Situatia unor persoane care nu au participat ca parti la judecata in prima instanta

Situatia unor persoane care nu au participat ca parti la judecata in prima instanta

1 Persoanele care au formulat cerere de interventie, dar cererea a fost respinsa

Desi nu au participat la judecata in prima instanta in calitate de parti, pot face apel si persoanele care au formulat cerere de interventie in interes propriu sau in interesul uneia dintre parti, dar cererea lor a fost respinsa printr-o incheiere premergatoare.

In cazul interventiei principale, negarea dreptului la apel al persoanei careia i s-a refuzat dreptul de a interveni intr-un proces pentru a-si apara propriile drepturi echivaleaza cu o negare partiala a dreptului la actiune.Ea ar fi lipsita de un mijloc foarte eficient de aparare a propriilor drepturi, iar institutia interventiei in interes propriu ar fi golita in mare masura de continut.Mai mult, incheierea cu caracter premergator prin care s-a respins cererea de interventie ar fi sustrasa controlului judiciar pentru ca partile initiale nu ar avea interesul apelarii sub acest aspect.

In cazul interventiei accesorii, cand prin incheierea premergatoare se respinge cererea intervenientului, la o analiza superficiala s-ar putea sustine ca acesta are optiunea intre a declara apel impotriva sentintei si a solicita sa intervina direct in apel.Pentru argumentele expuse mai sus, se poate concluziona ca nu poate fi negat dreptul intervenientului in interesul unei parti de a apela sentinta, desigur daca aceasta parte a facut ea insasi apel.Daca acesta nu o apeleaza, respingerea cererii de interventie intra in puterea lucrului judecat si persoana nu va putea interveni direct in apel.

Reglementarea insuficienta a procedurii interventiei determina dificultati in a stabili momentul de la care incepe sa curga termenul de apel.Nici o dispozitie legala nu prevede limitativ ca hotararea trebuie comunicata doar persoanelor carora instanta le-a recunoscut calitatea de parti, desi regula este aceasta.Se poate considera ca - pe cale de exceptie - pentru protejarea intereselor tertilor care s-au declarat interesati si pentru a asigura cadrul necesar exercitarii dreptului de apel, este necesar ca sentinta sa fie comunicata si persoanelor care au cerut sa intervina in proces.Termenul de apel ar curge de la aceasta data.Lipsa reglementarii unui termen de apel n-ar putea , asadar, sa constituie argument pentru a recunoaste dreptul de apel al persoanelor la care ne referim.

De lege ferenda ar trebui adoptata solutia apelarii separate a incheierilor premergatoare prin care se solutioneaza cererile de largire a cadrului procesual sub aspectul partilor, apel care nu ar trebui sa suspende judecata pricinii initiale in prima instanta, dispozitii corelate cu sanctiuni patrimoniale severe pentru cei care formuleaza cereri de interventie, chemare in garantie si altele.

2 Martorii si expertii

Martorii si expertii reprezinta o categorie speciala.Deoarece acestia nu sunt parti, iar judecata lor nu aduce atingere intereselor lor, nu au dreptul de a ataca cu apel hotararile judecatoresti.Totusi, prin unele incheieri se poate aduce atingere intereselor acestora, asa cum sunt cele pronuntate in temeiul articolelor 200 si 211 din Codul de procedura civila prin care instanta dispune asupra despagubirilor cuvenite martorilor, respectiv expertilor pentru deplasarea la instanta si timpul pierdut.Incheierile sunt executorii si legea nu prevede ca ar putea fi atacate separat.

Daca aceste incheieri sunt considerate a fi incheieri premergatoare, partile obligate la plata despagubirilor le vor putea ataca o data cu fondul.Martorii si expertii ar fi - corespunzator - intimati.Cum s-ar putea justifica totusi dreptul martorilor sau expertilor de a ataca sentinta? Pentru ca printr-o incheiere anterioara nu li s-au acordat despagubirile cerute si - chiar daca s-ar gasi o justificare - eficienta acestei solutii ar fi extrem de redusa, martorul trebuind sa astepte ( si sa urmareasca) pronuntarea hotararii.

Daca aceste incheieri nu sunt considerate a fi incheieri premergatoare ( solutie posibila deoarece stabilirea despagubirii nu este menita sa serveasca lamuririi raporturilor dintre parti asa cum este, de pilda, dispozitia de audiere a martorilor), in lipsa unei dispozitii contrarii, ele vor avea regimul de drept comun al hotararilor judecatoresti, respectiv vor putea fi atacate cu apel independent de hotararea pe fondul cauzei.In ambele cazuri in disputa se afla dreptul subiectiv de a obtine despagubirea, incat martorului si expertului nu li se poate nega calitatea de parti ale unui raport de drept material litigios.Apelul va putea fi declarat atat de partea obligata la despagubiri, cat si de martor sau expert.

Analizand continutul articolului 108 din Codul de procedura civila, din perspectiva persoanelor care pot declara apel impotriva hotararilor judecatoresti, ajungem la concluzia ca partii interesate, care a solicitat despagubiri pentru paguba cauzata de amanarea judecatii prin una din faptele prevazute de articolul 108 indice 1 din Codul de procedura civila, nu i se recunoaste in mod expres dreptul de apel impotriva incheierii prin care s-a refuzat stabilirea despagubirii sau s-a stabilit o despagubire mai mica decat cea cuvenita.Nu poate fi acceptata ideea ca celui obligat la despagubire i s-ar recunoaste un drept la reexaminarea incheierii, iar partii interesate nu i se recunoaste dreptul de a ataca incheierea.Este evident, totodata, ca incheierea nu are caracter premergator, incat ea nu va putea fi apelata de parte o data cu hotararea asupra fondului.Aplicand acestei incheieri acelasi regim ca celor discutate anterior, se ajunge la concluzia ca ea va putea fi apelata, separat si independent de hotararea asupra fondului, de catre partea interesata.Asadar, impotriva aceleasi incheieri s-ar putea exercita doua cai de atac diferite,in functie de persoana care este nemultumita, ceea ce nu poate fi acceptat.

O alta soltie ar fi cea a unei actiuni separate prin care martorul sau expertul sa ceara de la partea care l-a propus despagubirile ce nu i-au fost acordate de instanta.Dar i s-ar pune autoritatea de lucru judecat a incheierii.

Solutia legala va fi data prin recurgerea la principiile dreptului.Aplicand principiul egalitatii in drepturi, se vor recunoaste si partii interesate dreptul de a cere reexaminarea incheierii prin care i s-a respins cererea de despagubiri sau prin care i s-au acordat despagubiri mai mici decat cele solicitate.

Spre deosebire de incheierea prin care s-au stabilit despagubiri, incheierea prin care s-a aplicat amenda la care face referire acelasi articol 108 din Codul de procedura civila, nu va putea fi atacata de partile din proces, altele decat cele eventual amendate, deoarece nu vor putea justifica un interes legal si propriu

3 Alte persoane care nu au participat la judecata in prima instanta

Desi nu au participat la judecata in prima instanta, doctrina este cea care a evidentiat cazuri in care acestia au declarat apel impotriva unei sentinte.Astfel au fost mentionati: codebitorii solidari, mostenitorii cu titlu universal, succesorii cu titlu particular, creditorii ipotecari si cei chirografari.[3]De asemenea, trebuie mentionat ca, uneori, in practica judiciara s-a dispus din oficiu introducerea in cauza, direct in apel, a unor parti.

Potrivit dispozitiilor articolului 1056 Cod civil " codebitorul solidar reprezinta pe ceilalti codebitori in toate actele care pot avea de efect stingerea sau imputinarea obligatiei ", iar din ansamblul reglementarilor efectelor intre debitori a obligatiilor solidare (articolele 1039-1056 Cod civil) reiese ca un debitor poate fi reprezentant al tuturor celorlalti debitori solidari in raporturile cu creditorul lor.Pe de o parte, apelul declarat impotriva hotararii prin care creditorul obtine castig de cauza este unul din actele ce pot avea de efect stingerea sau micsorarea obligatiei.Pe de alta parte nu trebuie neglijat ca obligatia discutata in prima instanta este a tuturor codebitorilor solidari, ca paratul este, prin vointa creditorului, reprezentant al celorlalti codebitori ca nici un text de lege nu impiedica pe titularul obligatiei de a se apara singur, fara a fi reprezentat.

In ceea ce priveste calitatea procesuala a mostenitorilor cu titlu universal, aceasta a fost justificata prin transmisiunea, odata cu drepturile si obligatiile subiective, si a drepturilor si obligatiilor procesuale legate de acestea, respectiv a dreptului la actiune in sensul sau cel mai general.Chestiunea isi gaseste deplina rezolvare in institutia transmisiunii calitatii procesuale, asa cum isi gaseste rezolvarea si problema daca succesorii cu titlu particular (cumparatorul, cesionarul, donatarul, legatarul cu titlu particular) pot sa declare apel impotriva hotararii pronuntate intre alte persoane.Singura conditie ce trebuie indeplinita este ca transmisiunea dreptului sa aiba loc ulterior declansarii procesului, pentru ca dreptul a fost transmis anterior si transmitatorul nu are calitate procesuala nici la judecata in prima instanta.

Despre creditorii ipotecari s-a spus ca se gasesc in aceeasi situatie cu dobanditorii cu titlu particular daca ipoteca lor este posterioara inceperii procesului.Mai mult, potrivit articolului 1746 alineat 3, din Codul civil, dreptul de ipoteca se conserva asupra imobilelor in orice mana vor trece, incat creditorul ipotecar este interesat doar ca bunul sa-si pastreze valoarea din momentul constituirii ipotecii, fiindu-i indiferent cine este titularul dreptului de proprietate asupra sa.

Din dispozitiile articolului 974 din Codul civil reiese dreptul creditorilor chirografari de a declara apel impotriva sentintelor prin care a fost obligat debitorul lor, acest drept fiind o manifestare concreta a dreptului la actiune.Asadar, creditorul chirografar poate declara apel impotriva sentintelor prin care se tinde la diminuarea gajului general ( numai in aceste situatii justifica interesul) .

Ca si in cazul succesorilor ( sau dobanditorilor ) cu titlu particular,s-a sesizat ca se pune problema de cand curge termenul de apel. Acesta nu este, insa, un impediment pentru recunoasterea dreptului la apel.De lege lata, creditorul chirografar va putea declara apel pana la expirarea termenului de apel pentru debitorul sau, deoarece el se subroga realmente debitorului sau in exercitarea drepturilor acestuia.Implinirea prescriptiei ori decaderea sau nulitatile care pot fi opuse debitorului sau, sunt in egala masura opozabile si creditorului chirografar.Pentru aceleasi ratiuni si trecerea termenului de apel pentru debitor va fi opusa creditorului chirografar.

Dispozitiile articolului 49 alineat 3 si articolului 51 din Codul procesual civil, ii permit creditorului sa intervina in procesul deja declansat oricand in timpul judecatii, chiar si in instanta de recurs, in interesul debitorului sau, sa sprijine apararile acestuia.Potrivit prevederilor articolului 56 din Codul procesual civil, daca creditorul chirografar intervine la prima instanta, apelul sau va fi considerat neavenit daca debitorul nu a facut el insasi apel.Este evident ca, creditorul chirografar are un regim mai favorabil daca nu intervine la prima instanta decat daca intervine.Explicatia consta in diferentele de atitudine procesuala a creditorului.Cand doar intervine, el nu intelege sa isi asume responsabilitatea purtarii unui proces, cu toate cheltuielile si - mai ales - riscurile ce implica acest proces.Pe cale de consecinta, daca doreste doar sa dea un ajutor, va trebui sa isi mentina pozitia pe tot parcursul procesului.Daca creditorul chirografar doreste sa conduca procesul, o poate face fie prin introducerea cererii de chemare in judecata, fie prin declararea apelului si participarea la judecata sa ca apelant.Asa cum judecata in prima instanta a cererii formulate de creditor in temeiul articolului 974 din Codul civil, nu este necesara citarea debitorului.Efectele hotararii in apel ( exceptand cheltuielile de judecata ) se vor produce in patrimoniul debitorului, iar aceste efecte nu pot fi decat pozitive pentru ca creditorul apare ca un reprezentant al intereselor sale si celui in favoarea caruia se apeleaza hotararea nu i se poate agrava situatia.

4 Problema introducerii in cauza din oficiu a unor parti in apel

Aceasta problema, a introducerii in cauza din oficiu a unor parti in apel este identica cu cea a introducerii in cauza a unor parti in prima instanta.Sunt situatii cand calitatea procesuala, activa sau pasiva, apartine mai multor persoane impreuna sau cand hotararea nu poate produce efectele dorite de parti decat daca este pronuntata in conditiile opozabilitatii fata de mai multe persoane, iar reclamantul nu a indicat in cererea de chemare in judecata toate aceste persoane.Fiindca reclamantul nu a facut-o, pentru a rezolva complet litigiul si a pronunta o hotarare eficienta, unele instante au considerat ca pot introduce in cauza persoanele omise de reclamant, justificandu-si solutia prin aplicarea principiului rolului activ.Asemenea solutii incalca flagrant principiul disponibilitatii.In baza rolului activ, instantele pot pune in discutia partilor daca doresc sa introduca in proces si o alta persoana, dar nu se pot substitui vointei acestora.S-ar incalca si alte reguli privind dobandirea calitatii de parte, precum si stabilirea calitatii procesuale si aceea a justificarii interesului.Daca niciuna dintre parti nu are interesul de a introduce o alta persoana in proces, nu invoca pretentii in legatura cu acea persoana, cum dobandeste aceasta calitate procesuala?De asemenea, pe baza caror criterii stabileste instanta, pozitia procesuala a persoanei introduse din oficiu, respectiv de reclamant, parat, intervenient principal sau accesoriu?

Procesul fiind in primul rand o problema a partilor, instantele nu vor putea introduce in cauza, din oficiu, la judecata in prima instanta, alte persoane.De asemenea, nu vor putea introduce in cauza in apel persoane care nu au participat la judecata in prima instanta.

5 Procurorul

Potrivit articolului 45 alineat 5 din Codul de procedura civila, este recunoscut dreptul procurorului de a exercita calea de atac a apelului.De asemenea, acest drept ii este conferit si de articolul 129 din Constitutie.Prin prisma normelor enuntate, procurorului ii este permis, in principiu, sa declare apel impotriva oricarei hotarari judecatoresti, fara ca legea sa conditioneze dreptul de a declara apel de participarea sa la judecata in prima instanta.Regimul sau juridic, pozitia procesuala, drepturile si obligatiile sale, difera in raport de solutia data problemei daca procurorul este sau nu parte in procesul civil si de imprejurarea daca el sau o alta persoana a declansat litigiul in fata primei instante.

Articolul 45 din Codul de procedura civila a suferit modificari.Forma care este mentionata mai sus este cea adoptata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.138/2000.In perioada anterioara acestei modificari, prevederile articolului 45 din Codul de procedura civila a generat controverse doctrinare, dar si solutii jurisprudentiale diferite.A fost nevoie de interventia instantei supreme prin decizii de indrumare, si chiar de interventia Curtii Constitutionale.

Prin decizia Curtii Constitutionale cu nr.1/1994, ramasa definitiva prin respingerea recursului prin decizia cu nr.26/1995, au fost declarate neconstitutionale dispozitiile articolului 45 din Codul de procedura civila in forma sa anterioara modificarii din anul 2000, pe motiv ca limita rolul procurorului de aparator al intereselor generale ale societatii, al ordinii de drept, al drepturilor si libertatilor cetatenilor.Actuala forma a articolului 45 din Codul de procedura civila este rezultatul reactiei firesti a legiuitorului la constatarea neconstitutionalitatii vechiului text.

Plecand de la definita notiunii de parti in procesul civil, se constata ca procurorul nu este si nici nu poate fi parte in procesul civil in nici o situatie. El este un participant cu o pozitie procesuala distincta, ale carui drepturi si obligatii coincid uneori cu ale partilor si care are legitimare procesuala activa atunci cand legea i-o confera. Asadar, el nu este parte nici in situatia in care declanseaza procesul, deci cand are pozitia de reclamant.Totusi, in acest caz, drepturile sale procesuale sunt identice, cu unele exceptii , cu cele ale reclamantului.Procurorul care a declansat activitatea judiciara va avea dreptul de a declara apel si de a participa la judecata apelului impotriva hotararii in conditiile de forma in care au acest drept oricare din partile procesului civil ( conditiile de fond privind nemultumirea generata de pierderea sau micsorarea unor drepturi proprii nu pot fi retinute si in cazul procurorului ).

In cazul in care procurorul nu a declansat activitatea judiciara in prima instanta si doar a declarat apel impotriva hotararii, se disting doua situatii: cand hotararea multumeste cel putin una din parti si cand hotararea multumeste toate partile, dar procurorul declara, totusi, apel.La randul sau , in prima situatie pot fi intalnite doua ipoteze, respectiv aceea in care partea nemultumita a declarat apel si aceea in care partea nemultumita s-a adresat procurorului pentru a declara apel.Cat priveste dreptul procurorului de a declara apel, acesta nu este conditionat de atitudinea partilor fata de hotarare.Calitatea sa procesuala fiind justificata exclusiv prin prisma unor drepturi procesuale, iar nu si prin prisma unor drepturi subiective - precum in cazul partilor - procurorul va putea declara apel chiar daca pentru parti solutia apare multumitoare.

Dreptul procurorului de a apela o sentinta decurge nu din nemultumirea unei parti, ci din necesitatea respectarii legii.De aceea el va putea declara apel chiar si impotriva hotararilor pronuntate in actiuni cu caracter strict personal , drepturile sale fiind mai largi sub acest aspect decat in cazul pornirii procesului. S-a argumentat ca in actiunile cu caracter strict personal dreptul procurorului de a apela hotararea ar fi, totusi, limitat la motivele de procedura deoarece motivele de fond ar privi drepturi cu privire la care procurorul nu se poate pronunta. In acelasi sens s-a sustinut ca hotararea de respingere a actiunii in desfacerea casatoriei nu poate fi atacata de procuror decat daca una din parti a atacat-o. Ideea a fost criticata pe drept cuvant deoarece s-ar nega procurorului dreptul de a solicita respectarea legii de catre organul chemat s-o aplice.Pe de alta parte, declararea apelului nu ar impiedica sotii sa se impace in fata instantei de apel.

Exista si posibilitatea unor abuzuri din partea procurorului, dar acestea pot fi cenzurate de instanta.Pe de alta parte, in toate cazurile cand ordinea publica nu este atinsa, principiul disponibilitatii actiunii civile ofera posibilitati procesuale de limitare a abuzurilor.Rolul procurorului in asemenea cazuri este realmente limitat la aducerea la cunostinta instantei si a partilor, a motivelor de nelegalitate sau netemeinicie a hotararii.Daca partile nu au sesizat aceste motive si nu au facut apel, nimic nu le impiedica sa execute hotararea apelata.Daca motivele nu sunt de ordine publica si instanta de apel schimba hotararea, partile pot incheia si executa o conventie contrara hotararii.

In functie de motivele concrete invocate de procuror, in apelul sau pot fi intimati toate partile sau numai acela care in mod nelegal a castigat procesul.Specificul apelului declarat de procuror consta si in aceea ca parti cu interese procesuale opuse la judecata in prima instanta pot avea in apel interese procesuale, aparente, identice, situandu-se pe pozitia apararii sentintei.Cel mai elocvent exemplu este acela al hotararilor in constatarea existentei sau inexistentei unui drept, pronuntate in temeiul articolului 111 din Codul de procedura civila.Nu de putine ori aceste hotarari au fost rezultatul dorintei partilor de a evita plata unor taxe notariale considerabil mai mari decat taxa de timbru prevazuta de legislatia perioadei, partile fiind in realitate intelese asupra solutiei si stabilind chiar o tactica comuna pentru obtinerea acesteia.

Proiectul Legii privind noul Cod de procedura civila, adoptat de Guvern la data de 25 februarie 2009, introduce masuri legislative noi, prin care se urmareste o modernizare a procedurilor judiciare.De asemenea, se doreste, ca prin adoptarea noului Cod de procedura civila, sa fie prezentate reglementari cat mai clare, cat mai simple, care sa duca la accelerarea solutionarii cauzelor.

Astfel ca, prevederile articolului 45 din Codul de procedura civila, sunt prezentate, conform noului Cod de procedura civila, in Cartea I - Dispozitii generale, in cuprinsul Titlului II, Capitolul III - Participarea Ministerului Public in procesul civil.Reglementarile articolului 45 din actualul Cod de procedura civila, se regasesc in cuprinsul articolelor 87 si 88 din noul Cod, dup acum urmeaza :

" Art. 87. - (1) Procurorul poate porni orice actiune civila, ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.

(2) Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si intereselor cetatenilor.

(3) In cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii, sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii.

(4) Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva hotararilor pronuntate in cazurile prevazute la alin. (1), chiar daca nu a pornit actiunea civila, precum si atunci cand a participat la judecata, in conditiile legii.

(5) Procurorul poate sa ceara punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in favoarea persoanelor prevazute la alin. (1).

(6) In toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe de timbru si nici cautiune.

Art. 88. - In cazurile prevazute de art. 87 alin. (1), titularul dreptului va fi introdus in proces si se va putea prevala de dispozitiile art. 394, art. 396-397 si art. 425-427[17], iar daca procurorul isi va retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii sau a executarii silite. "

Se poate observa, inca de la inceputul enuntarii articolului 87, ca actualul articol 45, si-a schimbat atat structura cat si continutul.Termenul de " ministerul public " din alineatul 1, a fost inlocuit de termenul " procuror ".Articolul 88 din noul Cod de procedura civila este alcatuit din prevederi ale alineatului al 2 -lea din articolul 45, precum si din articolul 45, indice 1.Se introduce ca si noutate, alineatul al 6-lea al articolului 87, care nu se regaseste in articolul 45 din Codul de procedura civila.Alineatul al 5 -lea din articolul 45, a fost segmentat in doua alineate noi, fiind vorba de alineatul 4 si alineatul 5 din articolul 87.De asemenea, potrivit alineatului al 4 -lea din articolul de mai sus, procurorul poate exercita caile de atac, chiar daca nu a fost el cel care a pornit actiunea civila.

Prin urmare, atributiile procurorului sunt acum mult mai clare si mai simplificate, tocmai pentru a stabili un cadru corect al exercitarii acestora, care sa duca la solutionarea cat mai rapida a cauzelor.