Obligatia de garantie a vanzatorului contra viciilor ascunse ale lucrului vandut

OBLIGATIA DE GARANTIE A VANZATORULUI CONTRA VICIILOR ASCUNSE ALE LUCRULUI VANDUT

Sectiunea l - Precizari prealabile

Obligatia de garantie a vanzatorului pentru viciile ascunse isi are originea in dreptul roman, unde vanzatorul raspunde de viciile lucrului chiar daca nu le-a cunoscut (Edictul Edililor Curuli), insa cu urmatoarele conditii:[92]

Viciile sa nu micsoreze valoarea lucrului in mod simtitor, incat sa se

poata stabili prezumtia ca cumparatorul n-ar fi cumparat acel lucru, daca ar fi cunoscut viciile.

- Viciile sa fi fost anterioare vanzarii si sa existe in momentul cand le

invoca.

Cumparatorul sa nu le fi cunoscut in momentul vanzarii.

- Garantia sa nu fi fost inlaturata printr-o clauza cuprinsa in contract.

Astfel, Edilii Curuli au acordat cumparatorului doua actiuni:

I. Actiunea Redhibitoria -- care punea lucrurile in starea anterioara

vanzarii si se intenta in termen de 6 luni.

II. Actiunea Quanti minoris -- tindea la micsorarea pretului si se

intenta in termen de l an.

Sectiunea 2 - Notiune, reglementare legala

Viciile sunt defecte ale structurii lucrului, fie ale unui element component al acestuia, in ambele cazuri, cumparatorul nu poate folosi lucrul, potrivit destinatiei sale, la parametrii calitativi normali. Altfel spus, viciile sunt deficiente calitative

ale lucrului care ii micsoreaza valoarea, dar nu ii afecteaza identitatea substantiala. In acest inteles, viciile reprezinta o executare necorespunzatoare a obligatiei vanzatorului de a asigura cumparatorului, care are dreptul corelativ, folosinta utila a lucrului vandut, cum mai poate fi exprimata obligatia de garantie contra viciilor.

Deosebit de obligatia vanzatorului de a asigura folosinta linistita a lucrului, acesta mai este dator sa asigure cumparatorului si posesia utila a bunului. Astfel, el este tinut raspunzator in cazul in care lucrul vandut are unele defecte (vicii) care il fac impropriu intrebuintarii in scopul pentru care a fost cumparat sau care sunt de natura sa-i micsoreze intr-atat de mult valoarea de intrebuintare, incat, daca cumparatorul le-ar fi cunoscut, n-ar mai fi cumparat lucrul sau nu ar fi platit acelasi pret (art. 1352 C.Civ.). De ex: Vanzarea unui teren accidentat care nu permite a se construi pe acesta. In cazul in care lucrul este afectat de un asemenea viciu, situatia, se aseamana cu viciul de consimtamant al erorii sau al dolului asupra substantei obiectului contractului. In acest sens in literatura juridica de specialitate s-a aratat ca raspunderea pentru viciile ascunse constituie o "extensiune speciala in materie de nulitate pentru cauza de eroare"[93]. Insa in nici un caz acestea nu trebuie confundate, intre ele existand importante deosebiri, astfel, in cazul erorii asupra substantei lucrului ce fac obiectul contractului (error in substantiam), din cauza acestui viciu de consimtamant, cumparatorul nu a putut cumpara in substanta sa lucrul voit, astfel incat el poate recurge la actiunea in anularea contractului de vanzare-cumparare (de ex: cumparatorul doreste sa cumpere un tablou original al unui pictor consacrat, dar afla ulterior ca este doar o copie). In schimb, in cazul viciilor prevazute de art.1352 C.Civ. cumparatorul a dobandit lucrul voit, insa acesta este impropriu intrebuintarii dupa destinatie datorita defectelor pe care le are, ori acestea (viciile) ii diminueaza valoarea. Prin urmare, in aceasta situatie, eroarea se refera la calitatea lucrului (de ex: boala animalului).

In asemenea situatii, cumparatorul nu va putea cere anularea contractului, ci are la indemana o actiune in garantie (in rezolutiune cand nu este de acord cu reducerea pretului sau o actiune in reducerea pretului). Actiunea in garantie se deosebeste de actiunea in anulare prin regim juridic diferit, conditiile intentarii, si efecte produse.[94]

Defectul (viciul) ar putea leza nu numai bunul principal, ci si accesoriile sale.

Esential este ca viciile sa fie de marime, astfel incat, din cauza lor, lucrul sa nu poata fi intrebuintat dupa destinatia sa, ori intrebuintarea sa sa fie atat de mult micsorata, incat sa se poata presupune ca, cumparatorul nu l-ar fi cumparat sau nu ar fi dat pretul ce l-a platit, daca ar fi cunoscut viciile.

In cazul in care viciile pot fi inlaturate prin repararea bunului cumparatorul va putea cere acest lucru.[95]

Obligatia de garantie contra viciilor ascunse a vanzatorului exista la toate vanzarile voluntare de bunuri mobile sau imobile, cu exceptia:

- Vanzarilor prin licitatie publica (art. 1360 C.Civ.) intrucat este vorba despre o exceptie, iar exceptiile sunt de stricta interpretare. Prin vanzare publica intelegandu-se acea vanzare facuta de o autoritate publica.

Vanzarii de drepturi litigioase, deoarece vanzatorul raspunde numai pentru calitatea lui de mostenitor nu si pentru continutul universalitatilor vandute.[96]

Astfel, dispozitiile art. 1352 - 1360 C.Civ, art.5 si 11 din Decretul nr. 167/1958 alcatuind regimul juridic de drept comun, reglementeaza toate aspectele privind obligatia de garantie si raspunderea vanzatorului pentru vicii, insa textele evocate constituie dreptul comun numai in raport cu obligatia de garantie si raspundere pentru viciile lucrului vandut, iar fata de regulile care carmuiesc materia obligatiilor, mai ales raspunderea civila contractuala, aceste texte legale contin dispozitii derogatorii. Deci in masura in care nu exista derogari, se vor aplica, in completare, prevederile legale care guverneaza raspunderea civila contractuala, inclusiv cele referitoare la rezolutiunea judiciara, precum si regulile privind pactele comisorii.

Sectiunea 3 - Clasificarea viciilor

I Dupa posibilitatea descoperirii viciilor de catre cumparator, cu ocazia incheierii actului juridic acestea se impart in: vicii aparente si vicii ascunse.

Interesul clasificarii consta in aceea ca, in regimul juridic de drept comun, in absenta unei clauze de agravare a obligatiei de garantie, vanzatorul raspunde numai pentru viciile ascunse.

II. Dupa masura in care ele afecteaza valoarea de intrebuintare a lucrului vandut (art.1352 C.Civ.) ele sunt: vicii grave si vicii usoare.

Aceasta dispozitie legala cuprinde elementele necesare pentru definirea viciilor grave: "din cauza lor lucrul nu este bun de intrebuintat dupa destinatia sa ori utilizarea sa e atat de micsorata, incat se poate presupune ca, de le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar mai fi incheiat contractul sau ar fi oferit un pret mai mic, si dimpotriva, viciile sunt usoare daca nu micsoreaza in mod serios valoarea de intrebuintare a lucrului vandut.

Aceasta clasificare este necesara deoarece obligatia de garantie a vanzatorului functioneaza in regimul de drept comun, numai pentru viciile grave, cat timp nu s-a prevazut prin contract ca el raspunde si pentru viciile usoare.

III. Dupa cum viciile au fost cunoscute sau nu de catre vanzator (art.1356-1357 C.Civ.) deosebim: vicii cunoscute de vanzator si vicii necunoscute de vanzator.

Astfel fiind raspunderea vanzatorului este mai severa in cazul viciilor pe care el le cunoaste. Este posibil ca vanzatorul, pentru a impiedica descoperirea viciilor de catre cumparator, sa desfasoare si actiuni dolosive. Intr-un astfel de caz s-a apreciat, ca si defectele pe care cumparatorul le putea descoperi la o verificare atenta a lucrului (vicii aparente) au valoare de vicii ascunse, antrenand raspunderea vanzatorului.[97]

Acelasi criteriu de clasificare ne permite sa distingem in al doilea rand, intre viciile cunoscute de cumparator si viciile necunoscute de acesta in momentul incheierii contractului. Importanta acestei clasificari consta in aceea ca vanzatorul raspunde, in acest regim juridic, numai de viciile ascunse pe care cumparatorul nu le cunostea in momentul incheierii contractului. Luand cunostinta de viciile ascunse ale lucrului (pe orice cale), cumparatorul poate refuza sa-si dea consimtamantul la incheierea contractului. Daca totusi a consimtit sa cumpere lucrul in aceste conditii, s-a vorbit de o prezumtie de acceptare a viciilor.[98]

Sectiunea 4 - Conditii

Pentru a fi antrenata raspunderea vanzatorului, viciile trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii, cum ar fi: sa fie ascunse, sa fi existat in momentul vanzarii si sa fie grave.

I - SA FIE ASCUNSE

Potrivit art. 1353 C.Civ. vanzatorul nu raspunde de "viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga."

Nu orice viciu care nu a fost observat de cumparator este un viciu ascuns. Viciul are caracter ascuns daca el nu poate fi observat la o atenta verificare a lucrului si, evident, cumparatorul nu 1-a cunoscut si nici nu putea sa-1 cunoasca, iar vanzatorul nu la incunostiintat de existenta acestuia.

In legatura cu aceasta conditie se presupune, ca viciile aparente au fost cunoscute de catre cumparator si ca el a acceptat incheierea contractului in cunostinta de cauza. Raspunderea lui (a vanzatorului) va fi angajata si in situatia in care viciile aparente n-au fost observate datorita manoperelor sale dolosive, contrar insa, raspunderea lui nu va fi angajata in situatia in care a fost exonerat de aceasta obligatie printr-o clauza expresa a contractului sau daca viciile, desi au fost ascunse, ele totusi au fost cunoscute de cumparator la incheierea contractului[99], sau i-au fost aduse la cunostinta de catre cumparator, caz in care ele nu mai au caracter ascuns.

Raspunderea pentru viciile ascunse ale lucrului vandut ii va reveni vanzatorului, chiar daca a fost de buna-credinta, adica nu a cunoscut viciile. Sarcina probei cunoasterii viciului de catre cumparator incuba vanzatorului.[100]

Posibilitatea cumparatorului de a lua cunostinta de viciile lucrului se apreciaza "in abstracto", avandu-se in vedere un cumparator prudent si diligent. Astfel, in practica judiciara s-a apreciat ca "nu poate fi antrenata raspunderea vanzatorului autoturismului si deci nu este justificata desfiintarea unei conventii, in cazul existentei unor vicii care nu au fost constatate de cumparator datorita lipsei de informare, de experienta sau de pricepere, deoarece, atunci cand cunoasterea calitatilor sau defectelor unui lucru reclama o anumita pregatire, cumparatorul este in culpa daca nu apeleaza la o persoana calificata, in masura sa depisteze caracteristicile lucrului respectiv, cu ocazia verificarii acestuia.

Prin urmare, in situatia in care se cumpara un bun pentru a carui cunoastere (calitati - defecte) sunt necesare cunostinte de specialitate, daca cumparatorul nu apeleaza la o persoana calificata in domeniu, inseamna ca si-a asumat riscul cumpararii unui bun afectat de vicii.

In jurisprudenta s-a statuat, in mod just, ca, daca s-ar considera vicii ascunse si acelea care au scapat cumparatorului la orice verificare a sa, s-ar ajunge la desfiintarea, cu usurinta, a vanzarilor si deci la nerespectarea obligatiilor asumate prin contract.

II - SA FI EXISTAT IN MOMENTUL VANZARII.

A doua conditie pentru existenta acestei obligatii in sarcina vanzatorului este ca "viciile sa existe in momentul incheierii contractului", adica viciul ascuns al lucrului sa fi existat anterior sau sa fie concomitent vanzarii.

Pentru viciile care survin ulterior vanzarii cumpararii, vanzatorul nu poate fi tinut raspunzator, deoarece, prin efectul transmiterii proprietatii, riscurile trec asupra cumparatorului. Cand transferul dreptului de proprietate asupra bunului ar avea loc la o data ulterioara incheierii contractului, vanzatorul va raspunde de viciile ascunse aparute intre momentul incheierii contractului si stramutarea dreptului de proprietate. La vanzarea sub conditie, viciul trebuie sa existe in momentul in momentul in care s-a indeplinit conditia, in acest sens jurisprudenta a stabilit ca "viciul ascuns trebuie sa existe la data incheierii contractului'.

III - SA FIE GRAVE.

Ultima cerinta a obligatiei de garantie a vanzatorului este ca viciile sa fie grave. Se considera ca viciile sunt grave daca din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sau naturii sale, ori atunci cand acestea ii micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare incat, in cazul in care cumparatorul ar fi cunoscut aceasta nu ar fi cumparat bunul sau ar fi platit pentru aceasta un pret mai mic.

In cazul in care sunt intrunite cumulativ aceste conditii, se naste obligatia de garantie a vanzatorului pentru viciile lucrului vandut, indiferent daca acesta le cunostea sau nu, adica daca este de rea sau de buna-credinta.

Dovada intrunirii cumulative a cerintelor legale care conditioneaza raspunderea vanzatorului pentru viciile lucrului cade in sarcina cumparatorului.

Sectiunea 5 - Efecte, intinderea raspunderii vanzatorului pentru vicii

Intinderea obligatiei de garantie contra viciilor este stabilita prin lege sau prin conventia partilor cu ajutorul notiunilor care rezulta din aplicarea criteriilor de clasificare expuse mai sus. Mai exact spus, ori de cate ori obligatia de garantie nu acopera orice defect al lucrului vandut, restrangerea obiectului ei se face prin mentinerea (in lege sau in contract) a viciilor pentru care se raspunde (delimitare pozitiva) ori a viciilor pentru care nu se raspunde (delimitare negativa).

Analizand clasificarea viciilor, am aratat ca in regimul de drept comun, obligatia de garantie apasa in sarcina vanzatorului numai pentru viciile ascunse (cu sau fara viclenie), grave, existente si necunoscute de cumparator in momentul transmiterii dreptului de proprietate.

Atunci cand viciile sunt aparente, obligatia este cu executare uno ictu, iar in cazul viciilor ascunse, pentru care legea prevede diferite termene de garantie, aceasta obligatie este cu executare succesiva, desi, de regula, obligatiile nascute dintr-un contract de vanzare-cumparare fac parte din categoria celor cu executare imediata. Iar daca, potrivit intelegerii partilor obligatia de garantie functioneaza si pentru viciile aparente, dreptul material la actiune se naste, in favoarea cumparatorului, de regula, in momentul preluarii lucrului pentru ca, pana in acest moment, vanzatorul are posibilitatea sa remedieze aceste

defectiuni. In cazul viciilor ascunse, dreptul material la actiune pentru repararea daunei suferite de cumparator ca urmare a acestor vicii se naste, presupunand ca sunt indeplinite toate conditiile in acest sens, fie in momentul descoperirii

viciilor, fie - daca ele nu au fost descoperite, dar au aparut inauntrul termenului de garantie - in momentul implinirii acestui termen, socotit de la data predarii lucrului.

Odata ce dreptul la despagubiri s-a nascut, insasi obligatia initiala de garantie se stinge, total sau partial, in masura in care viciile au afectat lucrul in intregime sau numai in parte, fiind inlocuita cu obligatia de a repara prejudiciul prin echivalent. Referitor la viciile ascunse, daca acestea apar succesiv, obligatia de garantie se stinge treptat, fiind inlocuita cu obligatia de reparare a pagubei suferite de cumparator. La implinirea termenului de garantie, obligatia de garantie se stinge total, fara a produce insa vreun efect asupra dreptului cumparatorului la despagubiri, drept nascut anterior sau, cel mai tarziu, la implinirea acestui termen.[102]

In cazul vanzarii unui lucru cu vicii ascunse, cumparatorul are facultatea de a cere, potrivit art. 1355 C.Civ., fie rezolutiunea vanzarii, fie o reducere a pretului, el avand alegerea intre una sau alta dintre actiuni, iar in situatia in care vanzatorul a fost de rea-credinta este tinut, potrivit art. 1356 C.Civ. si la plata de daune-interese inclusiv beneficiul nerealizat (Lucrum cessans)

I Actiunea prin care cumparatorul care rezolutiunea vanzarii este numita actiune redhibitorie (de la latinescul redhibere - a lua inapoi, a restitui). Aceasta actiune este admisa in cazul in care datorita viciului bunul este impropriu intrebuintarii potrivit destinatiei sau naturii sale, ori valoarea de intrebuintare este intr-atat de micsorata incat in cunostinta de cauza cumparatorul nu ar fi incheiat contractul. Nu este necesar insa pentru admisibilitatea actiunii ca bunul sa fie "absolut impropriu destinatiei sale normale".[103] Daca instanta de judecata apreciaza ca dreptul de optiune a fost exercitat abuziv, viciul dovedindu-se a fi de mica importanta, va putea acorda cumparatorului doar o reducere a pretului.

Daca actiunea redhibitorie a fost admisa, cumparatorul va trebui sa restituie lucrul catre vanzator in starea in care se afla, iar vanzatorul este tinut

sa restituie pretul incasat si sa-1 despagubeasca pe cumparator de cheltuielile contractului pe care le-a suportat.

In cazul in care vanzatorul a fost de rea-credinta, adica a cunoscut viciile lucrului (fapt care nu este prezumat ci trebuie dovedit de catre cumparator), el va fi tinut sa plateasca acestuia toate pagubele pe care le-a pricinuit, iar in absenta unor asemenea pagube, datoreaza dobanzi legale la suma incasata drept pret al vanzarii de la data incasarii. Aceste despagubiri sunt datorate de catre vanzator chiar si atunci cand cumparatorul nu mai poate restitui bunul datorita viciilor ascunse.

Riscul va fi in sarcina cumparatorului daca bunul piere din caz de forta majora ori daca acesta este in culpa.

In situatia in care cumparatorul a instrainat lucrul, actiunea redhibitone poate fi exercitata de subdobanditorul acestuia, la fel ca si in cazul actiunii in garantie pentru evictiune.

II Daca cumparatorul nu cere rezolutiunea contractului, el va pastra bunul, putand solicita reducerea corespunzatoare a pretului proportional cu paguba provocata de viciile ascunse si restituirea partii respective din pretul achitat (art. 1355 C.Civ.). Actiunea de reducere a pretului este numita actiune estimatorie (quanti minoris), caci aprecierea valorii lucrului se estimeaza prin expertiza.

In literatura juridica de specialitate[104] s-a apreciat ca actiunea redhibitorie si cea estimatorie nu se pot exercita concomitent, aparatorul fiind obligat sa opteze pentru una din ele. In acelasi timp, intentarea uneia dintre acestea nu inseamna neaparat renuntarea la cealalta, daca nu a intervenit o achiesare sau o sentinta judecatoreasca de prima instanta.

Desi legea reglementeaza doar optiunea intre actiunea redhibitorie si cea estimatorie, in literatura de specialitate, in practica judiciara se prevede si posibilitatea "remedierii defectiunilor (inlaturarii viciilor) de catre vanzator sau de catre cumparator pe seama vanzatorului", cand aceasta reparare este posibila

si cand ea nu ar ocaziona cheltuieli disproportionate cu valoarea lucrului[105]. In opinia aceluiasi autor, raspunderea vanzatorului de viciile ascunse ale lucrului vandut in materie de vanzare poate da loc fie la nulitate, si nu la rezolutia vanzarii potrivit conceptiei altor autori (actiune redhibitorie), fie numai la o scadere de pret (actiunea quanti minoris) actiuni ale caror exercitiu este supus unui termen scurt care nu e determinat de lege, ci ramane a se determina in fiecare caz de justitie tinandu-se seama de uzul local, de natura lucrului si de distanta si care curge dupa imprejurari fie de la data vanzarii, fie de la data plecarii, fie de la o data posterioara corespunzand cu momentul in care cumparatorul a putut sa-si dea seama de viciul ascuns.

Tot astfel, ar fi preferabil ca vanzatorul - daca este posibil - sa ofere in schimbul bunului cu vicii un alt bun de acelasi fel lipsit de vicii, deci inlocuirea bunului.

Daca lucrul a pierit din cauza viciilor, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar daca a fost de rea-credinta poate fi obligat si la plata daunelor-interese (art.1358 alin. l C.Civ.). in schimb, daca lucrul afectat de viciu a pierit fortuit (sau datorita culpei cumparatorului), vanzatorul nu raspunde pentru vicii.

5.1. Elementele raspunderii pentru viciile bunului, cu privire speciala asupra autovehiculelor

Executarea necorespunzatoare a obligatiei de garantie pentru vicii, in conditiile aratate, atrage raspunderea contractuala a vanzatorului autovehiculului, dar numai daca sunt intrunite, pe langa fapta ilicita (adica tocmai executarea necorespunzatoare a obligatiei), si celelalte elemente ale acestei raspunderi: prejudiciul patrimonial, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, vinovatia.

De regula, sarcina probei faptei ilicite savarsite de debitor revine creditorului, in cazul vanzarii autovehiculelor, cumparatorul este cel care trebuie sa faca dovada executarii necorespunzatoare a obligatiei de garantie. Proba existentei viciilor in momentul judecatii este relativ usoara, pe cand dovedirea conditiilor cerute de lege este mai dificil. In principiu caracterul ascuns al viciilor se apreciaza de instanta, dar imprejurarile de fapt necesare pentru aceasta apreciere trebuie dovedite de cumparator, cu atat mai mult acesta trebuie sa faca proba manoperelor dolosive prin care vanzatorul a urmarit sa transforme un viciu aparent intr-unul ascuns, precum si gravitatea. Controversata este problema daca tot cumparatorul trebuie sa faca dovada existentei viciilor in momentul transmiterii dreptului de proprietate. Potrivit unei opinii raspunsul a fost afirmativ.[106]S-a sustinut insa si opinia conform careia descoperirea viciilor in termenul de garantie ar duce la prezumtia existentei lor in momentul transferului dreptului de proprietate ramanand vanzatorului posibilitatea sa faca proba contrara, insa nu exista temei legal in aceasta situatie pentru a se deroga de la regula "actori incubit probatio" inscrisa in art.l 169 C.Civ. In schimb, vanzatorul trebuie sa faca dovada ca viciile erau cunoscute de cumparator, pierzand astfel caracterul ascuns si devenind vicii aparente. Doar in acest inteles se poate spune ca se prezuma necunoasterea de catre cumparator a viciilor ascunse ale autovehiculului in momentul vanzarii. Intr-adevar, dovedind caracterul ascuns al viciilor, cumparatorul beneficiaza de o prezumtie simpla ca nu avea cum sa cunoasca defectele autovehiculului. Aceasta prezumtie poate fi rasturnata de catre vanzator, dovedind imprejurarea prin care cumparatorul a luat cunostinta de existenta viciilor ascunse.

° Prejudiciul patrimonial, ca element al raspunderii civile contractuale, in aceasta materie, consta in pierderea sau micsorarea valorii de intrebuintare a autovehiculului, cu consecinta diminuarii valorii pecuniare a bunului. Nu orice micsorare a valorii de intrebuintare constituie insa un prejudiciu patrimonial suficient pentru a da nastere raspunderii vanzatorului.

Din cuprinsul art.1352 C.Civ. se desprinde concluzia ca aprecierea acestei situatii de fapt, care se face de instanta judecatoreasca, are la baza un criteriu subiectiv: presupunerea ca, de i-ar fi cunoscut viciile, cumparatorul nu ar fi achizitionat bunul sau nu ar fi acceptat pretul mentionat in conventie.

Este usor de observat ca, de cele mai multe ori, prejudiciul suferit de cumparator din cauza directa sau indirecta a viciilor autovehiculului nu se reduce la pierderea sau diminuarea valorii de intrebuintare a lucrului. Astfel, cumparatorul - ca paznic juridic al autovehiculului si independent de orice culpa - ar putea fi obligat la despagubiri catre o terta persoana ca urmare a unui accident de circulatie determinat tocmai de viciile ascunse. De multe ori, el este nevoit sa faca cheltuieli pentru deplasarea autovehiculului avariat. Asemenea pagube se subsumeaza notiunii de prejudiciu efectiv suferit (damnum emergens). Cumparatorul mai poate fi insa prejudiciat si prin nerealizarea unui castig (lucrum cessans), daca acesta este ilicit.

Aceasta distinctie in structura prejudiciului cauzat cumparatorului este impusa chiar prin dispozitiile art. 1355 - 1356 C.Civ.. Potrivit acestor dispozitii legale cumparatorul are dreptul la o reparare integrala a prejudiciului, vanzatorul fiind dator sa plateasca toate daunele-interese, numai daca acesta din urma a cunoscut viciile lucrului. Dimpotriva, daca vanzatorul nu a cunoscut aceste vicii, obligatia sa de a-1 despagubi pe cumparator va fi limitata doar la repararea prejudiciului constand in pierderea sau diminuarea valorii de intrebuintare a autovehiculului.

Explicatia acestei diferentieri, expres prevazute in lege, este data de modul specific in care se coreleaza - in materie contractuala, spre deosebire de domeniul delictual - latura obiectiva si cea subiectiva a raspunderii civile.

In acest sens,cunoasterea de catre vanzator a viciilor lucrului imprejurare care are semnificatia unui doi prin reticenta - este un criteriu subiectiv in functie de care repararea prejudiciului suferit de cumparator este integrala sau numai partiala.

° Raspunderea pentru vicii este deci inca unul din cazurile de raspundere contractuala in care vinovatia produce efecte juridice diferite in functie de formele ei: intentie si culpa. De obicei, cunoasterea de catre vanzator a viciilor lucrului este calificata drept rea-credinta sau doi (acesta fiind privit numai in elementul sau subiectiv). Notiunile sunt asimilabile intentiei ca forma a vinovatiei. Desi se vorbeste de buna-credinta a vanzatorului - atunci cand el nu cunoaste viciile lucrului - aceasta situatie nu exclude, ci presupune culpa vanzatorului ca forma a vinovatiei. Astfel spus, daca reaua-credinta se confunda cu intentia, buna-credinta nu se confunda cu lipsa de vinovatie, ea acoperind toate situatiile in care nu exista intentie, deci si cazurile in care exista culpa.

. Efectele raspunderii pentru viciile autovehiculului vandut.

Odata ce sunt intrunite toate elementele raspunderii pentru vicii, cumparatorul "poate sau a intoarce lucrul si a-si primi pretul, sau a opri lucrul si a cere inapoierea unei parti din pret arbitrata prin experti' (art. 1355 C.Civ.). Actiunea prin care cumparatorul solicita intoarcerea lucrului si restituirea pretului este numita redhibitorie, viciile care dau dreptul la aceasta actiune fiind si ele redhibitorii. Potrivit naturii sale juridice suntem in prezenta unei actiuni in rezolutiune, care nu este decat o modalitate specifica de reparare a prejudiciului prin echivalent in contractele sinalagmatice. Efectul principal al actiunii este desfiintarea conventiei, cumparatorul avand drept si la toate daunele-interese, daca vanzatorul a cunoscut viciile autovehiculului, in caz contrar, daunele-interese se reduc la cheltuielile vanzarii (art. 1356-1357 C.Civ.). Ca urmare a desfiintarii retroactive a contractului, partile vor fi repuse in situatia anterioara, temeiul restituirii pretentiilor reciproce nemaifiind contractul, ci imbogatirea fara justa cauza.

Intrucat autovehiculul este, in absenta unei clauze contrare, un lucru indivizibil, viciul unei parti componente facandu-1 inutilizabil in ansamblu, rezolutiunea este totala. Numai in cazul lucrurilor divizibile, constituite din parti independente si predabile succesiv, rezolutiunea este partiala, in principiu, drepturile constituite de cumparator asupra autovehiculului in favoarea unor terte persoane, inainte de descoperirea viciilor, se desfiinteaza retroactiv. Daca drepturile au fost constituite ulterior descoperirii viciilor, s-a considerat ca ele raman valabile deoarece cumparatorul a renuntat tacit la actiune.

- Actiunea prin care cumparatorul cere inapoierea unei parti din pret se numeste estimatorie sau quanti minoris. Contractul ramane in fiinta, modificandu-se doar partial, indiferent de acordul vanzatorului, pe baza concluziilor unei expertize tehnice, cu consecinta obligarii vanzatorului la restituirea diferentei de pret. Aceasta modificare a pretului ar fi o exceptie de la principiul fortei obligatorii a contractului deoarece un element al contractului este schimbat altfel decat prin acordul partilor, dar, in realitate, actiunea quanti minoris se intemeiaza tocmai pe acest principiu, ea fiind o actiune in raspundere contractuala, tinzand la executarea prin echivalent a obligatiei vanzatorului. Restituirea unei parti din pret este deci modalitatea de reparare a prejudiciului suferit de cumparator prin micsorarea valorii de intrebuintare a autovehiculului din cauza viciilor ascunse.

- Optiunea de a recurge la una din cele doua actiuni este completata de posibilitatea cumparatorului de a introduce impotriva vanzatorului o actiune prin care sa ceara remedierea defectiunilor autovehiculului, in acest sens se au in vedere acele defectiuni care intrunesc toate conditiile necesare angajarii raspunderii pentru vicii, in doctrina s-a acceptat ca, daca viciul se poate repara usor, cumparatorul poate sa ceara obligarea vanzatorului la executarea reparatiilor sau, daca reparatiile au fost facute de cumparator, sa solicite obligarea vanzatorului la restituirea cheltuielilor, intr-un sens asemanator, s-a aratat ca, atunci cand repararea este posibila si n-ar ocaziona cheltuieli

disproportionate in raport cu valoarea lucrului, cumparatorul are dreptul la aceasta reparare pe cheltuiala vanzatorului.

Cumparatorul cerand rezolutiunea, investeste instanta cu o actiune in raspundere pentru vicii, in care aceasta va putea pronunta, in raport cu situatia specifica spetei, una din cele trei solutii posibile. In literatura juridica de specialitate[108] se considera ca numai in mod conventional si din ratiuni didactice se vorbeste de trei actiuni distincte, in realitate existand o singura actiune in raspundere contractuala pentru vicii cu trei posibilitati de rezolvare, in functie de gravitatea viciilor si urmarile lor asupra intereselor cumparatorului.

- Cumparatorul nu poate cere rezolutiunea in cazul cand a instrainat el insusi bunul deoarece nu 1-ar mai putea restitui, cu exceptia situatiei in care subdobanditorul ar exercita impotriva sa actiunea redhibitorie. Aceeasi solutie este benefica si in cazul reducerii pretului. Daca viciile nu au fost descoperite de cumparator inainte de a instraina el insusi autovehiculul, ele nu puteau influenta pretul primit de la subdobanditor, deci nu exista interes pentru reducerea pretului platit vanzatorului. Daca viciile au fost insa descoperite de cumparator inainte de instrainare se presupune ca acesta a renuntat la actiunea impotriva vanzatorului.

- Numai cumparatorul poate introduce actiunea redhibitorie, nu si vanzatorul; acesta din urma nu poate sa impiedice rezolutiunea - daca instanta apreciaza ca cererea cumparatorului este intemeiata - oferind o parte din pret.

5.2 Termenul de intentare a actiunilor

Termenul de intentare a actiunilor este reglementat de decretul nr. 167/1958 cu privire la prescriptia extinctiva. Astfel, potrivit art.5 din decretul nr. 167/1958 "dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis

se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie".

In cazul in care viciile au fost ascunse cu viclenie, adica vanzatorul a fost de rea-credinta (a cunoscut viciile), actiunea redhibitorie si cea estimatorie se prescriu in termenul general de prescriptie extinctiva , adica 3 ani.

Aceste termene incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura, cu exceptia constructiilor cand termenul incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu la implinirea a 3 ani de la predare (art.11 alin.l,2 din decretul nr. 167/1958). Nu intereseaza deci data incheierii contractului de vanzare-cumparare, insa din ultimul aliniat al aceluiasi text, rezulta ca partile pot stipula in conventie termene de garantie mai mari sau mai mici de un an[110]. In practica aceste termene sunt privite, de regula, ca perioade limita in care viciile ascunse trebuie sa fie descoperite, deci ca termene legale generale de garantie pentru descoperirea viciilor ascunse si, ca atare, nesusceptibile de intrerupere sau de suspendare. Cred insa ca nimic nu impiedica partile sa prevada in conventie anumite cazuri de intrerupere sau suspendare a termenului de garantie.

Sectiunea 6 - Modificari conventionale a garantiei pentru vicii

Existenta, conditiile, efectele si intinderea obligatiei de garantie pentru viciile ascunse nu sunt reglementate prin norme cu caracter imperativ, astfel ca partile, prin conventia lor pot sa agraveze, sa limiteze sau chiar sa inlature aceasta obligatie a vanzatorului, printr-o clauza expresa.

Partile pot conveni asupra agravarii raspunderii vanzatorului pentru vicii fara limitari, instituind si raspunderea pentru viciile aparente, pentru cele aparute ulterior vanzarii.

Tot astfel, vanzatorul poate conveni cu cumparatorul pentru limitarea ori inlaturarea garantiei pentru vicii numai daca vanzatorul este de buna-credinta -nu a cunoscut viciile (art.1354 C.Civ.). in cazul in care vanzatorul este de rea-credinta - adica a cunoscut si a tainuit viciile la incheierea contractului - clauza expresa de exonerare sau limitare a raspunderii nu poate fi invocata contra cumparatorului de buna credinta, vanzatorul facandu-se vinovat de doi prin omisiune si, in consecinta, este tinut sa raspunda pentru viciile bunului vandut.

Partile ar putea stipula expres, de ex. suprimarea totala a obligatiei de garantie a vanzatorului, posibilitatea intentarii doar a unei actiuni estimatorii, scurtarea perioadei de descoperire a viciilor etc. In nici un caz nu pot fi modificate prin conventia partilor termenele de prescriptie de 6 luni si de 3 ani (prevazuta de decretul nr. 167/1958), caci o asemenea clauza ar fi nula absolut, potrivit art. l alin.3 din decretul nr. 167/1958.

Sectiunea 7 -Alte obligatii ale vanzatorului

Deosebit de obligatia predarii bunului si cea de garantie sub cele doua aspecte, vanzatorul isi poate asuma si alte obligatii accesorii cum ar de ex: sa-1 instruiasca pe cumparator asupra pastrarii si utilizarii bunului vandut, indeosebi la bunuri casnice, electro - tehnice si electronice de folosinta indelungata. Astfel de indicatii sunt prevazute de regulament in instructiuni ori in certificatul de garantie inmanat de vanzator cumparatorului odata cu bunul care formeaza obiectul vanzarii.

Desigur asemenea informatii sunt utile pentru cumparator, dar, in acelasi timp, in cazul nerespectarii lor intocmai de catre acesta (conditii de garantie), sunt de natura sa exonereze de raspundere pe vanzator si acesta chiar daca defectiunea apare in perioada de garantie.

De ex: vanzatorul impune cumparatorului obligatia ca eventualele interventii pentru remedierea bunului cumparat sa se efectueze numai daca se prezinta si certificatul de garantie.

Interventia in perioada de garantie presupune inlaturarea defectiunii existente sau aparute ulterior vanzarii, indiferent daca au fost ascunse sau aparente. Ea poate fi facuta numai in laboratoarele vanzatorului sau la cumparator, pentru aparatele cu pozitie fixa (frigidere, congelatoare etc.) si desigur, fara nici o cheltuiala pentru cumparator.

Vanzatorul nu datoreaza garantie daca:

incercarea de reparatie sa facut din partea unei surse neautorizate de service.

produsul (aparatul electronic sau electro-casnic) a fost deteriorat mecanic.

deteriorarea a fost cauzata de accidente, fenomene naturale, apa, foc etc.