Analogia juridica si interpretarea extensiva a dreptului

Capitolul I : Analogia juridica

Analogia corespunde nevoii noastre intime de egalitate juridica , in virtutea careia situatii de fapt asemanatoare se cer sactionate de acelasi reguli juridice. Ea anima forte creatoare ale dreptului , transportand anumite reguli legale la cazuri neprevazute de legiuitor , pe temeiul similitudinii situatilor si al unei asa-zise identitati de ratiune juridica ( a simili ad simile )

In acceptia primitiva a cuvantului , analogia se intemaiaza pe asemanare de relatii ( fundamentum relationist ).

In conceptia aristotelica , analogica ( rationamentul analogic ) reprezinta un rationament care consta in inductie cu privire la o teya generala , iar apoi din aceasta conchidem prin silogism , pe cale de deductie , cu privire la o noua teya speciala. In acest fel analogia constituie un proces , alcatuit din alte procese logice ( Szabo Imre ).

Rationamentul analogic se reduce la urmatoarea formula : doua lucrui se aseamana dintr-unul sau mai multe puncte de vedere ; o propozitie este adearata fata de analogie.

Totusi , inductia analogica nu este o inductie riguroasa , completa.

Intr-adevar , cum observa Jahn Stuard Mill , in inductia cea mai riguroasa , ca si in cea mai slaba analogie , de la faptul ca A seamana lui B intr-un a sau mai multe din proprietatile sale , conchidem ca elseamana si in ceea ce priveste o alta proprietate data. Diferenta este ca in cazul unei inductii complete a trebuit ca , in prealabil , printr-o comparatie regulata , sa se constate o legatura invalabila intre proprietatile comune si proprietatea data , in timp ce in rationamentul analogic aceasta legatura n-a fost demonstrata in prealabil. In analogie , lagatura aceasta este mai mult banuita si simitita psihologic , mai mult intuita .

Cu cat inductia analogica este mai slaba din punct de vedere logic , adica al demonstratiei , cu atat va fi mai mare aportul intuitiv in stabilirea asemanarii dintre termenii A si B.

Literatura juridica n-a adoptat , in genere , conceptia lui Mill cu privire la formula rationamentului logic , conceptiei potrivita ori mai mult , iar o anumita teza este valabila pentru unul dintre lucruri , atunci probabil ea este valabila si pentru celelalte.

In timp ce Mill in cursul rationamentului analogic nu este prezent un element general , comun ambelor obiecte , in conceptia aristotelica exista un astfel de element , care nu numai ca se apropie , dar si uneste , din care cauza notiunea de analogie depaseste cadrul inductiei incomplete .

Lacuna juridica se realizeaza prin rationament de analogie , juridica; analogia juridica sta intro activitate de interpretare a normelor juridice raportata la starile de fapt , impreuna cu un rationament analogic efectuat pe baza de asemanare. Aplicarea dreptului este o corelare intre o norma juridica si starea de fapt ce urmeaza sa fie calificata se obtine concluzia ca norma juridica nu acopera respectiva straea de fapt , dar ca acopera o stare de fapt similara , caz special aplica prin analogie. Putem spune ca pornind de la un caz special neprevazut de lege se poate ajunge la un alt caz special reglementat , prin medierea unor norme similare ce le uneste.

Perelmam numeste tema "A este pentru B" si fara "C este pentru D" legate prin "ceea ce este". Fora a este cunoscuta si tema este necunoscuta aflata in similitudine: " Omul raportat la divinitate este la fel de pueril cum este copilil fata de adult".(Heara Heradit)

Se observa ca analogia in forma ei tipica are patru termeni dar exista forme netipice: "A este pentru B si A este C" , "A este pentru B ceea ce B este pentru C", " A este pentru B si C ceea ce este pentru D" , "A este pentru B si C ceea ce este D pentru E" etc. Se observa ca are loc aici o confruntare a temei cu fora , domeniile lor fiind sau intersectate sau diferite; in cazul intersectiei are loc un transfer de valoare. Perelman arata ca interactiune intre termenii analogiei conduce adeseori la integrarea in constructia fortei de elemente care n-ar avea nici o semnificatie daca n-ar fi ganditi sub semnul temei.

Concluzia normativa asupra conduitei n-ar fi , astfel , decat un transfer al valorii din norma generala care reglementeaya doar prin asemanare.

Szaba Imre , in Interpretarea normelor juridice (1964) observa ca trebuie sa distingem intre analogie juridica si fictiunea legii; legiuitorul poate dispune formal , prin enuntarea unui ordin ca o norma juridica sa fie aplicata la o alta stare de fapt. Cand cele doua stari de fapt sant diferite in materia lor , legiuitorul utilizeaza fictiunea; fictiunea consta in transpunerea la o alta situatie prin translactie , a unor morme tehnice neesentiale; eventual numai procedurale.

Dreptul pozitiv poate utiliza fictiune ca intr-un anumit caz o conditie trebuie considerata ca fiind inplinita , desi ea nu este indeplinita. Dar fictiunea legii nu poate crea apareta intre care nu exista similitudine.

Codul familiei prevede obligatia de intetinere a copiilor de catre parinti pana la majoratul acestora , dar nu vorbeste despre situatia acelor tineri care , dupa majorat , isi continua studiile si nu au , astfel , posibilitatea sa se intretina singuri.

Prin aplicarea riguroasa a legii urmeaya ca - indiferent de starea de lucruri - parintii nu au nici o obligatie de intretinere a copiilor lor majori.

Lacuna legii a fost complinita de catre practica juridica care a extins prevederea valabila pentru minori si pentru majori aflati la studiu , dar nu mai mult de pina la virsta de 24 de ani. Daca obligatia de intretinere reyulta din observarea unor trasaturi specifice clasei copiilor minori , care solicita respectiva intretinere si daca unele din aceste trasaturi se regasesc si dincolo de minorat , atunci - in conditii determinate de continuare studiilor - obligatia de intretinere se extinde si asupra unei clase de majori extensiunea nu inlatura calitatea de major a persoanei fizice din clasa beneficiara , ci ii confera dreptul minorului de a fi intretinut de parintii sai pe timpul studiilor , dar nu mai tirziu de virsta de 24 de ani .

Capitolul II: Interpretarea extensiva a dreptului

S-ar putea insa ca rezultatul interpetarii sa duca la concluzia ca textul este mai restrans decat sfera relatiilor sociale ce cad sub incidenta de reglementare a acestuia si in consecinta trebuie extins prin interpretare. Interpretarea extensiva se realizeaza in realitate pe baza unui rationament analogic ( argumentum a simili ). De aceea apare ca intemeiata tendinta de apr piere a interpretarii estensive de analogie[5]

Interpretarea extensiva - suntem in prezenta acestei forme a interpretarii atunci cand se atribuie textului normei un continut sporit in raport cu cel ce rezulta din simpla lectura a lui. Astfel spus, textul trebuie extins si asupra unor cazuri care nu se incadreaza perfect in "litera" lui.

Concluzii

Analogia Juridica este reglementata expres in unele coduri. Astfel Codul civil italian mentioneaza ca ultima ratio principiike generale ale dreptului. Codul civil elventianstatueaza in art.1 ca judecatorul in asemenea cazuri va hotara ca si cum ar fi legiuitor. Codul civil francez , cel german , cel roman obliga doar pe judecator sa se pronunte cand legea este neclara sau tace[6].

Interpretarea extensiva se realizeaza in realitate pe baza unui rationament analogic (argumentum a simili ).

Bibliografie:

1.Brindusa Gorea , Logica Juridica , Editura Zethus-Colectia Aula , Tg-Mures , 2009

2.Brindusa lantos , Logica Juridica , Editura Dimitrie Cantemir , Tg-Mures , 2004

3.Gheorghe Mateut lector univ. , elemente de Logica Juridica , Editura Fundatiei Chemarea , Iasi , 1994

4.Gheorghe Mihai , introducere pentru o Logica Juridica , Tiparita la societatea comerciala POLICROMIA SRL , Piatra Neamt , 1991

5.Maria V. Dvoracek , Gheorghe Lupu , Teoria generala a dreptului , Editura Fundatia Chemarea , Iasi , 1996

6.Nicolae Popa Prof. Dr. , Teoria generala a dreptului , Editura ACTAMI , Bucuresti , 1994