Reglementarea procedurii contraventionale in diferite sisteme de drept

Reglementarea procedurii contraventionale in diferite sisteme de drept

Procedura prin care este angajata raspunderea contraventionala a unei persoane prezinta particularitati semnificative de la un sistem juridic la altul. Probabil materia contraventionala reprezinta domeniul in care intalnim cele mai eterogene reglementari.

In urma mutatiilor legislative realizate in a doua jumatate a secolului trecut intalnim practic trei sisteme cu privire la procedura aplicabila contraventiilor. Primul sistem este caracterizat de faptul ca angajarea raspunderii contraventionale are loc intotdeauna in conditiile reglementate de procedura penala, exemplificat in Franta. Al doilea sistem, adoptat de statele din Estul Europei, presupune ca procedura contraventionala sa fie reglementata prin coduri contraventionale sau prin legi cadru, procedura de tragere la raspundere a persoanei care comite o contraventie fiind o procedura extrapenala. Al treilea sistem reprezinta un amestec al primelor doua. Unele contraventii sunt reglementate de Codul Penal, iar sanctionarea contravenientilor se face conform procedurii penale, iar alte contraventii sunt constatate si sanctionate dupa o procedura speciala, care se completeaza cu dispozitiile Codului de Procedura Civila.

Procedura contraventionala in Franta

In Franta, chiar daca se recunoaste posibilitatea unor organe administrative sa stabileasca contraventii prin acte administrative normative, angajarea raspunderii juridice a persoanei care a savarsit o contraventie are loc intotdeauna in conditiile Codului de Procedura Penala. Astfel, toate contraventiile, cu exceptia celor din clasa a 5-a savarsite de minori si contraventiile referitoare la legislatia muncii sunt judecate de catre o instanta specializata - Tribunalul de Politie, dupa o procedura speciala[1], prevazuta in articolele 521 - 549 din Codul de Procedura Penala francez. Procedura speciala de sanctionare a contraventiilor nu poate fi aplicata in situatia in care partea vatamata citeaza direct contravenientul in fata Tribunalului de Politie. Codul prevede o competenta alternativa, fiind competent atat tribunalul de politie de la locul savarsirii contraventiei, cat si cel de la domiciliul contravenientului.

Prima faza a procedurii este necontradictorie. Pe baza documentelor prezentate de Ministerul Public, fara citarea contravenientului, judecatorul poate emite o ordonanta penala prin care, in masura in care apreciaza ca probele prezentate sunt suficiente, aplica o amenda persoanei care a savarsit contraventia. In ipoteza in care considera ca probele prezentate nu sunt suficiente, restituie dosarul procurorului, urmand a statua asupra vinovatiei persoanei pe calea procedurii ordinare.

Daca Ministerul Public nu face opozitie, ordonanta penala, care trebuie motivata, este comunicata contravenientului, care, in termen de 30 de zile, poate sa faca contestatie impotriva ordonantei. Daca nu se face contestatie sau isi retrage contestatia pana la deschiderea dezbaterilor, ordonanta dobandeste autoritate de lucru judecat. Totusi ea nu are autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste actiunea civila de reparare a eventualelor daune produse prin savarsirea contraventiei. Acest lucru este pe deplin explicabil prin faptul ca, fiind emisa in urma unei proceduri necontradictorii, ordonanta nu-i poate fi opusa persoanei vatamate[2].

Procedura de judecare a contestatiei este reglementata de articolele 534 - 543 din Codul de Procedura Penala. Persoana vatamata se poate constitui parte civila. Contraventiile sunt dovedite fie cu procese - verbale sau rapoarte, fie cu martori in lipsa de rapoarte sau procese verbale.

Instanta poate fie sa-l condamne pe contravenient statuand si asupra actiunii civile, fie sa-l absolve pe acesta de raspundere, daca apreciaza ca fapta nu constituie infractiune conform legii penale, ca fapta nu a fost probata sau ca nu este imputabila contravenientului, restituind acestuia cheltuielile urmaririi. In majoritatea situatiilor toate partile pot formula apel.

Daca instanta apreciaza ca a fost comisa o crima sau un delict trimite dosarul Ministerului Public pentru a se proceda conform normelor legale incidente.

De la aceasta procedura exista si exceptii: in cazul anumitor contraventii nu este necesara emiterea unei ordonante penale, contravenientului aplicandu-i-se o amenda care poate fi achitata direct agentului constatator. In materia contraventiilor cu privire la transportul pe calea ferata exista prevederi care permit ca raportul penal dintre stat si contravenient sa poata fi stins printr-o tranzactie.

Procedura contraventionala in Italia

In Italia, pana in anul 1981, toate contraventiile erau considerate fapte penale, reprezentand al doilea grad al ilicitului penal, dupa delict[3]. Prin legea nr. 689/1981 majoritatea contraventiilor prevazute in Codul Penal au fost depenalizate, aceasta lege cuprinzand si reglementarea procedurii de constatare si sanctionare a acestor fapte.

Practic, in Italia exista doua tipuri de contraventii: contraventiile prevazute in legislatia penala (Codul Penal si legi penale speciale) care sunt supuse procedurii penale si contraventiile depenalizate care sunt sanctionate dupa o procedura speciala, cuprinsa in Legea nr. 681/1981[4].

Legea italiana da posibilitatea constatarii contraventiilor de catre organe administrative printr-un inscris denumit proces-verbal, care trebuie sa contina anumite elemente prevazute de lege. In lipsa unei stipulatii contrare, agentul constatator este competent sa aplice si sanctiunea prin procesul verbal. Impotriva masurilor dispuse prin procesul-verbal, persoana prezenta este obligata sa formuleze imediat contestatie. Daca cel in drept sa formuleze contestatie nu este prezent poate face plangere in termen de 90 de zile de la comunicare, daca locuieste in Italia sau in termen de 360 de zile daca are resedinta in Italia. Persoana sanctionata are posibilitatea ca, in termen de 60 de zile de la comunicarea procesului-verbal, sa efectueze "o plata in masura redusa", respectiv sa evite tragerea la raspundere contraventionala prin achitarea unei sume de bani corespunzatoare dublului minimului special, fie a unei treimi din maximul special al sanctiunii amenzii, in functie de care prevedere ii este mai favorabila in speta[5].

Conform articolului 22 al Legii nr. 681/1981, impotriva ordonantei prin care se stabileste amenda sau masura confiscarii se poate face opozitie, in termen de 30 de zile, la instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia. Formularea opozitiei nu conduce la suspendarea de drept a efectelor ordonantei, doar judecatorul putand dispune aceasta suspendare, in cazuri temeinic justificate. In sistemul italian, judecatorul este chemat sa se pronunte asupra raspunderii contraventionale, doar in ipoteza in care contravenientul nu accepta sa efectueze plata in masura redusa. In cazul majoritatii contraventiilor este competent judecatorul de pace, cu exceptia anumitor materii date expres in competenta tribunalelor. Tribunalul este competent cand amenda depaseste suma de 15.493 de Euro.

Sarcina probei apartine autoritatii, iar dispozitiile legii speciale se completeaza cu normele Codului de Procedura Civila. Judecatorul are prerogative extinse, putand mentine, modifica sau anula ordonanta. Sentinta pronuntata nu este supusa apelului, ci doar recursului in casatie.

Procedura contraventionala in Ungaria

In Ungaria, procedura contraventionala este reglementata de Codul Contraventional, respectiv Legea nr. LXIX/1999. conform acestei legi, contraventiile sunt constatate de organe administrative pe baza reclamatiei unei persoane sau a sesizarii din oficiu a agentului constatator. Inainte de a incheia procesul-verbal de sanctionare contraventionala, autoritatea trebuie sa audieze eventualul reclamant, precum si martorii. Daca nu se poate stabili vinovatia contravenientului nu se mai incheie procesul - verbal. Impotriva procesului-verbal se poate formula plangere in termen de 8 zile. Legea maghiara consacra o competenta teritoriala alternativa, putand fi competente mai multe instante.

Conform articolului 52 din lege, contravenientul nu este obligat sa-si probeze nevinovatia. Orice fel de mijloace de proba sunt admise, instanta putand administra si probe care nu au fost administrate in procedura administrativa, prealabila incheierii procesului-verbal. Hotararea se pronunta in cel mult 30 de zile, fiind irevocabila.

Procedura contraventionala in Republica Moldova

Republica Moldova a adoptat Codul cu privire la contraventiile administrative la 29 martie 1985, acesta fiind o reproducere fidela a legislatiei sovietice[6], fiind adoptat in urma Legii federale a U.R.S.S. "Cu privire la bazele legislatiei administrative" intrata in vigoare la 1 martie 1981. Conform articolului 209 al acestui cod, instantele judecatoresti examineaza toate cazurile cu privire la contraventiile administrative, cu exceptia celor atribuite prin lege unor organe administrative.

In esenta, dupa desfasurarea fazei de constatare a cazului contraventional ce consta din acte specifice unei faze de urmarire penala, organul constatator intocmeste procesul-verbal cu privire la contraventia administrativa, pe care il prezinta persoanei investite cu dreptul de trimitere spre examinare[7]. Aceasta persoana, in situatia in care considera ca se impune acest lucru, trimite materialele organului competent sa examineze cazul contraventional , care, in majoritatea cazurilor, este judecatoria in circumscriptia careia a fost savarsita contraventia.

Procedura judiciara debuteaza cu citirea procesului-verbal cu privire la contraventie si continua cu administrarea probatiunii. Partile pot solicita administrarea si a unor mijloace de proba care nu au fost examinate in faza de constatare a cazului contraventional. Instanta poate aplica o sanctiune administrativa, poate clasa cazul cand nu sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii contraventionale sau poate trimite materiale organului care a intocmit procesul verbal[9]. Impotriva deciziei pronuntata de judecatorie sau de alt organ administrativ, partile pot formula recurs in termen de 10 zile de la pronuntare.

Pentru a nu se incarca in mod inutil rolul instantelor, conform articolului 244 din Cod, procesul-verbal nu se mai incheie si orice urmarire inceteaza, in situatia in care sanctiunea aplicata de agentul constatator este avertismentul sau amenda ce nu depaseste un salariu minim pe economie. Totusi, procesul-verbal se incheie daca persoana sanctionata contesta savarsirea contraventiei[10].

Procedura contraventionala in dreptul comunitar

In dreptul comunitar, aplicarea unor sanctiuni pecuniare pentru nerespectarea unor regulamente este de competenta Comisiei, care este obligata, in prealabil, sa procedeze la ascultarea partilor si a tertilor[11]. Aceste decizii sunt executorii, iar Curtea poate dispune suspendarea executarii deciziei doar in anumite conditii.

Decizia Comisiei de aplicare a sanctiunii pecuniare poate fi atacata in temeiul articolului 229 din Tratatul CEE si a regulamentelor care reglementeaza astfel de sanctiuni in fata Curtii de Justitie. Instanta comunitara poate sa dispuna nu numai anularea actului atacat ci si reformarea acestuia[12], in sensul maririi sau micsorarii sanctiunii aplicate.