I.         Notiuni generale;

II.       Principii fundamentale;

III.     Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale;

IV.    Indatoririle fundamentale;

I.       Notiuni generale

In privinta dr si libertatilor fundamentale, terminologia folosita In lit de specialitate este diferita:

Unii  autori de speciallitate considera expresia "drepturile omului si lib fundamentale" ca fiind incorecta, intrucat lib sunt drepturi ale omului;

Alti autori de specialitate argumenteaza ca drepturile omului si lib publice nu au acelasi continut, intrucat drepturile omului sunt inerente naturii umane, sunt universale si pentru totdeauna, in timp ce lib publice semnifica protectia si siguranta individului desemnand creante fata de societate;

Doctrina constitutionala contemporana consacra si expresia "institutia drepturilor, lib si indatoririlor fundamentale", desemnand prin aceasta un ansamblu de norme juridice unite prin obiectul lor comun de reglementare;

In Constitutia Romaniei se foloseste atat termenul de "drepturi", cat si cel de "libertate" (lib economica, individuala, etc.)

Marile momente privind aparitia drepturilor fundmentale:

I.         Primele acte normative prin care s-au legiferat dr fundamentale au existat in Anglia astfel:

a.      In MAGNA CHARTA LIBERTATUM (1815) au fost prez rudimentar doua principii fundamentale ale oricarui stat de drept si, in acelasi timp, doua drepturi fundamentale (principiul LEGALITATII si INTERZICEREA ARESTARII ABUZIVE);

b.     In 1628 Parlamentul englez inainteaza Regelui THE PETITION OF RIGHTS, documet unde se arata ca domiciliul persoanei este inviolabil si ca nimeni nu poate fi supus taxelor fara incuviintarea Parlamentului.

II.       La 14 iulie 1776 a fost adoptata DECLARATIA DE INDEPENDENTA a S.U.A; acest document promoveaza dreptul natural si precede cu 11 ani adoptarea Constitutiei S.U.A si cu 15 ani adoptarea primelor 10 amendamente la textul LEGII FUNDAMENTALE; amendamentele formeaza DECLARATIA DREPTURILOR OMULUI;

III.     In urma victoriei REVOLUTIEI FRANCEZE (1789), a fost adoptata DECLARATIA DREPTURILOR OMULUI SI CETATEANULUI;

IV.            Cel mai important moment in istoria codificarii drepturilor fundamentale il rep 10 dec 1948, cand adunarea gen a O.N.U a adoptat DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI;

Notiunea de drept fundamental :

Literatura de specialitate apreciaza ca drepturile fundamentale sunt dr subiective ale cetatenilor, esentiale pt viata, libertatea si independenta acestora, indispensabile pentru libare dezvoltare a fiintei umane, inscrise in Condtitutie si in celelalte legi ale tarii;

Lit de specialitate a indentificat urm teorii ce pun in evidenta natura juridica a drepturilor fundamentale:

TEORIA DREPTURILOR NATURALE ( arata faptul ca dreptul s-a manifestat in societate sub doua aspecte: existenta unui drept natural si a unuia pozitiv - creatie a omului -);

TEORIA INDIVIDUALISTA (arata faptul ca sursa fiecarui drept se afla in individ intrucat acesta singur este o fiinta reala, respectabila si libera);

TEORIA DREPTURILOR REFLEXE (nu face diferenta de natura juridica intre drepturile individuale si celelalte derpturi subiective, toate fiind drepturi obiective)

Notiunea de indatorire fundamentala;

Drepturile subiective nu pot fi exercitate fara a fi corelate unor obligatii juridice ( aceste 2 componente alcatuiesc continutul oricarui raport juridic). Indeplinirea indatorirrilor fundamentale constituie mijlocul prin care se realizeaza drepturile subiective, prin care oamenii contribuie la realizarea scopului si sarcinii societatii.

Lit de specialitate apreciaza ca ele sunt obligatii ale cetatenilor, esentiale pt viata lor sociala si in conformitate cu scopul si sarcinii societatii, inscrise in Constitutie si la a caror indeplinire intervine la nevoie forta coercitiva a statului.

II.     Principii fundamentale:

UNIVERSALITATEA DREPTURILOR, LIB SI INDATORIRILOR, ca principiu fundamental este consacrat de art 15, alin 1 din Constitutie, unde se arata ca toti cetatenii beneficiaza de deplinatatea drepturilor consacrate prin Constitutie si prin celelalte legi, dar au si obligatia respectarii indatoririlor prevazute de acestea;

NERETROACTIVITATEA LEGII: este un principiu fundamental al oricarui stat de drept, potrivit caruia, asa cum precizeaza si art 15 alin 2 din Constitutie, "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";

EGALITATEA IN DREPTURI A CETATENILOR, este consacrat de art 4 alin 2 si de art 16 alin 1,2 din Constitutia Romaniei. Egalitatea in drepturi a cetatenilor presupune ca la fapte egale sa se aplice un tratament juridic egal. De asemenea principiul priveste:

Egalitatea in drepturi a femeiilor cu barbatii;

Egalitatea in dr a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, avere, sau orig sociala;

Egalitatea in dr a cetatenilor fara deosebire de religie, opinie sau apartenenta politica;

Egalitatea in drepturi a cetatenilor in ceea ce priveste egalitatea in fata legii si autoritatii publice.

EXERCITAREA FUNCTIILOR SI DEMNITATILOR PUBLICE este consacrat de art 16 alin 3 din Constitutie, unde se arata ca, pentru ocuparea functiilor sau demnitatilor publice, militare sa civile, persoana in cauza trebuie sa aiba cetatenia romana si sa domicilieze in Romania.

PROTECTIA ACORDATA CETATENILOR ROMANI IN STRAINATATE art 17;

PROTECTIA ACORDATA CETATENILOR STRAINI SI APATRIZILOR IN ROMANIA - princ fundamental potrivit caruia, cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania, se bucura de protectia persoanelor si a averilor; cetatenii straini si apatrizii beneficiaza de dr de care se bucura si cetatenii romani precum si de drepturile prevazute In conventiile internationale la care Romania este parte, mai putzin de drepturile expres stabillite prin legi (dr de vot sau de a alege);

CETATENII ROMANI NU POT FI EXTRADATI SAU EXPULZATI;

PRIORITATEA REGLEMENTARILOR INTERNATIONALE;

ACCESUL LIBER LA JUSTITIE;

RESTRANGEREA UNOR DREPTURI SAU LIBERTATI FUNDAMENTALE;