COMPONENTA GLUCIDICA A MEMBRANEI

COMPONENTA GLUCIDICA A MEMBRANEI

In afara de lipide și proteine, in structurarea membranelor se intalnesc și glucide. Sunt inserate pe un element lipidic, sau proteic, ca structuri oligozaharidice, mai rar polizaharidice formand ceea ce denumim glicocalix.

Structurarea biochimica a glicocalixului: glicolipidele, glicoproteinele și proteoglicanii. Grosimea glicocalixului este, in medie, intre 20 și 50 nm, variind de la un tip de celula, la altul, dar și pentru aceiași celula de la un domeniu membranar, la altul (spre exemplu la celulele epiteliilor unistratificate intre polul apical și cel latero-bazal).

O regula pe care o aplicam in ințelegerea grosimii glicocalixului este ca acesta are o grosime cu atat mai mare, cu cat celulele sunt mai puțin implicate in interacțiuni cu alte celule, sau cu substrate din matricea extracelulara.

Aplicand aceasta regula vom intui ca glicocalixul cel mai gros il prezinta celulele sanguine. Pe de alta parte, la celulele epiteliilor monostratificate, polul apical are un glicocalix mai abundent, fața de polul latero-bazal.

Legarea monozaharidelor intre ele se poate face in mai multe moduri, intrucat exista mai multe grupari hidroxil disponibile, dar aceste legaturi sunt limitate de tipurile de glicoziltransferaze (enzimele ce acționeaza in biosinteza structurilor glucidice) pe care o anumita celula le are in reticulul endoplasmic și in complexul Golgi, organitele unde oligo(poli)zaharidele din glicolipide, glicoproteine, sau proteoglicani sunt produse.

Aceste enzime sunt stereospecifice, astfel ca legarea pas cu pas a glucidelor unul de altul nu este intamplatoare.