PRINCIPIUL SUPREMATIEI DIN PERSPECTIVA INSTANTELOR NATIONALE

PRINCIPIUL SUPREMATIEI DIN PERSPECTIVA INSTANTELOR NATIONALE[1]

"Conflictele constitutionale continua sa apara in cazuri specifice si in ultima instanta, ramane in sarcina instantelor nationale sa solutioneze cauzele speciale care apar inaintea acestora si care implica un conflict intre dreptul comunitar si dreptul national.

Se observa patru aspecte mai speciale care pot aparea in oricare stat membru in legatura cu problema suprematiei.

i.            Prima este daca statul membru accepta suprematia dreptului comunitar, presupunand ca CE actioneaza in cadrul sferei sale adecvate de competenta. În general, raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ, sub rezerva conditiilor care decurg din celelalte trei aspecte.

ii.          În ipoteza unui raspuns afirmativ la prima intrebare, a doua problema o constituie baza conceptuala pornind de la care statul membru acorda prioritate dreptului comunitar. El poate alege sa faca acest lucru intrucat accepta rationamentul communautaire al CEJ in cauza Costa, sau datorita unei prevederi din propria ordine juridica nationala. Ultima si nu prima ofera in cazul marii majoritati a statelor membre, baza conceptuala pentru acceptarea suprematiei.

iii.        A treia problema importanta este daca ordinea juridica nationala impune limite acceptarii suprematiei dreptului comunitar deduse din propria constitutie nationala si/sau din drepturile nationale fundamentale. Am vazut ca CEJ priveste suprematia dreptului comunitar ca operand impotriva tuturor tipurilor de drept national, inclusiv constitutia nationala. În aceasta perspectiva, orice norma de drept comunitar dejoaca orice norma de drept national. Aceasta propunere nu este in general acceptata de statele membre.

iv.        Ultima problema este cunoscuta ca Kompetenz-Kompetenz. Aceasta abordeaza intrebarea cine are autoritatea suprema in a defini alocarea competentei intre Comunitate si statele membre. În baza articolului 220, CEJ considera ca aceasta este sarcina sa in vreme ce toate instantele constitutionale sau supreme nationale transeaza aceste chestiuni in ultima instanta, prin referire la propriile prevederi constitutionale nationale, desi ele vor trata cu respect punctul de vedere propriu CEJ cu privire la aceasta chestiune.

Situatia in cateva dintre statele membre

Franta

i.            În Franta, principalul obstacol initial in calea recunoasterii suprematiei dreptului comunitar a fost limitarea jurisdictionala a instantelor franceze confom Constitutiei, spre deosebire de alte state membre in care dificultatile priveau statutul constitutional fundamental al normelor care pareau sa intre in conflict cu dreptul comunitar. Instantele franceze accepta in prezent, sub rezerva celor expuse mai jos, suprematia dreptului comunitar asupra dreptului national.

ii.          Suprematia dreptului comunitar nu se acorda insa "in temeiul esentei dreptului comunitar dupa cum ar considera Curtea, ci sub autoritatea propriei ordini juridice nationale". Baza conceptuala pentru acceptarea suprematiei in Franta, este oferita fie de articolul 55 fie de articolul 88-1 din Constitutia franceza.

iii.        Instantele franceze nu par sa accepte faptul ca dreptul comunitar are prioritate fata de Constitutie.

iv.        În fata instantelor franceze nu a existat un caz clar care sa puna problema Kompetenz-Kompetenz, dar punctul de vedere academic predominant este in sensul ca aceasta ar fi considerata ca apartinand instantelor franceze.

Germania

i.            Instantele germane accepta suprematia dreptului comunitar in conditiile in care nu exista niciun conflict cu Constitutia germana si niciun fel de neclaritate cu privire la competenta Comunitatii de a actiona.

ii.          Baza conceptuala a acestei acceptari a suprematiei nu o constituie rationamentul communautaire al CEJ, ci articolul 24, in prezent articolul 25, din Constitutia germana.

iii.        Instantele germane detin in continuare competenta in cazurile in care dreptul comunitar stirbeste drepturile fundamentale protejate de Constitutia germana, dar reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca protectia oferita de dreptul comunitar este general insuficienta, inainte ca instantele germane sa isi exercite competenta.

iv.        De asemenea, instantele germane considera ca ele poseda Kompetenz-Kompetenz finala in a decide daca o actiune intreprinsa de Comunitate intra in sfera competentei comunitare. Jurisprudenta mai recenta arata insa, ca ele nu vor exercita o astfel de competenta decat in cazurile in care competenta folosita de institutia comunitara depaseste in mod cert pe cea acordata de tratate.

Italia

i.            Instantele italiene au acceptat suprematia dreptului comunitar, sub rezerva conditiilor expuse mai jos.

ii.          Suprematia dreptului comunitar se bazeaza pe articolul 11 din Costitutia italiana si nu pe rationamentul communautaire al CEJ.

iii.        Instantele italiene nu accepta faptul ca dreptul comunitar este prioritar fata de Costitutia italiana si retin autoritatea finala asupra determinarii daca dreptul comunitar incalca drepturile fundamentale.

iv.        Mai mult decat atat, se pare ca instantele italiene considera ca poseda principala Kompetenz-Kompetenz, fiind pregatite in principiu, sa statueze asupra repartizarii competentei intre dreptul national si dreptul comunitar.

Marea Britanie

i.            În ciuda indoielilor initiale daca instantele britanice ar putea sa integreze suprematia dreptului UE, acestea au facut acest lucru in prezent. Un conflict intre dreptul national si dreptul UE se solutioneaza in favoarea celui din urma. Însa, ramane inca neclar ce ar face instantele engleze daca parlamentul ar incerca in mod expres sa deroge de la o prevedere a dreptului UE, ramanand in acelasi timp parte la UE.

ii.          Baza conceptuala a acceptarii de catre Marea Britanie a suprematiei dreptului UE a constituit-o in principal ECA din anul 1972. În aceasta privinta a existat insa, si o oarecare recunoastere a rationamentului propriu al CEJ.

iii.        Desi Marea Britanie nu are o constitutie scrisa, judecatorii au lasat totusi, sa se inteleaga ca in cazul in care dreptul UE ar fi contrar drepturilor recunoscute de ordinea constitutionala britanica, atunci acesta nu poate inlatura dreptul intern relevant.

iv.        Nu a existat nicio cauza in Marea Britanie care sa ridice in mod direct problema Kompetenz-Kompetenz. Cu toate acestea, deciziile care acorda prioritate dreptului UE se bazeaza pe presupunerea ca UE actioneaza in limitele autoritatii sale. În cazul in care ar aparea o problema reala de aceasta natura, instantele britanice ar considera ca probabil ca ele sunt detinatoarele Kompetenz-Kompetenz, respectand in acelasi timp opiniile CEJ asupra chestiunilor in discutie.