele obiective avute in vedere de puterile semnatare sunt stabilite in art. 2 din Tratatul de la Mastrich, a carui forma se va consolida ulterior prin Tratatul de la Amsterdam, amintind urmatoarele categorii de obiective:

Crearea unui spatiu comunitar fara frontiere, prin instituirea unei uniuni economice, monetare si chiar sociale.

Realizarea unei politici externe comune, respectiv a unei politici de aparare comuna.

Mentinerea unei securitati in ceea ce priveste cetatenii statelor membre, avandu-se in vedere masurile de control la frontierele exterioare.

Prevederi esentiale inserate in Tratatul de la Mastrich se refera si la cetatenia unionala, sens in care se mentioneaza ca fiecare cetatean are dreptul sa-si stabileasca domiciliul pe teritoriul oricarui stat membru. Are dreptul sa fie protejat de autoritatile diplomatice sau consulare ale oricarui stat membru. Are dreptul sa voteze si sa candideze la alegerile europene in statul membru in care isi are stabilit domiciliul.

Tratatul de la Amsterdam

A fost semnat la 2 octombrie 1997 dupa ratificarea de cele 15 state membre, si a intrat in vigoare la 1 mai 1999, urmarindu-se consolidarea celor trei piloni ai Uniunii Europene create prin Tratatul de la Mastrich.

Tratatul nu a adus modificari majore in arhitectura Uniunii Europene, iar cele ce au fost consacrate au avut mai mult un caracter tehnic.

Cu toate acestea se pune intrebarea: "Ce a adus nou Tratatul de la Amsterdam ?".

Raspunsul se gaseste in insusi continutul tratatului, in ceea ce priveste investirea sau nu cu anumite competente a institutiilor comunitare existente, dupa cum urmeaza:

1. In ceea ce priveste Parlamentul European, atributiile sale legislative au fost modificate, dupa cum urmeaza:

a. au fost simplificate procedurile codeciziei si s-a renuntat la procedura cooperarii (pentru aceasta din urma trebuie facuta mentiunea ca, se mentine procedura in cadrul uniunii monetare si economice);

b. extinderea procedurii codeciziei, astfel ca in anumite domenii a inlocuit procedura cooperarii (de exemplu in materia transporturilor), dar si procedura consultarii;

c. procedura avizului conform este eliminata din legislatia ordinara.

2. In ceea ce priveste Consiliul Uniunii Europene au fost introduse noi dispozitii, in sensul ca Secretarul General al acestei institutii detine titulatura de "Inalt reprezentant pentru probleme de politica externa si de securitate comuna".

O alta modificare esentiala este cvorumul cerut pentru valabilitatea unor hotarari luate de consiliu, astfel votul unanim a fost inlocuit cu votul majoritatii calificate, in domenii precum politica locurilor de munca, cooperarea vamala, etc.

3. Curtea de Justitie Europeana este investita cu noi competente in ceea ce priveste cooperarea in domeniul justitiei si in politica interna, dispunand de o competenta de tip preliminar si care se pronunta asupra validitatii si interpretari masurilor de aplicare prevazute de art. 35, paragraful 1 din Tratatul Uniunii Europene.

Conform art. 35, competenta curtii de justitie este facultativa, in sensul ca se solicita o acceptare prealabila a statului membru.

4. Comisia Europeana a ramas cu aceleasi atributii. Singurele modificari aduse sunt in domeniul organizatoric al acestei institutii astfel, a fost consolidata pozitia presedintelui comisiei, in sensul ca daca anterior acesta era desemnat doar cu avizul Parlamentului, prin modificarile introduse in Tratatul de la Amsterdam, acesta este desemnat de statele membre cu aprobarea Parlamentului European.

5. Curtea de Conturi, este reafirmata ca institutie distincta a comunitatilor si a Uniunii Europene, dupa ce fusese consacrata ca institutie comunitara prin art. 5 din Tratatul Uniunii Europene.

Cele patru obiective principale ale Tratatului de la Amsterdam sunt:

1. Cresterea rolului Europei in lume.

2. Asezarea ocuparii fortei de munca si a drepturilor cetatenilor in bara Uniunii Europene.

3. Eliminarea treptata a ultimilor obstacole in calea circulatiei libere si intarirea securitatii in cadrul Uniunii Europene .

4. Cresterea eficientei structurale institutionale a Uniunii Europene, pentru primirea de noi membrii.