Infractiunea de pruncucidere - in special
Sectiunea 1.
Caracterizarea infractiunii de pruncucidere
1.1. Notiuni si caracterizare generala a infractiunii de
pruncucidere
Termenul romanesc de pruncucidere are semnificatie proprie, mai restransa decat notiunea de "infanticid" folosite in terminologia multor legislatii.
In timp ce infanticidul este considerat de multe legislatii penale ca una din formele omorului caliticat, pruncuciderea defineste omorarea noului nascut de catre propria mama.
In acceptiunea Dictionarului General al Limbii Romane, scos sub egida Editurii Enciclopedice si sub semnatura lui Vasile Breban «pruncuciderea este omuciderea de catre mama a propriului copil, de curand nascut», iar «pruncucigasa este mama care isi ucide copilul nou-nascut». Infractiunea a fost incriminata deosebit de la o epoca la alta si de la stat la stat.
In vechea legislatie romaneasca precum si in cea a multor state, pruncuciderea este incadrata la omucidere si considerata ca o forma speciala a acesteia, in care se acorda circumstante atenuante sau agravante in functie de situatia sociala a mamei pruncucigase.
Definitia penala a pruncuciderii este data de art. l77 si consta in «Uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de tulburare, pricinuita de nastere».
In legislatia noastra, infractiunea de pruncucidere capata un continut nou, prin recunoasterea unor stari psiho-fiziologice anormale, provocate de nastere, care fara a produce tulburari de constiinta, pot duce la abolirea discernamantului, stare de natura sa explice conduita devianta a femeii, imediat dupa nastere.
Din textul art. 177 C.pen. este de retinut ca infractiunea trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente juridice:
- sa existe o omucidere prin comisiune sau omisiune;
- omuciderea sa se execute asupra unui copil nou-nascut;
Astfel, uciderea de catre mama a doi copii in conditiile art 465 c.pen. constituie doua infractiuni, in concurs real, si nu o infractiune unica continuata .
- omuciderea sa se execute imediat dupa nastere;
- omuciderea sa fie savarsita de catre mama copilului;
- mama sa prezinte o tulburare legata de actul nasterii. Nu constituie infractiunea de pruncucidere daca inculpata nu a actionat cu o intentie spontana determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere, cui a pus in executare o hotarare luata anterior; in acest caz inculpata va raspunde potrivit art.175, lit. "a", "c" si "d" ori daca inculpata si-a ascuns sarcina, iar dupa ce a nascut a sugrumat copilul; in acest caz, inculpata nu a actionat ca urmare a tulburarii pricinuite de nastere, ci pe baza unei hotarari luate anticipat .
Uciderea copilului nou-nascut savarsita in alte conditii decat cele aratate mai sus, de catre mama sau alta persoana, poate fi incadrata, in functie de circumstantele in care s-a petrecut, in art. 174 C.pen. (omor); art. 175 C. pen. (omor califlcat) sau art. 178 C. pen. (uciderea din culpa).
Specificul starii de pericol al infractiunii
de pruncucidere
Incriminarea prin lege a unor categorii de fapte nu este decat consacrarea legala a existentei unui mod mai ridicat de pericol social pentru valorile ocrotite pe cale penala.
Pericolul social al unei fapte prevazuta de legea penala rezulta din atingerea pe care acea fapta a adus-o sau, in mod obiectiv, poate sa o aduca unei valori sociale pe care legea penala o apara. Este vorba, asadar, nu numai de o atingere actuala, efectiv produsa, a unei asemenea valori ci, mai cu seama, de atingeri viitoare, oricand posibile.
Periculozitatea sociala a infractiunii rezida, prin urmare, atat in raul pe care fiecare infractiune concreta il produce intr-un caz deteminat, cat si in perspectiva ca, in conditii materiale si subiective similare, faptele de acelasi tip sa se repete, sa devina un fenomen.
Caracterul social al pericolului rezulta din imprejurarea ca el vizeaza randuieli si valori sociale, ca faptele care il creaza tulbura desfasurarea normala a relatiilor statornicite intre membrii societatii, ce provoaca nemultumire, teama si ingrijorare, pentru ceea ce s-a savarsit si s-ar mai putea comite, prin incalcarea legii penale in cadrul colectivitatii.
Desi pruncuciderea constituie o infractiune autonoma, un tip aparte de omucidere, cu o denumire proprie, in esenta ramane o fapta de omor sanctionata mai bland, in considerarea conditiilor speciale in care actioneaza subiectul activ al infractiunii[3], cu toate consecintele pe care le atrage o asemenea caracterizare. Fiind o agresiune ce contrazice instinctul matern si se exercita asupra unei persoane lipsite de aparare, pruncuciderea constituie suprimarea vietii nou-nascutului de catre mama, ca forma aparte de infaticid sau de omor. Evident, in lipsa cauzelor de pruncucidere ca omor atenuat, omorarea nou-nascutului de catre mama este incriminata de lege ca omor calificat.
Daca in trecut motivatia atenuarii infractiunii era sentimentul de dezonorare (cand de exemplu preotii erau obligati a oferi ospitalitate femeii gravide singure in scopul de a naste si a proteja fatul fara a-i declara numele, sau "a intreba cu cine este ingreunata"), in conditiile sociale de astazi, atenuarea a fost restransa numai la cauze medicale (stari psiho-fiziopatologice datorate nasterii si care diminueaza imputabilitatea faptei) si nicidecum sociale.
In tara noastra, consecintele negative ale Decretului 770/1966, privind mortalitatea materna, sarcina nedorita, sechelele patologice feminine si denatalitatea, au determinat in mod firesc la abrogarea acestuia in 27.12.1989.
Gradul de pericol social pe care il prezinta omorul si implicit pruncuciderea este deosebit de ridicat, aceste fapte aducand atingere celui mai important atribut al persoanei, viata.
Punerea in pericol sau suprimarea vietii persoanei intereseaza nu numai persoana victimei, deoarece fara respectarea vietii persoanei nu poate fi conceputa existenta pasnica a colectivitatii, ori convietuirea membrilor acesteia.
Pericolul social ridicat al infractiunii de pruncucidere ridica o problematica aparte. Actiunea sau inactiunea faptuitorului se rasfrange asupra unui membru al societatii aflat in imposibilitate fizica si psihica de a se apara.
Este un act indreptat impotriva "viitorului social". Cu toate ca faptuitorul se afla intr-o stare de tulburare specifica, care-i ingradeste puterea de a rationa coerent, nu putem afirma ca gradul de pericol social este mai scazut. Valoarea sociala care a fost atacata este aceeasi ca si in cazul infractiunii de omor (174 C.pen.); omor calificat (art. 175 C. pen) sau ucidere din culpa (art. 178 C. pen ).
Pericolul social ce se naste din aceste infractiuni are o singura particularitate si anume cea nascuta din relatia faptuitor-victima, mama - copil nou-nascut, valoarea lezata insa este aceeasi ca in toate celelalte infractiuni la care codul penal face referire de la art.174 la art. 178.
Sectiunea 2
Conditii preexistente ale infractiunii de pruncucidere
2.1. Obiectul juridic special al infractiunii de pruncucidere
Infractiunea de pruncucidere are ca obiect special relatiile sociale referitoare la dreptul la viata al copilului nou-nascut.
Copilul este nou-nascut din momentul in care procesul nasterii luand sfarsit, copilul este expulzat si isi incepe existenta sa proprie. Nu intereseaza daca a fost taiat cordonul ombilical si nici daca a fost sau nu eliminata placenta.
Odata expulzat, copilul are calitatea de nou-nascut, un scurt interval de timp, fara insa ca acest interval de timp sa fie fix sau dinainte stabilit.[4] In stiinta medicala, exista controverse in aceasta privinta, ceea ce a determinat in unele legislatii, stabilirea unui termen numai pe parcursul caruia fapta sa fie considerata pruncucidere (termen de declansare a nasterii). Legiuitorul nostru din 1968 a inlaturat un asemenea criteriu formal, lasand ca problema sa fie solutionata, in fiecare caz, pe baza expertizei medico-legale. Este cert ca, fata de cerinta legii ca uciderea copilului sa fie savarsita "imediat dupa nastere", calitatea de nou-nascut o poate avea copilul numai foarte putin dupa nastere.
Teza autonomiei, in sensul ca momentul imediat dupa nastere coincide cu momentul expulzarii fatului, chiar daca fatul inca nu a fost separat de mama sa, este prufund discutabila. Produsul conceptiei poarta denumire de fat pana ajunge sa duca o viata independenta de mama, prin taierea cordonului ombilical care il face sa constituie o parte a corpului mamei; din acest moment el devine copil. Dispozitiile art. 177 C.pen. se refera la uciderea copilului imediat dupa nastere, ceea ce presupune o actiune a mamei asupra copilului care a devenit independent de mama si poarta pe corp semnele nasterii recente.
Pana in momentul desprinderii de mama, fatul este ocrotit de prevederile art. 185 C.pen.[5]
Legea romana a inlocuit orice criteriu formal in ce priveste determinarea calitatii de copil nou-nascut subiectului pasiv, lasand ca aceasta chestiune sa se rezolve in mod concret pe baza expertizei medico-legale.
In doctrina s-a exprimat parerea ca, in tacerea legii, ar trebui sa consideram "nou-nascut" si copilul care a implinit 15 zile de la nastere, acesta fiind termenul maxim aratat de stiinta medicala pana la care poate avea loc caderea cordonului ombilical.
Nu intereseaza daca nou-nascutul este un copil din cadrul sau din afara casatoriei. Codul penal din 1936, facand distinctie intre copilul legitim si cel natural, sanctiona mai putin sever decat omorul numai uciderea acestuia din urma. Legiuitorul din 1968 nu a mai facut aceasta distinctie, deoarece starea de tulburare provocata de nastere poate interveni atat in cazul in care femeia naste un copil legitim, cat si in cazul in care ea naste un copil natural.
Nu intereseaza de asemenea daca nou-nascutul este un copil normal sau anormal, daca este sau nu viabil. Ceea ce intereseaza este ca nou-nascutul sa fie viu, in momentul nasterii, deoarece numai intr-un asemenea caz se poate vorbi de rapirea dreptului la viata.[6]
Concluzionand, obiectul juridic special este constituit din ansamblul relatiilor sociale a caror existenta este indisolubil legata de asigurarea fondului uman al societatii si deci de ocrotirea vietii copiilor nou-nascuti, ocrotire care creeaza dreptul la viata al oricarui copil ce se naste si obligatia pentru toti membrii de a respecta acest drept.
In literatura penala[7], s-a subliniat, in mod corect, ca se poate vorbi de "copilul nou-nascut" din momentul declansarii procesului nasterii, in conditiile de normalitate asupra unui viu. Ceea ce este important este ca acesta sa fie viu, indiferent daca este viabil sau nu. Pentru cazurile de nastere normala, durata maxima a starii de nou-nascut, din punct de vedere medical, este de 10-14 zile.
Nu este suficient ca uciderea sa se refere la copilul nou-nascut, ci este necesar sa fie savarsita "imediat dupa nastere", deci intr-un interval de timp mai scurt decat timpul maxim cerut de lege pentru a fi in prezenta unui copil nou-nascut. Aceasta inseamna ca, pe de o parte, fapta nu constituie pruncucidere daca se savarseste inainte de nastere, iar pe de alta parte, ca actiunea de ucidere trebuie sa aiba loc in momentul in care se realizeaza expulzarea, ori in momentele imediat urmatoare, respectiv atata timp cat copilul are calitatea de nou-nascut si pastreaza pe corpul sau urmele nasterii recente.
2.2. Obiectul material
Obiectul material al infractiunii de pruncucidere este corpul copilului nou-nascut, privit ca o entitate materiala, ca o totalitate de functii si procese organice care mentin o persoana in viata.
Este necesar sa fie vorba de o persoana in viata, indiferent daca a fost si viabila in momentul nasterii, ori daca este normala sau nu din punct de vedere anatomo-fiziologic, adica are sau nu o constitutie care sa prezume ca va putea trai mai departe.
Legea apara copilul indiferent daca este diform, monstruos ori daca sunt frati siamezi. In acest din urma caz, exista o dubla infractiune de pruncucidere, chiar daca numai unul din frati a fost ucis in mod direct, iar celalalt a murit ca o consecinta a primului deces.
De mentionat ca Legea celor XII Table, ca si Legislatia medievala permitea uciderea copiilor cu semne de malformatii.
2.3. Subiectii infractiunii de pruncucidere:
- Subiectul activ - mama copilului nou-nascut
Pruncuciderea nu poate fi savarsita decat de mama copilului nou-nascut, pruncuciderea fiind o infractiune cu autor unic, calificat.
In cazul in care mama nu este cunoscuta, presupusa mama va face obiectul unei constatari medico-legale in scopul stabilirii semnelor nasterii.
Situatii des intalnite in practica judiciara releva minoritatea subiectului calificat al acestei infractiuni - mama nou-nascutului. Desigur ca ea trebuie sa aiba varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani deoarece este greu de crezut ca, sub 14 ani, dezvoltatea psiho-fizica fiind in continua formare, nasterea unui copil este posibila. Ca in orice situatie in care subiectul activ al infractiunii este minor, se pune si aici problema stabilirii discernamantului cu care a actionat , proba ce cade in sarcina procurorului. De asemenea, in cazul faptuitoarei minore ne confruntam cu personalitatea nedefinita a acesteia, iar teama de parinti este mult mai accentuata decat la o faptuitoare majora.
Sanctionarea minorilor infractori trebuie sa corespunda particularitatilor psiho-fizice ale acestora, sa asigure educarea si reeducarea lor. Pentru minori s-a preconizat un sistem sanctionator mixt, format atat din masuri educative cat si din pedepse, lasandu-se la aprecierea instantei.
In acest sens, mentionam d. 1598 din 1980, a T.S., sectia penala:
Infractiunea de pruncucidere, chiar daca a fost comisa de o minora, eleva, care, in timpul nasterii si imediat dupa aceea a avut discernamantul mult diminuat, intrucat consta in suprimarea vtetii unui nou-nascut, este o infractiune deosebit de grava si, ca atare, trebuie judecata de catre instanta, potrivit art.3 din Decretul nr. 218/1977, si nu de catre comisia de judecata conform art.2 din acelasi decret.[10].
Exista, in cazul pruncuciderii, o fapta de omor care poate fi savarsita de orice persoana care indeplineste conditiile generale cerute de lege pentru a deveni subiectul unei infractiuni. Aceasta fapta este pedepsita mai usor atunci cand in persoana faptuitorului sunt intrunite doua conditii care, in conceptia legiuitorului fac ca omorul sa fie privilegiat in parte si anume :
A) subiectul activ al infractiunii are calitate de mama a copilului;
B) mama copilului, in momentul savarsirii faptei, se afla intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere.
Aceste circumstante sunt personale, ele nu se rasfrang asupra altor persoane deoarece presupun o anumita stare psihica in care se afla mama ucigasa, stare pe care participantii nu o pot avea in legatura cu copilul nou-nascut de autoarea principala. Ca atare, daca mai multe persoane comit un omor asupra copilului, atunci mama, daca s-a aflat in situatia aratata, beneficiaza de regimul juridic atenuat, ceilalti raspund pentru omor calificat.[11]
In context, inculpata B.V., profitand de faptul ca sotul ei dormea, s-a dus in gradina casei unde a nascut un fat viu de sex masculin. Observand ca fatul este bine dezvoltat, ceea ce excludea ipoteza unei nasteri premature ce ar fi justificat paternitatea sotului sau, a luat hotararea de a omori copilul, in care scop i-a produs o asfixie mecanica prin comprimarea cailor respiratorii superioare. Dupa savarsirea faptei, inculpata a revenit in camera unde dormea sotul ei si, cand acesta s-a trezit, i-a spus ca a pierdut sarcina, sustinere care a scuzat-o si in fata socrilor sai.
De mentionat este faptul ca, la incheierea casatoriei sotul inculpatei a intrebat-o daca este gravida, fapt infirmat de aceasta. Imediat insa inculpata si-a dat seama ca este gravida intr-un stadiu mai inaintat, iar sarcina nu este urmarea relatiilor conjugale, ci a celor anterioare, de concubinaj.
Potrivit prevederilor art.177 C.pen., infractiunea de pruncuci-dere consta in uciderea copilului nou-nascut, savarsita imediat dupa nastere, de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere.
Prin urmare, ceea ce determina incadrarea faptei in dispozitiile art.177 C.pen. nu este tulburarea deteminata de imprejurari adiacente procesului fiziologic al nasterii, ci starea psiho-fiziologica anormala ce se poate produce in timpul nasterii.
In speta insa, dupa cum in mod corespunzator a retinut prima instanta, inculpata s-a gasit intr-o stare conflictuala premergatoare si exterioara nasterii, care a fost de natura a-i influenta psihicul, prin aceea ca a asigurat atat pe sotul sau, cat si pe parintii sai ca nu era in stare de graviditate anterior casatoriei.
Aceasta temere fata de reactia sotului, a socrilor, a parintilor sai si de oprobiul celor din jur dupa aflarea adevarului, nu constituie decat explicatii lamuritoare ale actului de ucidere, mobiluri ale savarsirii faptei, carora nu li se poate da efect juridic in intelesul de "tulburare pricinuita de nastere", astfel cum prevede art. 177 C.pen.
Aceste imprejurari ca si reactia depresiva fata de actul comis, pot constitui insa circumstante personale susceptibile sa conduca la reaprecierea pedepsei aplicate inculpatei pentru infractiunea de omor, corect retinuta in sarcina sa de prima instanta.
Neexistand deci o stare de tulburare pricinuita de nastere, fapta constituie infractiune de omor caliticat prevazuta de art. 174 alin. 1 combinat cu art. 175 alin. 1 lit "c" C. pen [12].
Infractiunea de pruncucidere poate fi comisa numai de mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere.
In stiinta medicala aceasta tulburare psiho-fiziologica, este denumita uneori "psihoza puerperala", "manie puerperala" sau "febra puerperala" si se poate ivi, fie pe baza unor afectiuni legate de sarcina sau de nastere, fie pe baza altor afectiuni, concomitente sau chiar preexistente, influentate in evolutia lor de sarcina sau nastere.
Astfel, sunt cunoscute omorul cu motivatie patologica (melancolia postpartum) sau omorul inafectiv (in caz de oligofrenie). Tulburarile psihice legate de nastere se pot ivi si in cazul toxicozelor gravidice (jena la forma grava de eclampsie) sau consecutive socului obstetrical, ori ca urmare a socului hemoragic.
In timpul acestor tulburari femeia este cuprinsa de neliniste, acuza dureri imaginare, nu mai manifesta nici o afectiune, poate surveni un delir de o durata mai mare sau mai mica si chiar un delir impulsiv in care timp femeia poate comite un omor.
Notiunea de "tulburare pricinuita de nastere" folosita de art. 177 C. pen. provoaca inca numeroase controverse, in practica judiciara.
Unele instante au considerat ca aceasta notiune include si tulburarile psihice "socul psihic" pe care il traieste mania, ca urmare a nasterii unui copil in conditii neobisnuite (de pilda, ca urmare a rusinii, a temerii de consecintele sociale, familiale, de oprobiul si de ostilitatea celor din jur etc.).
Alte instante au socotit ca tulburarea la care se refera art. 177 C.pen. priveste existenta unei stari psiho-fiziologice provocate exclusiv de procesul nasterii. Aceasta stare trebuie sa se evidentieze prin tulburari cu efecte de influentare a constiintei si de alterare a vointei si sa aiba ca rezultat uciderea copilului nou-nascut. Orice alte tulburari, pe care le incearca mama, ca urmare a conditiilor particulare in care a dat nastere copilului (starea civila a mamei, ascunderea sarcinii, nasterea pe ascuns, etc.) ca si consecinta acestora asupra psihicului femeii (teama de reactia parintilor, ori de oprobiul celor din jur) nu sunt - in aceasta argumentare decat motivatii ale actului de ucidere, profiluri ale savarsirii faptei, fara efecte care sa se circumscrie in intelesul de "tuburare pricinuita de nastere".
Aceste imprejurari, cat si reactia depresiva fata de actul comis, constituie circumstante personale susceptibile sa conduca numai la aplicarea unei pedepse mai blande.[14]
Se considera ca ar fi de discutat, daca procesul nasterii si eventualele tulburari fiziologice si psihice pe care le atinge, ar putea fi izolate de intreaga incarcatura afectiva emotionala pe care o traieste persoana insarcinata, urmare a conditiilor premergatoare momentului nasterii si daca, pe fondul unei sensibilitati deosebite, aceasta tensiune nervoasa ajunsa la maximum in momentul nasterii, n-ar putea provoca o tulburare psihica care sa genereze rezolutia ucigasa, chiar daca nasterea sub aspect medical a decurs normal si fara complicatii obstetricale. In aceasta situatie se considera ca expertiza medicala trebuie suplinita cu avizul psihologului, care sa releve tendintele si trasaturile caracteriale ale faptuitoarei daca aceasta prezinta forme de impulsivitate sau emotivitate aparte sau alte trasaturi de natura sa justifice retinerea elementelor "tulbururare pricinuita de nastere", in semnificatia art. 117 C. pen.
Sunt necesare aceste date pentru ca elementul mentionat echivaleaza cu o stare limita, cu caractere si cu nuantari neuropsihice dificil de sesizat, foarte aproape de forma normala a tulburarilor pricinuite de nastere si orice contributie asupra etiologiei tulburarilor psihice este utila la stabilirea diferentierii solicitate, inclusiv pentru fixarea masurilor care se impun in scopul reechilibrarii conduitei faptuitoarei.
Ramane, insa, o sarcina a stiintelor medicale sa aprofundeze aceasta latura a procesului nasterii, urmand ca dreptul penal, pe baza concluziilor medicale ale specialistilor sa nuanteze si mai mult aplicarea dispozitiilor legale actuale.
Daca starea de tulburare psihica ia forma unei boli psihice care inlatura capacitatea psiho-fizica a mamei, aceasta nu va raspunde penal, operand prevederile art.48 C. pen. (iresponsabilitatea).
- Subiectul pasiv
Pentru existenta infractiunii este necesar ca actiunea sau inactiunea de ucidere sa se refere la "copilul nou-nascut". Pentru examinarea indeplinirii acestei conditii este necesar sa se procedeze, in prealabil, la luarea in considerare a produsului nasterii, aceasta fiind ceruta de necesitatea delimitarii pruncuciderii sau omorului calificat, dupa caz, de avort.
Un asemenea proces debuteaza prin contractii interne specifice, insotite de dureri si apoi desprinderea treptata a copilului de organismul mamei, iar in final, expulzarea acestuia. Astfel, nasterea nu include in ipso partu doar rezultatul final, ci momentul travaliului, adica si perioada de debut a procesului nasterii urmata de etapele parcurse in efortul de trecere de la mediul intrauterin la mediul extern. In literatura penala[15] s-a subliniat ca se poate vorbi de copilul nou-nascut din momentul declansarii procesului nasterii in conditiile de normalitate asupra unui viu.
Un copil se naste viu cand se manifesta prin tipat, miscare, respiratie, semne distinctive, unanim acceptate.
Nastere recenta
Pe corpul cadavrului trebuie sa se caute urmele ce atesta starea de nou-nascut - sange si vernix caseosa, lanuga, prezenta basei sero-sangvine sub forma de edem gelatinos si infiltrat sangvin, prezenta eritemului s.a., particularitati morfologice, existenta procesului de descuamare si stadiul acestuia, modificarile cordonului ombilical si aparitia fenomenului de mumificare. Totodata trebuie evidentiate semnele din care rezulta ca nou-nascutul a primit sau nu ingrijiri dupa nastere. Cordonul ombilical sectionat - cu margini netede - si ligaturat, nu rupt - cu margini in forma de franjuri, corpul curat si spalat, fac dovada asistentei nou-nascutului. Din contra, corpul murdar, plin de sange si sebum, cordonul ombilical rupt, demonstreaza lipsa de ingrijire. Toate acestea sunt indicii deosebit de pretioase, putand contura, fie existenta infractiunii de pruncucidere, fie a celei de omor calificat. [16]
In mod obisnuit, starea de nou-nascut este evidentiata de particularitatile morfologice ale fatului, adica prin dimensiuni, pornindu-se de la criteriul cantitativ al greutatii si proportiilor.
Obstretica socoteste nou-nascutul normal in greutate de 3000 - 4000 g cu diferentieri pe sexe - de regula, 3000 - 5000 g pentru baieti si 2900 - 3200 g pentru fetite, intre 2500 - 3000 g, acesta fiind considerat subponderal, iar intre 1000 - 2500 g imatur.
Lungimea unui nou-nascut la termen se situeaza intre 50 - 54 cm la baieti si 49 - 51 cm la fetite, craniul este relativ mare, avand perimetrul de 34 - 35 cm, toracele se prezinta sub forma de trunchi de con cu baza mare in jos - avand perimetrul de 31 cm, iar abdomenul este mare si masoara in jur de 32 - 34 cm.
Exista situatia ca nou-nascutul sa fie viu, dar aparent sa prezinte semnele mortii, aceasta ca urmare a starii de asfixie instalata prin intreruperea prematura a circulatiei placentare sau a obturarii cailor respiratorii prin mucus. Este posibila si o respiratie intrauterina fara viata extrauterina ulterioara, in cazurile in care circulatia placentara s-a intrerupt in cursul travaliului, membranele s-au rupt si aerul din cavitatea uterina este inspirat de fat.
Instalarea respiratiei este cel mai sigur mijloc prin care se indica viata extrauterina, iar aceasta se constata prin metoda "decimaziei pulmonare" bazata, la randul sau, pe ideea ca greutatea plamanului respirat este redusa la aproximativ jumatate fata de cel nerespirat. Sunt insa si exceptii de la aceasta regula, la prematuri, stari de inghet, putrefactie sau altele, de natura sa moditice greutatea plamanului.
S-a stabilit ca viata copilului nascut dupa a 28-a saptamana de sarcina este in general, asigurata. Inainte de acest termen, copilul s-ar putea dezvolta numai prin mijloace speciale, iar cel nascut inainte de luna a 6-a nu are nici o sansa de supravietuire.
Orice actiune violenta a mamei asupra copilului (avand drept scop uciderea acestuia), in cazurile in care procesul nasterii se declanseaza in mod natural si este vorba de un fat viu, constituie pruncucidere sau omor.
Violentele pot insa sa aiba un caracter accidental cum ar fi: interventii chirurgicale necesare, asfixierea involuntara a copilului, violente pentru degajarea corpului copilului, expulzii precipitate urmate de izbirea copilului de un plan dur, dar acestea sunt totusi cazuri particulare, care urmeaza a fi identificate si puse in legatura cu elementul intentional.
De obicei, momentul cand se considera ca o fiinta umana a primit calitatea de nou-nascut este momentul declansarii procesului nasterii, in conditii de normalitate, asupra unui fat viu.
Timpul cat ar mai fi trait daca nu ar fi fost ucis, adica viabilitatea, nu este determinata in materie de pruncucidere.
Durata maxima a starii de nou-nascut este, pentru cazurile nasterilor normale, de 10-14 zile.
Incriminarea desi nu prevede conditii de loc ale savarsirii faptei, prevede conditii de timp si anume, "fapta trebuie sa se comita imediat dupa nastere". Se afla in aceasta stare copilul care mai poarta semnele nasterii recente.
Savarsirea faptei dupa aceasta data va constitui infractiunea de omor calificat[17].
Legislatia noastra penala in rigoare exclude existenta mai multor participanti in cazul infractiunii de pruncucidere.
In acest sens, coautoratul, instigarea si complicitatea sunt imposibile.
Coautoratul presupune ca actiunea (inactiunea) sa fie indreptata impotriva aceluiasi obiect juridic, participantii sa savarseasca in mod nemijlocit fapte prevazute de legea penala, iar intre ei sa existe o legatura subiectiva. }inand cont de aceste cerinte se poate concluziona ca este imposibil ca doua persoane sa dea nastere unui singur si aceluiasi copil.
O alta situatie ar fi cea concretizata in actiunea de instigare in conformitate cu C.pen., art.25, instigarea consta in fapta unei persoane care, cu intentie, determina prin orice mijloace, o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala[18] .
Mama copilului poate fi instigata sau ajutata la uciderea nou-nascutului, de catre o alta persoana, straina fata de copilul ucis sau dimpotriva, ruda apropiata a acestuia (tatal sau bunica copilului). Este posibil ca mama, la randul sau, sa instige sau sa ajute o alta persoana la uciderea acestui copil.
Problema sanctionarii participantilor la pruncucidere a pricinuit discutii si controverse. Punctele de vedere s-au diferentiat dupa cum pruncuciderea este considerata un tip aparte de omucidere, o infractiune distincta de omor sau o forma atenuata a acestuia.
Intr-o opinie[19], persoana care determina, inlesneste sau ajuta la actiunea de ucidere a copilului nou-nascut pe mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere va raspunde pentru infractiunea de instigare sau complicitate la omor, dupa caz, indiferent daca a cunoscut sau nu starea de tulburare pricinuita de nastere. Invers, in ipoteza in care mama aflata in stare de tulburare pricinuita de nastere determina, inlesneste sau ajuta pe o alta persoana la uciderea copilului nou-nascut, comite infractiunea de instigare sau complicitate la pruncucidere. In argumentarea acestui punct de vedere, se invoca natura juridica a infractiunii de forma atenuata a omorului, precum si caracterul de circumstante personale si nu de elemente constitutive a factorilor care particularizeaza pruncuciderea in raport cu omorul.
Intr-o alta opinie[20], faptele participantilor la uciderea copilului nou-nascut de catre mama aflata in stare de tulburare pricinuita de nastere se incadreaza in instigare sau complicitate, dupa caz, la infractiunea de pruncucidere, nu la o alta infractiune, intrucat faptele acestora nu pot fi incadrate distinct de fapta autorului, in deplin consens cu principiul unitatii de infractiune si cu regula dupa care actele participantilor au un caracter dependent in raport cu actele autorului. In argumentare se invoca natura juridica a pruncuciderii de infractiune de sine-statatoare, sustinandu-se, in acelasi timp, ca factorii particulari din continutul pruncuciderii se obiectivizeaza si se rasfrang asupra participantilor in conditiile art. 28 al. 2 Cod penal in masura in care le-au cunoscut sau prevazut.
De asemenea, se sustine ca nu se poate admite coexistenta in cuprinsul aceleiasi unitati infractionale a mai multor continuturi de infractiuni cu raspunderi diferite si deci, nu se poate admite sanctionarea separata a participantilor pentru infractiunile cu subiect activ calificat, in sensul ca acestia sa raspunda pentru o alta infractiune decat autorul.[21]
Potrivit aceluiasi punct de vedere, se considera[22] ca circumstantele personale, deci care influenteaza gravitatea faptei si calificarea ei legala, trebuie asimilate, in ceea ce priveste efectele in caz de participatie cu circumstantele reale. De aici, concluzia ca, intrucat calitatea de mama influenteaza asupra gravitatii faptei, cat si asupra calificarii legale, aceasta inseamna ca, in cazul in care mama este ajutata de o alta persoana, acea persoana sa raspunda pentru complicitate la pruncucidere. S-a adus si argumentul ca exista fapte prevazute de legea penala al caror autor nu poate fi decat o persoana avand o anumita calitate (cetatean roman, functionar public, . ). In cazul acestor infractiuni, calitatea ceruta autorului nu este relevata ca circumstanta personala, ci ca element constitutiv al continutului infractiunii, astfel incat indeplinirea acestei conditii in ce-l priveste pe autor, opereaza fata de toti ceilalti participanti.
In cazul delapidarii, acela care il ajuta pe gestionar sa-si insuseasca din bunurile pe care le gestioneaza, raspunde pentru complicitate la delapidare si nu pentru furt. In asemenea cazuri, nu poate exista coautorat decat daca toti coautorii au calitatea ceruta de lege. Pot exista insa complici instigatori la infractiunea comisa de autorul calificat.
In replica, s-a apreciat ca[23] exista intradevar infractiuni cu subiect calificat, in care aceasta calitate a subiectului are relevanta ca element constitutiv, dar exista insa si calitati personale care nu sunt cerute pentru existenta unei infractiuni in forma sa de baza, ele avand relevanta nu ca element constitutiv al infractiunii, ci ca o circumstanta personala care, potrivit legii, atrage o agravare sau o atenuare a raspunderii penale a faptuitorului. Uciderea unui copil, savarsita imediat dupa nastere, este un omor, o infractiune in cazul careia nu se cere o calitate speciala. Acest omor este numai pedepsit mai usor, atunci cand persoana care savarseste fapta este mama copilului si se afla intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere.
Prin urmare, calitatea de mama este o circumstanta personala atenuata, nu se rasfrange asupra participantilor, aceasta urmand sa raspunda pentru omor calificat.
Practica judiciara mai veche a imbratisat punctul de vedere ce invoca atat principiul unitatii de infractiunii, cat si caracterul distinct al pruncuciderii in raport cu omorul.[24]
Instanta suprema a revenit, insa, asupra acestei orientari pe cale de indrumare17, statuand ca atat calitatea de mama a subiectului activ, cat si starea de tulburare pricinuita de nastere reprezinta circumstante personale care nu se rasfrang asupra participantilor, conform art. 28 al. 1 Cod pen. Pe cale de consecinta, persoanele care cu intentie determina, inlesnesc sau sau ajuta in orice mod pe mama copilului, vor raspunde pentru instigare, respectiv complicitate la omor calificat sau deosebit de grav, dupa caz si nu ca participanti la pruncucidere.
Aceasta rezolvare nu incalca preceptul unitatii de infractiune in cazul participatiei deoarece, complicele si instigatorul trebuie sa raspunda in raport cu fapta comisa de autorul principal si nu in raport cu incadrarea juridica data faptei acestuia.[25]
In literatura penala[26] s-a subliniat faptul ca fostul tribunal suprem a omis sa se refere la situatia in care mama aflata in stare de tulburare pricinuita de nastere, determina sau ajuta pe alta persoana sa ucida copilul ei nou-nascut.
S-a aratat ca atunci cand mama determina ori ajuta pe alta persoana sa ucida copilul ei nou-nascut, pe de o parte, nu e posibila incadrarea faptei savarsita de mama in instigare sau complicitate de omor, deoarece ea a actionat sub dominarea starii de tulburare pricinuita de nastere si nu e firesc ca elementul respectiv sa aiba aplicare in caz de coautorat si sa nu aiba aplicare in caz de instigare sau complicitate, iar, pe de alta parte, nu e posibila nici incadrarea faptei savarsita de mama in instigare sau complicitate la pruncucidere, caci nu exista o autoare a acestei infractiuni.
Acceptand ideea ca pruncuciderea nu este altceva decat o varianta a infractiunii de omor (in forma atenuata), fiecare dintre participanti va raspunde pentru modalitatea de participare realizata. Astfel, cel care determina mama aflata in stare de tulburare pricinuita de nastere sa-si ucida copilul nou-nascut, va savarsi infractiunea de instigare la omor, iar cel care o inlesneste sau o ajuta, de complicitate la omor. Invers, mama care determina, inlesneste sau ajuta in orice mod o alta persoana, in stare de tulburare pricinuita de nastere, va raspunde pentru instigare, respectiv complicitate la omor in forma atenuata, denumit de legiuitor pruncucidere. Aceasta nu inseamna ca se infrange principiul unitatii de infractiune, din moment ce este vorba de o singura infractiune (omorul). Cum circumstantele care caracterizeaza forma atenuata ( pruncuciderea) nu se rasfrang asupra participantilor, avand un caracter personal, rezulta ca ele nu se pot retine decat in privinta acelor participanti care indeplinesc conditiile prevazute de art. 177 Cod pen. In lipsa acestora, este firesc ca acesta sa raspunda pentru participatii la omor intr-una din celelalte modalitati reglementate de lege.
Sectiunea 3.
Latura obiectiva. Conditii.
3.1. Actele de violenta ce s-au savarsit asupra copilului
nou-nascut de catre mama sa
Pruncuciderea fiind o varietate de omucidere, se comite in ce priveste elementul material, prin orice actiune (inactiune) susceptibila sa suprime viata victimei.
Spre deosebire de omor, in cazul pruncuciderii, mijloacele utilizate pentru a realiza uciderea sunt de minima intensitate, tinand sema de fragilitatea copilului nascut si de dependenta lui aproape totala de mama lui (de pilda, ele pot consta in simpla compresie a capului, asfixiere, abandonare in frig, inec etc.).
Natura si cauza mortii reprezinta una din conditiile indispensabile pentru existenta infractiunii de pruncucidere, nu orice moarte violenta poate face obiectul infractiunii, ci in cauza ar putea fi vorba si de un accident. Moartea accidentala se poate datora accidentelor sarcinii sau nasterii - asfixia intrauterina, dezlipirea prematura a placentei, torsiunea puternica a cordonului ombilical, respectiv intreruperea prematura a circulatiei placentare ori a traumelor obstetricale.
Literatura de specialitate evidentiaza cazuri de moarte violenta accidentala, cum ar fi : caderea copilului din mainile celor ce asista la nastere, nastere sau expulzare precipitata a fatului, lasarea involuntara a membranelor peste fata copilului, expunerea neintentionata la actiunea nefavorabila a factorilor de mediu.
Sub aspectul infractiunii de pruncucidere, trebuie lamurit daca moartea a fost violenta si daca acesta s-a datorat actiunilor sau inactiunilor mamei. Practica judiciara scoate in evidenta diverse metode de savarsire a infractiunii prin acte comisive : asfixia mecanica sub multiplele ei forme - sufocarea prin astuparea orificiilor respiratorii externe, compresia toraco-abdominala, obstruarea faringelui, introducerea nou-nascutului in saci de plastic, frigider ori alte locuri lipsite de aer; strangularea cu mana sau cu lantul si inecarea; lovirea capului cu obiecte contondente; producerea de plagi cu instrumente ascutite, taietoare sau despicatoare.
In jurisprudenta s-a considerat uneori ca pruncuciderea poate fi savarsita numai prin actiune.[28] Orientarea practicii judiciare si a jurisprudentei evidentiaza posibilitatea realizarii omorului si prin inactiune : expunerea voita a nou-nascutului la temperaturi scazute, neacordarea ingrijirilor absolut necesare.
Dupa nastere, semnificativ pentru starile accidentale sunt arsuri, intoxicatii, electrocutari, caderea copilului din bratele mamei, numai medicul legist fiind cel care, in urma unui examen foarte atent, poate stabili daca ele provin din lovire cu un corp dur sau din caderea copilului de la inaltime.
Exista opinia, referitor la conditia impusa de lege "imediat dupa nastere", ca ar trebui modificata pentru a se putea sanctiona si fapte1e intentionate care s-ar putea comite de catre mama in procesul nasterii propriu-zise, datorita unei stari de tulburare pricinuita de nastere, fapte care altfel ar trebui considerate ca omor calificat (art. 1 75 al C. pen.).
Astfel, se mentioneaza in aceasta opinie, ca, intrucat fapta mamei de a-si ucide copilul imediat dupa nastere (si aflata sub imperiul tulburarii pricinuite de nastere) constituie infractiunea de pruncucidere, a fortiori ar trebui sa existe aceeasi infractiune si daca, sub imperiul aceleiasi tulburari patologice (a carei intensitate ar putea fi mai puternica in timpul nasterii) mama isi ucide copilul in procesul nasterii (cand, de exemplu, imediat ce s-a degajat capul copilului, acesta e lovit cu un corp contondent).
Se considera astfel necesara introducerea, in textul legii, inaintea expresiei "imediat dupa nastere", "in timpul" sau deoarece, opineaza autorul, daca datorita starii de tulburare mama suprima viata copilului imediat dupa nastere si fapta se califica pruncucidere, atunci, cu atat mai mult, aceasta calificare trebuie sa o atraga si fapta savarsita in timpul nasterii.
3.2. Rezultatul sau urmarea imediata.
Specific infractiunii de pruncucidere este ca urmarea socialmente periculoasa sa aiba drept rezultat moartea copilului nou-nascut.
Daca se produce un alt rezultat, cum ar fi vatamarea grava a sanatatii ori infirmitatea copilului, nu prezinta interes pentru pruncucidere, deoarece tentativa nu este incriminata.
In cazul in care activitatea de ucidere a fost in intregime efectuata, dar rezultatul (constand in moartea copilului) nu s-a produs, din motive independente de vointa faptuitoarei (cand interventia medicului il salveaza), aceasta raspunde pentru infractiunea de vatamare corporala in raport de numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Legea nu cere ca moartea copilului sa se produca imediat dupa nastere, ceea ce inseamna ca rezultatul se poate produce si mai tarziu.
In cazul in care mama a actionat asupra fatului provocandu-i moartea, nu va exista infractiunea de pruncucidere ci, eventual aceea de avort (dar inainte de dezincriminarea faptei prin Decretul Lege nr. 1/1 989).[30]
3.3. Raportul de cauzalitate intre actele de
violenta si rezultat
Este necesar ca, intre actul dc agresiune comis de mama asupra propriului copil si rezultatul constand in moartea copilului, sa se stabileasca legatura de cauza la efect.
In aceasta privinta sunt de examinat efectele pe care le are asupra acestui raport cauzal si, implicit, asupra raspunderii penale a mamei, accidentele ce survin cu ocazia nasterii, de natura sa provoace moartea copilului sau cazurile de neviabilitate.
Astfel, este posibil ca moartea copilului sa survina imediat dupa nastere ca urmare a unor malformatii congenitale incompatibile cu viata (afectiuni grave contractate intrauterin, pneumonie, bronhopneumonie, meningo-encefalita sau orice alta cauza de neviabilitate).
Faptuitoarea, in cele mai multe situatii de acest gen, nu cunoaste maladia copilului, ci actioncaza, fie concomitent cu efectul, accentuand consecinta fatala, fie ulterior producerii efectului respectiv, fiind in eroare asupra realitatii.
In cazul neviabilitatii copilului, nu constituie impediment pentru raspunderea penala a mamei, deci in situatia in care copilul s-a nascut viu si mama i-a suprimat viata, apare indiferenta orice cauza preexistenta care ar fi putut sa duca, mai curand sau mai tarziu, la acelasi rezultat. Totusi, tinand seama de formarea unei imagini reale asupra tuturor factorilor contributivi la efectul mortii copilului, apare necesara, in cadrul aflarii adevarului, neviabilitatea ce trebuie deteminata pe cale medicala, pentru a se avea in vedere de instanta de judecata la dozarea pericolului social concret si, ca urmare, la individualizarea pedepsei.
In celelalte situatii, in care moartea copilului survine imediat dupa nastere, dar ca urmare a unor factori independenti de actiunea sau inactiunea ulterioara a mamei, care se afla in eroare cu privire la acei factori, se intelege ca, subiectul pasiv, neavand calitatea de fiinta vie in momentul interventiei delictuale, nu exista pruncucidere.
Insa, este posibil ca faptuitoarea sa actioneze concomitent cu efectele bolilor respective, asa numitele cazuri de conexiune a mai multor factori (in cazul afectiunilor intrauterine, pneumonii, bronhopatii, debilitate congenitala, anomalii de dezvoltare, malformatii, imaturitate) suprimand viata copilului cu un moment mai devreme. Copilul fiind inca viu in momentul actului agresiv, dar neviabil, raspunderea penala nu poate fi inlaturata .
Asemenea situatii, insa, impun aplicarea de circumstante atenuante, intrucat evolutia bolilor spre un rezultat sigur - moartea copilului - unita cu imprejurarea ca mama se afla, la data respectiva, in stare de putemica tulburare pricinuita de nastere si deci in imposibilitatea de a aprecia corect situatia copilului, pledeaza pentru masura respectiva.
Actele involuntare ale faptuitoarei nu intra sub incidenta infractiunii de pruncucidere si, ca atare, nu pot constitui primul termen al raportului de cauzalitate[32].
Aceste acte pot fi integrate intr-un sistem cauzal in cazul uciderii din culpa, adica atunci cand mama ucide copilul din neatentie sau neglijenta, fara prezenta elementului "tulburare pricinuita de nastere".
Astfel, o tanara fata, gravida la termen este cuprinsa in timpul noptii de dureri abdominale. Crezand ca a racit, se duce sa-si faca un ceai, dar acolo cade jos si este gasita diminineata in nesimtire de sora sa, iar copilul nou-nascut asfixiat. Transportata la maternitate se constata o stare de colaps grav cu anemie, in urma unei hemoragii puternice. Se retine, astfel, ca fiind un caz tipic de asfixie involuntara, mama aflandu-se in imposibilitatea de a da asistenta nou-nascutului[33].
Ceea ce determina incadrarea faptei in art. 1 77 C. pen., ca infractiune de pruncucidere, nu este tulburarea determinata de imprejurari laturalnice procesului fiziologic al nasterii, ci starea psihofiziologica anormala ce se poate produce in timpul nasterii.
Complexul de situatii conflictuale premergatoare si exterioare nasterii, ca si consecinta acestora asupra psihicului femeii, aceea de a se teme de reactia parintilor sau de oprobiul celor din jur nu sunt decat motivatii ale actului de ucidere, mobiluri ale savarsirii faptei, neputandu-i-se da efect juridic in intelesul de "tulburare pricinuita de nastere", astfel cum prevede art. 1 77 C. pen.
Atat aceste imprejurari, cat si reactia psihogena depresiva fata de actul comis nu reprezinta decat circumstante personale, care urmeaza a fi avute in vedere la individualizarea pedepsei.
Pentru existenta infractiunii de pruncucidere este necesar ca, sub aspect subiectiv, pe de o parte, mama care ucide copilul sa actioneze cu intentie directa sau indirecta de a ucide, iar, pe de alta parte, sa se fi aflat in momentul savarsirii faptei intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere. Aceasta conditie are in vedere structura psihofizica a faptuitoarei, care este modificata de procesul nasterii, afectand in mod temporar capacitatea acesteia de a intelege corect gravitatea uciderii si de a se abtine de la savarsirea ei.
Este necesar ca intentia de a ucide, care prezideaza savarsirea faptei, sa se fi nascut sau sa se fi format ca urmare si sub impulsul starii de tulburare psihica consecutiv nasterii, in conditiile unei iresponsabilitati sau responsabilitati afectate de aceasta stare.
De aceea, intentia de a ucide se manifesta, in acest caz, ca intentie spontana, repentina sau impetuoasa. Ea reprezinta gradul inferior al intentiei sau dolului si se caracterizeaza prin aceea ca se naste si se executa, sub influenta impetuoasa a acestei tulburari psihice, simultan sau in intervalul de timp cat acesta persista, fiind incompatibile cu pruncuciderea. Este o forma de boala aflata la granita dintre manifestarea omului normal si responsabil si a celui lipsit de raspundere penala.
Infractiunea se comite cu intentie directa sau indirecta.
Daca moartea a avut loc din culpa mamei, aceasta va raspunde pentru omucidere din culpa.
Daca, insa, abandonandu-si copilul nou-nascut in conditii de natura a-i pune in pericol viata (de exemplu, lasandu-l afara noaptea, in frig, neinvelit), mama acestuia a prevazut si a acceptat posibilitatea ca el sa inceteze din viata, ca urmare a activitatii sale, rezultat care s-a si produs. Fapta constituie infractiunea de pruncucidere, iar nu infractiunea prevazuta de art. 486, 487 c. pen. ( anterior).
Nu este posibila nici provocarea in caz de pruncucidere, deoarece victima nu are posibilitatea sa efectueze un act provocator.
In cazul in care, hotararea de a ucide copilul este anterioara, preexistenta aparitiei tulburarii consecutive nasterii, nu poate fi vorba despre o intentie de a ucide formata ca efect si sub imperiul respectivelor stari de tulburare psiho-patologice si, in consecinta, nici de incadrarea faptei ca infractiune de pruncucidere prevazuta in art.177 C.pen.
«Nu constituie infractiunea de pruncucidere daca inculpata nu a actionat cu o intentie spontana determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere, ci a pus in executare o hotarare luata anterior; in acest caz, inculpata va raspunde potrivit art.175, lit. a, c si d.[35]; ori daca inculpata si-a ascuns sarcina, iar dupa ce a nascut a sugrumat copilul; in acest caz, inculpata nu a actionat ca urmare a tulburarii pricinuite de nastere, ci pe baza unei hotarari luate anticipat».
Atunci cand elementul perturbator este iesit din comun, avand repercusiuni asupra intelectului si vointei intr-o asemenea masura incat mama nu intelege semnificatia actelor sale sau nu mai poate fi stapana pe ele, intervine cauza de iresponsabilitate prevazuta de art.48 C.pen., care inlatura caracterul penal al faptei.
Astfel, o bolnava de 22 ani, primipara, inainte de a naste este inscrisa la dispensarul medical local, unde i se face controlul periodic. Intr-o dimineata este gasita in stare de obnubilare confuza, arata la toata lumea ca «s-a subtiat», iar cadavrul copilului a fost gasit in fata casei. Diagnosticul pus : confuzie pe fond oligofren, hipotiroidie.
Dar se intampla, in tari1e limita sau periferice in care, data fiind complexitatea manifestarilor, sa nu existe posibilitatea stiintifica de a se emite un aviz medical concludent asupra provenientei si intensitatii tulburarilor, sa nu se poata formula o concluzie certa asupra relatiei dintre manifestarile vadit perturbatoare ale mamei si actul de ucidere.
Etiologia neurologica a lehuzelor este deoscbit de complicata, unele alterari sunt imprecise sau nesemnificative in determinarea starii de boala pricinuita de nastere si chiar in cazul aceluiasi tip de boala.
{tiinta medicala nu a realizat inca o determinare a cazurilor chimice si nu este in masura intotdeauna sa ofere medicului posibilitatea sa emita un aviz sigur intr-un caz concret.
In cele mai multe cazuri insa, faptuitoarea este examinata mai tarziu, in momentul descoperirii faptei, cand anumiti indici au disparut prin efectul modificarilor organismului, astfel ca instantele de judecata intrucat sunt obligate sa lucreze cu date precise, nefiindu-le permisa introducerea solutiilor de nesiguranta cand se are in vedere libertatea persoanei trebuie sa recurga la suplimentarea datelor informationale, eventual la o expertiza psihologica.
In dovedirea faptului ca mama si-a ucis copilul in timp ce se afla intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, asa cum cere art. 177 C. pen., este necesara si efectuarea unei expertize medicale, prin care sa se ateste ca, in conditiile concrete ale comiterii faptei mama a actionat sub stapanirea unei asemenea tulburari. Cand examinarea medico-legala nu a fost efectuata imediat dupa nastere, in formularea concluziilor sale, medicul legist va tine seama si de imprejurarile de fapt ce rezulta din actele de cercetare penala ori judecatoreasca.
Daca in concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, efectuata in cursul urmaririi penale, se arata numai ca inculpata nu prezinta la data examinarii tulburari psihice si ca ea si-a ucis copilul "cu discernamant integru", instanta de judecata nu-si poate forma convingerea pe aceste simple afirmatii nemotivate, care nu corespund cerintelor unei verificari temeinice. Ea trebuie sa dispuna refacerea expertizei, urmand ca expertii sa argumenteze stiintific, dupa examinarea actelor dosarului, concluzia lor cu privire la existenta "tulburarii pricinuita de nastere", adica a acelei stari psiho-fiziologice de natura a influenta constiinta si a altera vointa, care conduce la uciderea nou-nascutului. Dupa refacerea expertizei, instanta va aprecia toate probele potrivit propriei convingeri si va hotari daca inculpata a savarsit infractiunea de pruncucidere sau cea de omor calificat[38].
Astfel, intr-o speta, inculpata a nascut singura si, imediat dupa nastere, a aplicat copilului mai multe intepaturi cu efect mortal. Primul examen medical constata la mama doar o ruptura de perineu, fara alte semne clinice deosebite. Medicul legist este de parere insa ca inculpata a avut o nastere laborioasa cu ruptura de perineu si s-a aflat in stare de tulburare neuro-psihica .Medicii de la Institutul "Mina Minovici" au confirmat raportul medicului legist, dar au propus sa se ceara un examen psihiatric, comisia constatand existenta unui traseu iritativ difuz, relevat encefalografic pentru care inculpata "a putut" sa prezinte o stare psihica deosebita, fapta urmand, datorita si altor date rezultate din probe, sa fie incadrata in «pruncucidere» .
Solutia instantei este realista. Atata vreme cat o ampla investigare medicala nu a reusit sa depisteze clinic sursa tulburarii, dar nici n-a infirmat-o, caci a utilizat expresia "poate", devine justiticat procedeul instantei de a lua in considerare factorii adiacenti, corespunzatori conditiilor in care mama a nascut (rupura de perineu, care implica dureri mari; conditii improprii de nastere) si care, in unire cu potentialitatea starii patologice, au constituit elemente suficiente pentru retinerea starii de tulburare pricinuita de nastere.
Renuntarea la analize mai cuprinzatoare in cazurile limita poate duce la solutii discutabile[40].
In alta speta, inculpata in varsta de 21 ani, de profesie asistenta de ocrotire, a fost trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii de pruncucidere. Intretinand relatii cu un barbat, inculpata a ramas insarcinata, lucru pe care nu l-a impartasit nimanui. Fiind numita asistenta de ocrotire intr-o circumscriptie sanitara, cand deja sarcina era vizibila, desi a luat masuri de a o ascunde, fiind intrebata de moasa, de sora pediatra si de medicul de circumscriptie asupra starii de graviditate, a negat cu tarie acest lucru. Simtind durerile nasterii accentuandu-se, intr-o seara, inculpata, sub pretextul ca nu se simte bine si nu vrea sa-si deranjeze colegele de serviciu cu care locuia in aceeasi camera, s-a culcat in alta incapere a dispensarului. In timpul noptii dandu-si seama ca urmeaza sa nasca, s-a dus de mai multe ori la WC-ul cladirii, luand la un moment dat si o foarfeca din sala de tratamente in vederea taierii cordonului ombilical, pe la miezul noptii, inculpata a nascut in WC un copil viu, a taiat singura cordonul ombilical si a invelit copilul intr-un jerseu, apoi a asteptat pana a eliminat placenta, refuzand ajutorul oferit de colegele de serviciu, care au auzit si banuit ce se intampla in WC. Dupa nasterea copilului, inculpata l-a dus, invelit in jerseu, intr-o camera nelocuita din alt cop de cladire unde l-a pus intr-un pat si l-a invelit cu o patura.
Pentru a inlatura urmele doveditoare ale nasteii, inculpata a luat apa calda din dispensar, a dus-o in WC, s-a spalat si a sters petele de sange. Dupa aceasta s-a reintors in dispensar. In sala de nastere a incercat sa dea ajutor altei femei internata de urgenta pentru nastere, dupa care s-a dus si s-a culcat. A doua zi dimineata, sub pretextul ca are munca de teren, inculpata a plecat la locuinta unei alte colege de servici de unde a revenit la dispensar, dupa-amiaza, cand a luat cadavrul copilului, pe care l-a pus in sacosa sa. Organele de politie, sesizate despre acest caz, au dispus internarea acesteia in spitalul unde inculpata a negat initial faptul de a fi nascut, apoi a sustinut ca a avortat, copilul cazand in WC dar, in urma cercetarii la fata locului a recunoscut ca nou nascutul este mort si se afla intr-o sacosa.
S-a retinut ca mama, desi a nascut fara complicatii, s-a aflat totusi intr-o stare de tulburare pricinuita de sarcina si nastere, deoarece era necasatorita, a purtat sarcina pe ascuns, in circumstante psiho-traumatizante care i-au creat o atitudine ostila fata de produsul de conceptie, trairile majore fiind de frica si rusine, apoi la nastere, neasistata, ascunsa, in conditii improprii, i s-au exacerbat aceste sentimente pana la o stare de panica. Starea respectiva nu are insa relevanta, se arata in hotarare, deoarece exprima situatii conflictuale premergatoare si exterioare nasterii, iar teama fata de reactia parintilor si oprobiul celor din jur nu sunt decat motivatii ale actului de ucidere, fara inteles de tulburare pricinuita de nastere.
Dupa cum s-a aratat, ascunderea sarcinii nu constituie element decisiv pentru inlaturarea starii de puternica tulburare pricinuita de nastere, iar factorii acumulati succesiv pe parcursul sarcinii pot sa agraveze starea mamei in momentul nasterii. Se impunea deci, in acest caz, avizul unui specialist psiholog[41].
Obiectivele expertizei medico-legale vizeaza doua aspecte : examenul medico-legal al nou-nascutului si expertiza psihiatrica a mamei pruncucigase.
A. Constatarea medico-legala asupra cadavrului nou-nascutului. Ea trebuie sa se desfasoare in conditii de exigenta sporite, deoarece are ca obiectiv probarea unei infractiuni grave care aduc atingere si, implicit, valori sociale ocrotite de legea penala. [42]
Uneori, rezultatele expertizei nu sunt concludente, ceea ce conduce la cerinta participarii expertului inca din primele momente ale anchetei si anume la cercetarile de la locul comiterii faptei. Contributia medicului legist consta in descoperirea si stabilirea imprejurarilor in care a avut loc nasterea, a urmelor biologice produse in timpul nasterii neasistate si a particularitatilor acesteia. Trebuie specificat locul infractiunii, care poate fi :
a) locul unde s-a produs nasterea;
b) locul unde s-a savarsit infractiunea;
c) locul unde s-a gasit cadavrul nou-nascutului;
d) itinerarul parcurs de autoarea infractiunii;
e) locul unde au fost descoperite instrumentele, obiectele ce au servit la nastere, suprimarea vietii nou-nascutului.
La fata locului se pot gasi urme biologice (placenta, cordon ombilical, sange, diferite secretii) si o serie de instrumente ce ar putea fi incriminate in suprimarea vietii nou-nascutului. Ele trebuie minutios examinate, pentru a putea face coroborarea intre unele calitati ale acestora si caracteristicile leziunilor traumatice gasite pe corpul victimei.[43]
Este necesar sa se stabileasca daca leziunile de pe corpul victimei au putut fi produse prin mijloace proprii mamei, ca : maini, unghii etc. si in legatura cu aceasta, aprecierea diagnosticului diferential cu urme de autoasistare a nasterii in functie de pozitia si locul localizarii lor.
Autopsia si raportul de autopsie a nou-nascutului sunt, fara indoiala, acte de mare raspundere. De aceea, se recomanda ca autopsia sa se faca complet, indiferent de starea victimei : putrefactie, fragmente de cadavru. Autopsia trebuie sa fie completata de examene paraclinice : toxicologice, criminalistice, hematoserologice.
Avand la baza datele furnizate de ancheta, concluziile autopsiei trebuie sa dea raspunsul la urmatoarele probleme :
- starea de nou-nascut si particularitatile morfologice care o atesta;
- durata vietii extrauterine;
- viabilitatea fatului, cu evidentierea datelor care o confirma sau infirma, gradul de dezvoltare, malformatiile congenitale incompatibile cu viata, afectiuni pulmonare acute contractate intrauterin ori inspirate amniotic in timpul nasterii;
- dovezile instalarii vietii extrauterine prin aparitia respiratiei pulmonare - demonstrata de rezultatele docimaziei hidrostatice pulmonare, a docimaziei histologice pulmonare sau gastro-intestinale, sau, in caz de putrefactie avansata, de starea fibrei elastice;
- durata vietii extrauterine si probele care o confirma - modificarile tegumentelor, ale cordonului ombilical, existenta sau lipsa bazei serosangvine;
- daca fatul a primit sau nu ingrijiri medicale;
- cauza mortii fatului, facandu-se diferenta intre leziunile traumatice si eventualele traumatisme obstetricale, intre moartea patologica si cea violenta - fie accidentala, fie comisiva.
B) Expertiza psihiatrico-legala se desfasoara de o comisie formata dintr-un medic legist si doi medici psihiatri. Legea prevede ca examenul psihiatric sa se efectueze cat mai aproape de momentul comiterii faptei, avand in vedere caracterul tranzitoriu al unor tulburari psihiatrice cu manifestari grave de comportament social.
Actul de expertiza se elaboreaza dupa observatie clinica, in timpul spitalizarii, cand aceasta a avut loc si in baza antecedentelor medicale, penale, anchetei sociale din dosarul in cauza, cat si mobilul si modul de comitere a faptei antisociale. Ancheta sociala este obligatorie si trebuie detaliata cu date referitoare la varsta femeii, starea civila, gradul de pregatire profesionala, locul de munca, relatiile cu sotul.
Pentru stabilirea inculpatei in infractiunea de pruncucidere, se pun doua probleme :
Identificarea femeii care a nascut - fiind necesar un examen genital pentru evidentierea transformarilor morfologice suferite de organism in timpul nasterii. In acest sens, se va solicita sa se precizeze daca femeia supusa examinarii prezinta semnele nasterii - recente sau vechi -, datele care dovedesc nasterea recenta - modificarile la nivelul organelor genitale si ale uterului, ruptura de perineu, ori solutiile de continuitate la nivelul comisurilor colului uterin, aspectul lohiilor, prezenta si caracteristicile secretiei lactate etc. - precum si existenta urmelor de violenta in regiunea abdominala sau pe organele genitale. In cazul in care se invoca pierderea cunostintei ori producerea unei hemoragii puternice dupa nastere, se va solicita stabilirea cauzelor acestor stari. Totodata tulburarile psihice ale mamei se stabilesc prin examene psihic si psihologic.[44] Uneori se recurge la identificarea pe baza grupei sangvine.
Stabilirea capacitatii de discernamant in momentul nasterii si comiterii faptei, deci a responsabilitatii din punct de vedere medical.
Bazele teoretice ale expertizei psihiatrice sunt complexe si legate de:cercetarea clinica, examinarile paraclinice, investigatiile biogenetice, interpretarea neurofiziologica, cercetarea sociologica.[45]
Sectiunea 5.
Forme. Modalitati. Sanctiuni.
5.1. Aspecte procesuale.
Pruncuciderea este fapta mamei aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere care isi ucide imediat copilul nou-nascut.
Infractiunea de pruncucidere fiind in esenta o fapta de omor supusa insa unei sanctiuni atenuate face parte din grupul de infractiuni impotriva persoanei.
Fiind o varietate a infractiunii de omor, continutul sau constitutiv atat in latura sa obiectiva, cat si in latura subiectiva in linii mari, nu se deosebeste de continutul constitutiv al omorului.
Trebuie avut in vedere faptul ca pentru existenta infractiunii de pruncucidere se cer indeplinite cumulativ doua cerinte esentiale:
a) actiunile de ucidere a copilului nou-nascut sa aiba loc imediat dupa nastere.
b) actiunea de ucidere sa fie determinate de starea de tulburare pricinuita de nastere.
Pentru concretizarea acestei cerinte este necesar ca intre starea de tulburare pricinuita de nastere si starea de tulburare generate de factori psihici sau fizici care a condus la savarsirea actiunii de ucidere sa existe un raport de cauzalitate.
Din cele expuse mai sus rezulta ca, in structura infractiunii de pruncucidere si deci in continutul sau juridic intra, pe langa componenta continutului constitutiv si o situatie premisa.
O prima conditie pentru realizarea acestei situatii preexistente este ca femeia gravida sa fi nascut un copil viu, in caz contrar neputandu-se vorbi de omor si, prin urmare, nici de pruncucidere.
O a doua conditie privind existenta situatiei premise este ca pruncul sa fie un nou-nascut.
Intre infractiunea de pruncucidere si infractiunea de omor exista o stransa legatura, lipsa uneia din cele doua cerinte esentiale ale laturii obiective, ori a uneia din conditiile situatiei preexistente, duce la incadrarea faptei ca infractiune de omor[46].
l.2. Organe juridice competente sa faca incadrarea juridica a faptei: organul de urmarire penala si instanta judecatoreasca.
Actiunea penala pentru infractiunea de pruncucidere se pune in miscare din oficiu, urmarirea penala se efectueaza de catre procuror (art.209 alin4 C.proc.pen.), iar judecarea in prima instanta este de competenta tribunalului judetean (art.27, pct 1 a C.Proc.pen.).
Infractiunea de pruncucidere se judeca de instanta si nu de comisia de judecata, chiar daca a fost comisa de eleva; in acest caz, se ia masura trimiterii intr-o scoala de munca si reeducare[47].
In cazul acestei infratiuni, este necesara efectuarea unei constatari medico-legale pentru a se stabili cauzele mortii (art. 1 14 C. proc.pen.). Daca nu s-a intocmit un raport medico-legal, este obligatorie efectuarea unei expertize (art. 1 1 7 alin.3 C.proc.pen.).
Stabilirea starii de tulburare a mamei se va putea face printr-o expertiza psihiatrica (art.1 17 alin.l C.proc.pen), dar si cu alte mijloace de proba (de exemplu martori).
De asemenea, se va face o constatare medico-legala asupra imprejurarii daca copilul era nou-nascut, atunci cand a fost ucis, indeosebi cand uciderea este descoperita dupa ce a incetat starea de convalescenta a lehuzei[48].
Organele de politie au datoria de a actiona pentru dovedirea existentei sau inexistentei infractiunii, de a desfasura activitati specifice pentru identificarea persoanei vinovate si probarea activitatii infractionale.
Cercetarea infractiunii de pruncucidere trebuie sa lamureasca urmatoatele probleme:
natura si cauza mortii;
starea de nou-nascut;
gradul de rudenie intre faptuitor si victima;
locul si timpul comiterii infractiunii;
existenta starii de tulburare psihica a mamei pricinuita de nastere;
faptuitorii si contributia lor la savarsirea faptei;
cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat sau favorizat savarsirea infractiunii.
Datele furnizate de medicul legist in prima faza a cercetarilor sunt un ajutor nepretuit pentru organul de urrnarire penala, functie de acestea putand fi elaborate versiunile privitoare la natura faptei; faptuitorii, mobilul infractiunii, imprejurarile in care a fost comisa s.a. si dispunerea operativa a masurilor de verificare a lor.
Descoperirea cadavrului unui copil nou-nascut ori a unor parti din acesta impune desfasurarea acelorasi activitati ca si in cazul infractiunii de omor, respectiv:
cercetarea la fata locului;
ascultarea persoanelor ce au descoperit cadavrul;
dispunerea constatarilor sau expertizelor criminalistice;
identificarea si ascultarea altor categorii de martori;
efectuarea perchezitiei si ridicarea de inscrisuri;
ascultarea invinuitei sau inculpatei, precum si a celorlalti faptuitori;
alte activitati ce se intreprind pentru administrarea probelor.
La fel ca in cazul infractiunii de omor, in planificarea cercetarilor un rol deosebit il detine elaborarea versiunilor si, din randul acestora, cele privitoare la natura faptei si autoarea pruncuciderii.
Pornind de la rezultatul activitatilor de urmarire penala desfasurate - cercetarea la fata locului, ascultarea martorilor, etc. - organele de urmarire penala trebuie sa elaboreze versiunile cu privire la natura faptei, incercand sa explice mecanismul de producere a leziunilor, cauzele care le-au generat, neexcluzand posibilitatea mortii patologice ori a mortii accidentale, imputabile mamei sau altei persoane.
5.2. Formele infractiunii de pruncucidere: infractiunea consumata si tentativa.
Pruncuciderea fiind, ca si omorul, o infractiune materiala care are ca urmare imediata producerea unui rezultat, este susceptibila de desfasurare in timp si deci, de efectuarea unor forme imperfecte, acte premergatoare (preparatorii) si tentativa.
Cele doua forme imperfecte nu sunt pedepsite in cazul infractiunii de pruncucidere. Aceste acte pot capata insa, relevanta penala in situatia in care fapta a fost savarsita si s-a produs uciderea copilului, ele fiind in acest caz, absorbite in continutul infractiunii de pruncucidere
Infractiunea se consuma in momentul in care actiunea de ucidere a produs moartea copilului. Daca nu se produce rezultatul, violentele exercitate se vor putea incadra in unul din textele care incrimineaza loviturile sau vatamarile corporale ( art. 180 - 182 C.pen.).
5.2.2. Modalitati.
Pruncuciderea poate prezenta diferite modalitati faptice, determinate de imprejurarile in care s-au comis faptele. De aceste modalitati se va tine seama la stabilirea pedepsei, in masura in care ele s-au rasfrant asupra starii de tulburare.
5.2.1. Pruncuciderea prin comisiune.
Moartea violenta comisiva se poate realiza prin mai multe mijloace, in aceste cazuri putand interveni:
a) Asfixia mecanica;
b) Lovirea capului;
c) Agenti;
a) Asfixia mecanica:
Sufocarea se poate produce prin astuparea orificiilor respiratorii externe, prin obturarea faringelui, ingroparea in pamant, compresiune toraco-abdominala, inchiderea intr-un spatiu lipsit de aer.
Astuparea orificiilor respiratorii exteme se face cu corpuri care lasa urme, cum ar fi: mana, perna, tesaturi sau corpuri moi.
Obturarea faringelui se face cu corpi straini (hartii, carpe, vata). Ingroparea nou-nascutului in pamant sau in alt mediu.
Strangularea (cu mana sau latul) lasa urme evidente si caracteristice la nivelul gatului sub forme de echimoze si zgarieturi.
Inecarea se poate face prin aruncarea nou-nascutului in apa sau introducerea lui intr-un recipient cu apa.
b) Lovirea: corpului nou-nascutului cu sau de corpuri contondente. Traumatismul cranio-cerebral, fracturi ale membrelor, rupturi de organe interne pot fi produse prin lovirea directa cu un corp dur, lovirea de un corp dur (perete, mobila) sau aruncare de la inaltime.
Plagile prin instrumente ascutite se gasesc in special la nivelul gatului si al capului.
c) Agentii fizici si cei chimici sunt rar intalniti in cazul pruncuciderii.
In vederea diagnosticului corect al leziunilor de violenta exercitate asupra unui nou-nascut, medicul va trebui sa elimine unele stari patologice peri- sau neo-natale ce se interfereaza cu moartea violenta.
In diagnosticul diferentiat al pruncuciderii tebuie avute in vedere si unele situatii accidentale sau alteori intentionale ce pot sugera o moarte violenta perinatala:
- Nasterea precipitata reprezinta 1% din totalitatea nasterilor si se produce consecutiv unei contractii tetaniforme a uterului urmata de expulzie rapida;
- Nasterea in WC-uri este de asemeni mai frecvent invocata de primipare, fiind pusa pe seama confuziei defecatiei cu dureile nasterii ori cu travaliul precipitat, dar va putea fi admisa numai in unele conditii (lipsa leziunilor circumferentiale de impingere a capului in WC, lipsa aspiratelor intrapulmonare din aceste medii, prezenta unui cordon rupt si netaiat sau desistat etc.).
- Caderea accidentala a nou-nascutului din mana unei terte persoane ce asista la nastere, mai ales in conditii de asistenta empirica, este favorizata de existenta lui vernix caseosa si se soldeaza cu leziuni caranio-cerebrale unipolare datorita caderii nou-nascutului cu capul in jos;
- Asfixia prin circulare de cordon si strangulare consecutiva va fi admisa in conditiile unor cordoane lungi, cu circulare stranse, apte a comprima carotidele, precum si in prezenta unui sant discret de strangulare vizibil in jurul gatului si spre ombilic, cu venele ombilicale dilatate spre placenta si totul in prezenta unui pulmon nerespirat.
- Producerea unor leziuni prin autoasitanta se soldeaza cu delabrari comisuro-bucale, consecutiv introducerii mainii in gura fatului in efortul de degajare a capului, sau mai frecvent prin excoriatii si echimoze submandibulare, orientate cu concavitatea in sus si consecutive aceluiasi efort.
5.2.2. Pruncuciderea prin omisiune
Se caracterizeaza prin faptul ca mama pruncucigasa nu acorda ingrijirile necesare nou-nascutului, rezultatul imediat fiind moartea acestuia.
Astfel, s-a decis ca mama care, dupa nasterea unui copil viu, l-a dus intr-o curte straina unde l-a abandonat in frig, dezbracat si, din aceasta cauza, copilul a incetat din viata, a comis infractiunea de pruncucidere si nu pe aceea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingiiji, deoarece aceasta din urma presupune numai intentia autorului de a se sustrage de la indatoririle de paza si ingrijire, fara intentia de provocare a mortii victimei.
5.3. Aspecte medico-legale privind instalarea vietii extrauterine.
Legislatia include timpul de supravietuire a nou-nascutului ca element juridic al "infractiunii de pruncucidere" imediat dupa nastere. Se stie ca durata vietii extrauterine se apreciaza cu atat mai usor si precis cu cat ea a fost mai lunga.
Aspectul tegumentelor
Imediat dupa nastere, pielea este de culoare rosie aprinsa, catifelata, neteda, acoperita la pliuri si in regiunea dorsala de vernix caseosa. Pe suprafata pielii se mai gasesc urme de sange si de meconiu. Incepand cu cea de-a doua zi de la nastere grasimea se usuca si se detaseaza. De asemenea, incepand cu primele zile de viata extrauterina incepe si descuamarea stratului cornos al pielii in lambouri mari (lamelara) sau mici (furfuracee). Procesul poate dura 1-2 saptamani.
Modificarile cordonului ombilical
Cordonul ombilical este format dintr-un tesut conjunctiv mucos (gelatina Wharon), acoperit de un ectoderm stratificat si de amnios. Dupa intreruperea circulatiei feto-materne, cordonul ombilical trece prin trei faze:
- mumificarea, determinata de lipsa de irigatie sanguina proprie si de mediul nutritiv si protector al lichidului amniotic, se face in primele trei zile;
- fomarea santului de demarcatie sau de liminare la nivelul liniei amnio-cutanate, in primele de 24 h dupa nastere, care macroscopic, se prezinta ca un inel rosu, iar microscopic se observa un bogat infiltrat leucocitar;
- caderea cordonului se face intre 5-10 zile de la nastere.
Cicatrizarea plagii ombilicale se termina in 3-4 saptamani (atentie ! se poate face si la un cadavru, in schimb, santul dc demarcatie si cicatricea ombilicala sunt fenomene vitale);
- la nivelul capului, dupa nastere se petrec, de asemenea, unele modificari. In prezentantiile craniene, prin incalecarea oaselor, apare capul succedaneum, a carei durata poate fi de cateva ore. Bosa sero-sanquina, un infiltrat serohematic al tesutului celular subcutanat cu localizare variabila, se prezinta ca o tumefactie pastoasa ce nu respecta suturile.
Dovedirea vietii extrauterine are o importanta primordiala in expertiza medico-legala.
Dintre semnele care au fost propuse (chiar de catre O.M.S.) drept "dovezi" ale vietii extrauterine, medicina legala nu le poate accepta decat pe acelea care exprima in mod indiscutabil fenomene caracteristice vietii desfasurate in mediul extern, astfel, tipatul fatului, miscari1e membrelor, bataile cordului, raman simple litigii.
In schimb, fenomene ca: instalarea respiratiei pulmonare, intreruperea circulatiei fetale, prezenta de alimente in tubul digestiv sau de corpi straini in caile respiratorii se pot demonstra obiectiv.
Examenul plamanului ofera cele mai valoroase date privind viata extrauterina plamanul nerespirat este mic in volum, neted, rosu, brun cu densitate mai mare decat a apei, in timp ce, cel respirat este expansionat, densitatea mai mica decat a apei, de culoare rosie-cenusiu. Pe aceste diferente se bazeaza docimazia hidrostatica pulmonara, tehnica utilizata inca din sec XVII.
Problematica medico-legala a pruncuciderii obliga la rezolvarea urmatoarelor aspecte:
Identificarea nasterii la termen in scopul diferentierii avortului de pruncucidere.
Problema viabilitatii nou-nascutului nu are relevanta judiciara, dar transeaza discutii privind inregistrarea corecta a unui nou-nascut. Regulamentele intemationale (OMS) obliga la inregistrarea ca nascut viu a oricarui nou-nascut, indiferent de durata sarcinii, daca a dat un semn de viata oarecare (respiratie, tipat etc.). Astfel, chiar si in situatia nou-nascutilor cu malformatii incompatibile cu viata, sau a celor subponderali, daca au prezentat un semn de viata, se vor inregistra ca nascuti vii desi, teoretic, dupa OMS, viabilitatea devine posibila abia dupa 1 000 g, iar dupa Federatia Intemationala de Obstetrica dupa 750 g. Pentru a evita acest fals intelectual trebuie respectate aceste prevederi, deoarece o expertiza retrospectiva este in masura sa stabileasca diagnosticul de viata extrauterina.
Stabilirea vietii extrauterine constituie o problema de «carrefour» in expertiza pruncuciderii, deoarece nastera unui fat mort eticheteaza orice manopera de violenta ca imaginara, ca un act putativ.
4. Durata vietii extrauterine constituie o problema medico-legala de rezolvarea careia depinde distingerea infractiunii de pruncucidere (omorare a nou-nascutului imediat dupa nastere) de omorul calificat (de exercitarea de violente asupra descendentilor, deci dupa ce nou-nascutul a depasit perioada de "imediat dupa nastere"). Aceasta decurge din examinarea aspectului exterior al cadavrului, din determinarea taliei si greutatii, din evolutia morfologica a cordonului ombilical, a bosei sero-sangvinolente ce se resoarbe in 2-3 zile, din constatarea inchiderii in 7-10 zile a gaurii Botallo si din constatarea eliminarii meconiului din intestinul subtire in cel gros in primele 24 ore si apoi din intestinul gros la exterior in urmatoarele 2-3 zile.
5. Stabilirea cauzei decesului in pruncucidere releva ca, la riscurile de indiferenta sau abandon al nou-nascutului, ca intr-o sarcina nedorita, se adauga lipsa ingrijirilor sau ale agresiunilor, care au facut din omorarea nou-nascutului una din cele mai monstruoase infractiuni. Daca pruncuciderea in timpul travaliului s-a putea produce prin sufocare involuntara, consecutiv comprimarii accidentale intre coapse la o nastere neasistata, sectionarea gatului imediat dupa degajarea capului exclude moartea nou-nascutului prin cauze legate de nastere (cu exceptia iresponsabilitatii psihice) si atesta omorul. Totusi, in situatia altor violente de tipul asfixiilor mecanice, traumatismele cranio-cerebrale vor fi multiple, cu fracturi craniene si leziuni cerebarale in focar si nu difuze.
Existenta plagilor taiate va invedera, de asemeni, omorul.
Pruncuciderea, in spiritul legii, se realizeaza mai veridic prin acte omisive decat prin acte comisive, asa cum ar fi nasterea in lichide de facere cu asfixia nou-nascutului, abandonarea in frig, neacordarea ingrijirilor necesare de catre mama datorita unei hemoragii mai mari decat fiziologice sau unui soc obstetrical etc. Unele cauze omisive pot tine de sarcina si, functie de starea clinica a mamei, pot merge pana la inlaturarea responsabilitatii (asa cum ar fi socul obstetrical, anemia din lehuzia imediata), fata de mijloacele comisive ce atesta intentionalitatea (starea mintala) a mamei si pune problema discernamantului psihic fata de fapta. Deci, daca mijloacele omisive pledeaza pentru pruncucidere sau chiar pentru lipsa ei, mijloacele comisive pledeaza pentru omor calificat, mai ales in situatiile de violenta extrema, asa cum a fost ingroparea unui nou-nascut la o adancime de 15 cm cu supravietuire de 15 ore si deces ulterior.
Aptitudinea mamei de a acorda un prim ajutor nou-nascutului depinde de posibilitatea reconstituirii retroactive a decursului travaliului, precum si de probe ce vor putea evidentia o nastere dificila, printre care nasterile cu hemoragii in postpartum, cu soc obstetrical etc., relevante prin anemii acute, rupturi de perineu etc.
In situatia omorului patologic al nou-nascutului, o examinare psihiatrico-legala cat mai aproape de momentul nasterii va putea evidentia o stare exceptiona1a de tipul echivalentelor epileptice cu confuzie mintala si amnezie, de tipul betiei patologice etc. sau un episod psihotic de psihoza maniaco-depresiva puerperala, schizofrenie etc. care, prin motivatia deliranta sau halucinatorie a actului, vor duce la disculpare.
8. Cand mama nu este cunoscuta se va recurge la depistarea sa medicala prin examene extinse privind constatarea semnelor recente de nastere (lohii, involutia uterului) sau a semenlor tardive de nastere (col in fanta transversala, rupturi de perineu etc.). Prin examene de laborator se va putea confirma locul nasterii prin urmele de sange uman, de meconiu sau lichid amniotic la locul a fi suspectat de nastere, mai ales in nasterile neasistate sau empiric asistate.
5.4. Sanctiunea pentru infractiunea de pruncucidere.
Notiuni generale:
Criminalitatea sau infractionalitatea este un fenomen social si individual determinat de multiple cauze si conditii. Fara existenta unor cauze si conditii reale si obiective, infractionalitatea nu ar exista, fie ca fenomen real, fie ca fenomen virtual, posibil.
Asa fiind, pentru combaterea acestui fenomen negativ, este necesar, in primul rand, sa fie combatute cauzele care il genereaza si conditiile care il favorizeaza. Din acest punct de vedere, combaterea cauzelor si conditiilor criminalitatii inseamna opera de profilaxie criminala, opera de taiere a radacinilor fenomenului infractiona1 si deci, de reproducere a lui in viitor.
Lupta cu cauzele si conditiile infractionalitatii presupune, in al doilea rand, adoptarea unor mijloace de combatere diferite, in functie de diversitatea cauzelor si conditiilor. Unele cauze si conditii sunt de ordin material-economic, altele de ordin social, altele de ordin individual, etc. Asa fiind, impotriva cauzelor criminalitatii se vor folosi mijloace economice, sociale, culturale, morale etc., adica o gama intreaga de mijloace, de la cele social-economice pana la cele individuale, morale, educative.
Mijloacele mentionate mai inainte se folosesc pentru cornbaterea cauzelor si conditiilor care genereaza si formeaza criminalitatea. Ele se aplica pentru a nu se savarsi infractiuni. Cu alte cuvinte, se aplica antedelictum si privesc asa-numita criminalitate sau infractionalitate virtuala, infractionalitatea posibil a se comite.
Situatia devine mai dificila in momentul in care s-au savarsit infractiuni, in momentul in care apare asa-numita criminalitate sau infractionalitate reala.
In acest moment mijloacele sociale, economice, culturale, nu mai sunt suficiente si, de aceea, trebuie sa se recurga la sanctiuni juridice, adica la pedepse si la celelalte masuri de constrangere prevazute de dreptul penal, pe scurt, la sanctiunile de drept penal.
5.4.1. Pedeapsa principala.
Infractiunea de pruncucidere se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. In caz de recidiva pedeapsa se majoreaza, iar in caz de circumstante atenuante se reduce la minimul special, dupa regulile comune[50].
Infractiunea de pruncucidere nu se asimileaza cu omorul, in ceea ce priveste aplicarea unor agravante speciale; daca o inculpata care a savarsit o infractiune de pruncucidere, savarseste un omor, nu se face pentru acest omor aplicarea agravantei privind pluralitatea de crime; in cazul decretelor de gratiere care excepteaza de la gratiere pe infractorii vinovati de omor, nu se extinde exceptia si la pruncucidere.
Toate acestea dovedesc ca legiuitorul a avut in vedere starea neuropsihica, specifica si contributia ei la savarsirea faptei.
Tratamentul penal care se aplica infractoarei nu are rolul de a o intimida pentru ca in viitor sa nu mai savarseasca fapte penale si, de altfel, in raport de caracterul episodic al tulburarilor pricinuite de nasterea copilului; o asemenea intimidare nici n-ar avea sens. Se pretinde de la infractoare urmare a executarii pedepsei moderate care i se aplica ca in viitor sa se mobilizeze intr-o mai mare masura, sa elimine contradictiile psihice care o inconjoara si sa dea dovada de o forta mai mare de stapanire de sine, astfel incat sa nu mai savarseasca acte infractionale.
Asadar, se considera ca acest tratament penal poate fi si mai mult imbunatatit prin axarea lui, nu pe un regim de privare de libertate ci pe un regim semideschis de executare a pedepsei, care sa permita condamnatei sa pastreze legaturile de grup social in timpul executarii pedepsei si sa-si formeze un alt orizont asupra demnitatii ei de femeie si a indatoririlor pe care le are in societate.
5.4.2.Considerente privind circumstantele agravante si circumstantele atenuante.
Infractiunea de pruncucidere se aseamana cu infractiunea din grupa omuciderii prin obiectul juridic si material, cat si prin activitatea tipica, dar se deosebeste de fiecare dintre aceste infractiuni prin calitatea subiectului activ (numai mama nou-nascutului poate fi autoarea in cazul infractiunii de pruncucidere) calitatea subiectului pasiv (victima trebuie sa fie nou-nascut), conditia speciala ceruta nastere si conditia speciala ceruta pentru latura subiectiva privind "starea de tulburare" a autoarei.
Fata de omorul descendentului, prevazut de art. 175 alin. " c" C.pen., pruncuciderea se deosebeste prin conditia "starii de tulburare" pricinuita de nastere, sub aspectul laturii subiective si prin conditia "imediat dupa nastere" sub aspectul laturii obiective.
Organul de urmarire penala, date fiind dificultatile de determinare a acestor conditii, efectueaza uneori trimiterea in judecata pentru infractiunea cea mai grava, adica omorul calificat, considerand ca revine apararii sarcina de a dovedi elementele caracteristice in actiunii juridice.
Un asemenea procedeu este gresit.
Organul de urmarire penala are obligatia sa examineze fiecare element al infractiunii pe care o retine, insistand asupra particularitatilor si a tuturor imprejurarilor care servesc la incadrarea juridica corespunzatoare.
Pruncuciderea mai trebuie diferentiata de infractiunea prevazuta de art. 314 C.pen.
Aceasta infractiune este privitoare la punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, daca se comite, nu cu intentia de a ucide copilul aflat fara ajutor imediat dupa nastere, nu este indreptata impotriva vietii acestuia, ci impotriva indatoririlor legate de ingrijire a copilului de catre acela care-l are sub paza.
Daca abandonarea, de catre mama sa, a copilului nou-nascut, s-a facut cu intentia de a-l ucide si nu pentru a se sustrage de la indatoririle legale de sprijin, fapta se califica pruncucidere.
Astfel, s-a decis ca mama care, dupa nasterea unui copil viu, l-a dus intr-o curte straina unde l-a lasat in frig dezbracat (motiv pentru care a incetat din viata) a comis infractiunea de pruncucidere si nu pe aceea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, deoarece aceasta din urma presupune numai intentia legala, de paza si ingrijire, fara intentia de provocare a mortii victimei[51].
Pe de alta parte insa, fapta invinuitei de a lasa (abandona) copilul nou-nascut, in casa scarii unui bloc locuit, in apropierea usilor apartamentelor, nu constituie:
- nici infractiunea de pruncucidere prevazuta de art. 177 C. pen. , intrucat asupra nou-nascutului nu s-au exercitat acte de violenta si nici alte manevre de curmare a vietii, iar tentativa la aceasta infractiune nu este incriminata;
- nici tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta de art.174 combinat cu art. 175, lit. "c" si "d" C.pen., intrucat invinuita nu a exercitat acte de violenta asupra victimei;
- nici infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingrjji, prevazuta de art.3l4 C.pen, deoarece nu s-a realizat latura obiectiva a acestei infractiuni, care cuprinde actiunea-inactiunea sub forma manifestarii aletrnative - parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, precum si punerea in pericol iminent a vietii, sanatatii sau integritatii corporale .
In ce priveste infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 C.pen., subiectul pasiv poate fi orice persoana, deci si nou- nascutul, iar subiectul activ poate fi si mama care-si ucide copilul nou-nascut din culpa.
Intr-o opinie, se considera ca, in acest caz exista un concurs de infractiuni (infractiunea prev. de art. 314 fiind socotita ca un mijloc de savarsire a celei de pruncucidere).
In alta opinie se considera ca nu este concurs, infractiunea de pruncucidere absoarbe in chip natural toate actiunile (inactiunile) prin care se ajunge la suprimarea vietii victimei[53].
5.4.3. Pedeapsa complimentara.
Potrivit art.53, pct.2 C.pen. pedepsele complimentare sunt:
a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;
b) degradarea militara.
Potrivit art.64, pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea unuia sau unora din urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatea publica sau in functii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii;
d) drepturile parintesti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Indiferent daca are caracter obligatoriu sau facultativ o pedeapsa complimentara cu interzicerea unor drepturi nu va putea fi aplicata de instanta pe langa pedepasa inchisorii daca aceasta este mai mica de 2 ani (art. 65 C.pen.).
Executarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi se face in momentul in care pedeapsa principala privativa de libertate a fost in intregime executata si considerata executata, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescriptia, executarea pedepsei (art.66 C.pen.);
Degradarea militara - scoate infractorul definitiv din armata pierzand gradul avut si dreptul de a purta uniforma.
5.4.4. Masuri de siguranta.
Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal, preventive, prevazute de lege, care se iau de instanta de judecata impotriva persoanelor care au savarsit fapte prevazute de legea penala pentru a inlatura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevazute de legea penala.
Acestea sunt menite sa largeasca gama de sanctiuni necesare prevenirii fenomenului infractional si sunt prevazute in Codul penal, in Titlul VI , art.111-118.
Dupa natura lor masurile de siguranta se pot imparti in:
- masuri cu caracter medical (obligarea la tratament medical si internarea medicala);
- masuri restrictive de drepturi (interzicerea unei functii sau profesii, interzicerea de a se afla in anumite localitati si expulzarea);
- masuri privative de bunuri (confiscarea speciala).
Revenind la infractiunea de pruncucidere, impotriva faptuitoarei aflata in stare depresiva reactiva[54], asa cum am aratat, s-a luat masura de siguranta cu caracter medical prev. de art. 113 C.pen., iar in cursul urmaririi penale fata de invinuita s-a luat masura preventiva a interzicerii de a parasi municipiul Bucuresti pe o perioada de 30 de zile.
Masura obligarii la tratament medical, impune respectarea urmatoarelor conditii:
aceasta se ia numai impotriva faptuitorului, indiferent daca fapta este sau nu infractiune;
faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli (schizofreniile maniaco-depresive la unele femei insarcinate si aflate in perioada post-partum sau o boala, o infirmitate ori chiar surditate, pe baza carora se pot dezvolta diferite sindroame si mai ales tablouri paranoide speciale etc.);
- instanta sa aprecieze ca prin obligarea faptuitorului la tratament medical, starea anomiala a acestuia va inceta si nu va mai savarsi fapte prevazute de legea penala.
Toate aceste boli, aflate la granita dintre starea de suferinta fizica si aspectul psihic in care ea poate degenera, impun, cu respectarea tuturor conditiilor art.113 C.pen., luarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical.
Se impune obligarea la tratament medical, potr. art. 113 C.pen. si in cazul faptuitorilor minori, care indeplinesc conditiile legale pentru a raspunde penal si care, din cauza unor tulburari de comportament, au comis unele fapte prevazute de legea penala, existand pericolul ca ei sa repete aceste activitati ilicite.
Masura internarii medicale va fi pronuntata pentru cazuri mult mai grave, spre deosebire de aceste "stari de pericol" - existente in cazul masurii de obligare la tratament- faptuitoarea fiind "bolnava mintal" care, datorita existentei unei alterari psihotice avansate, nu-si mai poate detemina si dirija vointa, in raport cu propriile sale actiuni sau inactiuni.
Cu toate ca aceste doua masuri de siguranta sunt apropiate prin natura cauzelor care genereaza "starea de pericol", totusi ele sunt diferite in ceea ce priveste intensitatea acestor cauze, a gradului diferit de anominalitate psihofizica.
Astfel, sunt supuse intenarii faptuitorele bolnave mintal, a caror boala se incadreaza in grupa psihozelor delirant halucinatorii cronice, epilepsiile cu tulburari psihice, alcoolismul cronic cu tulburari psihice si degradarea personalitatii, psihopatiile grave, oligofreniile dizarmonice, multe dintre acestea aflate intr-un stadiu deosebit de grav care pe plan juridic se va materializa in declararea iresponsabilitatii penale a faptuitoarei.
S-a aratat ca, in afara trasaturilor comune (toate sanctiunile de drept penal sunt masuri de constrangere sau constand in privarea ori restrangerea unor drepturi ori libertati, sunt prevazute de legea penala; se aplica initiactorilor, adica persoanelor care raspund penal; se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni, al restabilirii autoritatii normelor de conduita incalcate prin infractiune si a reintegrarii ordinei de drept incalcate (sunt aplicate de instantele judecatoresti), pedepsele si masurile de siguranta se deosebesc intre ele atat prin natura, cat si prin finalitatea si temeiul lor. Astfel:
prin aplicarea pedepsei se urmareste ca aceasta sa aiba o finalitate represiva si corectiva, de reeducare, numai indirect avand caracter preventiv. Masurile de siguranta se iau pentru a preveni in mod direct savarsirea de infractiuni;
pedepsele dureaza maximum in limitele condamnarii (se pronunta pe timp deteminat) in raport de gravitatea infractiunii de persoana infractorului si cauzele care atenueaza sau agraveaza raspunderea. Masurile se iau, in principiu, pe timp nedeterminat, neputandu-se anticipa cu exactitate cat ar dura starea de pericol a faptuitorului.
pedepsele principale se contopesc, in cazul concursului de infractiuni, pe baza principiului absorbtiei juridice, chiar daca sunt de aceeasi natura. In situatia existentei concursului de infractiuni, masurile de siguranta de natura deosebita se cumuleaza, executandu-se fiecare in parte;
- pedeapsa poate fi suspendata conditionat, executarea masurilor de siguranta nu poate fi insa suspendata odata cu suspendarea executarii pedepsei, acestea continuand sa-si produca efectele si in viitor; distinctie intre acele sanctiuni de drept penal se fac si prin prisma efectelor pe care le produc asupra lor unele dintre cauzele care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii. Astfel:
- amnistia inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita, insa atat amnistia cat si gratierea nu pot avea insa efecte asupra masurilor de siguranta;
- prescriptia poate inlatura atat raspunderea penala cat si executarea pedepsei, masurile de siguranta nu se prescriu;
- reabilitarea sterge condamnarea, decaderile si interdictiile, dar masurile de siguranta nu pot fi inlaturate daca se constata ca starea de pericol a faptuitorului subzista, daca el mai prezinta pericol social pentru societate.
Decizia Plenului T.S. al R.P.R.. nr.21 din 18 iunie 1964:
Prin sentinta penala nr.45 din 21 noiembrie 1963, pronuntata de Tribunalul regional Bacau, Colegiul penal, inculpata C.A. a fost condamnata la 3 ani temnita grea pentru infractiunea de pruncucidere prev. de art.465 c.pen. cu aplicarea art. 107 c.pen.
Instanta de fond a retinut in fapt ca inculpata in ziua de 5 iunie 1963 a nascut doi copii de sex masculin. La doua ore dupa nastere a ucis ambii copii lovindu-i cu capul de podeaua camerei. Dupa savarsirea acestor fapte, inculpata a impachetat cadavrele copiilor in saci si le-a dus in beciul casei. La data de 8 iunie 1963, impreuna cu mama sa C.M., inculpata a transportat cadavrele la cimitir, ingropandu-le dupa un gard. In ziua de 12 iunie 1963, de teama sa nu fie gasite cadavrele la cimitir, inculpata le-a dezgropat si le-a aruncat in Siret la o distanta de 7 km unde au fost gasite la data de 13 iunie 1963.
Recursul declarat de inculpata a fost respins de Tribunalul Suprem. Prin recursul in supraveghere hotararile pronuntate sunt criticate pentru nelegalitate. Se sustine ca, intrucat inculpata a savarsit doua infractiuni de pruncucidere, in concurs real, instantele urmau sa faca aplicarea art. 101 c.pen. si nu a art. 107 c.pen.
Instanta de fond a retinut ca inculpata a executat activitatile de ucidere a celor doi copii ai sai in baza unei singure hotarari infractionale, slvarsind, pot. art.107 c.pen. o infractiune continuata unica.
Aceasta concluzie este consecinta unei aprecieri gresite a probelor adminise in cauza. Intr-adevar inculpata a ascuns starea de graviditate chiar fata de parintii sai, fapt recunoscut de ea si confirmat de martori, mai ales de mama sa.
Imprejurarea de mai sus, precum si conditiile in care s-a pregatit sa nasca invedereaza ca inculpata intentiona sa suprime viata copilului - unul singur - pe care in mod obisnuit urma sa il nasca. Ea avea reprezentarea faptului de ucidere, raportat la o singura persoana.
Inculpata insa a nascut doi copii, situatie in care, dupa nasterea celui de-al doilea a luat o noua hotarare: de a-l ucide si pe acesta. Ambele hotarari au fost executate, apoi, in felul aratat.
In aceasta situatie, din succesiunea imprejurarilor, care au precedat omorarea celor doi copii, rezultand ca inculpata C.A. a actionat in baza unei hotarari unice, instanta de fond trebuia sa retina ca sus-numita a savarsit un concurs real de infractiuni, pluralitatea de infractiuni prevazuta de art.101 c.pen. si nu o infractiune continuata unica prevazuta de art.l07 c.pen., text a carui aplicare in mod gresit a fa- cut-o.
Astfel fiind, sentinta atacata este netemeinica si nelegala, iar pe cale de consecinta este netemeinica si nelegala si decizia T.S., Colegiul penal, care, in recursul inculpatei, nu putea indrepta eroarea instantei de fond.
In consecinta urmeaza a se admite recursul in supraveghere, a se casa hotararile atacate in ce priveste calificarea faptelor imputate inculpatei si pedeapsa, a schimba incadrarea faptelor din infractiunea de pruncucidere prevazuta de art.465 c.pen. cu aplicarea art.107 c.pen., in infractiuna de pruncucidere prev. de art.465 c.pen. cu aplicarea art.101 c.pen. si a condamna pe inculpata pentru aceste infractiuni.
Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1984, dec.nr.110l din 23 mai 1984:
D.A. a fost condamnata pentru savarsirea infractiunii de pruncucidere prevazuta de art. 177 C. pen.. prin schimbarea incadrarii faptei din prevederile art. 174 C.pen. raportat la art. 175 lit. 'c' C.pen.
Prima instanta a retinut ca inculpata s-a prezentat la maternitate in stare grava si a solicitat asistenta medicala. L-a insistenta medicului de garda care a consultat-o si a constatat ca se afla in stare de lehuzie - inculpata a aratat ca a avortat la domiciliu cu 5 zile in urma, un fat mort.
Facandu-se cercetari, s-a constatat in camera inculpatei, iar intr-o magazie s-a gasit un sac din material plastic in care era infasurat intr-o panza si un prosop cadavrul unui nou-nascut.
Din foaia de observatie clinica a inculpatei si din referatul de autopsie medico-legala rezulta ca moartea a fost violenta si s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare.
Prima instanta a considerat ca fapta constituie infractiunea de pruncuicdere si nu infractiunea de omor calificat, avand in vedere concluziile din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica potrivit carora in momentul comiterii infractiunii inculpata s-a putut gasi intr-o stare psihica codificata, cu tulburari psihice generate de starea tensionata permanenta si accentuata de nastere, in contextul unei nasteri neasistate care-i puteau influenta comportamentul, mai ales ca aceste tulburari evoluau pe un fond structurat, dizarmonic al personalitatii sale.
Recursul declarat de procuror este intemeiat. Potrivit art.177 C.pen., constituie infractiunea de pruncucidere uciderea noului nascut, savarsita imediat dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere.
Din probele admise in cauza nu rezulta, insa, ca inculpata s-a aflat in momentul comiterii infractiunii, intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, in intelesul art. 177 C.pen.
In cauza, asa cum s-a aratat, a fost efectuata o expertiza medico-legala care a ajuns la concluzia ca in momentul comiterii faptei, inculpata s-ar fi putut gasi intr-o stare psihica modificata de tulburarile generate de nastere.
Expertiza medico-legala nu arata, asadar, in mod cert, ca inculpata s-a aflat in situatia prevazuta de art.177 C.pen., ci numai ca ar fi fost posibil sa se gaseasca in starea la care se refera textul mentionat.
Este de retinut ca expertiza medico-legala n-a fost efectuata imediat dupa nasterea copilului, care a avut loc la 6 mai 1983, ci mai tarziu, la 24 iunie 1983.
In aceasta situatie, pentru a se ajunge la o concluzie temeinica privind infractiunea savarsita de inculpata, este necesar sa fie avute in vedere si celelalte probe referitoare la comportarea acesteia, anterioara si ulterioara nasterii, precum si la imprejurarea in care a avut loc nasterea.
Se constata astfel ca, inculpata a ascuns sarcina, s-a sustras de la evidenta si controlul femeii insarcinate de catre organele sanitare si n-a solicitat asistenta nici unei persoane in momentul nasterii. Mai mult, dupa nastere, intrebata de mama sa cu privire la petele de sange pe care le-a vazut in camera, inculpata i-a raspuns ca a avut o hemoragie si nu ca a nascut.
Pe de alta parte, se constata, chiar din declaratia inculpatei, ca dupa nastere a infasurat copilul intr-un prosop si apoi, dupa ce a mai trecut oarece timp, deci nu imediat dupa ce a nascut,l-a strans de gat cu o basma.
Fata de datele si imprejurarile analizate mai sus, rezulta ca prima instanta a gresit atunci cand a caracterizat fapta inculpatei ca fiind pruncucidere si nu omor calificat.
T.S., Sect.pen., dec.pen.nr.867 din 13 aprilie 1983; C.D. pe anul 1983:
Inculpata N.V. a dat nastere, la domiciliul sau, unui copil, fara sa fie asistata de vreo persoana. Imediat dupa nastere, a infasurat copilul intr-un pulovar, dupa care l-a abandonat langa un gard in apropierea locuintei sale.
Scancetul copilului a fost auzit de o martora care, recunoscand puloverul, i-a atras atentia inculpatei ca, daca nu va lua copilul din locul unde l-a abandonat, v-a anunta organele de militie.
In aceasta situatie, inculpata a luat copilul si, ajungand la locuinta, l-a sugrumat cu o basma, dupa care l-a ingropat in apropierea casei.
Din raportul de expertiza medico-legala rezulta ca inculpata a nascut un copil viu, la termen, iar moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin strangulare; dupa nastere copilul a trait 1-2 ore.
Din materialitatea faptelor, asa cum se desprind din probele dosarului, rezulta ca inculpata nu se afla intr-o stare de tulburare pricinuita de nastere, ci a ucis copilul in mod deliberat.
Faptul ca inculpata a urmarit uciderea noului nascut il dovedeste atat comportarea sa anterioara, cat si cea ulterioara evenimentului nasterii.
Astfel, inculpata a ascuns sarcina, fara a aduce la cunostinta acest lucru organelor medicale de specialitate, pe care era obligata sa le anunte - ca a ramas insarcinata - pentru a fi luata in evidenta si a i se acorda asistenta medicala cuvenita, si nici chiar sotului sau.
In ziua cand a avut loc nasterea, inculpata nu a spus nimanui despre acest lucru, iar dupa ce a dat nastere copilului, convinsa fiind ca nimeni nu are cunostinta de acest lucru, l-a abandonat intr-un loc putin circulat, sperand ca, in acest fel, nu va fi descoperit.
Dupa ce a ridicat copilu1 din locul unde l-a abandonat, in momentul in care a ajuns acasa, inculpata l-a sugrumat cu ajutorul unei basmale si, pentru a sterge orice urma, a ingropat cadavrul in gradina. Ca atare, actiunea demonstreaza, neindoilenic, intentia deliberata si persistenta inculpatei in uciderea copilului, ceea ce exclude starea de tulburare sub imperiul careia sa fi fost comisa fapta.
Asadar, in speta, nedovedindu-se starea de tulburare pricinuita de nastere, fapta constituie infractiune de omor calificat si nu justifica incadrarea faptei in art. 177 C. pen.
Sh. Scripcaru, M.Terbanu "Patologia medico-legala", Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1978, pag. 474
Codul penal prevede ca varsta ceruta de Lege pentru ca o persoana sa raspunda penal este de 14 ani impliniti. (art.99 c.pen.). Pana la 14 ani se prezuma ca minorul nu are discernamant. Legislatia penala romana a prevazut ca minorul intre 14-16 ani va raspunde - numai daca se dovedeste ca in savarsirea faptei a avut discernamant, iar minorul care a implinit 16 ani este prezumat ca are capacitate penala. Insa si aceasta prezumtie este relativa putand fi combatuta prin proba contrarie.
Culegere de Decizii a Tribunalului Suprem ed. 1980. TS, sp. d. 159S din 1980, RRD nr.9,1981. Prin sentinta penala nr.3l / 96 din 1980 - Tribunalul judetului Timis a dispus, in temeiul art.2 alin. 3 din Decret. 218/1977 trimiterea cauzei privind inculpata minora S.M. la comisia de judecata de pe langa Liceul agroindustrial nr.8 Timis, pentru solutionarea infractiunii de pruncucidere prevazuta de art. 177 c.pen.
In fapt, s-a retinut ca in ziua de 22.03.1980 inculpata, eleva la liceul mentionat, s-a dus la WC-ul din incinta caminului unde a nascut un copil de sex masculin dupa care l-a aruncat in tomberonul din apropierea WC-ului si l-a ascuns cu resturile din gunoi. Copilul a decedat.
S-a mai retinut ca inculpata a savarsit fapta intr-o stare de tulburare psiho-fiziologica care i-a diminuat mult capacitatea de control. Totodata, s-a apreciat ca fapta nu prezinta un caracter deosebit de grav pentru a putea fi solutionata de instanta de judecata, facandu-se in cauza aplicatiunea art.2 alin.3 din Decretul nr. 218/1977.
Impotriva sentintei a facut recurs Procuratura Judetului Timis, sustinand ca infractiunea de pruncucidere savarsita de inculpata si retinuta de instanta este prevazuta de codul penal la cap. "Infractiuni contra vietii, integritatii si sanatatii". Ca atare, fiind vorba de uciderea unui copil nou-nascut, nu se putea retine de catre instanta ca fapta savarsita de inculpata nu prezinta un caracter deosebit de grav, trimitand dosar la Comisia de Judecata, in conditiile art.2, alin.3 - Decret. 218/1977.
Critica este intemeiata. La stabilirea pericolului social al infractiunii de pruncucidere instanta de fond a avut in vedere numai elementele subiective deteminate de persoana inculpatei, motivand ca este minora, eleva si a avut in timpul nasterii si imediat dupa aceasta discernamantul mult diminuat, insa a omis a analiza si elementele obiective ale infractiunii care trebuie apreciate si in functie de implicatiile pe care comiterea faptei le-a avut asupra relatiilor sociale ocrotite de legea penala.
In cazul de fata, fiind vorba de suprimarea vietii nou-nascutului, fapta are caracter deosebit de grav si in raport de aceasta, eronat, instanta de fond a trimis cauza spre solutionare la comisia de pe langa Liceul Agroindustial din Timisoara.
T. S., S.p., dec. nr. 1101/1984, R.R.D. nr.6/1985; T.S., s.p., dec.867/1983, R.R.D. nr.7/1984; T.S., s.p., dec.2043/1982; T.S., s.p., dec.nr.1820/1982; T.S., s.p., dec. 1403/1980 - Repertoriu de practica judiciara in materie penala pe anii 1981-1985 V. Papadopol, {t. Danes.
Gh. Scripcaru, M. Terbanu "Pedagogia medico-legala", Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, pag. 474
Codul penal si Codul de procedura penala -cu modiflcarile pana la 30 noiembrie 1998.Edit.Global Print
I. Dobrinescu "Cu privire la raportul cauzal in materie de complicitate, in <<Justitia noua>>, nr. 1, 1965, pag. 73
Gh. Nistoreanu, A.Boroi, I.Molnar, V.Dobrinoiu, IIie Pascu, V.Lazar- Dr. penal - parte speciala- editie revazuta si adaugata cu dispoz. lg. 140/1996 pentru modificarile si completarile C.pen., Edit. Europa Nova editia 1997.
T.S., sectia pen., dec.nr.111/18.01.1979, in .R.R.D. nr.8//1979; TS, sp. d. 1101 din 1984, RRD, nr.6, 1985; TS,sp, d.867 din l3aprilie 1983, RRD.nr.7/ 1984
V. Dragomirescu, "Metodologia expertizei medico-legale psihiatrice " - Comunicare la Conferinta Nationala Medico-legala - Iasi, 1968
Culegere de Decizii a Tribunalului Suprem edit. 1980. TS, sp.d.1598 din 1980, RRD
nr.9, 1981.
V. Dongoroz, Oancea, C.Bulai, losif Fodor, Victor Rosca Explicatii Ieoretice ale
R.R.D. nr. 10/1997, rezolutia Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj. Nr.811/P/24.02.1997
Se arata astfel, ca, in ziua de 17 decembrie 1996, invinuita a dat nastere unui copil fara sa fie asistata medical.
Imediat dupa nastere a infasurat copilul nou-nascut intr-un pulover de lana si a mers in apropiere, la un bloc locuit, lasand copilul in casa scarii, in imediata apropiere a apartamentelor, cu intentia vadita ca acesta sa fie gasit de indata de locatari, ceea ce s-a si intamplat, copilul fiind internat in spital.
La scurta vreme a fost identificata si invinuita care a fost si ea internata in acelasi spital, reluandu-si obligatiile materne.
Din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, rezulta ca fapta de abandon a copilului nou-nascut a fost comisa de invinuita pe fondul unei puternice tulburari pricinuite de nastere, datorita unei reactii depresiv-anxioase, cu fenomene de deconcentrare mintala. Comportamentul invinuitei a fost determinat de reactii de scurt-circuit de intensitate psihotica care i-au alterat discernamantul.
Fapta sus-mentionata a invinuitei nu constituie: nici infractiunea de pruncucidere prevazuta de art. 177 C.pen., intrucat asupra nou-nascutului nu s-au exercitat acte de violenta si nici alte manevre de curmare a vietii, iar tentativa la aceasta infractiune nu este incriminata; nici tentativa la omor calificat prevazuta de art.174 combinat cu art.175, lit. «c» si «d» C.pen., intrucat invinuita nu a exercitat acte de violenta asupra victimei; nici infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, prevazuta de art.314 C.pen., deoarece nu s-a realizat latura obiectiva a acestei infractiuni, care cuprinde actiunea-inactiunea sub forma manifestarii alternative - parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, precum si punerea in pericol iminent a vietii, sanatatii sau integritatii corporale.
Fata de cele expuse mai sus urmeaza a se dispune incetarea urmaririi penale.
Se impune un scurt comentariu si anume:
1. Solutia de incetare a urmaririi penale adoptata de procuror in speta redata mai sus se intemeiaza pe o tripla negatie si anume: nu exista nici infractiunea de pruncucidere prevazuta de art.177 C. pen nici tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta de art.174 combinat cu art. l 75, lit. "c" si "d" C.pen.; nici infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, prevazuta de art.314 C.pen.
Aceasta examinare exhaustiva a tuturor posibilitatilor de incadrare juridica a faptei comise de invinuita prezinta interes pentru practicieni si de aceea in cele ce urmeaza voi proceda la o adancire a argumentarii in drept din rezolutia adoptata in cauza.
In ceea ce privcste infractiunea de pruncucidere, prevazuta de art. 177 C.pen., este de facut sublinierea ca, in mod gresit in cauza s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru aceasta infractiune, din moment ce abandonarea copilului nou-nascut imediat dupa nastere nu a avut ca urmare moartea acestuia, iar tentativa la aceasta infractiune nu este incriminata. Solutia corecta ar fi fost scoaterea de sub urmarirea penala.
In literatura juridica s-a sustinut si in practica judiciara s-a decis ca ne aflam in prezenta infractiunii de pruncucidere numai atunci cand fapta este determinata de starea psiho-fiziologica anormala ce se poate produce in timpul nasterii. Situatiile conflictuale premergatoare si exterioare nasterii (teama de reactia parintilor, oprobiul celor din jur) sunt motivatii ale actului de ucidere (mobilul savarsirii faptei), constituind circumstante personale ce pot fi avute in vedere la individualizarea pedepsei.
Aceste consideratii nu au insa nici o semnificatie in cauza deoarece copilul nou-nascut abandonat nu a decedat, lipsind astfel unul dintre elementele constitutive ale acestei infractiuni (rezultatul letal), iar tentativa la aceasta infractiune nefiind incriminata.
2. Pentru cazul cand uciderea de catre mama a copilului nou-nascut nu intruneste trasaturile caractezistice prevazute de art.177 C.pen., fapta urmeaza a fi incadrata in infractiunea de omor, iar in acest caz tentativa se pedepseste.
In speta, in sarcina invinuitei nu a putut fi retinuta nici tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta de art.20, raportat la art. 174 combinat cu art. 175 lit "c" si "d" C. pen.
Din starea de fapt rezulta ca mama a avut totusi grija de copil, invelindu-l intr-un pulover de lana si neexercitand asupra lui nici un fel de actiune susceptibila sa-i suprime viata. Insasi abandonarea sa a fost facuta intr-un bloc locuit in apropierea usilor apartamentelor, cu intentia vadita de a fi gasit de indata de locatari sau alte persoane, ceea ce s-a si intimplat in aproximativ 5 minute dupa aceea.
Prin actiunea (comisiunea), cat si prin inactiunea (omisiunea) subsecventa constand in neacordarea ingrijirilor necesare, nu au fost cauzate vatamari ale integritatii corporale sau a sanatatii copilului nou-nascut si nici nu i s-a pus in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala.
In literatura juridica s-a aratat ca intentia (directa sau indirecta) de a comite infractiunea de omor, se deduce din materialitatea faptelor, fiind necesara verificarea atenta a elementului material al infractiunii.
Elementul material poate consta in actiuni (lovituri, impuscare, injunghiere, otravire) sau in inactiuni cand faptuitorul omite sa indeplineasca un act la care este obligat (abandonarea unui copil sau a unui batran aflat in neputinta de a se ingriji singur, lipsa de alimentatie sau de ingrijire a unei astfel de persoane, nealaptarea copilului de catre mama, neadministrarea medicamentului prescris unui bolnav aflat in stare grava, etc.).
Se impune sa fie demonstrata gravitatea actiunii sau inactiunii pornindu-se de la existenta unor elemente (criterii) obiective din care sa se deduca intentia de a comite infranctiunea de omor.
In cazul tentativei la infractiunea de omor, cand a aparut un factor extern salvator sau o imprejurare ce a oprit procesul evolutiv care conduce in mod cert la rezultatul letal (exemplu: interventia medicului sau a altei persoane), cu atat mai mult trebuie demonstrata gravitatea actului comisiv sau omisiv. Problema se complica atunci cand trebuie dovedita intentia indirecta in cazul tentativei la infractiunea de omor, situatie in care faptuitorul nu urmareste, dar accepta posibilitatea producerii rezultatului.
Instanta suprema a decis ca organele de urmarire penala si instantele de judecata au obligatia sa stabileasca in mod cert, neindoielnic, in fiecare caz in parte, ce anume rezultate ale actiunii sau inactiunii a prevazut faptuitorul si daca, subiectiv, a urmarit (intentie directa) sau a acceptat (intentie indirecta) producerea lor Numai facand o analiza nuantata a pozitiei subiective a faptuitorului dedusa din elemente (criterii) obiective, organele judiciare pot sa incadreze corect fapta savarsita.
Pe langa elementele obiective, trebuie avute in vedere imprejurarile concrete in care s-a comis fapta, daca exista relatii de dusmanie intre autor si victima, daca abandonarea victimei a avut loc in conditii de agravare vadita a sanatatii (noaptea, iarna, pe camp sau in prapastie, expusa frigului si animalelor salbatice etc.); perseverenta cu care au fost aplicate lovituri victimei; daca autorul a intreprins actiuni de salvare a victimei etc.
In practica judiciara s-a decis ca constituie tentativa la infractiunea de omor calificat, comisa cu intentia indirecta, fapta inculpatei care la o ora tarzie a serii si-a abandonat copilul in varsta de 3 luni, imbracat sumar pe terasa unui bloc locuit, de 10 etaje, deci intr-un loc unde nu se circula in mod obisnuit, expus curentilor reci de aer, copilul fiind descoperit intamplator de o locatara. dupa o ora si jumatate.
S-a motivat in drept aceasta solutie aratandu-se ca inculpata a acceptat moartea copilului, acesta fiind salvat datorita intamplarii.
In speta pe care o examinam, situatia este cu totul alta, faptuitoarea lasand copilul infasat intr-un pulover de lana, in imediata apropiere a apartamentelor locuite, intr-un loc ferit de intemperii.
Deci, din materialitatea faptelor nu se poate deduce in mod neechivoc, intentia indirecta a faptuitoarei de ucidere a copilului nou-nascut, ceea ce ar fi atras incadrarea faptei in tentativa la infractiunea de omor, ci, dimpotriva rezulta ca aceasta a nutrit speranta ca copilul va fi gasit in scurt timp, ea neacceptand un rezultat letal, lipsind latura subiectiva a acestei infractiuni.
3. In ceea ce priveste infractiunea de punere in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji prevazuta de art.314 C. pen., trebuie mai intai sa punem in evidenta faptul ca se deosebeste de infractiunea de abandon de familie in varianta prevazuta de art. 305 alin.1, lit. "a" C. pen. (parasirea. alungarea, lasarea fara ajutor), desi elementul material al laturii obiective este identic.
Aceste doua infractiuni (cea prevazuta de art. 314 C. pen. si cea prevazuta de art. 305, alin. 1 lit. "a" C. pen.) se deosebesc prin: obiectul juridic special, calitatea subiectului nativ (determinata de existenta unei indatoriri de paza sau de ingrijire si, respectiv, a unei obligatii legale de intretinere); calitatea subiectului pasiv (copil sau persoana care nu are putinta de a se ingriji singur, respectv persoana indreptatita la intretinere potrivit Codului fami1iei); relatia dintre subiectul activ si pasiv; urmarea imediata a faptei (pericol iminent si, respectiv, expunerea la suferinte fizice sau morale) si gradul de pericol social.
De asemenea, si pedepsele prevazute pentru cele doua infractiuni sunt diferite, sanctiunea pentru infractiunea prevazuta de art. 314 C.pen. fiind de la 3 Iuni la 3 ani, pe cand cea referitoare la infractiunea prevazuta de art. 305 alin.1 lit. "a' C. pen. fiind de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
O diferentiere se constata si sub aspect procesual, in cazul infractiunii prev. de art. 314 C. pen. actiunea penala punandu-se in miscare din oficiu, iar in cazul infract. prev. de art. 305 alin. 1, lit. "a" C. pen.; actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
In literatura juridica s-a aratat ca termen prin care este desemnat elementul material al infractiunii prevazute de art.314 C. pen. sunt. identici cu cei care desemneaza elementul material al infractiunii prev. de art. 305, a1in. 1, lit. "a". C. pen.
In speta examinata, invinuita a realizat elementul material al infractiunii prevazute de art. 314 C. pen., in modalitatea a1ternativa a "parasirii" (abandonarii) copilului nou-nascut, insa faptei ii lipseste "urmarea imediata" (cerinta esentiala) si anume "pericolul iminent" pentru viata, sanatatea sau integritatea corporala a acestuia.
Pericolul se considera "iminent" atunci cand viata, sanatatea sau integritatea corporala a persoanei (subiectului pasiv) sunt expuse vatamarii imediate intr-un timp foarte scurt dupa savarsirea faptei, starea de pericol fiind reala, efectiva, pe punctul de a se dec1ansa, iar nu o simpla posibilitate ce poate sa apara in scurgerea timpului.
In cauza, invinuita a luat masuri de precautie pentru evitarea producerii unor urmari grave, de unde rezulta ca cerinta esentiala (urmarea imediata) pivitoare la "pericolul iminent" nu este indeplinita, astfel ca, in mod justificat, s-a retinut inexistenta laturii obiective a infractiunii prevazute de art.314 C. pen.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
