Cauza recursului (motivele de casare)
Cauza recursului consta in nelegalitatea sau netemeinicia hotararii ce se ataca pe aceasta cale, care trebuie sa imbrace una din formele prevazute de art. 304 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. Asadar, simpla nemultumire a partii de hotararea pronuntata nu este suficienta, dupa cum nu este suficienta nici afirmatia generala ca hotararea atacata este nelegala sau netemeinica, recurentul fiind obligat sa isi sprijine recursul pe cel putin unul din motivele prevazute limitativ de lege.
In mod normal, ar trebuie ca recursul sa poata fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate a hotararii, deoarece partile au avut la dispozitie o judecata in fond in fata primei instante si o rejudecare a fondului (atat in fapt, cat si in drept) in apel. Totusi, legea prevede si unele motive care vizeaza netemeinicia hotararii.
Motivele de casare prevazute de art. 304 C. proc. civ. nu isi gasesc aplicare in acele situatii in care este recurata hotararea primei instante data, potrivit legii, fara drept de apel, ci se vor aplica dispozitiile art. 3041 C. proc. civ., la care ne vom referi in finalul acestei sectiuni.
Din citirea motivelor de casare prevazute de art. 304 C. proc. civ., rezulta ca sfera acestora este prea larga. Sunt unele motive inutile (de exemplu, cel de-al saselea motiv reprezinta deja un motiv de revizuire), altele sunt prea vag formulate (spre exemplu, ultimul motiv), ori cuprind mai multe ipoteze care, in realitate, reprezinta acelasi aspect de nelegalitate (de exemplu, motivul al noualea).
c1) Instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale
Acest motiv are in vedere situatiile in care instanta a fost alcatuita cu incalcarea dispozitiilor legale privind compunerea si constituirea instantei de judecata.
Instanta este gresit alcatuita, in primul rand, atunci cand numarul de judecatori este necorespunzator, fie datorita faptului ca au participat mai putini judecatori decat prevede legea, fie ca au participat mai multi. Modul in care a fost alcatuita instanta se poate stabili prin verificarea primei parti a hotararii (practicaua), care trebuie sa cuprinda si numele judecatorilor ce au participat la solutionarea pricinii, precum si a semnaturilor judecatorilor respectivi, aflate la sfarsitul hotararii. Reamintim ca presedintele instantei are posibilitatea de a semna hotararea in situatia in care, dupa pronuntarea ei, unul dintre judecatori este impiedicat sa semneze (in mod corespunzator, intr-o astfel de situatie, in locul grefierului, poate sa semneze grefierul sef); daca minuta a fost semnata de toti judecatorii si numai hotararea a ramas nesemnata de unul din ei, se poate evita sanctiunea nulitatii, prin semnarea ei ulterioara, solutie care insa nu poate fi extinsa la situatia in care hotararea poarta numarul legal de semnaturi, dar nu ale judecatorilor care au pronuntat-o; in cazul in care hotararea este semnata de judecatorul care a pronuntat-o si acest judecator a semnat si minuta, dar in practicaua hotararii s-a trecut, din greseala, numele altui judecator, hotararea nu este lovita de nulitate, ci se va recurge la procedura reglementata de art. 281 C. proc. civ., pentru indreptarea erorilor materiale.
Instanta este gresit alcatuita si atunci cand la judecata a participat un judecator incompatibil, intrucat se afla intr-unul din cazurile prevazute de art. 24 C. proc. civ.
Acest motiv de casare poate fi folosit si pentru invocarea incalcarii normelor referitoare la recuzare, daca partea a facut, in termenul prevazut de lege, o cerere de recuzare, care insa i-a fost respinsa, astfel incat cel recuzat a participat la solutionarea pricinii.
Hotararea este lovita de nulitate si in situatia in care s-a pronuntat fara concluziile procurorului, desi, pentru pricina respectiva, legea prevedea obligativitatea participarii procurorului.
Acest motiv de casare este de ordine publica, exceptand ipoteza referitoare la recuzare.
c2) Hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii
Motivul reprezinta o concretizare a principiului continuitatii, astfel cum apare el in sistemul nostru procesual, in care, pentru ipoteza ca nu ar fi suficient un singur termen de judecata, ar fi greu de admis ca toate actele de procedura, de la sesizarea instantei si pana la dezinvestirea ei, sa se indeplineasca in fata acelorasi judecatori; legea cere numai ca hotararea sa fie pronuntata de catre judecatorii in fata carora au avut loc dezbaterile pe fond (concluziile partilor, eventual ale procurorului, pe fond, dupa rezolvarea exceptiilor procesuale si administrarea probelor).
Acest caz de nulitate este aplicabil atat dispozitivului intocmit cu ocazia pronuntarii (minutei), cat si hotararii redactate ulterior (aceasta trebuind sa fie semnata de acelasi complet de judecata), deoarece nu este permis ca un complet sa pronunte hotararea, iar altul sa o redacteze si sa o semneze.
Verificarea acestui motiv de casare, care este si el de ordine publica, se face dupa cum urmeaza: daca pronuntarea hotararii a avut loc la termenul la care s-a dezbatut pricina pe fond, se confrunta practicaua hotararii cu semnaturile judecatorilor de pe minuta si de pe hotararea redactata ulterior; cand pronuntarea a fost amanata, se confrunta incheierea de sedinta intocmita la termenul la care s-a dezbatut pricina cu minuta si hotararea redactata ulterior, cu mentiunea ca lipsa incheierii de dezbateri (care face corp comun cu hotararea, tinand loc de practicaua) atrage nulitatea hotararii.
c3) Hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante
Textul nu face nici o distinctie in ceea ce priveste normele de competenta, asa incat, vom considera ca are in vedere nu numai competenta jurisdictionala (materiala si teritoriala), ci si competenta generala (de altfel, legiuitorul foloseste, de regula, notiunea de 'instante' pentru a desemna atat instantele judecatoresti, cat si alte organe cu activitate jurisdictionala, iar pentru desemnarea judecatoriilor, tribunalelor, curtilor de apel si Curtii Supreme de Justitie, se utilizeaza termenul de 'instante judecatoresti').
Pentru stabilirea conditiilor in care poate fi invocat acest motiv de casare, trebuie avuta in vedere si clasificarea normelor de competenta in absolute si relative, dupa cum normele incalcate au caracter imperativ sau dispozitiv. Competenta generala, competenta materiala si competenta teritoriala exclusiva au caracter absolut, iar competenta teritoriala in pricinile privitoare la bunuri, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 13-16 C. proc. civ., are caracter relativ (art. 159 C. proc. civ., combinat cu art. 19 C. proc. civ.).
Competenta absoluta poate fi invocata de orice parte interesata, procuror sau de instanta din oficiu, in orice faza a procesului, chiar direct in recurs.
Competenta relativa trebuie invocata, sub sanctiunea decaderii, in limine litis, deci la prima zi de infatisare in fata primei instante si inainte de a se intra in dezbateri. Daca prima instanta a respins exceptia de necompetenta relativa, invocata in termen de catre parat, acesta trebuie sa invoce necompetenta relativa pe calea apelului declarat impotriva hotararii pe fond, iar apoi, daca este cazul, prin intermediul recursului.
c4) Instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti
Se observa ca textul foloseste notiunea de 'putere judecatoreasca', asa cum face si Legea nr. 92/1992, desi Constitutia se refera la 'autoritatea judecatoreasca'.
Motivul de casare are in vedere situatia in care, prin hotararea recurata, instanta a depasit atributiile autoritatii judecatoresti, intrand in cele ale autoritatii legislative sau executive.
Mentionam ca, in perioada interbelica, exista ca motiv de casare excesul de putere, care insa a ridicat numeroase dificultati in practica judiciara, rezultand o jurisprudenta contradictorie.
Acest motiv de casare, care este de ordine publica, nu trebuie interpretat extensiv. El nu mai poate fi invocat daca instanta a carei hotarare este atacata, fara a impieta asupra atributiilor autoritatii legislative sau executive, si-a atribuit o serie de drepturi procedurale pe care legea nu i le recunoaste sau a incalcat principiile generale ori alte norme juridice. Pentru astfel de situatii, vor fi incidente alte motive de casare, in functie de situatia concreta din speta.
c5) Incalcarea formelor de procedura prevazute, sub sanctiunea nulitatii, de art. 105 alin. 2 C. proc. civ.
Reamintim ca, potrivit art. 105 alin. 2 C. proc. civ., actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actului, text de lege care mai prevede ca in cazul nulitatilor aratate expres de lege, vatamarea se presupune pana la proba contrara. Rezulta ca, in cazul nulitatilor virtuale, partea interesata trebuie sa dovedeasca si prejudiciul cauzat, alaturi de faptul ca acest prejudiciu nu poate fi inlaturat decat prin anularea actului.
Casarea hotararii pentru acest motiv se poate obtine in mod diferit, dupa cum s-a incalcat o norma procedurala cu caracter imperativ, cand sanctiunea este nulitatea absoluta, ori o norma procedurala cu caracter dispozitiv, cand sanctiunea este nulitatea relativa.
Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice parte interesata, de procuror sau de catre instanta de recurs din oficiu, indiferent daca a fost ridicata si discutata in fata instantei a carei hotarare se ataca, deci direct in recurs. Avand in vedere ca in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, rezulta ca nulitatea absoluta nu ar mai putea fi invocata direct in recurs, daca pentru dovedirea ei ar fi necesar sa se administreze alte mijloace de proba decat inscrisurile noi sau probele aflate deja la dosar.
Nulitatile relative vor putea fi invocate prin intermediul recursului, in urmatoarele conditii: partea interesata sa fi ridicat exceptia de nulitate in fata instantei a carei hotarare se ataca, in termenul prevazut de lege, deci cel mai tarziu la primul termen de infatisare ce a urmat dupa savarsirea neregularitatii si inainte de a se pune concluzii in fond; neregularitatea sa nu se datoreze culpei partii care o invoca; instanta sa fi respins in mod nelegal exceptia de nulitate relativa invocata.
In mod exceptional si unele nulitati relative pot fi invocate direct prin cererea de recurs, in acele situatii in care partea interesata nu a avut posibilitatea sa le invoce inaintea instantei a carei hotarare o ataca (de exemplu, neregularitatile referitoare la hotararea pronuntata de catre instanta de apel).
c6) Nepronuntarea asupra unui capat de cerere, acordarea mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut
Acesta este un motiv de recurs inutil, deoarece el este si un motiv de revizuire, iar partea are un drept de optiune intre recurs si revizuire. Mai mult, termenul de recurs este, de regula, de 15 zile de la comunicarea hotararii, in timp ce termenul de revizuire, pentru acest motiv, este de o luna de la comunicarea hotararii (de altfel, revizuirea poate fi indreptata si impotriva unei hotarari irevocabile, termenul curgand, in acest caz, de la pronuntare, pe cand, un recurs la recurs este inadmisibil).
Motivul cuprinde trei ipoteze. Prima ipoteza, cunoscuta sub denumirea de minus petita, consta in omisiunea instantei de a se pronunta asupra unui capat de cerere. De exemplu, se solicita atat rezolutiunea sau rezilierea contractului, cat si repunerea partii in situatia anterioara incheierii contractului, insa instanta pronunta numai rezolutiunea sau rezilierea; desi s-au cerut si cheltuieli de judecata, instanta de apel omite sa se pronunte si cu privire la acestea etc. Acest motiv nu ar mai putea fi invocat daca instanta a respins capatul de cerere, ori a acordat o suma mai mica decat cea solicitata. Cea de-a doua ipoteza a motivului de casare - plus petita - isi gaseste aplicare atunci cand s-a cerut o anumita suma si, fara a interveni o majorare a pretentiilor formulate, instanta a acordat o suma mai mare. A treia ipoteza - extra petita - se refera la situatia in care instanta, incalcand principiul disponibilitatii (ca de altfel si in ipoteza precedenta), acorda ceea ce nu s-a cerut. De exemplu, s-au cerut numai daune interese pentru neexecutarea contractului, iar instanta dispune si rezolutiunea sau rezilierea acestuia; paratul s-a aparat, prin intampinare, invocand nulitatea contractului, iar instanta de apel, desi nu a fost formulata o cerere reconventionala, a dispus si repunerea partilor in situatia anterioara. Motivul nu isi gaseste aplicare in acele situatii in care instanta este obligata sa se pronunte, chiar si din oficiu, asupra unor capete accesorii (daca instanta dispune desfacerea casatoriei prin divort, ea este obligata, potrivit art. 42 C. fam., sa se pronunte din oficiu in legatura cu incredintarea copiilor minori si stabilirea pensiei de intretinere).
Deoarece reprezinta o concretizare a unui principiu al procedurii civile (principiul disponibilitatii), precum si a obligatiei instantei de a solutiona toate pretentiile deduse judecatii, consideram ca acest motiv de casare este de ordine publica.
c7) Hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii
Art. 261 pct. 5 C. proc. civ. prevede obligatia pentru instanta de judecata de a arata in cadrul hotararii motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si motivele pentru care au fost inlaturate cererile partilor. Nerespectarea acestei dispozitii ar atrage nulitatea hotararii in conditiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ., numai ca partea interesata ar trebui sa dovedeasca existenta unei vatamari, care nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii. Pentru a evita aceste dificultati, legiuitorul a prevazut un motiv distinct de casare, care are in vedere atat lipsa totala a considerentelor, cat si existenta unor considerente contradictorii sau care nu au nici o legatura cu pricina.
Viciile motivarii unei hotarari pot fi variate, insa, in cele din urma, alcatuiesc doua mari categorii: lipsa motivarii si motivarea insuficienta (aceasta din urma fiind numita de unii autori si 'lipsa de baza legala'). Distinctia prezinta interes in ceea ce priveste rejudecarea fondului dupa casare, mai exact, referitor la aplicabilitatea art. 315 alin. 1 C. proc. civ. Casarea pentru lipsa motivarii nu antreneaza, prin ipoteza, problemele de fond, dar, in cazul casarii pentru motivare insuficienta, instanta de recurs poate aborda si probleme legate de fondul dreptului, in functie de situatia concreta din speta, iar dezlegarile date chestiunilor de drept vor fi obligatorii pentru judecatorii fondului dupa casare.
Motivarea unei hotarari trebuie sa fie clara, precisa, sa nu se rezume la o insiruire de fapte si argumente, sa se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, sa raspunda in fapt si in drept la toate pretentiile formulate de catre parti, sa conduca in mod logic si convingator la solutia din dispozitiv. Hotararea este casabila: daca exista contradictie intre considerente si dispozitiv, in sensul ca motivarea hotararii duce la o anumita solutie (de exemplu, admiterea cererii de chemare in judecata), insa, in dispozitiv, instanta s-a oprit la solutia contrara (de exemplu, respingerea cererii de chemare in judecata sau admiterea ei numai in parte); cand cuprinde considerente contradictorii, in sensul ca din unele rezulta temeinicia pretentiilor supuse judecatii, iar din altele netemeinicia acestora, ori daca ar rezulta ca atat cererea de chemare in judecata, cat si cererea de interventie principala sunt intemeiate, desi ambele cereri au acelasi obiect si, in consecinta, se exclud reciproc etc.; cand lipseste motivarea solutiei din dispozitiv sau cand aceasta este superficiala, ori cuprinde considerente straine de pricina respectiva. In toate aceste cazuri mentionate, practic, solutia la care s-a oprit instanta, cuprinsa in dispozitivul hotararii, apare ca fiind nemotivata. Tocmai de aceea, acest motiv de casare vizeaza mai mult netemeinicia, decat nelegalitatea hotararii recurate, fara insa a mai fi incidente toate situatiile din trecut in care hotararea era considerata netemeinica (de exemplu, atunci cand instanta nu a lamurit toate faptele din care ar fi putut trage o concluzie justa cu privire la raporturile si drepturile reciproce ale partilor, solutie logica, daca avem in vedere ca partile au trecut deja prin doua grade de jurisdictie in fond, precum si faptul ca in recurs se judeca hotararea recurata, iar nu pretentia propriu-zisa).
Apreciem ca si acest motiv de casare este de ordine publica.
c8) Schimbarea naturii ori intelesului lamurit si vadit neindoielnic al actului juridic dedus judecatii, prin interpretarea gresita a acestuia
i acest motiv de recurs vizeaza netemeinicia hotararii, dar nu orice netemeinicie, ci numai situatia in care, desi rezulta fara dubiu natura juridica a actului dedus judecatii, ori intelesul acestuia, instanta de apel a retinut un cu totul alt act juridic sau continut.
Motivul de casare nu mai poate fi folosit daca, din probele administrate in cauza, coroborate cu sustinerile partilor, ar rezulta un dubiu in privinta naturii juridice sau continutului actului juridic supus judecatii. Nu este permis judecatorilor sa se substituie partilor contractante, modificand sau inlocuind clauzele contractuale, ori schimband chiar natura juridica a actului pe care partile l-au incheiat.
Motivul de casare si-ar gasi aplicare daca instanta ar judeca un contract de vanzare-cumparare ca un contract de locatiune, ori daca ar stabili, fara nici un suport probator, anumite obligatii in sarcina unei parti, desi la incheierea contractului nu au fost avute in vedere aceste obligatii, iar din probele administrate rezulta neindoielnic aceasta imprejurare etc.
Pe calea acestui motiv de recurs nu se poate invoca incalcarea normelor privind admisibilitatea probei cu martori. Daca, pentru dovedirea unui act juridic, una dintre parti a propus proba cu martori, pentru a dovedi in contra sau peste cuprinsul unui inscris (de exemplu, ca partile au adus modificari verbale actului, ca pretul este altul decat cel inscris etc.), iar partea adversa nu s-a opus la incuviintarea probei cu martori, nu s-ar putea sustine ca instanta a schimbat continutul actului juridic (in sens de negotium), deoarece partea interesata este decazuta din dreptul de a mai invoca inadmisibilitatea probei cu martori sau, dupa caz, se poate considera ca suntem in prezenta unei conventii tacite a partilor, prin care se deroga de la prescriptiile dispozitive ale art. 1191 alin. 1 si 2 C. civ. Daca partea potrivnica s-a opus la incuviintarea probei, insa instanta a administrat-o, cel interesat se va putea plange pe calea recursului, dar prin valorificarea unui alt motiv de casare (privitor la incalcarea sau aplicarea gresita a legii).
c9) Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii
Se observa ca textul nu are o redactare foarte clara, cuprinzand mai multe ipoteze, care insa sunt dificil de delimitat.
Ni se pare ca motivul de casare vizeaza, in primul rand, incalcarea legii de drept substantial, incalcare ce poate imbraca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplica, ori restrangerea nejustificata a aplicarii prevederilor acesteia (de exemplu, aplicarea unor norme de drept comun la situatii pentru care exista o norma speciala, aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situatii ce nu cad sub incidenta ei etc.); textului de lege corespunzator situatiei de fapt i s-a dat o interpretare gresita (inclusiv in cazul in care norma juridica este obscura si, deci, susceptibila de interpretare, dar interpretarea data in speta nu este justa); violarea unor principii generale de drept.
i aici trebuie sa se faca distinctie intre caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotita, pentru a se putea stabili partea care are dreptul sa invoce acest motiv de recurs, precum si conditiile ce trebuie indeplinite.
Prima ipoteza a acestui motiv de casare (lipsa de temei legal) este susceptibila de mai multe interpretari. S-ar putea spune, fie ca vizeaza aplicarea unei norme juridice straine situatiei de fapt, fie ca este vorba de imprejurarea ca hotararea si-a pierdut fundamentul juridic. Aceasta din urma interpretare ar fi in stransa legatura cu problema aplicarii in timp a legilor, in acele cazuri in care, fara a se aduce atingere principiului neretroactivitatii, urmeaza a se stabili legea aplicabila unei situatii juridice nascute sub imperiul legii vechi, dar care isi produce unele dintre efectele sale sub imperiul legii noi. Insa, in ambele cazuri, instanta a aplicat gresit legea. De aceea, ni se pare preferabila interpretarea potrivit careia, hotararea este lipsita de temei legal (fundament juridic), daca a fost pronuntata in baza unei alte hotarari judecatoresti, dar care a fost desfiintata sau modificata in timp ce procesul era pendinte sau chiar ulterior, ori in baza unui act administrativ ce a fost apoi revocat sau desfiintat, asa incat, la data introducerii recursului, nu mai exista suportul juridic al hotararii recurate.
Apreciem ca, in mod exceptional, acest motiv include si nesocotirea legii de drept procesual, pentru acele situatii care nu pot fi incadrate in nici unul din celelalte motive de recurs. Am aratat cu un alt prilej ca exista unele cazuri in care nulitatea actelor de procedura nu este supusa conditiilor prevazute de art. 105 alin. 2 C. proc. civ., mai exact, in cazul nulitatilor ce intervin pentru incalcarea unor conditii extrinseci actului de procedura (de exemplu, nerespectarea termenelor prohibitive, neindeplinirea procedurii prealabile a reclamantiei administrative in litigiile de contencios administrativ, depunerea cererii de apel la o alta instanta decat cea care a pronuntat hotararea ce se ataca etc.). Nepronuntarea asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii
Textul prevede un alt motiv de netemeinicie, ce consta in omisiunea instantei de a se pronunta cu privire la un mijloc de aparare formulat de catre una dintre parti, ori la un mijloc de proba administrat, care ar fi fost de natura sa duca la o alta solutie decat cea la care s-a oprit instanta. Intrucat nu se face nici o distinctie, rezulta ca sunt avute in vedere atat apararile de fond (fie in fapt, fie in drept), cat si exceptiile procesuale.
Pentru a se putea folosi acest motiv de casare trebuie ca mijlocul de aparare sa fi fost invocat, in termen daca este cazul, inaintea instantei a carei hotarare se recureaza, iar instanta sa fi omis sa se pronunte asupra lui. O a treia conditie ce trebuie indeplinita este ca mijlocul de aparare, daca ar fi fost retinut si admis de catre instanta, sa fi dus la alta solutie decat cea pronuntata de instanta, ca urmare a omisiunii respective (de exemplu, s-a invocat exceptia de inadmisibilitate a cererii in constatare, iar instanta, fara a se pronunta asupra exceptiei, a admis cererea in constatare). Daca insa instanta s-a pronuntat cu privire la mijlocul de aparare formulat, respingandu-l, cel interesat are posibilitatea sa invoce un alt motiv de casare, in functie de situatia concreta din speta.
Referitor la mijlocul de proba, este necesar ca acesta sa fi fost administrat de catre instanta; instanta sa fi omis sa-l discute in considerente; proba sa fie de natura a duce la o alta situatie de fapt, decat cea retinuta de catre instanta.
c11) Hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, decurgand dintr-o apreciere eronata a probelor administrate
Textul prezinta deficienta ca are o redactare relativ ambigua. Sintagma 'greseala grava de fapt' va creea posibilitatea ca, in practica, interpretarile sa fie foarte diferite, deoarece este o notiune care, fiind prea larga si fara nici un grad de precizare, spune totul si, in acelasi timp, nimic. In nici un caz, motivul nu isi gaseste aplicare daca se invoca faptul ca nu au fost administrate toate probele necesare stabilirii raporturilor juridice reale dintre parti. Ni se pare ca textul vizeaza situatia in care toate probele administrate in cauza duc neindoielnic la o anumita concluzie, dar, in aprecierea lor, din eroare, instanta s-a oprit la o alta concluzie (de exemplu, daca s-a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, iar in termenul acordat de catre instanta au fost depuse actele doveditoare ale acestei calitati si, cu toate acestea, instanta a anulat cererea ca fiind introdusa de o persoana ce nu si-a justificat calitatea de reprezentant; daca instanta retine o situatie de fapt care nu se bazeaza pe probele administrate in cauza, ci doar pe afirmatiile uneia dintre parti, care insa nu au fost dovedite; daca instanta retine o imprejurare ce contrazice un inscris sub semnatura privata care a fost recunoscut de partea careia i s-a opus inscrisul respectiv; cand instanta inlatura constatarile personale ale agentului care a intocmit inscrisul autentic, desi partea interesata nu s-a inscris in fals etc.).
Fata de reglementarea anterioara anului 1948, Legea nr. 59/1993 a adus o inovatie, prin introducerea in cod a art. 3041, text ce stabileste ca recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare analizate mai sus, iar instanta poate sa examineze cauza sub toate aspectele.
In raport de caracterul foarte cuprinzator al motivelor de casare prevazute de art. 304 C. proc. civ., ni se pare ca textul este inutil si poate creea unele confuzii. Prin faptul ca se poate examina cauza sub toate aspectele, iar nu hotararea atacata, s-ar putea crede ca, in acest caz, recursul este devolutiv. Insa, pentru aceste ipoteze, dreptul de apel a fost suprimat tocmai datorita faptului ca s-a dorit sa se evite o cale de atac prin care sa se rejudece fondul pretentiei ce a fost dedusa judecatii, cu atat mai mult cu cat, in unele cazuri, nici nu a avut loc o dezbatere a fondului inaintea primei instante (de exemplu, in cazurile prevazute de art. 246 alin. 2, art. 247 alin. 4, art. 252 alin. 2, art. 273 C. proc. civ., etc.). Daca s-ar fi urmarit sa se ofere partii interesate o cale de atac devolutiva, ar fi fost mai logic sa nu se suprime apelul, ci recursul impotriva hotararii instantei de apel. Calificarea recursului la care se refera art. 3041 C. proc. civ. ca o cale de atac devolutiva este greu de dat, deoarece nu exista nici un text de lege care sa permita o rejudecare a fondului pentru acest recurs. Art. 3041, ca orice norma speciala, se completeaza cu dreptul comun in materie, pentru aspectele pe care nu le are in vedere, deci si cu art. 305 C. proc. civ., text ce nu permite administrarea altor probe noi in recurs, cu exceptia inscrisurilor. Insa, cum s-ar putea concepte sa se rejudece fondul, fara a exista posibilitatea administrarii de noi mijloace de proba?
In considerarea acestor aspecte, apreciem ca s-a dorit sa se spuna ca impotriva hotararii se pot invoca orice nemultumiri ale partii si, deci, acest recurs ar putea fi calificat ca o cale ordinara de atac. BR
I. Alcatuirea gresita a instantei
1. Gresita calificare a caii de atac. Apel in loc de
recurs. Tinand seama ca, potrivit
art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozitiile legii noi de procedura
se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in
curs de judecata incepute sub legea veche, art. 2821 C. proc.
civ., introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, care a intrat in vigoare in timpul
judecarii in fond a pricinii, era pe deplin aplicabil in cauza,
astfel incat hotararea primei instante era susceptibila numai de
exercitiul caii de atac a recursului. Tribunalul a judecat,
insa, ca instanta de apel, in compunerea de 2 judecatori
prevazuta de lege pentru judecata apelului, si nu ca
instanta de recurs, in compunerea de 3 judecatori, asa cum
se impunea in lumina dispozitiilor legale susmentionate, ceea ce
determina incidenta cazului de casare prevazut de art. 304 pct.
1 C. proc. civ., in raport de care recursul va fi admis, iar decizia
tribunalului casata cu trimiterea cauzei la aceeasi
instanta pentru rejudecare, ca instanta de recurs.
Solutia casarii cu trimitere se justifica, chiar in absenta
unui text legal in acest sens, atat timp cat tribunalul este singura
instanta competenta sa judece recursul in cauza,
potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ. (
In sens contrar: Solutionand un recurs, gresit caracterizat ca apel,
curtea de apel a pronuntat o decizie irevocabila, ce nu mai poate fi
atacata cu recurs (C.S.J., sectia de contencios administrativ,
decizia nr. 2523/2001. In acelasi sens:
Nota: In realitate, solutionand cauza ca instanta de apel, desi hotararea primei instante era supusa numai recursului, curtea de apel a pronuntat o hotarare atacabila cu recurs, conform dispozitiilor art. 299 C. proc. civ., si numai prin admiterea recursului se putea indrepta eroarea savarsita in ceea ce priveste calificarea caii de atac si, pe cale de consecinta, in ceea ce priveste si compunerea completului care a solutionat cauza;
2. Gresita calificare a caii de atac. Recurs in loc de
apel. 1) Chiar daca reclamantul
isi intituleaza calea de atac impotriva sentintei ca fiind
"recurs", tribunalul are obligatia sai dea calificarea juridica
exacta. Solutionand cauza ca fiind recurs, in complet format din trei
judecatori, cu incalcarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr.
92/1992, tribunalul a pronuntat o hotarare nelegala, care va fi
casata in baza art. 304 pct. 1 C. proc. civ., motiv de casare de ordine
publica, ce poate fi invocat si din oficiu, in baza art. 306 alin.
(2) C. proc. civ. (
2) Calificand gresit calea de atac exercitata drept recurs in loc de apel, curtea de apel a pronuntat o hotarare in complet format din trei judecatori, in loc de doi, cum prevede legea, incalcand normele legale imperative privind compunerea instantei (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 3558/1999).
3) Paratul sustine ca tribunalul a calificat gresit calea de atac impotriva sentintei ca fiind recurs, intrucat trebuia sa o califice apel si sa pronunte o decizie susceptibila de a fi atacata cu recurs.
In mod logic sar fi impus casarea deciziei recurate in baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. si trimiterea cauzei la acelasi tribunal, pentru judecarea apelului, conform art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.
Dar ceea ce este logic nu este intotdeauna si legal, intrucat, de lege lata, este inadmisibil recursul la recurs.
Legiuitorul a creat pentru o asemenea ipoteza calea de atac extraordinara de retractare, a contestatiei in anulare, prevazuta de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (C.A. Cluj, sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 1653/R/2004, in B.J. 2004, p. 297).
Nota: Intradevar, aparent, fiind vorba despre o decizie pronuntata de tribunal, ca instanta de recurs, aceasta nu mai poate fi atacata cu recurs.
In realitate, daca sentinta atacata era supusa apelului, iar instanta sesizata cu calea de atac a calificato gresit drept recurs, a rapit partii o cale de atac prevazuta de lege, iar aceasta greseala poate si trebuie sa fie remediata tocmai prin admiterea recursului, de catre instanta competenta potrivit legii cu solutionarea acestei cai de atac.
Solutia propusa in decizia rezumata, aceea a exercitarii contestatiei in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., nu poate fi primita deoarece admitand ca tribunalul ar constata ca nu era competent sa judece "recursul", solutia nu ar fi aceea de anulare a deciziei si de trimitere a cauzei la curtea de apel pentru judecarea acestei cai de atac.
De fapt, tribunalul ar fi fost competent sa judece calea de atac, dar corect calificata ca apel, in compunerea prevazuta de lege pentru aceasta.
De aceea, consideram preferabila solutia redata la speta precedenta, de casare a deciziei cu trimitere spre rejudecare.
In ceea ce priveste incadrarea motivului de casare in dispozitiile art. 304, instanta a retinut incidenta pct. 1, deoarece, calificarea gresita a caii de atac a atras solutionarea acesteia in complet de 3 judecatori, in loc de 2 judecatori.
3. Complet de divergenta. Art. 257 C. proc. civ. prevede judecata pricinii in complet de divergenta numai daca majoritatea legala nu se poate intruni. Neconsemnarea in incheierea de dezbateri a incidentului privind divergenta si solutionarea apelului in complet de trei judecatori, in loc de doi judecatori, atrage casarea hotararii pronuntate in temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ. (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1030/2001);
4. Incompatibilitate. 1) In compunerea completului care a solutionat apelul a intrat si judecatorul care a pronuntat sentinta judecatoriei, incalcanduse prevederile art. 24 C. proc. civ. si ale art. 105 C. proc. civ., ceea ce constituie un motiv de casare de ordine publica, respectiv cel prevazut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr.481/1999);
2) Instanta este gresit alcatuita in situatia in care la judecata participa un judecator incompatibil, intrucat dispozitiile art. 24 C. proc. civ. au un caracter imperativ (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 595/1976, in R.R.D. nr. 9/1976, p. 64; decizia nr. 543/1980, in C.D. 1980, p. 167. In acelasi sens: Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 543/1980, in C.D. 1980, p. 167);
5. Recuzare. Hotararea fiind pronuntata
de un judecator impotriva caruia sa formulat o cerere de recuzare,
care nu a fost solutionata, este lovita de nulitate si va
fi casata, instanta nefiind alcatuita potrivit
dispozitiilor legale (C.A. Galati, sectia comerciala
si de contencios administrativ. In acelasi sens:
6. Reincadrare in dispozitiile art. 304 pct. 5. In ceea ce priveste motivul de casare incadrat de recurenti in cazul descris de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., se apreciaza ca eventualul motiv de recuzare a judecatorilor nu poate fi asimilat cu alcatuirea gresita a completului de judecata ce a solutionat apelul, care presupune compunerea instantei dintrun numar necorespunzator de membri in raport de stadiul procesual al judecatii.
Or, incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea sunt reglementate prin norme de procedura propriuzisa, nu de organizare judecatoreasca, astfel incat motivul in discutie poate fi analizat din perspectiva cazului descris de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., in aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. (C.A. Bucuresti, sectia a IXa civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, decizia nr. 1310/R/2004, in A.L. Constanda, Sanctiuni, p. 269);
Nota: Acest punct de vedere difera de cel exprimat constant in practica si in doctrina, in sensul ca, prin alcatuirea gresita a instantei se intelege atat alcatuirea acesteia cu un numar de judecatori necorespunzator, cat si cu judecatori care se aflau intro situatie de incompatibilitate ori recuzare.
Argumentul potrivit caruia incompatibilitatea si recuzarea sunt reglementate prin norme de procedura propriuzisa, si nu de organizare judecatoreasca, ceea ce face posibila incadrarea motivului de recurs referitor la incalcarea acestor norme in dispozitiile art. 304 pct. 5 nu poate fi primit, deoarece art. 304 pct. 1 nu face nicio distinctie cu privire la dispozitiile legale incalcate prin alcatuirea instantei. Prin urmare, textul de lege mentionat nusi restrange aplicabilitatea la incalcarea dispozitiilor privind alcatuirea instantei cuprinse in legea de organizare judecatoreasca, ci se refera la orice situatie in care instanta nu a fost alcatuita potrivit legii - fie a legii de organizare judecatoreasca, fie a celei de procedura.
7. Abtinere.
Incheierea este pronuntata de un complet nelegal constituit,
daca unul din membrii acestuia a formulat cerere de abtinere, care a
fost admisa si, potrivit. art. 32 alin. (2) coroborat cu art. 26 C.
proc. civ., judecatorul trebuia sa se retraga de la judecarea
pricinii (
8. Participarea procurorului. Intrucat participarea procurorului era obligatorie la solutionarea cauzei, lipsa reprezentantului Ministerului Public la dezbateri atrage casarea deciziei, deoarece, in atare situatie, instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale (C.A. Galati, sectia comerciala, decizia nr. 487/2002);
9. Repunere pe rol. Solutionarea
cauzei de alti judecatori decat cei care au repus cauza pe rol nu
atrage casarea in temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ. (
10. Contestatie la titlu.
Contestatia la executare intemeiata pe dispozitiile art. 399
alin. (1) teza II C. proc. civ., vizand o hotarare pronuntata de
tribunal ca instanta de apel, trebuie solutionata in
complet legal constituit din 2 judecatori (
II. Solutionarea cauzei de catre alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbatere
11. Ignorarea nulitatii. Solutionarea cauzei de catre alti judecatori decat cei care au participat la dezbaterea in fond a litigiului atrage nelegalitatea hotararii. Sanctiunea nulitatii se rasfrange si asupra hotararii date de instanta de recurs care a ignorat nelegalitatea primei hotarari (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 745/1994, in B.J. Baza de date);
III. Incalcarea competentei altei instante
12. Competenta materiala. 1) Hotararile pronuntate cu incalcarea
competentei materiale a altei instante sunt supuse casarii,
motivul fiind de ordine publica (
2) Tribunalul trebuia sasi verifice din oficiu competenta si, admitand apelul, sa se investeasca in prima instanta in materie comerciala. Neprocedand astfel, a incalcat dispozitiile legale de ordine publica privind competenta si a pronuntat o hotarare casabila (C.A. Pitesti, sectia civila, decizia nr. 764/1998);
3)
Intrucat valoarea masei partajabile cu privire la care instanta este
investita a se pronunta si care reprezinta obiectul
material al pricinii depaseste suma de 150 milioane lei,
competenta solutionarii cauzei revine tribunalului, in temeiul
art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Astfel, in baza art. 304 pct. 3 C. proc.
civ., curtea va admite recursul si va casa decizia tribunalului.
Rejudecand apelul, curtea il va admite, in temeiul art. 297 alin. (2) C. proc.
civ., va desfiinta sentinta judecatoriei pentru lipsa de
competenta, cu consecinta trimiterii spre rejudecare in
prima instanta a cauzei la tribunal (
Nota: Suma este cea prevazuta de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 138/2000. Plafonul valoric este in prezent de 5 miliarde lei, iar competenta de solutionare in prima instanta a tuturor cererilor de imparteala, indiferent de valoare, apartine judecatoriei [art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.];
4)
Daca instanta de apel a fost competenta pentru a se
pronunta asupra sentintei atacate, in baza art. 2 pct. 2 C. proc.
civ., recursul nu poate fi admis in baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., ci in
baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc.
civ., pentru ca, dupa anularea sentintei, instanta de apel
trebuia sa trimita dosarul spre solutionare organului competent,
conform art. 297 alin. (2), si nu sa retina dosarul spre
solutionare, conform art. 297 alin. (1). Astfel, recursul va fi admis
si hotararea va fi modificata in parte in sensul ca, in
baza art. 158 C. proc. civ., va trimite dosarul spre solutionare organului
cu activitate jurisdictionala competent, respectiv Curtii de
Arbitraj de pe langa C.C.I.A.R. (
13. Necompetenta teritoriala relativa. 1) Motivul de recurs privind necompetenta teritoriala, invocat de parata, nu poate fi primit, daca aceasta exceptie nu a fost invocata de parata in fata instantei de fond, pana la prima zi de infatisare (C.S.J., sectia comerciala, decizia nr. 1098/1995, in B.J. Baza de date);
2) Necompetenta relativa nu poate fi invocata ca motiv de recurs decat daca exceptia de necompetenta a fost ridicata mai intai in fata primei instante, cel mai tarziu la prima zi de infatisare, iar instanta a respins exceptia sau a omis sa se pronunte cu privire la ea (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1753 1977, in R.R.D. nr. 4/1978, p. 62);
14. Verificari de fapt. Din
actele si lucrarile dosarului nu rezulta valoarea imobilului
revendicat, pentru a se putea stabili incidenta in cauza a cazului de
casare prevazut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., aceasta presupunand
verificari de fapt inadmisibile in recurs, conform dispozitiilor art.
305 C. proc. civ. (
IV. Depasirea atributiilor puterii judecatoresti
15. Exceptia de neconstitutionalitate. 1) Pentru ca instanta judecatoreasca sa
poata sesiza Curtea Constitutionala, trebuie sa
stabileasca mai intai daca de exceptia invocata depinde
solutionarea cauzei. Aceasta verificare ii incumba
instantei, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (
2)
Verificarea concordantei unei dispozitii legale in vigoare cu
Constitutia Romaniei este de competenta exclusiva a Curtii
Constitutionale. Prin urmare, desi invocata sub forma unui motiv
de recurs, critica referitoare la caracterul retroactiv al art. 13 lit. b) din
O.U.G. nr. 40/1999 nu poate fi analizata de instanta (
16. Imobil preluat de stat. Prin art.
6 din Legea nr. 213/1998 legiuitorul a atribuit instantelor
judecatoresti competenta de a analiza valabilitatea titlului de
proprietate invocat de stat pentru detinerea bunurilor aflate in
patrimoniul sau. Instanta exercita atributiile puterii
judecatoresti atunci cand interpreteaza legea, nefiind astfel
indeplinite dispozitiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. (
17. Hotarare A.G.A. Judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. Prin solutionarea cererii de eliberare a unui numar de actiuni mai mare decat numarul stabilit de A.G.A. prin hotarare necontestata, instanta de judecata se substituie adunarii mentionate si depaseste limitele puterii judecatoresti (C.S.J., sectia comerciala, decizia nr. 1810/1999, in B.J. Baza de date);
V. Incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2)
A. Citare
18. Nelegala citare. Apelul anulat ca netimbrat, in conditiile in care apelantii nu au fost legal citati, neavand cunostinta de termenul fixat de tribunal pentru judecarea apelului, atrage casarea deciziei in temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. si trimiterea cauzei spre rejudecare (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr. 108/1999);
19. Procesulverbal. 1) Lipsa
mentiunii prevazute de art. 100 pct. 7 C. proc. civ. din
procesulverbal de indeplinire a procedurii de citare a reclamantei
reprezinta o incalcare a formelor de procedura prevazute
sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
si a art. 85 C. proc. civ., ceea ce atrage casarea sentintei prin
care actiunea sa anulat ca netimbrata, in temeiul art. 304 pct. 5 C.
proc. civ. (
2)
Reclamanta, persoana juridica, a fost citata la sediul sau,
dar din procesulverbal de indeplinire a procedurii de citare rezulta
ca citatia a fost inmanata unei persoane indicate a fi
destinatar, care a semnat de primire, fara sa se mentioneze
insa numele acestei persoane, conform art. 100 pct. 7 C. proc. civ., ceea
ce reprezinta o incalcare a formelor de procedura prevazute
sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (
20. Citatia. Mentiuni. 1) Apelul a fost anulat ca netimbrat; apelanta a fost
prejudiciata, fiind citata cu mentiunea ca procesul are un
alt obiect decat cel care a fost judecat - in conditiile in care apelanta
avea pe rol mai multe procese si libertatea de a alege la care sa se
prezinte si la care nu - ceea ce atrage nulitatea hotararii, conform
art. 105 alin. (2) si art. 106 C. proc. civ. si admiterea recursului
in temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (5) C.
proc. civ., in sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la acelasi
tribunal (
2)
Potrivit art. 88 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., citatia trebuie sa
cuprinda numele, domiciliul si calitatea celui citat. Numele la care
se refera textul are in vedere numele si prenumele celui citat, fapt
ce rezulta din reglementarea prevazuta in art. 100 alin. (1)
pct. 4 C. proc. civ. Neindicarea numelui complet ori indicarea
gresita numai a numelui sau a prenumelui atrage nulitatea actului, in
conditiile prevazute, dupa caz, de art. 88 alin. (2) sau 100
alin. (3) C. proc. civ. (
21. Nulitate relativa. 1) Nelegalitatea indeplinirii procedurii de citare se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Lipsa de procedura constituie o nulitate relativa ce poate fi invocata numai de partea care a fost vatamata prin neobservarea formelor legale, nu si de instanta din oficiu, asa incat motivul de casare invocat oral de recurenti nu poate fi considerat de ordine publica (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 791/2000);
2)
Intrucat nulitatea relativa, referitoare la nelegalitatea procedurii de
citare, nu a fost invocata in termenul prevazut de art. 108 alin. (3)
C. proc. civ., in fata judecatoriei, si nici prin motivele de
apel, acest motiv de recurs nu poate fi primit. Cu privire la decizia
instantei de apel, nu se poate dispune casarea acesteia in temeiul art.
304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece recurenta nu invoca vicii de
procedura (
22. Termen. Avand in vedere ca
citatia nu a fost inmanata partii cu cel putin 5 zile
inaintea termenului, aceasta este lovita de nulitate, motiv pentru care,
conform art. 312 alin. (4) coroborat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se admite
recursul si se caseaza decizia (
23. Vatamare. Daca la termenul fixat pentru judecata partea nu se prezinta, deoarece nu a fost citata cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii, art. 107 C. proc. civ. obliga pe presedinte sa amane judecata. Fata de aceasta dispozitie, vatamarea partii neregulat citate si care, fiind judecata in lipsa, a pierdut procesul, este presupusa (constand in imposibilitatea de a se apara si in pronuntarea unei hotarari nefavorabile) si nu poate fi inlaturata decat prin anularea procedurii de citare si, pe cale de consecinta, a hotararii (Trib. Suprem, Plen, decizia de indrumare nr. 17/1959, in Indreptar disciplinar, p. 117118).
B. Taxa judiciara de timbru
24. Necomunicare. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata, iar conform art. 24 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a legii, prestatorul serviciului taxabil este obligat sa comunice in scris platitorului cuantumul taxei judiciare de timbru. Intrucat apelul a fost anulat ca netimbrat, fara ca instanta sa fi comunicat apelantului cuantumul taxei judiciare datorate, margininduse la ai pune in vedere necesitatea timbrarii cererii, hotararea va fi casata (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr. 322/1999).
Nota: Desi rezolvarea data problemei in discutie este corecta, instanta a gresit prin aceea ca a invocat acest motiv de recurs din oficiu, desi nu este un motiv de ordine publica, ci priveste o nulitate relativa, ce putea fi invocata numai de partea lezata.
C. Dreptul la aparare
25. Dezbateri pe fond. In cazul
in care, admitand apelul, tribunalul a anulat hotararea primei instante
si a retinut cauza pentru evocarea fondului, insa la termenul
cand sa solutionat fondul cauzei partile au pus concluzii tot
pe apel, si nu pe fondul pricinii, instanta a solutionat fondul
cauzei fara a da cuvantul partilor pe acest aspect si
fara a le da posibilitatea sa formuleze si sa
administreze probe in dovedirea pretentiilor. Prin urmare, sa produs o
incalcare a dreptului la aparare, garantat de art. 24 din
Constitutie, hotararea pronuntata in aceste conditii
fiind nula conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., devenind astfel
incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 si 312 alin. (5) C. proc. civ.
(
26. Vatamare. Decizia a fost pronuntata cu neobservarea formelor legale prevazute de art. 136 si art. 137 C. proc. civ. intrucat instanta a pus in vedere apelantei sa achite taxa de timbru apreciata ca fiind datorata suplimentar fata de cea stabilita si comunicata prin citatie, iar la precizarea avocatului in sensul "ca nu intelege sa timbreze" a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fond, fara a pune in discutie exceptia insuficientei timbrajului sau a uni, eventual, exceptia cu fondul, a amanat pronuntarea si la termenul de pronuntare a solutionat apelul pe cale de exceptie, anulandul ca netimbrat. Sa pricinuit astfel apelantei o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de procedura nelegal, vatamare ce consta in determinarea convingerii apelantei ca pricina va fi examinata pe fond si in punerea acesteia in imposibilitatea de a formula contestatie asupra modului de stabilire a cuantumului taxei de timbru (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 1170/2002).
D. Principiul disponibilitatii
27. Solutionarea altei actiuni. Lasand necercetate criticile ce au facut obiectul apelului si intemeindusi solutia pe argumente straine, tribunalul a incalcat principiul disponibilitatii in materie civila - indrumand reclamantii sa urmeze calea unei alte actiuni, fara sa analizeze temeinicia pretentiilor in cea dedusa judecatii - si lasand astfel nesolutionat fondul pricinii (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 311/2002);
E. Principiul contradictorialitatii
28. Exceptie admisa fara a fi pusa in discutia partilor. Este adevarat ca nu rezulta din practicaua deciziei recurate ca tardivitatea contestatiei ar fi fost pusa in discutia contradictorie a partilor, asa cum sustine recurentul, ceea ce reprezinta o vatamare a acestuia in intelesul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Sanctiunea aplicabila nu este insa aceea solicitata de recurent, in sensul casarii deciziei si trimiterii cauzei spre rejudecare, deoarece vatamarea a fost inlaturata tocmai prin reiterarea chestiunii tardivitatii in recurs.
Astfel, sustinerile pe care recurentul nu lea putut face in fata instantei de apel, deoarece aceasta nu a pus in discutie tardivitatea cererii, lea facut prin motivele de recurs, care au format obiectul dezbaterilor.
Pe baza acestor sustineri recurentul nu a reusit insa sa demonstreze ca cererea sa a respectat termenul legal, motiv pentru care decizia curtii de apel este legala, nefiind incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 8789/2006);
29. Dezbateri pe fond. 1) De vreme ce apelantul nu a putut pune concluzii in fond si nu sia putut face aparari in privinta problemei in raport de care instanta sa pronuntat asupra fondului - lipsa capacitatii procesuale de folosinta a paratului - au fost incalcate principiile contradictorialitatii si al dreptului la aparare, astfel incat apelantul a fost vatamat, iar aceasta vatamare nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de procedura pronuntat in aceste conditii (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 501/2002, in C.P.J.C. 20012002, p. 358);
2) Instanta care, la pronuntarea solutiei, a avut in vedere alte imprejurari, respectiv lipsa incheierilor de amanare a pronuntarii si a dispozitivului sentintei de fond, pe care nu lea pus in discutia partilor, incalca principiul contradictorialitatii, care guverneaza procesul civil, principiu care presupune ca toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii si discutiei partilor, pentru ca fiecare parte sa aiba posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legatura cu pretentia dedusa judecatii. Instanta nu poate pronunta hotararea retinand aspecte pe care nu lea pus, in prealabil, in discutia partilor (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 2468/2001, in C.P.J.C. 20012002, p. 533);
3) Desi a pus in discutia partilor nulitatea hotararii primei instante, prin incalcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanta de apel sa pronuntat si asupra aspectelor de fond, fara a acorda cuvantul partilor pe acest aspect, incalcand principiile oralitatii dezbaterilor si contradictorialitatii, astfel ca hotararea pronuntata este lovita de nulitate, urmand a fi casata, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (I.C.C.J., sectia comerciala, decizia nr. 3245/2004, in B.J. - Baza de date);
F. Principiul oralitatii dezbaterilor
30. Sanctiune. Potrivit art. 127 C. proc. civ., pricinile se dezbat oral, daca legea nu dispune altfel, asa incat nerespectarea principiului oralitatii va atrage nulitatea hotararii judecatoresti, in conditiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 169/1971, in I.G. Mihuta, Repertoriu II, p. 366, nr. 89);
31. Lipsa dezbaterilor pe fond. Desi a pus in discutia partilor nulitatea hotararii primei instante, prin incalcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanta de apel sa pronuntat si asupra aspectelor de fond, fara a acorda cuvantul partilor pe acest aspect, incalcand principiile oralitatii dezbaterilor si contradictorialitatii, astfel ca hotararea pronuntata este lovita de nulitate, urmand a fi casata, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (I.C.C.J., sectia comerciala, decizia nr. 3245/2004, in B.J. - Baza de date);
G. Alte forme de procedura
32. Cerere de interventie.
Prin nepronuntarea asupra fondului cererii de interventie admise in
principiu se cauzeaza partii o vatamare
procesuala ce nu poate fi acoperita decat prin anularea
hotararii pronuntate in aceste conditii (
33. Proba testimoniala. 1) Critica privind decaderea din proba cu martori aduce in
discutie modul de aplicare a dispozitiilor procedurale referitoare la
sanctiunea decaderii din proba testimoniala, ceea ce permite
incadrarea ei in cazul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
(
2) Instanta poate pasi la judecata in situatia in care a citat martorul cu mandat si acesta nu sa prezentat. In cazul in care, fara a lua aceste masuri procedurale, instanta a decazuto pe reclamanta din proba testimoniala, aceasta incalcare a dispozitiilor procedurale care vizeaza administrarea probei cu martori (art. 188 C. proc. civ.) atrage aplicabilitatea motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (fiind vorba de nesocotirea unor reguli in desfasurarea judecatii) (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 1954/2002, in C.P.J.C. 20012002, p. 493);
34. Expertiza. Nedepunerea de catre expert a lucrarii pe care o avea de intocmit cu cel putin 5 zile inainte de termenul socotit pentru judecata atrage nulitatea hotararii, daca sunt respectate conditiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1086/1976, in C.D. 1976, p. 239);
35. Hotarare. Dispozitii contradictorii. Hotararea ce cuprinde dispozitii contradictorii este nula, in baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanta a admis doua cereri incompatibile, prejudiciul suferit de recurent fiind acela ca, desi in mod formal a castigat procesul, dreptul recunoscut ia fost negat (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 991/2002);
36. Contradictie intre dispozitiv si minuta. In raport de prevederile art. 258 alin. (1) C. proc. civ., minuta trebuie considerata adevarata hotarare pronuntata de instanta, intrucat reflecta rezultatul deliberarii, fiind nelegal ca, dupa pronuntarea hotararii, judecatorul sa revina asupra parerii sale, in conformitate cu prevederile alin. (3) al aceleiasi norme.
Or, pronuntarea in cauza a unei hotarari cu continut diferit, respectiv a unei decizii de perimare, dupa ce in minuta intocmita sa consemnat o solutie de mentinere a masurii suspendarii judecarii apelului, sa realizat cu incalcarea dispozitiilor legale anterior aratate, reprezentand o revenire a judecatorilor cauzei asupra solutiei initiale.
Atare nelegalitate impune anularea celei dea doua hotarari, a carei pronuntare a produs recurentelor o vatamare procesuala ce nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea actului de procedura nelegal, in aplicarea si a dispozitiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cu consecinta mentinerii masurii de suspendare a judecatii apelului (C.A. Bucuresti, sectia a IXa civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, decizia nr. 514/R/20065, in A.L. Constanda, Sanctiuni, p. 297).
VI. Plus petita/extra petita
37. Apel respins. 1) Cazul de casare prevazut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este aplicabil hotararilor de control judiciar prin care se pastreaza in intregime solutiile atacate, respinganduse calea de atac, intrucat, in aceste situatii, instanta nu rejudeca cererile de chemare in judecata, pentru a da mai mult decat sa cerut (C.A. Bucuresti, sectia a IIIa civila, decizia nr. 1384/2000).
2) Motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu putea fi invocat, din punct de vedere formal, procedural, deoarece apelul a fost respins ca nefondat, iar motivul de casare mentionat este functional numai in situatia in care instanta de apel se pronunta ea insasi asupra fondului cererii, putand sa acorde, in acest caz, mai mult decat sa cerut sau ceea ce nu sa cerut (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 753/2002);
3)
In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6
teza I C. proc. civ. - instanta a acordat mai mult decat sa cerut - el nu
poate fi invocat decat in masura in care tribunalul, gasind intemeiat
apelul, ar fi schimbat solutia primei instante si,
pronuntanduse asupra fondului pretentiilor, ar fi acordat mai mult
decat a constituit obiectul cererilor deduse judecatii. Insa,
daca apelul a fost respins cu mentinerea sentintei, art. 304
pct. 6 C. proc. civ. nu este aplicabil (
38. Plus petita. 1) Incluzand in incheierea de admitere in principiu bunuri care nu sau cerut de catre reclamant si pentru care nu sa facut cerere reconventionala de catre parati, instanta a depasit obiectul actiunii si sa pronuntat mai mult decat sa cerut (C.A. Craiova, sectia civila, decizia nr. 635/1998);
2) Instanta de apel, in cazul in care, ignorand concluziile raportului de expertiza, sa pronuntat cu privire la toate spatiile existente la subsolul imobilului si nu numai cu privire la subsolul tehnic, in limita caruia a fost legal investita prin actiune, a acordat "mai mult decat sa cerut" (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 57/2002);
3) Acordarea sumei de 10.500 dolari S.U.A., in conditiile in care intervenientii siau precizat pretentiile la suma de 10.200 dolari S.U.A. si nu leau majorat ulterior - desi din calculul expertului contabil a reiesit o suma mai mare - reprezinta plus petita si face incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 3157/2006);
39. Extra petita. 1) Intrucat rezulta din continutul cererii, nesusceptibil de interpretari diferite, cat si din cuprinsul motivelor de apel, ca cererea ce face obiectul cauzei este o cerere de indreptare a erorilor materiale, iar nu o cerere pentru lamurirea sau inlaturarea dispozitiilor potrivnice ori pentru completarea hotararii, instanta de apel, pronuntanduse asupra celei dea doua fara sa fie investita si fara sa fi pus, eventual, in discutia partilor calificarea juridica diferita de cea indicata de apelantuldebitor, sa pronuntat asupra unei cereri care nu a facut obiectul cauzei deduse judecatii si, contrar dispozitiilor procedurale mentionate, nu a solutionat in niciun mod cererea in limitele careia a fost legal investita (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 1269/2002);
2) Este nelegala hotararea prin care instanta nu sa pronuntat asupra celor solicitate de reclamanta, si anume decaderea paratilor din drepturile parintesti, dar, pe de alta parte, a acordat ceea ce nu sa cerut de reclamanta, si anume declararea abandonului minorului (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 480/1999, in B.J. Baza de date);
3) Hotararea prin care, admitanduse apelul reclamantei, sa dispus anularea clauzei penale, desi apelanta solicitase doar modificarea acestei clauze, in sensul reducerii cuantumului penalitatii, este supusa casarii potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanta a acordat ceea ce nu sa cerut (C.S.J., sectia comerciala, decizia nr. 7656/2001, in B.J. Baza de date);
4) Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de vanzarecumparare, potrivit antecontractului incheiat intre parti, in conditiile in care parata sa obligat la perfectarea in forma autentica a conventiei privind terenul, obligatie pe care nu a respectato.
Contrar celor solicitate prin cererea introductiva, instanta de apel, schimband sentinta judecatoriei, a dispus obligarea paratei la incheierea actului in forma autentica, incalcand principiul disponibilitatii (C.A. Craiova, sectia civila, decizia nr. 118/2005, in B.J. 2005, p. 211);
5)
Intrucat in apel sa depus la dosar o tranzactie, prin care sa
aratat ca sa stins in intregime obligatia, iar
intimatareclamanta sia exprimat dorinta de a renunta le
cererea de sechestru, tribunalul a dispus asupra a ceea ce nu sa cerut, cand a
luat act de renuntarea la calea de atac a apelului promovat de
apelantaparata, ceea ce determina admiterea recursului in baza art.
304 pct. 6 C. proc. civ. (
Nota: In realitate, nu este vorba despre acordarea a ceea ce nu sa cerut; luand act de renuntarea la calea de atac, fara ca apelanta sasi fi exprimat consimtamantul in acest sens, cu consecinta mentinerii sentintei defavorabile acesteia, instanta de apel a produs apelantei o vatamare ce nu poate fi indreptata decat prin anularea hotararii, ceea ce atrage incidenta cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
40. Declinarea competentei.
Faptul ca, admitand exceptia de necompetenta,
instanta de fond a dispus declinarea competentei de judecare a cauzei
in favoarea altei instante decat cea la care parata solicitase, declinarea
nu echivaleaza cu acordarea a ceea ce nu sa cerut, cum gresit a
pretins recurentul, deoarece, potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., atunci
cand in fata instantei de judecata se pune in discutie
competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca
instanta competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu
activitate jurisdictionala competent. Nu are deci relevanta
pe acest aspect instanta indicata ca fiind competenta de partea
care a cerut declinarea, instanta fiind obligata sa determine
competenta tinand seama exclusiv de normele procedurale in materie de
competenta (
41. Nepronuntarea asupra unei exceptii. Nepronuntarea instantei asupra exceptiei de
necompetenta materiala, invocata in apel, nu se
incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., text de
lege care se refera la situatia cand, solutionand pricina in
fond, instanta omite sa se pronunte cu privire la unul din
capetele de cerere ale actiunii cu care a fost sesizata.
Exceptia invocata de apelant reprezinta o exceptie
absoluta, de ordine publica, ce poate fi ridicata si in
fata instantei de recurs si chiar de instanta din
oficiu, in temeiul art. 162, art. 306 alin. (2) si art. 304 pct. 3 C.
proc. civ. (
Nota: Solutia are in vedere redactarea art. 304 anterioara modificarii prin O.U.G. nr. 138/2000, cand prevedea si ipoteza in care nu sa pronuntat asupra unui capat de cerere (minus petita);
42. Minus petita. In urma modificarii textului art. 304 pct. 6 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, minus petita nu mai constituie motiv de recurs.
Textul de lege citat, asa cum a fost modificat, cuprinde doar doua ipoteze distincte in care se poate formula recurs, si anume atunci cand instanta a acordat mai mult decat sa cerut ori ceea ce nu sa cerut. In situatia in care instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere, sunt aplicabile dispozitiile art. 2822 C. proc. civ., privitoare la aceasta omisiune, caz in care se poate cere completarea hotararii in acelasi termen de declarare a apelului sau recursului (C.A. Pitesti, sectia civila, decizia nr. 465/R/2005, in B.J. 2005, p. 55);
43. Incuviintarea unei noi expertize. Sustinerea potrivit careia instanta a acordat mai mult decat sa cerut este gresita, deoarece ipoteza la care se refera art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (plus petita) are in vedere obiectul litigiului, nu probele incuviintate pentru dovada pretentiilor. Se poate imputa instantei ca a acordat mai mult decat sa cerut numai atunci cand, prin solutia pronuntata, a depasit cadrul procesual determinat de parti in privinta obiectului litigiului, incalcanduse principiul disponibilitatii procesuale. In ceea ce priveste incuviintarea si administrarea probelor, instanta nu mai este tinuta de acest principiu, deoarece, potrivit art. 129 alin. (5) teza finala C. proc. civ., instanta poate dispune administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc. Ca atare, faptul ca instanta de apel a incuviintat o noua expertiza nu constituie o incalcare a principiului disponibilitatii, nefiind intrunit motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 1905/2006, nepublicata).
VII. Lipsa motivarii. Motive contradictorii ori straine de natura pricinii
A. Nemotivarea hotararii
44. Sanctiune. 1) Desi curtea de apel a respins apelul reclamantului, nu a indicat considerentele de fapt si de drept in temeiul carora siau format convingerea, consemnand numai ca aceleasi motive pentru care a admis apelul paratei au fundamentat si respingerea apelului reclamantului, ceea ce reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. si conduce la casarea deciziei recurate (C.S.J., sectia civila, decizia nr. 827/2001);
2) Faptul ca instanta de apel a respins apelul ca neregulat introdus, desi dispozitiile Codului de procedura civila nu prevad o asemenea posibilitate, nu a aratat in ce consta neregularitatea si nu a motivat respingerea apelului, atrage casarea deciziei tribunalului si trimiterea cauzei spre rejudecare (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr. 32/1999);
3) Decizia atacata cu recurs nu este motivata, ceea ce echivaleaza cu nesolutionarea fondului, asa incat se impune casarea solutiei si trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului apelului (C.A. Suceava, sectia civila, decizia nr. 325/1999).
Nota: Constatand ca hotararea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, unele instante de recurs caseaza decizia si trimit cauza spre rejudecare, in temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pe considerentul ca, nemotivandusi solutia, instanta de apel nu a intrat in cercetarea fondului, iar altele admit recursul si modifica decizia sau resping recursul, in functie de legalitatea si temeinicia hotararii recurate (in acest din urma sens, a se vedea C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, deciziile nr. 545/2003, nr. 526/2002, nr. 41/2002, nr. 261/2003). Ambele tipuri de rezolvari reprezinta variante de compromis in raport de solutia legislativa consacrata de art. 312 alin. (3) C. proc. civ., potrivit careia pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. intervine modificarea hotararii.
Aceasta solutie legislativa este criticabila pentru urmatoarele considerente: lipsa motivarii hotararii, motivarea contradictorie sau straina de natura pricinii, odata constatate, ar trebui sa conduca, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., la admiterea recursului si la modificarea hotararii. Daca insa hotararea recurata este temeinica si legala, modificarea sa este lipsita de sens. Practic, instantele care aplica dispozitiile art. 312 alin. (3) privind modificarea hotararii, pentru a retine sau nu incidenta cazului prevazut de art. 304 pct. 7, reanalizeaza motivele de apel si resping sau admit recursul, nu in functie de imprejurarea ca hotararea recurata cuprinde sau nu motivele pe care se sprijina, sau ca acestea sunt sau nu contradictorii ori straine de natura pricinii, ci dupa cum apelul a fost gresit sau corect solutionat, in raport de probele administrate si de motivele invocate. Or, aceasta din urma analiza este specifica situatiilor in care instanta de recurs caseaza decizia si rejudeca fondul, conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ.
Varianta casarii hotararii in temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare poate fi acceptata in ideea ca, in lipsa oricaror considerente, nu se poate sti daca solutia data in apel este efectul sau nu al rezultatului cercetarii fondului; poate fi, de asemenea adoptata in cazul in care considerentele sunt straine de natura pricinii si nu privesc fondul cauzei cu care a fost sesizata instanta. O astfel de solutie nu se poate justifica si atunci cand considerentele sunt contradictorii. Aceasta a doua varianta ignora insa prevederea art. 312 alin. (3) care, pentru cazul art. 304 pct. 7, consacra expres solutia modificarii hotararii fara a face vreo distinctie dupa cum motivarea este contradictorie, straina de natura pricinii sau lipseste cu desavarsire.
4)
Conform art. 295 C. proc. civ., instanta de apel trebuie sa verifice,
in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si
aplicarea legii de catre prima instanta. Prin urmare, in baza
art. 304 pct. 7 si art. 312 alin. (5) C. proc. civ., curtea caseaza
decizia recurata, trimitand cauza spre rejudecarea apelului la
acelasi tribunal, deoarece instanta a carei hotarare este
recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea
fondului (
5) Cererea paratilor de reducere a onorariului de avocat nu a fost admisa, insa decizia tribunalului nu cuprinde motivele pentru care nu a primit cererea paratilor, critica ce se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; cu toate acestea, nu exista temei pentru modificarea deciziei, deoarece, chiar daca avocatul reclamantului nu sa prezentat la toate termenele de judecata, fata de complexitatea cauzei si de asistenta juridica acordata partii, onorariul nu apare ca fiind vadit disproportionat (C.A. Bucuresti. sectia civila, decizia nr. 500/2004);
45. Acceptiune. 1) Motivarea sumara si confuza a unei hotarari judecatoresti echivaleaza cu nemotivarea hotararii, care trebuie desfiintata, in baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (C.S.J., sectia de contencios administrativ, decizia nr. 723/2000, in B.J. Baza de date);
2) Judecatorii sunt datori sa arate, in cuprinsul hotararii, motivele de fapt si de drept in temeiul carora siau format convingerea, cum si cele pentru care sau inlaturat cererile partilor. Fara aratarea motivelor si a probelor nu se poate exercita controlul judiciar (C.S.J., sectia de contencios administrativ, decizia nr. 726/2000, in B.J. Baza de date. In acelasi sens: C.S.J., sectia de contencios administrativ, decizia nr. 1278/2000, in B.J. Baza de date);
3) Atunci cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, tribunalul limitanduse la a retine, in sustinerea solutiei de respingere a apelului paratului, ca nu sunt intrunite cerintele art. 296 C. proc. civ., fara a arata in considerentele hotararii motivele de fapt si de drept care au dus la solutia pronuntata, asa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o astfel de hotarare face imposibila analiza, in cadrul recursului, a legalitatii si temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotararii echivaland in fapt cu o necercetare a fondului pricinii. Prin urmare, se impune casarea deciziei tribunalului si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, solutia casarii fiind justificata prin aceea ca tribunalul, nemotivandusi solutia pronuntata, nu a intrat practic in cercetarea fondului pricinii (C.A. Bucuresti, sectia a IVa civila, decizia nr. 801/2002, in C.P.J.C. 20012002, p. 462463).
B. Motive contradictorii/straine de natura pricinii
46. Motive straine de natura pricinii. Reclamanta sia modificat cererea, conform art. 132 C. proc.
civ., in sensul judecarii cererii pe calea dreptului comun, si nu pe
calea ordonantei presedintiale cum solicitase initial, de
aceasta precizare instanta de fond luand act prin incheiere.
Tribunalul, admitand apelul, a anulat sentinta si, judecand pe
fond cauza,
47. Eroare cuprinsa in considerente. Eroarea cuprinsa intrunul dintre considerentele hotararii nu justifica admiterea unui recurs, recursul vizand dispozitivul hotararii atacate. Intro atare situatie, adica atunci cand eroarea priveste considerentele, recursul este respins, facanduse cuvenita rectificare a considerentelor, prin motivarea deciziei de respingere (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1261/1962, in C.D. 1962, p. 321. In acelasi sens: Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 359/1961, in C.D. 1961, p. 358).
VIII. Interpretarea gresita a actului juridic
48. Interpretarea probelor.
Interpretarea data probelor constituie o chestiune de fapt, care nu
justifica invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului
juridic dedus judecatii, respectiv a cazului de modificare
prevazut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. (
2) Desi recurentul invoca dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se refera la interpretarea gresita a vreunui act juridic dedus judecatii, ci la gresita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.
Astfel, instanta de apel a retinut ca reclamanta sia intemeiat pretentiile pe un contract de vanzarecumparare, insa faptul ca a considerat ca acest act nu face dovada dobandirii de catre aceasta a dreptului de proprietate asupra imobilului nu inseamna ca instanta a schimbat natura actului sau intelesul lamurit al acestuia, ci doar ca, din ansamblul probelor administrate in cauza, reiese ca la data incheierii acestui act proprietatea apartinea altor persoane, inscrise in cartea funciara ca proprietari tabulari (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 4931/2006).
IX. Lipsa de temei legal. Incalcarea sau aplicarea gresita a legii
A. Dispozitii de drept material
49. Lipsa de temei legal. 1) Din
probele administrate a rezultat ca minorul se afla in prezent in
intretinerea recurentului, astfel ca obligarea acestuia
2) Scrisoarea de garantie prin care petenta a blocat la dispozitia tribunalului suma solicitata drept cautiune indeplineste conditia imperativa a depunerii cautiunii impusa de art. 908 C. com., astfel ca, fara temei legal, instantele au respins cererea de infiintare a sechestrului (C.S.J., sectia comerciala, decizia nr. 187/2000);
3) Prin contractul de cesiune, intervenientii au dobandit toate drepturile conferite de lege titularului de brevet, inclusiv dreptul de a exercita actiunea in contrafacere, ceea ce face ca intervenientii sa aiba calitate procesuala activa in cererea de interventie principala care - asa cum au aratat recurentele - are acelasi obiect cu actiunea reclamantei, respectiv interzicerea actelor de contrafacere si plata despagubirilor.
Intervenientii au insa dreptul sa ceara despagubiri numai pentru actele de contrafacere savarsite de parata ulterior cesiunii, deoarece numai dupa aceasta data li sa produs un prejudiciu prin utilizarea produsului brevetat fara consimtamantul lor, in calitate de titulari ai brevetului.
Anterior acestei date, eventualul prejudiciu creat de utilizarea interventiei sa produs in patrimoniul reclamantei care, daca nu siar fi incetat existenta prin dizolvare, siar fi pastrat dreptul la repararea prejudiciului, in lipsa unei clauze exprese in contractul de cesiune prin care sa fi transmis acest drept cesionarilor.
Acordarea in favoarea intervenientilor a despagubirilor calculate pentru perioada octombrie 199710 octombrie 2000 este lipsita de temei legal, ceea ce face incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 3157/2006);
50. Incalcarea legii. Constatand
ca instanta de apel a nesocotit dispozitiile legale (art. 13 din
Legea nr. 18/1991), curtea retine incidenta motivului de recurs
prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (
51. Aplicarea gresita a legii. 1) Intrucat paratilor nu lea fost recunoscut titlul locativ
deoarece sa apreciat gresit ca prorogarea locatiunii nu
opereaza in cei priveste, fata de dispozitiile art.
13 lit. g) din O.U.G. nr. 40/1999 - text de lege care nu era incident in
cauza - instantele au pronuntat o solutie cu aplicarea
gresita a legii, ceea ce ocazioneaza motivul de recurs
prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (
2)
Critica referitoare la modul de stabilire a cotelor si a sultei pune
insa in discutie aplicarea dispozitiilor legale ce reglementeaza
cotele succesorale si calculul sultei, astfel ca ea poate fi
incadrata in cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. (cand hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea
gresita a legii) (
3) In speta instantele au realizat o aplicare gresita a dispozitiilor art. 948 C. civ. in absenta unei expertize care sa stabileasca existenta discernamantului reclamantului la momentul incheierii actului, acesta fiind singurul moment care prezinta relevanta pentru a se aprecia asupra capacitatii juridice a reclamantului de asi manifesta liber vointa de a aprecia asupra continutului si consecintelor juridice ce decurg din actul juridic pe care la incheiat, iar nu momentul examinarii (C.A. Ploiesti, sectia civila, decizia nr. 1272/2005, in Jurisprudenta pe 2005, p. 52);
4) Fiind vorba despre un contract de donatie incheiat in conditiile dreptului comun (cu respectarea formei autentice prevazut de art. 813 C. civ.), intre o persoana fizica si o persoana juridica, si anume o cooperativa de consum, pentru a se putea retine caracterul abuziv al preluarii si aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 in ce priveste masurile reparatorii este obligatoriu ca donatia sa fi fost anulata ori constatata nula printro hotarare irevocabila.
Avand in vedere ca instanta de apel - ca si prima instanta - a considerat fara temei ca donatiei ii erau aplicabile dispozitiile Decretului nr. 478/1954 si ca, astfel, imobilul in litigiu intra sub incidenta art. 2 alin. (1) lit. c) prima ipoteza, hotararea pronuntata de aceasta este nelegala.
In baza art. 304 pct. 9 si art. 314 C. proc. civ., Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul si a casat decizia recurata (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 285/2006);
52. Respectarea legii. 1)
Retinand cauza ilicita a contractului, determinata de
coniventa frauduloasa a partilor, ca si fraudarea
dispozitiilor Legii nr. 112/1995, instantele au apreciat corect
asupra sanctiunii nulitatii actului juridic, hotararile
pronuntate fiind legale, ceea ce face ca motivul de recurs intemeiat pe
dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sa nu poata fi primit
(
2)
Intrucat apelantul nu sia indeplinit obligatia de achitare a taxei
de timbru, nu a contestat modul de stabilire a taxei (potrivit art. 18 din
Legea nr. 146/1997) si nici nu a solicitat o scutire de taxa de
timbru (in conditiile art. 21 din aceeasi lege), in mod corect
tribunalul a facut aplicarea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997.
Prin urmare, recursul este respins (
3)
Intrucat Curtea Constitutionala a stabilit ca art. 13 lit. b)
din O.U.G. nr. 40/1999 nu incalca dispozitiile art. 15 alin. (2) din
Constitutie, in sensul ca nu are caracter retroactiv,
solutionarea cauzei de catre instante in temeiul acestui text de
lege - aplicabil situatiei de fapt retinute si necontestate de
parti - sa facut cu respectarea legii, nefiind incident motivul
de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (
4) Recurentul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, critica pentru nelegalitate mentinerea solutiei de obligare a sa la plata despagubirilor pentru prejudiciul moral, sustinand ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale. Aceasta critica, intemeiata pe dispozitiile art. 304, pct. 9 C. proc. civ., este nefondata.
Temeiul juridic al cererii reclamantului il reprezinta art. 504 C. proc. pen., care prevede posibilitatea repararii prejudiciului cauzat unei persoane supuse unei masuri privative de libertate si ulterior achitata, fara vreo distinctie dupa cum prejudiciul este material sau moral.
Cum in speta sa retinut ca reclamantul a fost arestat preventiv o anumita perioada de timp, pentru presupusa savarsire a mai multor infractiuni, iar ulterior sa dispus achitarea lui pentru toate acestea, in mod legal instanta a considerat ca in cauza sunt intrunite conditiile raspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin eroarea judiciara savarsita (I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 6143/2006).
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
