Dreptatea ca echitate

Dreptatea ca echitate

                                                     Dreptatea

1. Conceptul de dreptate

            Înca de la Platon si Aristotel, dreptatea a avut un loc privilegiat in filozofia moral-politica.

Termenii "drept" si "dreptate" sunt folositi in contexte diferite, pentru a realiza sustineri morale si politice foarte diverse.

           H. Kelson sugera, de pilda, ca termenii "drept" si "dreptate" au un continut atat de larg incat sunt folositi in mod generic pentru a ne exprima aprobarea in privinta a orice; sau ca dreptatea e atat de larga incat este echivalenta cu virtutea in general.

            În "Republica"  lui  Platon, dialogul sau consacrat in buna parte cercetarii conceptului de "dreptate" este formulat explicit. Pe de o parte, se poate vorbi despre dreptate in sens "social" ;spunem ca o cetate este dreapta, ca dreptatea este o virtute a cetatii.

Pe de alta parte, exista si un sens "psihologic" al termenului dreptate, care priveste nu cetatea, ci persoanele care o compun; de data aceasta spunem nu despre o cetate, ci despre o persoana ca este sau nu dreapta: "Trebuie sa tinem minte atunci ca fiecare dintre noi va fi om drept si isi va face lucrul ce-i revine, daca partile sufletului sau si-ar face, treaba proprie".[2]

           Filosofii moderni sunt insa tentati sa priveasca cu alti ochi inspre contextele in care sunt folositi termenii "drept" si  "dreptate" . Daca Platon le privilegia pe cele in care insusirea de a fi drept se aplica persoanelor, multi filosofi inclina sa considere ca un statut deosebit il detin cele in care se sustine ca o stare de lucruri e dreapta.Prin aceasta afirmatie se sustine ca celelalte modalitati de utilizare a termenilor "drept" si "dreptate" se pot reduce la cele in care vorbim despre stari de lucruri drepte.

2. Teorii ale dreptatii

     O teorie a dreptatii, accentua  Henry Sidgwick, are ca principal obiectiv reconcilierea dreptatii conservative cu cea ideala.

     Pentru Brian Barry, obiectivul trebuie formulat intr-un alt mod: "in vremea lui Platon, ca si in a noastra, chestiunea centrala a oricarei incercari de a intelege dreptatea este capacitatea de a argumenta in favoarea relatiilor inegale dintre oameni".[3] Prin acest citat Brian Barry pune accentul pe intelegerea dreptatii ca fiind capacitatea de a argumenta in favoarea relatiilor egale dintre oameni, amintind in acelasi sens, ca vestitul principu al diferentei al lui Rawls incerca sa identifice conditiile in care inegalitatile dintre oameni sunt acceptabile.

     Este posibil  ca teorii diferite ale dreptatii, sa ne ofere intelesuri diferite nu numai cu privire la natura dreptatii, ci si cu privire la intrebarile principale pe care trebuie sa ni le punem atunci cand dorim sa intelegem ce este dreptatea.

     2.1. Teoria dreptatii ca echitate

     Scopul principal al lui Rawls este sǎ prezinte un concept de dreptate care se ingrijeste de starea contractului social prezentatǎ de Locke, Rousseau si  Kant la un nivel mai mare de abstractie.

      Ideea principalǎ este cǎ principiile dreptǎtii care stau la baza unei societǎti reprezintǎ obiectul unei intelegeri sau acord. Astfel persoanele rationale preocupate de interesele lor viitoare vor accepta o pozitie initialǎ de egalitate pentru a defini termenii unui acord. Acest lucru va sta la baza acordurilor viitoare ceea ce indicǎ modalitǎti de cooperare socialǎ ce pot fi transformate in forme de guvernǎmant. Astfel putem denumi dreptatea ca echitate.

Ne putem imagina cǎ cei ce se angajeazǎ intr-o cooperare socialǎ decid impreunǎ intr-un act comun principiile dupǎ care se vor atribui drepturile si indatoririle si dupǎ care se va determina impǎrtirea beneficiilor.

      Dreptatea ca echitate isi are originea in teoria traditionalǎ a contractului social. Între principalele caracteristici se regǎseste faptul cǎ nimeni nu isi cunoaste locul in societate, statul social, nici abilitǎtile sale naturale, inteligenta sau puterea sa. Astfel principiile dreptǎtii s-au ales sub un vǎl de ignorante iar dacǎ toti sunt la fel si nimeni nu este capabil sǎ dirijeze principiile in interesele sale atunci principiile dreptǎtii sunt rezultatul unui acord cinstit. Astfel se explicǎ si denumirea de dreptate ca echitate, transmintandu-se ideea cǎ principiile dreptǎtii au la bazǎ o situatie initialǎ de echitate datǎ de indivizi morali.

      Dreptatea ca echitate incepe cu ideea cǎ dreptatea trebuie sǎ reglementeze criticele ulterioare si reforma institutiilor.

       În elaborarea teoriei dreptatii ca echitate, o sarcina importanta este determinarea principiilor acesteia in pozitia initiala. O data ce se crede ca principiile dreptatii decurg dintr-un acord initial intr-o situatie de egalitate, apare intrebarea daca principiul utilitatii va fi recunoscut.În absenta unui puternic si de durata impuls binevoitor, o persoana rationala nu ar accepta o structura de baza numai datorita faptului ca i-ar mari avantajele indiferent de efectele sale permanente asupra propriilor sale interese. Astfel se pare ca principiul utilitatii este incompatibil cu conceptul de cooperare sociala intre persoane egale pentru avantajul reciproc.Trebuie mentionata in schimb ca persoanele  in situatia initiala vor alege intre doua principii diferite: primul cere egalitate in transmiterea drepturilor si indatoririlor fundamentale in timp ce al doilea considera ca inegalitatile sociale si economice exista doar daca au ca rezultat beneficii compensatorii pentru fiecare, in special pentru cei mai dazavantajati.(Aceste principii exclud institutiile care justifica ca greutatile sunt compensate de un bun mai mare).Ideea dedusa este ca din moment ce bunastarea individului depinde de o schema de cooperare fara de care nimeni nu ar avea un trai decent,impartirea avantajelor ar trebui sa atraga mai departe cooperarea tuturor.Principiile mentionate par sa fie  un acord corect pe baza careia cooperarea este conditia necesara a bunastarii tuturor.

        Problema alegerii  unuia din principiu este dificila, iar dreptatea ca echitate ca orice alt contract consta in doua parti:

o interpretare a situatiei initiale si a problemei alegerii;

un set de principii cu care sa fi fost.

O persoana poate accepta doar partea de teorie, dar nu principiile si invers.

       Dreptatea ca echitate este un exemplu a teoriei contractului. Un contract sustine ca anumite principii ar fi acceptate intr-o situatie initiala bine definita.

        Teoria dreptatii este poate cea mai importanta parte a teoriei alegerii rationale. În plus principiile dreptatii sunt relationate cu cererile conflictuale pe avantaje castigate de cooperarea sociala; aplicata pe relatiile intre persoane sau grupuri. Cuvantul contract sugereaza aceasta pluralitate la fel de mult ca si conditia ca impartirea beneficiilor sa fie in concordanta cu principiile accepate de toate partile. Dreptatea ca echitate nu este o teorie completa a contractului.

       Pozitia initiala a dreptatii ca echitate este status quo-ul initial care asigura ca acordurile fundamentale sunt corecte, cinstite. Asadar, conceptul de dreptate este mai rezonabil si justificabil daca indivizii rationali in situatia initiala aleg principiile pentru rolul dreptatii.

       Rawls crede ca principiile dreptatii ar trebui alese in functie de anumite conditii. Pentru a justifica o descriere particulara a situatiei initiale trebuie incluse aceste conditii frecvent partajate, fiecare conditie trebuie sa fie naturala si plauzibila.

Ideea este simpla sa ne insusim restrictiile care par sa fie rezonabile pentru a impune argumente ale principiilor dreptatii. Astfel pare general acceptata ideea ca nimeni ar trebui sa fie avantajat sau dezavantajat de  starea naturala sau circumstantele sociale in alegerea principiului.

        Scopul este de a exclude acele principii care ar fi propuse pentru acceptare cu toate ca au putine sanse de succes. De exemplu, daca un om ar sti ca este bogat, i s-ar fi parut rational sa promoveze principiul ca diferite taxe pentru mijloace de protectie a bunastarii. În schmib daca stia ca este sarac probabil ar fi sustinut principiul contrar.

Dreptatea ca fairness

         Filosoful american John Rawls afirma:" inegalitatile pot fi permise atunci cand ele maximizeaza,sau cel putin contribuie la, asteptarile pe termen lung ale celui mai putin favorizat de grup din societate".

           John Rawls a construit  o celebra teorie a dreptatii ca fairness in care se subliniaza ideea ca societatea trebuie sa fie dreapta, majoritatea oamenilor fiind de acord cu acest lucru, insa foarte putini dintre ei vor cadea de acord ce anume inseamna "dreptatea" in societate.

           John Rawls face referire la raporturile normale dintre oameni stabilite in viata sociala.Pleaca de la premisa ca functia societatii depinde de o forma de cooperare in cadrul careia fiecare beneficiaza pe urma succesului comun. Însa, totodata este foarte greu de stabilit ce doreste fiecare persoana si cum se poate ajunge la un consens, fiecare om este diferit si fiecare vede altfel notiunea de dreptate astfel se poate spune ca nu se poate realiza cooperare sociala pe baze juste. Pentru realizarea cooperarii, John Rawls propune cautarea unor mecanisme de eliminare a subiectivismelor, optiunilor egoiste ,intereselor si a diversitatii de pareri. Oamenii trebuie plasati in spatele unui "val al ignorantei" pentru a-i determina sa judece rational si nu pentru a-si promova interesele.

Principiile dreptatii la Rawls

1.Fiecare persoana va avea un drept egal la cele mai ample libertati fundamentale compatibile cu o libertate similara celorlalte. Acest principiu ne ofera posibilitatea sa ne pozitionam in societate cum dorim. Asadar, principiul il putem asuma identificarii de cultura, religie, filosofie.

              2. Al doilea principiu spune ca inegalitatile sociale si economice, in masura in care exista intr-o societate sunt acceptate daca indeplinesc doua conditii:

- sa poata fi accesate de oricine;

- sa fie gandite astfel incat sa ofere avantaje si celor mai dezavantajati membri ai societatii.

Acest principiu e gandit astfel incat sa creezi o societate in care inegalitatile sa fie justificate in fata tuturor. Cel de-al doilea principiu este cel mai greu de egalat si greu de explicat.       

           Dupa cum se poate observa, am prezentat conceptul de dreptate inca de la Platon si Aristotel, cu toate ca in limba romana acest sens al termenului "dreptate" nu pare prea comun.

           Pe de alta parte, am subliniat ca teorii diferite ale dreptatii  ne ofere intelesuri diferite nu numai cu privire la natura dreptatii, ci si cu privire la intrebarile principale pe care trebuie sa ni le punem atunci cand dorim sa intelegem ce este dreptatea.

            În ultima parte am punctat dreptatea ca echitate avand originea in teoria traditionala a contractului social incepand cu ideea ca dreptatea trebuie sa reglementeze criticile ulterioare si reforma institutiilor.Nu in ultimul rand , am pus accentul pe principiile dreptatii din punctul de vedere al filosofului american John Rawls.

Bibliografie :

Adrian Miroiu-  "Introducere in filosofia politica" , Ed. Polirom 2009, pp. 93-102;

2. John Rawls A Theory of Justice" , Harvard University Press, Massachusetts, 1971, pp. 3-22;
3. Adrian- Paul Iliescu, "Etica sociala si politica" ,Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 2007, pp. 90- 111.