Legatura juridica
dintre cetatean si Stat
Institutia
cetateniei si conditia cetateneasca
exprima, in primul rand, o legatura- principal statornica- a individului cu Statul, cu Cetatea. O
asemenea legatura se numest, in general, resotisanta (pentru
a se numi cetatenie sfera definitiei se cere mai restransa), iar
indivizii astfel legati, se numesc resortisanti, nu
cetateni. Opus conditiei de resortisant este
cel nelegat de un stat, numit apatrid (fara patrie),
apolit (fara stat) sau heimatlos (din
germana-fara tara).
Legatura
este fata de un anumit stat: resortisanta reprezinta
apartenenta individului la un anumit stat. Vor fi atatea resortisante si tot atatia
cetateni si atatea feluri de resortisanti si cetateni
cate state sunt; iar in raport cu resortisantii unui anumit stat,
resortisantii celorlalte state si apatrizii se numesc
straini. Legatura dintre stat si un strain e
incidentala si, de cele mai multe ori, se face prin intermediul statului
al carui resortisant e acel strain.
Cetatenia
e numai acea resortisanta in care legatura dintre individ
-numit, ca atare, cetatean- si stat porneste de la drepturi
si obligatii (datorii) reciproce: in care si individul are
drepturi, si statul obligatii, in care individual participa la
conducerea statului, in care statul e expresia vointei
cetatenilor, an care cetatenii constituie chiar statul,
sunt membrii statului. Conditia opusa celei de cetatenie,
respesctiv cele I de cetatean, in cadrul unei resortisante, este cea
din supusenie, respectiv cea de supus, avand ca prototip sclavia, in
care individual (sclavul) e redus la simplul bun, la simplul
obiect.Diferenta intre o conditie si alta este ca in
cetatenie primeaza drepturile, in timp ce in supusenie
primeaza obligatiile.Trebuie mentionat ca prin
cetatenie nu se intelege numai legatura juridica
dintre individ si stat (sensul in optica dreptului obiectiv), ci si
calitatea avuta de individ legat de stat prin acea legatura
juridica (sensul in optica dreptului subiectiv).