Protectia tinerilor in munca

Protectia tinerilor in munca

Directiva 94/33/CE din 22 iunie 1994 referitoare la protectia tinerilor in munca[1], adoptata de Consiliu in temeiul art. 137 din Tratatul CE, care prevede obligatia Comunitatii de sustinere si completare a actiunii statelor membre in domeniul apararii sanatatii si securitatii lucratorilor, a evidentiat in expunerea de motive vulnerabilitatea copiilor si a tinerilor in munca si necesitatea interventiei statelor membre in acest domeniu. De asemenea, Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor, adoptata la 9 decembrie 1989, a vadit preocuparea Comunitatii cu privire la munca tinerilor, prevazand, in paragraful 20, varsta minima de 15 ani pentru o relatie de munca si, in paragraful 22, necesitatea limitarii duratei muncii pentru tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani.

Directiva 94/33 din 22 iunie 1994 considera copiii si adolescentii grupe de risc specific care necesita masuri in ceea ce priveste securitatea si sanatatea lor, inclusiv masuri referitoare la perioadele minime de repaus.

Directiva 94/33 se aplica oricarei persoane sub 18 ani impliniti, care are un contact de munca sau o relatie de munca definita prin normele de drept in vigoare intr-un stat membru si care este guvernata de aceste norme[2] . Art. 1 paragraful 1 al directivei obliga statele membre sa interzica munca copiilor, varsta minima de admitere la munca salariata neputand fi inferioara celei la care inceteaza obligatiile scolare impuse de legislatia nationala, dar in nici un caz mai mica de 15 ani. Paragraful 3 al art. 1 obliga statele membre sa vegheze ca angajatorul sa garanteze tinerilor conditii de munca adaptate varstei lor. De asemenea, tinerii trebuie protejati impotriva exploatarii economice si a oricarei munci susceptibile de a dauna securitatii, sanatatii sau dezvoltarii fizice, psihologice, morale sau sociale sau de a compromite educatia lor.

Art. 2 paragraful 2 al directivei 94/33 precizeaza ca dispozitiile acesteia nu se aplica muncilor ocazionale sau pe o durata scurta in urmatoarele cazuri:

q      serviciilor casnice prestate intr-o gospodarie privata sau

q      muncii considerate ca nefiind nici daunatoare, nici prejudiciabila, nici periculoasa pentru tineri in cadrul intreprinderilor familiale.

Pentru intelegerea si aplicarea corecta a prevederilor directivei, art. 3 defineste unii termeni utilizati. Astfel, termenul "tanar" se refera la persoana care nu a implinit varsta de 18 ani, "copil" este persoana care nu a implinit varsta de 15 ani sau are inca obligatii scolare impuse de legislatia nationala, iar "adolescent" este persoana in varsta intre 15 ani impliniti si 18 ani neimpliniti si care nu mai are obligatii scolare impuse de legislatia nationala. Prin notiunea de "munci usoare" se intelege muncile care datorita sarcinilor pe care le incumba si conditiilor specifice in care sunt efectuate indeplinesc doua conditii:

q      nu sunt susceptibile sa aduca prejudicii securitatii, sanatatii sau dezvoltarii copiilor si

q      nu sunt de natura sa aduca atingere activitatii scolare, participarii la programele de orientare sau de formare profesionala aprobate de autoritatea competenta, sau aptitudinii copiilor de a beneficia de instructia primita.

Prin "timp de munca" se intelege perioada in care tanarul se afla la munca, la dispozitia angajatorului si in exercitiul activitatii sau functiilor sale, conform legislatiei si/sau practicilor nationale. "Perioada de odihna" este perioada care nu intra in timpul de lucru.

Interdictia de munca pentru copii este prevazuta de art. 4 paragraful 1 al directivei 94/33 din 22 iunie 1994. Aceasta interdictie nu se aplica in urmatoarele cazuri:

q      copiilor care exercita activitati culturale sau similare;

q      copiilor in varsta de cel putin 14 ani care lucreaza in cadrul unui sistem de formare in alternanta sau stagiu in intreprindere;

q      copiilor in varsta de cel putin 14 ani care presteaza munci usoare, altele decat cele culturale sau similare. Copiii in varsta de 13 ani impliniti pot si ei presta munci usoare intr-un numar limitat de ore pe saptamana si pentru categorii de munci stabilite de legislatia nationala.

Activitatile culturale, artistice, sportive sau publicitare pot fi prestate de copii numai daca se obtine o autorizatie prealabila eliberata de autoritatea competenta. Aceste munci nu trebuie sa fie susceptibile de a aduce atingere securitatii, sanatatii sau dezvoltarii copilului si sa nu fie de natura a aduce atingere activitatii scolare, participarii la programele de orientare sau de formare profesionala sau aptitudinii copiilor de a beneficia de instructia primita.

Prin derogarea de la procedura autorizarii, statele membre pot stabili, pe cale legislativa sau regulamentara, posibilitatea prestarii de catre copiii care au implinit varsta de 13 ani a unor activitati de natura culturala, artistica, sportiva sau publicitara.

Obligatiile generale ale angajatorului cu privire la protectia tinerilor, prevazute de art. 6 al Directivei 94/33, sunt urmatoarele:

q      asigurarea securitatii si sanatatii, tinand cont de riscurile specifice;

q      evaluarea riscurilor legate de munca pe care o presteaza, tinand cont de:

echipamentul si amenajarea locului de munca si de postul pe care il ocupa;

natura, gradul si durata de expunere la agenti fizici, biologici si chimici;

amenajarea, alegerea si utilizarea echipamentului de munca si interactiunea acestora;

stadiul formarii si informarii tinerilor.

Cand se constata existenta unui risc pentru securitatea, sanatatea fizica sau mentala sau dezvoltarea tinerilor, are loc o evaluare si supraveghere a starii de sanatate a acestora la intervale regulate si in mod gratuit;

q      informarea tinerilor cu privire la eventualele riscuri si cu masurile intreprinse in ce priveste securitatea si sanatatea lor. De asemenea, angajatorul informeaza pe reprezentantul legal al copiilor cu eventualele riscuri in munca si cu masurile luate;

q      asocierea de catre patron a serviciilor de protectie si prevenire stabilite de directiva nr. 89/391, privind securitatea si sanatatea lucratorilor, la planificarea, aplicarea si controlul conditiilor de securitate si sanatate aplicabil tinerilor in timpul prestarii muncii.

Instituind obligatia pentru statele membre de a proteja tinerii contra riscurilor specifice, datorate lipsei de experienta, absentei constiintei unor riscuri existente sau virtuale, sau datorate insuficientei dezvoltari a tinerilor, directiva interzice prestarea urmatoarelor munci de catre tineri[3]:

q      cele care depasesc in mod obiectiv nivelul capacitatile lor fizice sau psihice;

q      implica o expunere nociva la agenti toxici cancerigeni, la cei care cauzeaza alterari genetice ereditare, care au efecte nefaste asupra fatului in timpul graviditatii sau care au orice alt efect nefast cronic asupra fiintei umane;

q      implica o expunere nociva la radiatii;

q      prezinta riscuri la accidente care nu pot fi identificate sau prevenite de tineri sau care le pun in pericol sanatatea datorita frigului, caldurii, zgomotului sau vibratiilor. Lista agentilor, procedeelor si lucrarilor interzice pentru tineri este cuprinsa in anexa directivei.

Se pot admite derogari de la prevederile art. 7 paragraful 2 al directivei 94/33 cand adolescentii presteaza munci indispensabile pentru formarea lor profesionala cu conditia ca protectia securitatii si sanatatii acestora sa fie asigurata prin supravegherea muncii de catre o persoana competenta, in sensul art. 7 al directivei 89/391 privind securitatea si sanatatea lucratorilor.

Timpul de munca al copiilor care presteaza munca in conditiile art. 4 paragraful 2 lit. b si c este limitat: a) la 7 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana, cand copiii urmeaza un sistem de formare in alternanta sau un stagiu in intreprindere; b) la 2 ore pe zi scolara si la 12 ore pe saptamana, cand copiii efectueaza activitati in timpul perioadei scolare, dar in afara orelor de invatamant scolar; in orice caz, timpul zilnic de activitati nu poate fi mai mare de 7 ore, iar in cazul copiilor care au implinit 15 ani, de 8 ore; c) la 7 ore pe zi si la 35 de ore pe saptamana pentru muncile efectuate in perioada de inactivitate scolara de o saptamana cel putin. In cazul copiilor care au implinit 15 ani, limita timpului de munca poate fi marita la 8 ore pe zi si la 40 de ore pe saptamana; d) la 7 ore pe zi si 35 de ore pe saptamana pentru muncile usoare prestate de copiii care nu mai au obligatii scolare impuse de legislatia nationala.

Adolescentii pot presta munca timp de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana. Timpul utilizat pentru formarea tanarului care lucreaza in cadrul unui sistem de formare teoretica si/sau practica in alternanta sau stagiu in intreprindere este inclus in timpul de munca. Cand tanarul lucreaza pentru mai multi angajatori, timpul de munca zilnic este aditionat. Derogarile de la aceste prevederi privind timpul de munca pot fi admise numai pentru motive cu caracter obiectiv.

Munca in timpul noptii, conform art. 9 al directivei 94/33, prestata in baza art. 4 paragraful 2 lit. b si c, este interzisa (intre orele 22-6). Statele membre pot autoriza munca adolescentilor in timpul noptii in sectoare de activitate cu un caracter special. Intr-o asemenea situatie se impun doua obligatii din partea angajatorului:

q      munca adolescentului sa fie supravegheata de un adult, cand supravegherea este necesara pentru protectia adolescentului;

q      munca sa nu fie prestata intre orele 24-4 dimineata. Totusi, munca in aceasta perioada a noptii poate fi autorizata din motive obiective, cu conditia acordarii unei perioade de odihna compensatoare, in urmatoarele domenii:

q      navigatie sau pescuit;

q      fortele armate sau politie;

q      spitale si stabilimente similare;

q      culturale, artistice, sportive sau publicitare.

Timpul de odihna pentru copiii care lucreaza, conform art. 10 al Directivei 94/33, trebuie sa fie de cel putin 14 ore consecutive intr-o perioada de 24 de ore, iar pentru adolescenti, de cel putin 12 ore consecutive. Pentru fiecare perioada de 7 zile, copiii care lucreaza, in urma aplicarii art. 4 paragraful 2 lit. b si c, si adolescentii beneficiaza de o perioada minima de doua zile, consecutive daca este posibil. Perioada de odihna poate fi redusa, din motive tehnice sau organizatorice, pana la 36 de ore consecutive, care sa cuprinda, in principiu, ziua de duminica. Derogarile de la aceste reguli pot fi admise in cazul adolescentilor, numai pentru motive obiective si cu conditia acordarii unui timp de odihna compensator, care lucreaza in urmatoarele domenii:

q      navigatie sau pescuit;

q      fortele armate sau politie;

q      spitale sau stabilimente similare;

q      agricultura;

q      turism, hoteluri, restaurante, cafenele;

q      activitati caracterizate prin perioade de munca practicate in timpul noptii.

Concediul anual de odihna se acorda in timpul vacan­telor scolare, copiilor care presteaza munca in termenul art. 4 paragraful 2 lit. b si c al Directivei 94/33.

Pauza de munca are o durata de 30 de minute consecutive, daca timpul de munca zilnic al tinerilor este mai mare de 4 1/2 ore.

Munca adolescentilor in caz de forta majora este prevazuta de art. 13 al directivei, care stabileste ca acestia pot presta munca intr-o asemenea situatie daca sunt indeplinite doua conditii:

q      muncile sa fie pasagere si sa nu sufere nici o intarziere;

q      lucratorii adulti sa nu fie disponibili.

Ulterior prestarii muncii, angajatorul are obligatia de a acorda adolescentului, in termen de 3 saptamani, o perioada de odihna compensatoare.

Conform art. 17 paragraful 4 al directivei 94/33, statele membre sunt obligate ca o data la 5 ani sa inainteze rapoarte Comisiei in legatura cu punerea in aplicare a dispozitiilor directivei, indicand punctele de vedere ale partenerilor sociali, iar Comisia are obligatia de a informa Parlamentul European, Consiliul si Comitetal economic si social.

In legatura cu aplicarea directivei 94/33 din 22 iunie 1994, Curtea de Justitie a stabilit ca Franta nu si-a indeplinit obligatia ce ii revenea, neluand in termenul stabilit (22 iunie 1996) masuri legislative, regulamentare si administrative de a se conforma dispozitiilor din actul comunitar[4].