Clasificarea izvoarelor dreptului civil

Clasificarea izvoarelor dreptului civil

Izvoarele formale ale dreptului civil se clasifica dupa mai multe citerii.

Toate felurile de izvoare ale dreptului civil constituie impreuna u sistem.

1. In funcție de caracterul național sau internațional destingem izvoare adoptate de organisme internaționale ori de doua sau mai multe state și izvoare naționale.
2. In funcție de organul de stat sau persoanele de la care emana, izvoarele dreptului civil pot fi de mai multe feluri. Sub acest aspect, distingem mai multe categorii de izvoare ale dreptului civil:
• Legile (in sens restrans), adica acte normative adoptate de organul legiuitor al statului care este Parlamentul. Legea constituie expresia suveranitații statului, fiind un act de voința a puteri suverane a statului.
• Decretele și decretele legi sunt, de asemenea, izvoarele dreptului civil, dintre care unele reglementeaza relații civile deosebit de importante in mod valabil și astazi.
• Acte emise de Guvern pot avea puteri diferite, dar indiferent de puterea lor, ele constituie izvoarele ale dreptului civil, in masura in care reglementeaza relații sociale civile.
• Constituie izvoarele ale dreptului civil și actele normative subordonate legi, in masura in care ele reglementeaza relații sociale civile.
• Iși pastreaza calitatea de izvoare ale dreptului civil și acte normative adoptate inainte de 1989 care poarta diferite denumiri, neutilizate in prezent. Este vorba de decrete ale Consiliului de stat, decrete prezidențiale sau hotarari ale Consiliului de Miniștri, au condiția sa se refere la relațiile sociale civile și sa fie in vigoare.
• Mai sunt izvoare ale dreptului civil și acele acte, expresiei a voinței parților care, deși au o aplicabilitate restransa, fiind valabile numai in relațiile dintre cei care participa la acul juridic civil.[1] Convențiile legal facute au putere de lege intre parțile contractante. Ele se pot revoca prin consințamantul mutual sau din cauze autorizate de lege. (Cod civil 970 si urmatoarele). Convențile trb executate cu buna credința, ele obliga nu numai la ceea ce este expres in tr-insele, dar toate urmarile, ce echiteaza, obiceiul sau legea da obligații, dupa natura sa .
3. Dupa criteriul conținutului și al intinderi domeniului lor de reglementare,  distingem izvoarele generale și izvoarele specifice.
• Din categoria izvoarelor generale fac parte acele care reglementeaza, la un anumit nivel de generialitate, un ansamblu de relații sociale civile, cum sunt, de exemplu: Codul civil, Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și persoanele juridice.
• Izvoarele speciale sunt acelea care reglementeaza o sfera restransa a relațiilor sociale civile exemplu: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe etc.
4. Dupa criteriul forței obligatorii, izvoarele dreptului civil sunt imperative și  dispozitive.
• Actele normative imperative se impun tuturor participaților la raporturile juridice civile, ne putand deroga de la ele.
• Actele normative dispozitive sunt acele de la care parțile pot deroga prin voința lor (concordanța sau individuala), dar care devin obligatori daca parțile nu au derogat de la ele.
5. Normele juridice civile pot fi de ordine publica și de ordine privata. Aceasta clasificare este importanta și utila in privința faptului ca nerespectarea unei norme imperative, fara sa intervina pentru aceasta vreo sancțiune civila.[3]